11.9.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 300/32


Acțiune introdusă la 12 iulie 2017 – Dehousse/Curtea de Justiție a Uniunii Europene

(Cauza T-433/17)

(2017/C 300/40)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: Franklin Dehousse (Bruxelles, Belgia) (reprezentanți: L. Levi și S. Rodrigues, avocați)

Pârâtă: Curtea de Justiție a Uniunii Europene

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

declararea admisibilității și temeiniciei prezentei acțiuni;

în consecință,

anularea deciziei din 18 mai 2017 prin care pârâta a respins cererea de confirmare a accesului la documente introdusă de reclamant la data de 12 aprilie 2017, precum și a deciziei din 22 mai 2017 prin care pârâta a respins în parte cererea de confirmare a accesului la documente introdusă de reclamant la data de 16 martie 2017;

recunoașterea răspunderii pârâtei în sensul articolului 340 TFUE;

dispunerea reparării de către pârâtă a prejudiciului moral suferit de reclamant evaluat ex aequo et bono la zece mii (10 000) de euro, și, cu titlu subsidiar, la un euro simbolic;

obligarea pârâtei la plata ansamblului cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă trei motive în raport cu cererea sa de anulare și un motiv privind cererea sa de despăgubiri.

1.

Primul motiv, întemeiat pe încălcarea Deciziei Curții de Justiție din 11 octombrie 2016 privind accesul publicului la documentele deținute de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în exercitarea funcțiilor sale administrative (2016/C 445/03), a articolului 15 alineatul (3) TFUE și a articolului 42 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în raport cu accesul publicului la documentele instituțiilor și cu obligația de transparență. În special, reclamantul susține că deciziile atacate trebuie să fie anulate întrucât ele nu furnizează anumite documente, le furnizează pe altele în mod incomplet sau le furnizează cu numeroase ocultări.

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea articolelor 296 TFUE și 41 din cartă, prin faptul că deciziile atacate sunt afectate de nemotivare sau de o motivare insuficientă.

3.

Al treilea motiv, întemeiat pe încălcarea principiului proporționalității.

În ceea ce privește angajarea răspunderii extracontractuale a Uniunii, reclamantul susține că instituția pârâtă a adoptat comportamente culpabile care ar fi generatoare de răspundere. Respectivele comportamente i-ar fi cauzat reclamantului un prejudiciu moral grav, a cărui reparare o solicită acesta.