(a)   cuvintele „Comunitatea” sau „Comunitatea Europeană” se înlocuiesc cu „Uniunea”, cuvintele „Comunităţilor Europene” sau „ale CEE” se înlocuiesc cu „(ale) Uniunii Europene”, iar adjectivul „comunitar” se înlocuieşte prin „a/al/ai/ale Uniunii”, cu excepţia articolului 299 alineatul (6) litera (c), renumerotat 311a alineatul (5) litera (c). În ceea ce privește articolul 136 primul paragraf, prezenta literă se aplică numai cuvântului „Comunitatea”;

(b)   cuvintele „prezentul tratat”, „(a/al/ai/ale) prezentului tratat” se înlocuiesc cu „tratate(le)”, respectiv „(a/al/ai/ale) tratatelor” şi, după caz, verbul şi adjectivele care urmează se acordă la plural; prezenta literă nu se aplică articolului 182 al treilea paragraf şi articolelor 312 și 313;

(c)   cuvintele „Consiliul, hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 251”, „Consiliul, hotărând conform procedurii prevăzute la articolul 251” sau „Consiliul, acţionând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 251” se înlocuiesc cu „Parlamentul European şi Consiliul, hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară”, iar cuvintele „procedura prevăzută la articolul 251” se înlocuiesc cu „procedura legislativă ordinară” şi, după caz, verbul se conjugă la plural;

(d)   cuvintele „hotărând cu majoritate calificată” şi „cu majoritate calificată” se elimină;

(e)   cuvintele „Consiliul reunit la nivel de şefi de stat sau de guvern” se înlocuiesc cu „Consiliul European”;

(f)   cuvintele „instituţiile sau organele” şi „instituţiile şi organele” se înlocuiesc cu „instituţiile, organele, oficiile sau agenţiile”, cu excepţia articolului 193 primul paragraf;

(g)   cuvintele „piaţa comună” se înlocuiesc cu „piaţa internă”;

(h)   cuvântul „ECU” se înlocuieşte cu „euro”;

(i)   cuvintele „state membre care nu fac obiectul unei derogări” se înlocuiesc cu „state membre a căror monedă este euro”;

(j)   sigla „BCE” se înlocuieşte cu cuvintele „Banca Centrală Europeană”;

(k)   cuvintele „Statutul SEBC” se înlocuiesc cu „Statutul SEBC şi al BCE”;

(l)   cuvintele „comitetul menţionat la articolul 114” şi „comitetul prevăzut la articolul 114” se înlocuiesc cu „Comitetul Economic și Financiar”;

(m)   cuvintele „Statutul Curţii de Justiţie” sau „Statutul Curții” se înlocuiesc cu „Statutul Curţii de Justiţie a Uniunii Europene”;

(n)   cuvintele „Tribunalul de Primă Instanţă” se înlocuiesc cu „Tribunalul”;

(o)   cuvintele „cameră jurisdicţională” şi „camere jurisdicţionale” se înlocuiesc cu „tribunal specializat” şi, respectiv, „tribunale specializate”, teza fiind adaptată în consecinţă din punct de vedere gramatical.

—

articolul 13, devenit 16 E, alineatul (1)

—

articolul 19 alineatul (1)

—

articolul 19 alineatul (2)

—

articolul 22 al doilea paragraf

—

articolul 93

—

articolul 94, devenit 95

—

articolul 104 alineatul (14) al doilea paragraf

—

articolul 175 alineatul (2) primul paragraf

—

articolul 130 primul paragraf

—

articolul 144 primul paragraf

—

articolul 208

—

articolul 209

—

articolul 213 ultimul paragraf a treia teză

—

articolul 216

—

articolul 284;

—

articolul 13, devenit 16 E, alineatul (1)

—

articolul 22 al doilea paragraf

—

articolul 195 alineatul (1) al doilea paragraf

—

articolul 232 al doilea paragraf

—

articolul 233 primul paragraf

—

articolul 234 litera (b)

—

articolul 255 alineatul (3), devenit articolul 16 A alineatul (3) al treilea paragraf;

—

articolul 83 alineatul (2) litera (d)

—

articolul 88 alineatul (2) al doilea paragraf

—

articolul 95, devenit articolul 94, alineatul (9)

—

articolul 195 alineatul (1)

—

articolul 225 A al şaselea paragraf

—

articolul 226 al doilea paragraf

—

articolul 227 primul paragraf

—

articolul 228 alineatul (1) prima referire

—

articolul 229

—

articolul 229 A

—

articolul 230 primul paragraf

—

articolul 231 primul paragraf

—

articolul 232 primul paragraf

—

articolul 233 primul paragraf

—

articolul 234 primul paragraf

—

articolul 235

—

articolul 236

—

articolul 237 teza introductivă

—

articolul 238

—

articolul 240

—

articolul 242 prima teză

—

articolul 243

—

articolul 244

—

articolul 247 alineatul (9), renumerotat (8)

—

articolul 256 al doilea paragraf

La următoarele articole, după cuvântul „Curtea” se elimină „de Justiție”:

—

articolul 227 al patrulea paragraf

—

articolul 228 alineatul (1) a doua referire

—

articolul 230 al treilea paragraf

—

articolul 231 al doilea paragraf

—

articolul 232 al treilea paragraf

—

articolul 234 al doilea și al treilea paragraf

—

articolul 237 litera (d) a treia teză

—

articolul 256 al patrulea paragraf

—   articolul 21 al treilea paragraf, devenit al patrulea paragraf:	trimitere la articolul 9 (prima trimitere) şi la articolul 53 alineatul (1) (a doua trimitere)
—   articolul 97b:	trimitere la articolul 2
—   articolul 98:	trimitere la articolul 2 (prima trimitere)
—   articolul 105 alineatul (1) a doua teză:	trimitere la articolul 2
—   articolul 215 al treilea paragraf, devenit al patrulea paragraf:	trimitere la articolul 9 D alineatul (7) primul paragraf;

„Articolul 1a (1)   Prezentul tratat organizează funcţionarea Uniunii şi stabilește domeniile, limitele şi condiţiile exercitării competenţelor sale. (2)   Prezentul tratat şi Tratatul privind Uniunea Europeană reprezintă tratatele pe care se întemeiază Uniunea. Aceste două tratate, care au aceeaşi valoare juridică, sunt desemnate prin cuvântul «tratatele».”.

