26.3.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 112/11


Cerere de decizie preliminară introdusă de Verwaltungsgericht Berlin (Germania) la 6 decembrie 2017 – ExxonMobil Production Deutschland GmbH/Bundesrepublik Deutschland

(Cauza C-682/17)

(2018/C 112/15)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Verwaltungsgericht Berlin

Părțile din procedura principală

Reclamantă: ExxonMobil Production Deutschland GmbH

Pârâtă: Bundesrepublik Deutschland (Republica Federală Germania)

Întrebările preliminare

1.

O instalație care produce un bun a cărui producție nu face parte dintre activitățile enumerate în anexa I la Directiva 2003/87/CE (1) (precum, în speță, producerea sulfului) și în care se desfășoară concomitent activitatea „arderea combustibililor în instalații cu o putere termică nominală totală de peste 20 MW” – activitate care este supusă obligației de comercializare a cotelor de emisie potrivit anexei I la Directiva 2003/87/CE -, este un producător de energie electrică, în sensul articolului 3 litera (u) din Directiva 2003/87/CE, în cazul în care într-o stație a acestei instalații se produce energie electrică folosită de instalație și o cantitate (redusă) din această energie este transferată cu titlu oneros în rețeaua publică de energie electrică?

2.

În cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare:

În cazul în care una dintre instalațiile menționate în cadrul primei întrebări este un producător de energie electrică în sensul articolului 3 litera (u) din Directiva 2003/87/CE, poate această instalație să obțină o alocare în temeiul Deciziei 2011/278/UE a Comisiei (2) și în cazul în care căldura îndeplinește condițiile de la articolul 3 litera (c) din Decizia 2011/278/UE, dar nu se încadrează în niciuna dintre categoriile de la articolul 10a alineatul (1) paragraful al treilea paragraf și de la articolul 10a alineatele (3) și (4) din Directiva 2003/87/CE, și anume căldură generată prin arderea gazelor reziduale destinată producerii de energie electrică, sistemelor de încălzire centralizată și instalațiilor de cogenerare cu randament ridicat?

3.

În cazul în care, având în vedere răspunsul la primele două întrebări preliminare, este posibilă o alocare pentru căldura produsă în instalația în litigiu:

CO2-ul eliberat în atmosferă, provenit din tratarea gazului natural (sub forma gazului de sondă) în cadrul așa-numitului proces Claus, prin separarea din amestec a CO2-ului care este prezent în mod obișnuit în gazul natural, reprezintă o emisie rezultată, în sensul articolului 3 litera (h) prima teză din Decizia 2011/278/UE a Comisiei, din unul dintre procesele menționate la articolul 3 litera (h) punctul (v)?

a)

Emisiile de CO2 pot „rezulta” în sensul articolului 3 litera (h) prima teză din Decizia 2011/278/UE a Comisiei dintr-un proces în care CO2-ul prezent în materia primă este separat printr-un procedeu fizic din amestec și apoi este eliberat în atmosferă, fără ca în urma acestui proces să rezulte în mod suplimentar dioxid de carbon, sau impune această dispoziție ca CO2-ul eliberat în atmosferă să apară pentru prima oară ca rezultat al acestui proces?

b)

O materie primă care conține carbon este „utilizată” în sensul articolului 3 litera (h) punctul (v) din Decizia 2011/278/UE a Comisiei, atunci când în procesul Claus se utilizează gaz natural din zăcămintele naturale pentru producția de sulf, iar dioxidul de carbon prezent în gazul natural este eliberat în atmosferă, fără ca dioxidul de carbon prezent în gazul natural să participe la reacția chimică de proces, sau noțiunea „utilizează” înseamnă că este obligatoriu ca elementul carbon să participe, respectiv să fie necesar pentru reacția chimică?

4.

În cazul unui răspuns afirmativ la a treia întrebare: dacă o instalație care este supusă obligației de comercializare a cotelor de emisie îndeplinește atât condițiile necesare pentru constituirea unei subinstalații a căldurii de referință, cât și pe cele pentru constituirea unei subinstalații a emisiilor de proces, care este criteriul de referință pe baza căreia se realizează alocarea cu titlu gratuit a cotelor de emisie? Dreptul la alocare pe baza căldurii de referință are prioritate față de dreptul la alocare pe baza emisiilor de proces sau este dreptul la alocare pe baza emisiilor de proces un drept special și are prioritate față de căldura de referință și de combustibilul de referință?


(1)  Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 octombrie 2003 de stabilire a unui sistem de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră în cadrul Comunității și de modificare a Directivei 96/61/CE (JO 2003, L 275, p. 32, Ediție specială, 15/vol. 10, p. 78).

(2)  2011/278/UE: Decizia Comisiei din 27 aprilie 2011 de stabilire, pentru întreaga Uniune, a normelor tranzitorii privind alocarea armonizată și cu titlu gratuit a cotelor de emisii în temeiul articolului 10a din Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului (JO 2011, p. 130, p. 1).