201805250161897562018/C 200/271242018CJC20020180611RO01ROINFO_JUDICIAL20180215212221

Cauza C-124/18 P: Recurs introdus la 15 februarie 2018 de Red Bull GmbH împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a doua) din 30 noiembrie 2018 în cauzele conexate T-101/15 și T-102/15, Red Bull GmbH/Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală


C2002018RO2110120180215RO0027211222

Recurs introdus la 15 februarie 2018 de Red Bull GmbH împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a doua) din 30 noiembrie 2018 în cauzele conexate T-101/15 și T-102/15, Red Bull GmbH/Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală

(Cauza C-124/18 P)

2018/C 200/27Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurentă: Red Bull GmbH (reprezentanți: A. Renck, Rechtsanwalt, S. Petivlasova, abogada)

Celelalte părți din procedură: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (mărci), Optimum Mark sp. z o.o.

Concluziile

Recurenta solicită Tribunalului:

declararea nulității hotărârii atacate pronunțate la 30 noiembrie 2017 în cauzele conexate T-101/15 și T-102/15;

anularea Deciziei Camerei întâi de recurs a intimatului din 2 decembrie 2014 în cauzele R 2037/2013-1 și R 2036/2013-1 și

obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În cadrul primului motiv, recurenta susține că interpretarea Tribunalului referitoare la articolul 7 alineatul (1) litera (a) și la articolul 4 din Regulamentul privind marca Uniunii Europene ( 1 ), în contextul mărcilor care constau într-o combinație de culori, a încălcat principiile egalității de tratament și proporționalității. Tribunalul a impus în mod nelegal o cerință nouă și disproporționată pentru reprezentarea grafică a mărcilor care constau într-o combinație de culori, întemeiată pe premisa eronată că asemenea mărci sunt intrinsec, prin natura lor, mai puțin precise. În primul rând, această premisă este lipsită de orice temei legal, nu corespunde niciunuia dintre obiectivele prevăzute în legislație și are efectul de a discrimina în mod nelegal și disproporționat mărcile care constau într-o combinație de culori față de toate celelalte tipuri de mărci, precum mărcile care constau într-o singură culoare, mărcile verbale, mărcile grafice și altele. În al doilea rând, criteriile stabilite în decizia atacată contravin naturii mărcilor care constau într-o combinație de culori per se, care, după cum a fost în mod clar acceptat de Curte în Hotărârea Libertel ( 2 ), nu sunt delimitate în spațiu. Hotărârea atacată limitează efectiv mărcile care constau într-o combinație de culori per se la mărci figurative, de poziție sau mărci de model, în culori. În al treilea rând, hotărârea atacată este susceptibilă să determine nevaliditatea a mai mult de 85 % din mărcile care constau într-o combinație de culori, de tipul mărcilor atacate, din registrul intimatului.

În cadrul celui de al doilea motiv, recurenta susține că Tribunalul a încălcat articolul 7 alineatul (1) litera (a) și articolul 4 din Regulamentul privind marca Uniunii Europene ca urmare a unei interpretări incorecte și inadmisibile a Hotărârii Heidelberger Bauchemie ( 3 ) constând în faptul că a impus trei cerințe cumulative pentru reprezentarea grafică a mărcilor care constau într-o combinație de culori, și anume (i) nuanțele precise ale culorilor în discuție, (ii) proporțiile culorilor în discuție și (iii) dispunerea în spațiu a culorilor. Aceste cerințe nu erau esențiale pentru respectiva decizie și au un efect disproporționat de sever numai asupra categoriei sau clasei de mărci sau semne care constau într-o combinație de culori sau semne care constau în culori per se. În plus, se afirmă că cea de a treia și noua condiție cumulativă impusă este justificată de pretinsa „capacitate intrinsecă limitată a culorilor de a vehicula o semnificație precisă”. Totuși, aceasta din urmă era până în prezent evaluată în raport cu aspectul distinctivității al criteriului privind caracterul înregistrabil al unei mărci, iar nu în raport cu cerința privind reprezentarea grafică, ceea ce înseamnă că ea determină de la bun început nevaliditatea unei înregistrări fără posibilitatea de a demonstra caracterul distinctiv dobândit sau de a remedia nevaliditatea în alt mod. Decizia atacată încalcă de asemenea articolul 4 din Regulamentul privind marca Uniunii Europene prin faptul că impune o descriere „explicită” pentru tipul de mărci în litigiu și prin faptul că reduce în mod nelegal definiția efectivă a unor asemenea mărci numai la cele care au o dispunere în spațiu (cu alte cuvinte figurativă) care corespunde presupusei utilizări subsecvente reale a mărcii.

În cadrul celui de al treilea motiv, recurenta susține că Tribunalul a încălcat principiul protecției încrederii legitime întrucât a omis să aprecieze și să țină seama în hotărârea sa de faptul că prima marcă atacată a fost depusă înaintea pronunțării Hotărârii Heidelberger Bauchemie și nu a luat în considerare aplicarea potențială a principiilor stabilite în hotărârile Curții în cauzele Lambretta ( 4 ) și Cactus ( 5 ). Acesta a încălcat de asemenea respectivul principiu prin faptul că nu a efectuat o evaluare globală a surselor autorizate și fiabile, a dispozițiilor și a normelor aplicabile, a jurisprudenței Uniunii Europene și a liniilor directoare ale intimatului pentru a stabili dacă toate împrejurările relevante ale prezentei cauze puteau în mod cumulativ să determine constatarea că intimatul i-a furnizat recurentei asigurări precise, necondiționate și concordante, pe care recurenta s-a întemeiat respectând termenii acestora, ceea ce a condus la întreținerea unei încrederi legitime valabile de către recurentă.

În cadrul celui de al patrulea motiv, recurenta susține că Tribunalul a încălcat principiul proporționalității prin faptul că nu a luat în considerare caracterul disproporționat al anulării ambelor mărci atacate în împrejurările excepționale ale prezentei cauze. În special, Tribunalul nu a luat în considerare faptul că obiectivele de precizie și de claritate, precum și de securitate juridică puteau fi atinse în mod legitim dacă recurenta ar fi fost invitată și i s-ar fi permis să clarifice descrierea ambelor mărci, astfel încât acestea să rămână în registru, în loc să anuleze ambele înregistrări.

În cadrul celui de al cincilea motiv, recurenta susține că Tribunalul și-a încălcat Regulamentul de procedură prin aplicarea incorectă a articolului 134 alineatul (1) din regulament și prin obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată. Împrejurările excepționale ale prezentei cauze și principiul echității impun, în conformitate cu articolul 135 alineatul (1) din Regulamentul de procedură, ca recurenta să nu fie obligată să suporte cheltuielile de judecată (și ca intimatul să suporte cheltuielile de judecată).


( 1 ) Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 iunie 2017 privind marca Uniunii Europene (JO 2017, L 154, p. 1).

( 2 ) Hotărârea din 6 mai 2003, Libertel, C-104/01, EU:C:2003:244.

( 3 ) Hotărârea din 24 iunie 2004, Heidelberger Bauchemie, C-49/02, EU:C:2004:384.

( 4 ) Hotărârea din 16 februarie 2017, Brandconcern BV/EUIPO și Scooters India (Lambretta), C-577/14 P, EU:C:2017:122.

( 5 ) Hotărârea din 11 octombrie 2017, EUIPO/Cactus SA (Cactus), C-501/15 P, EU:C:2017:750.