„TITLUL I CATEGORII ŞI DOMENII DE COMPETENŢE ALE UNIUNII Articolul 2 A (1)   În cazul în care tratatele atribuie Uniunii competenţă exclusivă într-un domeniu determinat, numai Uniunea poate legifera şi adopta acte cu forţă juridică obligatorie, statele membre putând să facă acest lucru numai în cazul în care sunt abilitate de Uniune sau pentru punerea în aplicare a actelor Uniunii. (2)   În cazul în care tratatele atribuie Uniunii o competenţă partajată cu statele membre într-un domeniu determinat, Uniunea şi statele membre pot legifera şi adopta acte obligatorii din punct de vedere juridic în acest domeniu. Statele membre îşi exercită competenţa în măsura în care Uniunea nu şi-a exercitat competenţa. Statele membre îşi exercită din nou competenţa în măsura în care Uniunea a hotărât să înceteze să şi-o mai exercite. (3)   Statele membre îşi coordonează politicile economice şi de ocupare a forţei de muncă în conformitate cu condiţiile prevăzute în prezentul tratat, pentru definirea cărora Uniunea dispune de competenţă. (4)   Uniunea este competentă, în conformitate cu dispoziţiile Tratatului privind Uniunea Europeană, să definească şi să pună în aplicare o politică externă şi de securitate comună, inclusiv să definească treptat o politică de apărare comună. (5)   În anumite domenii şi în condiţiile prevăzute în tratate, Uniunea este competenta să întreprindă acţiuni de sprijinire, coordonare sau completare a acţiunii statelor membre, fără a înlocui însă prin aceasta competenţa lor în aceste domenii. Actele Uniunii obligatorii din punct de vedere juridic, adoptate pe baza dispoziţiilor tratatelor referitoare la aceste domenii, nu pot implica armonizarea actelor cu putere de lege şi a normelor administrative ale statelor membre. (6)   Întinderea şi condiţiile exercitării competenţelor Uniunii sunt stabilite prin dispoziţiile tratatelor referitoare la fiecare domeniu. Articolul 2 B (1)   Competenţa Uniunii este exclusivă în următoarele domenii:   (a)   uniunea vamală;   (b)   stabilirea normelor privind concurenţa necesare funcţionării pieţei interne;   (c)   politica monetară pentru statele membre a căror monedă este euro;   (d)   conservarea resurselor biologice ale mării în cadrul politicii comune privind pescuitul;   (e)   politica comercială comună. (2)   De asemenea, competenţa Uniunii este exclusivă în ceea ce priveşte încheierea unui acord internaţional în cazul în care această încheiere este prevăzută de un act legislativ al Uniunii, ori este necesară pentru a permite Uniunii să îşi exercite competenţa internă, sau în măsura în care aceasta ar putea aduce atingere normelor comune sau ar putea modifica domeniul de aplicare a acestora. Articolul 2 C (1)   Competenţa Uniunii este partajată cu statele membre în cazul în care tratatele îi atribuie o competenţă care nu se referă la domeniile menţionate la articolele 2 B şi 2 E. (2)   Competenţele partajate între Uniune şi statele membre se aplică în următoarele domenii principale:   (a)   piaţa internă;   (b)   politica socială, pentru aspectele definite în prezentul tratat;   (c)   coeziunea economică, socială şi teritorială;   (d)   agricultura şi pescuitul, cu excepţia conservării resurselor biologice ale mării;   (e)   mediul;   (f)   protecţia consumatorului;   (g)   transporturile;   (h)   reţelele transeuropene;   (i)   energia;   (j)   spaţiul de libertate, securitate şi justiţie;   (k)   obiectivele comune de securitate în materie de sănătate publică, pentru aspectele definite în prezentul tratat. (3)   În domeniile cercetării, dezvoltării tehnologice şi spaţiului, Uniunea dispune de competenţă pentru a desfăşura acţiuni şi, în special, pentru definirea şi punerea în aplicare a programelor, fără ca exercitarea acestei competenţe să poată avea ca efect împiedicarea statelor membre de a-şi exercita propria competenţă. (4)   În domeniile cooperării pentru dezvoltare şi ajutorului umanitar, Uniunea dispune de competenţă pentru a întreprinde acţiuni şi pentru a duce o politică comună, fără ca exercitarea acestei competenţe să poată avea ca efect lipsirea statelor membre de posibilitatea de a-şi exercita propria competenţă. Articolul 2 D (1)   Statele membre îşi coordonează politicile economice în cadrul Uniunii. În acest scop, Consiliul adoptă măsuri şi, în special, orientările generale ale acestor politici. Statelor membre a căror monedă este euro li se aplică dispoziţii speciale. (2)   Uniunea ia măsuri pentru a asigura coordonarea politicilor de ocupare a forţei de muncă ale statelor membre şi, în special, prin definirea orientărilor acestor politici. (3)   Uniunea poate adopta iniţiative pentru a asigura coordonarea politicilor sociale ale statelor membre. Articolul 2 E Uniunea este competentă să desfăşoare acţiuni de sprijinire, de coordonare sau completare a acţiunii statelor membre. Prin finalitatea lor europeană, aceste acţiuni au următoarele domenii:   (a)   protecţia şi îmbunătăţirea sănătăţii umane;   (b)   industria;   (c)   cultura;   (d)   turismul;   (e)   educaţia, formarea profesională, tineretul şi sportul;   (f)   protecţia civilă;   (g)   cooperarea administrativă.”

„TITLUL II DISPOZIŢII DE APLICARE GENERALĂ Articolul 2 F Uniunea asigură coerenţa între diferitele sale politici şi acţiuni, ţinând seama de ansamblul obiectivelor Uniunii şi respectând principiul de atribuire a competenţelor.”

„Articolul 5a În definirea şi punerea în aplicare a politicilor şi acţiunilor sale, Uniunea ţine seama de cerinţele privind promovarea unui nivel ridicat al ocupării forţei de muncă, garantarea unei protecţii sociale corespunzătoare, combaterea excluziunii sociale, precum şi de cerinţele privind un nivel ridicat de educaţie, de formare profesională şi de protecţie a sănătăţii umane.”

„Articolul 5b În definirea şi punerea în aplicare a politicilor şi acţiunilor sale, Uniunea caută să combată orice discriminare pe motive de sex, rasă sau origine etnică, religie sau convingeri, handicap, vârstă sau orientare sexuală.”

(a)   la începutul articolului, cuvintele „fără a aduce atingere articolelor 73, 86 și 87, …” se înlocuiesc cu „fără a aduce atingere articolului 3a din Tratatul privind Uniunea Europeană și articolelor 73, 86 și 87 din prezentul tratat, …”;

(b)   la finalul primei teze, cuvintele „… şi în condiţiile care să le permită îndeplinirea misiunilor lor.” Se înlocuiesc cu „… şi în condiţii, în special economice şi financiare, care să le permită îndeplinirea misiunilor lor.”;

(c)   se introduce o nouă teză cu textul următor:      „Parlamentul European şi Consiliul, hotărând prin regulamente în conformitate cu procedura legislativă ordinară, stabilesc aceste principii şi prevăd aceste condiţii, fără a aduce atingere competenţei statelor membre de a furniza aceste servicii, de a încredinţa prestarea lor şi de a le finanţa, cu respectarea tratatelor.”

(a)   alineatul (1) este precedat de textul următor care constituie alineatele (1) și (2), alineatul (1) se renumerotează (3), iar alineatele (2) şi (3) devin paragrafe:      (1)   În scopul promovării unei bune guvernări şi asigurării participării societăţii civile, instituţiile, organele, oficiile şi agenţiile Uniunii acţionează respectând în cel mai înalt grad principiul transparenţei. (2)   Parlamentul European se întruneşte în şedinţe publice, de asemenea şi Consiliul în cazul în care dezbate şi votează un proiect de act legislativ.”

(b)   la alineatul (1), renumerotat (3), care devine primul paragraf al acestui alineat (3), se introduce cuvântul „statutar” după „sediul”, cuvintele „Parlamentului European, Consiliului şi Comisiei” se înlocuiesc cu „instituţiilor, organelor, oficiilor şi agenţiilor Uniunii, indiferent de suportul pe care se află aceste documente”, iar cuvintele „alineatele (2) şi (3)” se înlocuiesc cu cuvintele „prezentul alineat”.

(c)   la alineatul (2), care devine al doilea paragraf al alineatulului (1), renumerotat (3), se introduc cuvintele „prin regulamente” după „se stabilesc”, iar cuvintele „în următorii doi ani de la intrarea în vigoare a Tratatului de la Amsterdam” se elimină;

(d)   la alineatul (3), care devine al treilea paragraf al alineatulului (1), renumerotat (3), cuvintele „… menţionată anterior elaborează …” se înlocuiesc cu „… asigură transparenţa lucrărilor lor şi elaborează …”, la finalul paragrafului se introduc cuvintele „…, în conformitate cu regulamentele menţionate la al doilea paragraf” şi se adaugă două noi paragrafe cu textul următor:      „Dispoziţiile prezentului alineat se aplică Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, Băncii Centrale Europene şi Băncii Europene de Investiţii numai în cazul în care exercită funcţii administrative.Parlamentul European şi Consiliul asigură publicarea documentelor privind procedurile legislative în condiţiile prevăzute de regulamentele menţionate la al doilea paragraf.”

„Articolul 16 B (1)   Orice persoană are dreptul la protecţia datelor cu caracter personal care o privesc. (2)   Parlamentul European şi Consiliul, hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară, stabilesc normele privind protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituţiile, organele, oficiile şi agenţiile Uniunii, precum şi de către statele membre în exercitarea activităţilor care fac parte din domeniul de aplicare a dreptului Uniunii, precum şi normele privind libera circulaţie a acestor date. Respectarea acestor norme face obiectul controlului unor autorităţi independente. Normele adoptate în temeiul prezentului articol nu aduc atingere normelor specifice prevăzute la articolul 25a din Tratatul privind Uniunea Europeană.”

„Articolul 16 C (1)   Uniunea respectă şi nu aduce atingere statutului de care beneficiază, în temeiul dreptului naţional, bisericile şi asociaţiile sau comunităţile religioase din statele membre. (2)   Uniunea respectă, de asemenea, statutul de care beneficiază, în temeiul dreptului naţional, organizaţiile filosofice şi neconfesionale. (3)   Recunoscându-le identitatea şi contribuţia specifică, Uniunea menţine un dialog deschis, transparent şi constant cu aceste biserici şi organizaţii.”

(a)   la alineatul (1), cuvintele „o completează” se înlocuiesc cu „se adaugă acesteia”;

(b)   alineatul (2) se înlocuieşte cu textul următor:      (2)   Cetăţenii Uniunii au drepturile şi obligaţiile prevăzute în tratate. Aceştia se bucură, printre altele, de:   (a)   dreptul de liberă circulaţie şi şedere pe teritoriul statelor membre;   (b)   dreptul de a alege şi de a fi aleşi în Parlamentul European, precum şi la alegerile locale în statul membru unde îşi au reşedinţa, în aceleaşi condiţii ca şi resortisanții acestui stat;   (c)   dreptul de a se bucura, pe teritoriul unei ţări terţe în care statul membru ai cărui resortisanţi sunt nu este reprezentat, de protecţie din partea autorităţilor diplomatice şi consulare ale oricărui stat membru, în aceleaşi condiţii ca şi resortisanţii acestui stat;   (d)   dreptul de a adresa petiţii Parlamentului European, de a se adresa Ombudsmanului European, precum şi dreptul de a se adresa instituţiilor şi organelor consultative ale Uniunii în oricare dintre limbile tratatelor şi de a primi răspuns în aceeaşi limbă. Aceste drepturi se exercită în condiţiile şi limitele definite prin tratate şi prin măsurile adoptate pentru punerea în aplicare a acestora.”

(a)   la alineatul (2), cuvintele „… Consiliul poate adopta …” se înlocuiesc cu „… Parlamentul European şi Consiliul, hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară, pot adopta …”, iar teza finală se elimină;

(b)   alineatul (3) se înlocuieşte cu textul următor:      (3)   În aceleaşi scopuri ca cele menţionate la alineatul (1) şi în cazul în care tratatele nu au prevăzut puteri de acţiune în acest sens, Consiliul, hotărând în conformitate cu o procedură legislativă specială, poate adopta măsuri în domeniul securităţii sociale sau al protecţiei sociale. Consiliul hotărăşte în unanimitate, după consultarea Parlamentului European.”

„Consiliul, hotărând în conformitate cu o procedură legislativă specială şi după consultarea Parlamentului European, poate adopta directive care să stabilească măsurile de coordonare şi de cooperare necesare pentru a facilita această protecţie.”

„Parlamentul European şi Consiliul, hotărând prin regulamente în conformitate cu procedura legislativă ordinară, adoptă dispoziţiile referitoare la procedurile şi condiţiile necesare pentru prezentarea unei iniţiative cetăţeneşti în înţelesul articolului 8 B din Tratatul privind Uniunea Europeană, inclusiv numărul minim de state membre din care trebuie să provină cetăţenii care prezintă o astfel de iniţiativă.”

(1)   Uniunea adoptă măsurile pentru instituirea sau asigurarea funcţionării pieţei interne, în conformitate cu dispoziţiile incidente ale tratatelor.”

(a)   la alineatul (1) se introduce un prim paragraf nou, cu textul următor:      (1)   Uniunea defineşte şi pune în aplicare o politică comună în domeniul agriculturii şi pescuitului.” , textul primului alineat existent devenind al doilea paragraf. La al doilea paragraf, în prima teză după cuvântul „agricultura” se introduce cuvântul „, pescuitul” şi se adaugă teza următoare ca ultimă teză a paragrafului: „Referirile la politica agricolă comună sau la agricultură şi utilizarea termenului «agricol» se înţeleg ca făcând referire şi la pescuit, având în vedere caracteristicile speciale ale acestui sector.”;

(b)   la alineatul (2), după cuvântul „instituirii” se introduc cuvintele „…sau funcţionării”.

(c)   la alineatul (3) cuvintele „la prezentul tratat” se elimină;

(a)   la primul paragraf, înaintea cuvintelor „de Consiliu” se introduc cuvintele „de Parlamentul European şi”, iar trimiterea la alineatul (3) se elimină.

(b)   la al doilea paragraf, teza introductivă se înlocuieşte cu următoarea teză: „Consiliul poate autoriza, la propunerea Comisiei, acordarea de ajutoare:”

(a)   alineatul (1) se elimină.

(b)   alineatul (2) se renumerotează (1); fragmentul de teză „Comisia, având în vedere lucrările conferinţei menţionate la alineatul (1), prezintă, după consultarea Comitetului Economic şi Social şi în termen de doi ani de la intrarea în vigoare a prezentului tratat, propuneri …” se înlocuieşte cu „Comisia prezintă propuneri …”, iar al treilea paragraf se elimină;

(c)   se introduc, alineatele (2) şi (3), noi, cu textul următor, iar alineatele următoare se renumerotează:      (2)   Parlamentul European şi Consiliul, hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară şi după consultarea Comitetului Economic şi Social, stabilesc organizarea comună a pieţelor agricole prevăzută la articolul 34 alineatul (1), precum şi celelalte dispoziţii necesare pentru îndeplinirea obiectivelor politicii comune în domeniul agriculturii şi pescuitului. (3)   Consiliul, la propunerea Comisiei, adoptă măsurile privind stabilirea preţurilor, a taxelor, a ajutoarelor şi a contingentelor, precum şi privind stabilirea şi repartizarea posibilităţilor de pescuit.”

(d)   la alineatul (3), renumerotat (4), în teza introductivă, se elimină cuvintele „Consiliul, hotărând cu majoritate calificată”;

(e)   la alineatul (4), renumerotat (5), în primul fragment de teză, cuvintele „să existe” se înlocuiesc cu cuvintele „să nu existe”.

(a)   la primul paragraf, cuvintele „… lucrătorilor migranţi şi persoanelor aflate în întreţinerea acestora:” se înlocuiesc cu „lucrătorilor migranţi salariaţi sau care desfăşoară o activitate independentă şi persoanelor aflate în întreţinerea acestora:”

(b)   ultimul paragraf se înlocuieşte cu textul următor:      „În cazul în care un membru al Consiliului declară că un proiect de act legislativ menţionat la primul paragraf ar aduce atingere unor aspecte importante ale sistemului său de securitate socială, inclusiv în ceea ce priveşte domeniul său de aplicare, costul sau structura financiară, ori ar aduce atingere echilibrului financiar al respectivului sistem, poate solicita sesizarea Consiliului European. În acest caz, procedura legislativă ordinară se suspendă. După dezbateri şi în termen de patru luni de la această suspendare, Consiliul European:   (a)   retrimite proiectul Consiliului, caz în care încetează suspendarea procedurii legislative ordinare, sau   (b)   nu acţionează în niciun fel sau solicită Comisiei să prezinte o nouă propunere; în acest caz se consideră că actul propus iniţial nu a fost adoptat.”

(a)   la finalul alineatului (1) se adaugă fragmentul de teză următor: „, precum şi privind coordonarea actelor cu putere de lege şi a actelor administrative ale statelor membre cu privire la accesul la activităţile independente şi la exercitarea acestora.”;

(b)   alineatul (2) se elimină, iar alineatul (3) se renumerotează (2). Cuvântul „liberalizarea” se înlocuieşte cu „eliminarea”, iar cuvintele „va fi” se înlocuiesc cu „este”.

(a)   la primul paragraf, cuvintele „stat al Comunităţii” se înlocuiesc cu „stat membru”;

(b)   la al doilea paragraf, cuvintele „Consiliul, hotărând cu majoritate calificată la propunerea Comisiei, poate extinde …” se înlocuiesc cu „Parlamentul European şi Consiliul, hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară, pot extinde …”.

(3)   Prin derogare de la alineatul (2), numai Consiliul, hotărând în conformitate cu o procedură legislativă specială, în unanimitate şi după consultarea Parlamentului European, poate adopta măsuri care reprezintă un regres în dreptul Uniunii în ceea ce priveşte liberalizarea circulaţiei capitalurilor având ca destinaţie sau provenind din ţări terţe.”

(4)   În absența unor măsuri de aplicare a articolului 57 alineatul (3), Comisia sau, în absența unei decizii a Comisiei în termen de trei luni de la data solicitării statului membru în cauză, Consiliul poate adopta o decizie care să dispună ca măsurile fiscale restrictive adoptate de un stat membru faţă de una sau mai multe ţări terţe să fie considerate conforme tratatelor, cu condiţia ca acestea să fie justificate în raport cu unul dintre obiectivele Uniunii şi compatibile cu buna funcţionare a pieţei interne. Consiliul hotărăşte în unanimitate, la solicitarea unui stat membru.”

Capitolul 1:	Dispoziţii generale
Capitolul 2:	Politicile privind controlul la frontiere, dreptul de azil şi imigrarea
Capitolul 3:	Cooperarea judiciară în materie civilă
Capitolul 4:	Cooperarea judiciară în materie penală
Capitolul 5:	Cooperarea poliţienească

„CAPITOLUL 1 DISPOZIŢII GENERALE Articolul 61 (1)   Uniunea constituie un spaţiu de libertate, securitate şi justiţie, cu respectarea drepturilor fundamentale şi a diferitelor sisteme de drept şi tradiţii juridice ale statelor membre. (2)   Uniunea asigură absența controalelor asupra persoanelor la frontierele interne şi dezvoltă o politică comună în domeniul dreptului de azil, al imigrării şi al controlului la frontierele externe care este întemeiată pe solidaritatea între statele membre şi care este echitabilă faţă de resortisanţii ţărilor terţe. În înțelesul prezentului titlu, apatrizii sunt asimilaţi resortisanţilor ţărilor terţe. (3)   Uniunea acţionează pentru a asigura un înalt nivel de securitate prin măsuri de prevenire a criminalităţii, a rasismului şi a xenofobiei, precum şi de combatere a acestora, prin măsuri de coordonare şi de cooperare între autorităţile poliţieneşti şi judiciare şi alte autorităţi competente, precum şi prin recunoaşterea reciprocă a deciziilor judiciare în materie penală şi, după caz, prin apropierea legislaţiilor penale. (4)   Uniunea facilitează accesul la justiţie, în special pe baza principiului recunoaşterii reciproce a deciziilor judiciare şi extrajudiciare în materie civilă. Articolul 61 A Consiliul European defineşte orientările strategice ale planificării legislative şi operaţionale în cadrul spaţiului de libertate, securitate şi justiţie. Articolul 61 B Parlamentele naţionale asigură, cu privire la propunerile şi iniţiativele legislative prezentate în cadrul capitolelor 4 şi 5, respectarea principiului subsidiarităţii, în conformitate cu Protocolul privind aplicarea principiilor subsidiarităţii şi proporţionalităţii. Articolul 61 C Fără a aduce atingere articolelor 226, 227 și 228, Consiliul, la propunerea Comisiei, poate adopta măsurile de stabilire a condiţiilor în care statele membre, în colaborare cu Comisia, realizează o evaluare obiectivă şi imparţială a punerii în aplicare, de către autorităţile statelor membre, a politicilor Uniunii prevăzute în prezentul titlu, în special în scopul de a favoriza aplicarea deplină a principiului recunoaşterii reciproce. Parlamentul European şi parlamentele naţionale sunt informate cu privire la conţinutul şi rezultatele evaluării. Articolul 61 D În cadrul Consiliului se instituie un comitet permanent care să asigure în cadrul Uniunii promovarea şi consolidarea cooperării operaţionale în materie de securitate internă. Fără a aduce atingere articolului 207, comitetul promovează coordonarea acţiunii autorităţilor competente ale statelor membre. La lucrările comitetului pot fi implicați reprezentanţii organelor, ai oficiilor şi ai agenţiilor în cauză ale Uniunii. Parlamentul European şi parlamentele naţionale sunt informate cu privire la derularea acestor lucrări. Articolul 61 E Prezentul titlu nu aduce atingere exercitării responsabilităţilor care revin statelor membre pentru menţinerea ordinii publice şi pentru apărarea securităţii interne. Articolul 61 F Statele membre au libertatea de a organiza între ele şi sub autoritatea lor forme de cooperare şi de coordonare pe care le consideră oportune, între serviciile competente ale administraţiilor acestora care răspund de asigurarea securităţii naţionale. Articolul 61 G Consiliul adoptă măsuri în vederea asigurării cooperării administrative între serviciile competente ale statelor membre în domeniile menţionate în prezentul titlu, precum şi între serviciile respective şi Comisie. Acesta hotărăşte la propunerea Comisiei, sub rezerva articolului 61 I şi după consultarea Parlamentului European. Articolul 61 H În cazul în care este necesar, pentru realizarea obiectivelor enunţate la articolul 61, în ceea ce priveşte prevenirea şi combaterea terorismului şi a activităţilor conexe, Parlamentul European şi Consiliul, hotărând prin regulamente în conformitate cu procedura legislativă ordinară, definesc cadrul măsurilor administrative privind circulaţia capitalurilor şi plăţile, cum ar fi îngheţarea fondurilor, a activelor financiare sau a beneficiilor economice care aparţin unor persoane fizice sau juridice, grupuri sau entităţi fără caracter statal, sunt în proprietatea acestora sau sunt deţinute de acestea. Consiliul, la propunerea Comisiei, adoptă măsurile pentru punerea în aplicare a cadrului prevăzut la primul paragraf. Actele menţionate la prezentul articol cuprind dispoziţiile necesare în materie de garanţii juridice. Articolul 61 I Actele menţionate în capitolele 4 şi 5, precum şi măsurile menţionate la articolul 61 G care asigură o cooperare administrativă în domeniile menţionate în aceste capitole, se adoptă:   (a)   la propunerea Comisiei; sau   (b)   la iniţiativa unui sfert din statele membre.”

„CAPITOLUL 2 POLITICI PRIVIND CONTROLUL LA FRONTIERE, DREPTUL DE AZIL ŞI IMIGRAREA Articolul 62 (1)   Uniunea dezvoltă o politică care urmăreşte:   (a)   să asigure absența oricărui control asupra persoanelor la trecerea frontierelor interne, indiferent de cetăţenie;   (b)   să asigure controlul persoanelor şi supravegherea eficace la trecerea frontierelor externe;   (c)   să introducă treptat un sistem integrat de administrare a frontierelor externe. (2)   În înțelesul alineatului (1), Parlamentul European şi Consiliul, hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară, adoptă măsurile privind:   (a)   politica comună a vizelor şi a altor permise de şedere de scurtă durată;   (b)   controalele la care sunt supuse persoanele la trecerea frontierelor externe;   (c)   condiţiile în care resortisanţii ţărilor terţe pot circula liber, pentru o durată scurtă, în interiorul Uniunii;   (d)   orice măsură necesară pentru instituirea treptată a unui sistem integrat de administrare a frontierelor externe;   (e)   absența oricărui control asupra persoanelor, indiferent de cetăţenie, la trecerea frontierelor interne. (3)   În cazul în care o acţiune a Uniunii se dovedeşte necesară pentru a facilita exercitarea dreptului menţionat la articolul 17 alineatul (2) litera (a), iar tratatele nu au prevăzut atribuţii în acest sens, Consiliul, hotărând în conformitate cu o procedură legislativă specială, poate adopta dispoziţii referitoare la paşapoarte, cărţi de identitate, permise de şedere sau oricare alt document asimilat. Consiliul hotărăşte în unanimitate, după consultarea Parlamentului European. (4)   Prezentul articol nu aduce atingere competenţei statelor membre privind delimitarea geografică a frontierelor acestora, în conformitate cu dreptul internaţional. Articolul 63 (1)   Uniunea dezvoltă o politică comună în domeniul dreptului de azil, al protecţiei subsidiare şi al protecţiei temporare, cu scopul de a oferi un statut corespunzător oricărui resortisant dintr-o ţară terţă care are nevoie de protecţie internaţională şi de a asigura respectarea principiului nereturnării. Această politică trebuie să fie în conformitate cu Convenţia de la Geneva la 28 iulie 1951 şi cu Protocolul din 31 ianuarie 1967 privind statutul refugiaţilor, precum şi cu alte tratate din domeniu. (2)   În înțelesul alineatului (1), Parlamentul European şi Consiliul, hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară, adoptă măsurile referitoare la un sistem european comun de azil, care cuprinde:   (a)   un regim unitar de azil în favoarea resortisanţilor ţărilor terţe, valabil în toată Uniunea;   (b)   un regim unitar de protecţie subsidiară pentru resortisanţii ţărilor terţe care, fără să obţină azil european, au nevoie de protecţie internaţională;   (c)   un sistem comun de protecţie temporară a persoanelor strămutate în cazul unui aflux masiv;   (d)   proceduri comune de acordare şi de retragere a regimului unitar de azil sau de protecţie subsidiară;   (e)   criterii şi mecanisme de determinare a statului membru responsabil de examinarea unei cereri de azil sau de protecţie subsidiară;   (f)   norme referitoare la condiţiile de primire a solicitanţilor dreptului de azil sau de protecţie subsidiară;   (g)   parteneriatul şi cooperarea cu ţările terţe pentru gestionarea fluxurilor de persoane care solicită drept de azil, protecţie subsidiară sau temporară. (3)   În cazul în care unul sau mai multe state membre se află într-o situaţie de urgenţă caracterizată de un aflux brusc de resortisanţi din ţări terţe, Consiliul, la propunerea Comisiei, poate adopta măsuri provizorii, în beneficiul statului sau al statelor membre în cauză. Acesta hotărăşte după consultarea Parlamentului European. Articolul 63a (1)   Uniunea dezvoltă o politică comună de imigrare, al cărei scop este de a asigura, în toate etapele, gestionarea eficientă a fluxurilor de migrare, tratamentul echitabil al resortisanţilor ţărilor terţe aflaţi în situaţie de şedere legală în statele membre, precum şi prevenirea imigrării ilegale şi a traficului de persoane şi combaterea susţinută a acestora. (2)   În înțelesul alineatului (1), Parlamentul European şi Consiliul, hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară, adoptă măsuri în următoarele domenii:   (a)   condiţiile de intrare şi de şedere, precum şi normele privind acordarea de către statele membre a vizelor şi a permiselor de şedere pe termen lung, inclusiv în vederea reîntregirii familiei;   (b)   definirea drepturilor resortisanţilor ţărilor terţe aflaţi în situaţie de şedere legală pe teritoriul unui stat membru, inclusiv condiţiile care reglementează libertatea de circulaţie şi de şedere în celelalte state membre;   (c)   imigrarea clandestină şi şederea ilegală, inclusiv expulzarea şi repatrierea persoanelor aflate în situaţie de şedere ilegală;   (d)   combaterea traficului de persoane, în special de femei şi copii. (3)   Uniunea poate încheia cu ţări terţe acorduri privind readmisia, în ţările lor de origine sau de provenienţă, a resortisanţilor ţărilor terţe care nu îndeplinesc sau nu mai îndeplinesc condiţiile de intrare, de prezenţă sau de şedere pe teritoriul unuia dintre statele membre. (4)   Parlamentul European şi Consiliul, hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară, pot stabili măsuri pentru încurajarea şi sprijinirea acţiunii statelor membre, cu scopul de a favoriza integrarea resortisanţilor ţărilor terţe aflaţi în situaţie de şedere legală pe teritoriul lor, excluzând orice armonizare a actelor cu putere de lege şi a normelor administrative ale statelor membre. (5)   Prezentul articol nu aduce atingere dreptului statelor membre de a stabili volumul admiterii pe teritoriul acestora a resortisanţilor unor ţări terţe, provenind din ţări terţe, în căutarea unui loc de muncă în calitate de lucrători salariaţi sau pentru a desfăşura o activitate independentă. Articolul 63b Politicile Uniunii menţionate la prezentul capitol şi punerea în aplicare a acestora sunt reglementate de principiul solidarităţii şi al distribuirii echitabile a răspunderii între statele membre, inclusiv pe plan financiar. Ori de câte ori este necesar, actele Uniunii adoptate în temeiul prezentului capitol cuprind măsuri adecvate pentru aplicarea acestui principiu.”

„CAPITOLUL 3 COOPERAREA JUDICIARĂ ÎN MATERIE CIVILĂ Articolul 65 (1)   Uniunea dezvoltă o cooperare judiciară în materie civilă cu incidenţă transfrontalieră, întemeiată pe principiul recunoaşterii reciproce a deciziilor judiciare şi extrajudiciare. Această cooperare poate include adoptarea unor măsuri de apropiere a actelor cu putere de lege şi a normelor administrative ale statelor membre. (2)   În înțelesul alineatului (1), Parlamentul European şi Consiliul, hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară, adoptă măsuri, în special atunci când acestea sunt necesare pentru buna funcţionare a pieţei interne, care urmăresc să asigure:   (a)   recunoaşterea reciprocă între statele membre a deciziilor judiciare şi extrajudiciare şi executarea acestora;   (b)   comunicarea şi notificarea transfrontalieră a actelor judiciare şi extrajudiciare;   (c)   compatibilitatea normelor aplicabile în statele membre în materie de conflict de legi şi de competenţă;   (d)   cooperarea în materie de obţinere a probelor;   (e)   accesul efectiv la justiţie;   (f)   eliminarea obstacolelor din calea bunei desfăşurări a procedurilor civile, la nevoie prin favorizarea compatibilităţii normelor de procedură civilă aplicabile în statele membre;   (g)   dezvoltarea unor metode alternative de soluţionare a litigiilor;   (h)   sprijinirea formării profesionale a magistraţilor şi a personalului din justiţie. (3)   Prin derogare de la alineatul (2), măsurile privind dreptul familiei care au implicaţii transfrontaliere sunt stabilite de către Consiliu, care hotărăşte în conformitate cu o procedură legislativă specială. Acesta hotărăşte în unanimitate, după consultarea Parlamentului European. Consiliul, la propunerea Comisiei, poate adopta o decizie care să determine aspectele din dreptul familiei care au implicaţii transfrontaliere, care ar putea face obiectul unor acte adoptate prin procedura legislativă ordinară. Consiliul hotărăşte în unanimitate, după consultarea Parlamentului European. Propunerea menţionată la al doilea paragraf se transmite parlamentelor naţionale. În cazul opoziţiei unui parlament naţional, notificate în termen de şase luni de la această transmitere, decizia nu se adoptă. În cazul în care nu există nicio opoziţie, Consiliul poate adopta respectiva decizie.”

„CAPITOLUL 4 COOPERAREA JUDICIARĂ ÎN MATERIE PENALĂ Articolul 69 A (1)   Cooperarea judiciară în materie penală în cadrul Uniunii se întemeiază pe principiul recunoaşterii reciproce a hotărârilor judecătorești şi a deciziilor judiciare şi include apropierea actelor cu putere de lege şi a normelor administrative ale statelor membre în domeniile prevăzute la alineatul (2) şi la articolul 69 B. Parlamentul European şi Consiliul, hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară, adoptă măsurile privind:   (a)   instituirea unor norme şi proceduri care să asigure recunoaşterea, în întreaga Uniune, a tuturor categoriilor de hotărâri judecătorești şi decizii judiciare;   (b)   prevenirea şi soluţionarea conflictelor de competenţă între statele membre;   (c)   sprijinirea formării profesionale a magistraţilor şi a personalului din justiţie;   (d)   facilitarea cooperării dintre autorităţile judiciare sau echivalente ale statelor membre în materie de urmărire penală şi executare a deciziilor. (2)   În măsura în care este necesar pentru a facilita recunoaşterea reciprocă a hotărârilor judecătorești şi a deciziilor judiciare, precum şi cooperarea poliţienească şi judiciară în materie penală cu dimensiune transfrontalieră, Parlamentul European şi Consiliul, hotărând prin directive în conformitate cu procedura legislativă ordinară, pot stabili norme minime. Aceste norme minime iau în considerare diferenţele existente între tradiţiile juridice şi sistemele de drept ale statelor membre. Acestea se referă la:   (a)   admisibilitatea reciprocă a probelor între statele membre;   (b)   drepturile persoanelor în procedura penală;   (c)   drepturile victimelor criminalității;   (d)   alte elemente speciale ale procedurii penale pe care Consiliul le-a identificat în prealabil printr-o decizie; pentru adoptarea acestei decizii, Consiliul hotărăşte în unanimitate, după aprobarea Parlamentului European. Adoptarea normelor minime prevăzute la prezentul alineat nu împiedică statele membre să menţină sau să adopte un nivel mai ridicat de protecţie a persoanelor. (3)   În cazul în care un membru al Consiliului consideră că un proiect de directivă prevăzut la alineatul (2) ar aduce atingere aspectelor fundamentale ale sistemului său de justiţie penală, acesta poate solicita sesizarea Consiliului European. În acest caz, procedura legislativă ordinară se suspendă. După dezbateri, în caz de consens, Consiliul European, în termen de patru luni de la suspendare, retrimite proiectul Consiliului, prin aceasta încetând suspendarea procedurii legislative ordinare. În acelaşi termen, în cazul unui dezacord şi în cazul în care cel puţin nouă state membre doresc instituirea unei forme de cooperare consolidată pe baza proiectului de directivă respectiv, acestea informează Parlamentul European, Consiliul şi Comisia în consecinţă. În acest caz, autorizarea de a institui o formă de cooperare consolidată, prevăzută la articolul 10 alineatul (2) din Tratatul privind Uniunea Europeană şi la articolul 280 D alineatul (1) din prezentul tratat se consideră acordată şi se aplică dispoziţiile privind formele de cooperare consolidată. Articolul 69 B (1)   Parlamentul European şi Consiliul, hotărând prin directive în conformitate cu procedura legislativă ordinară, pot stabili norme minime cu privire la definirea infracţiunilor şi a sancțiunilor în domenii ale criminalităţii de o gravitate deosebită de dimensiune transfrontalieră ce rezultă din natura sau impactul acestor infracţiuni ori din nevoia specială de a le combate pornind de la o bază comună. Aceste domenii ale criminalităţii sunt următoarele: terorismul, traficul de persoane şi exploatarea sexuală a femeilor şi a copiilor, traficul ilicit de droguri, traficul ilicit de arme, spălarea banilor, corupţia, contrafacerea mijloacelor de plată, criminalitatea informatică şi criminalitatea organizată. În funcţie de evoluţia criminalităţii, Consiliul poate adopta o decizie care să identifice alte domenii ale criminalităţii care îndeplinesc criteriile prevăzute la prezentul alineat. Consiliul hotărăşte în unanimitate, după aprobarea Parlamentului European. (2)   În cazul în care apropierea actelor cu putere de lege şi a normelor administrative ale statelor membre în materie penală se dovedeşte indispensabilă pentru a asigura punerea în aplicare eficientă a unei politici a Uniunii într-un domeniu care a făcut obiectul unor măsuri de armonizare, prin directive se pot stabili norme minime referitoare la definirea infracţiunilor şi a sancțiunilor în domeniul în cauză. Directivele se adoptă printr-o procedură legislativă ordinară sau specială identică cu cea utilizată pentru adoptarea măsurilor de armonizare în cauză, fără a aduce atingere articolului 61 I. (3)   În cazul în care un membru al Consiliului consideră că un proiect de directivă prevăzută la alineatul (1) sau (2) ar aduce atingere aspectelor fundamentale ale sistemului său de justiţie penală, acesta poate solicita sesizarea Consiliului European. În acest caz, procedura legislativă ordinară se suspendă. După dezbateri, în caz de consens, Consiliul European, în termen de patru luni de la suspendare, retrimite proiectul Consiliului, prin aceasta încetând suspendarea procedurii legislative ordinare. În acelaşi termen, în cazul unui dezacord şi în cazul în care cel puţin nouă state membre doresc stabilirea unei cooperări consolidate pe baza proiectului de directivă respectiv, acestea informează Parlamentul European, Consiliul şi Comisia în consecinţă. În acest caz, autorizarea de a stabili o formă de cooperare consolidată, prevăzută la articolul 10 alineatul (2) din Tratatul privind Uniunea Europeană şi la articolul 280 D alineatul (1) din prezentul tratat, se consideră acordată şi se aplică dispoziţiile privind formele de cooperare consolidată. Articolul 69 C Parlamentul European şi Consiliul, hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară, pot stabili măsuri pentru a încuraja şi sprijini acţiunea statelor membre în domeniul prevenirii criminalităţii, excluzând orice armonizare a actelor cu putere de lege şi a normelor administrative ale statelor membre. Articolul 69 D (1)   Eurojust are misiunea de a susține şi consolida coordonarea şi cooperarea dintre autorităţile naţionale de cercetare şi urmărire penală în legătură cu formele grave de criminalitatecare afectează două sau mai multe state membre sau care impun urmărirea penală pe baze comune, prin operaţiuni întreprinse de autorităţile statelor membre şi de Europol şi prin informaţii furnizate de acestea. În acest context, Parlamentul European şi Consiliul, hotărând prin regulamente în conformitate cu procedura legislativă ordinară, determină structura, funcţionarea, domeniul de acţiune şi atribuţiile Eurojust. Aceste atribuţii pot include:   (a)   începerea de cercetări penale, precum şi propunerea de începere a urmăririi penale efectuate de autorităţile naţionale competente, în special cele referitoare la infracţiuni care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii;   (b)   coordonarea cercetărilor şi a urmăririlor penale prevăzute la litera (a);   (c)   consolidarea cooperării judiciare, inclusiv prin soluţionarea conflictelor de competenţă şi prin strânsa cooperare cu Reţeaua Judiciară Europeană. Aceste regulamente stabilesc, de asemenea, condiţiile de implicare a Parlamentului European şi a parlamentelor naţionale la evaluarea activităţilor Eurojust. (2)   În cadrul urmăririlor penale prevăzute la alineatul (1) şi fără a aduce atingere articolului 69 E, actele oficiale de procedură judiciară sunt îndeplinite de autorităţile naţionale competente. Articolul 69 E (1)   Pentru combaterea infracţiunilor care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii, Consiliul, hotărând prin regulamente în conformitate cu o procedură legislativă specială, poate institui un Parchet European, pornind de la Eurojust. Consiliul hotărăşte în unanimitate, după aprobarea Parlamentului European. În cazul în care nu există unanimitate, un grup compus din cel puţin nouă state membre poate solicita ca proiectul de regulament să fie trimis spre examinare Consiliului European. În acest caz, procedura în cadrul Consiliului se suspendă. După dezbateri, în cazul realizării unui consens, Consiliul European, în termen de patru luni de la suspendare, retrimite proiectul Consiliului, spre adoptare. În acelaşi termen, în cazul unui dezacord şi în cazul în care cel puţin nouă state membre doresc stabilirea unei forme de cooperare consolidată pe baza proiectului de regulament respectiv, acestea informează Parlamentul European, Consiliul şi Comisia în consecinţă. În acest caz, autorizarea de a stabili o formă de cooperare consolidată, menţionată la articolul 10 alineatul (2) din Tratatul privind Uniunea Europeană şi la articolul 280 D alineatul (1) din prezentul tratat, se consideră acordată și se aplică dispoziţiile privind formele de cooperare consolidată. (2)   Parchetul European are competenţa de a cerceta, de a urmări şi de a trimite în judecată, după caz în colaborare cu Europol, autorii şi coautorii infracţiunilor care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii, în conformitate cu normele stabilite în regulamentul prevăzut la alineatul (1). Parchetul European exercită în faţa instanţelor competente ale statelor membre acțiunea publică în legătură cu aceste aceste infracţiuni. (3)   Regulamentele prevăzute la alineatul (1) stabilesc statutul Parchetului European, condiţiile de exercitare a atribuţiilor acestuia, regulamentul de procedură aplicabil activităţilor sale, precum şi normele care reglementează admisibilitatea probelor şi normele aplicabile controlului jurisdicțional al actelor de procedură adoptate în exercitarea atribuţiilor sale. (4)   Consiliul European poate adopta, în acelaşi timp sau ulterior, o decizie de modificare a alineatului (1) în scopul extinderii atribuţiilor Parchetului European pentru a include combaterea criminalității grave de dimensiune transfrontalieră şi în scopul modificării corespunzătoare a alineatului (2) în ceea ce priveşte autorii şi coautorii infracţiunilor grave care afectează mai multe state membre. Consiliul European hotărăşte în unanimitate, după aprobarea Parlamentului European şi după consultarea Comisiei.”

„CAPITOLUL 5 COOPERAREA POLIŢIENEASCĂ Articolul 69 F (1)   Uniunea instituie o cooperare poliţienească care implică toate autorităţile competente din statele membre, inclusiv serviciile de poliţie, serviciile vamale şi alte servicii specializate de aplicare a legii, în domeniul prevenirii sau al depistării şi al cercetării infracţiunilor. (2)   În înțelesul alineatului (1), Parlamentul European şi Consiliul, hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară, pot stabili măsuri referitoare la:   (a)   colectarea, stocarea, prelucrarea şi analizarea informaţiilor în domeniu, precum şi schimbul de informaţii;   (b)   sprijinirea formării profesionale a personalului, precum şi cooperarea privind schimbul de personal, echipamentele şi cercetarea criminalistică;   (c)   tehnicile comune de investigare privind depistarea unor forme grave de criminalitate organizată. (3)   Consiliul, hotărând în conformitate cu o procedură legislativă specială, poate stabili măsurile privind cooperarea operativă între autorităţile prevăzute la prezentul articol. Consiliul hotărăşte în unanimitate, după consultarea Parlamentului European. În cazul în care nu există unanimitate, un grup compus din cel puţin nouă state membre poate solicita ca proiectul de măsuri să fie trimis spre examinare Consiliului European. În acest caz, procedura în cadrul Consiliului se suspendă. După dezbateri, în caz de consens, Consiliul European, în termen de patru luni de la suspendare, retrimite proiectul Consiliului, spre adoptare. În acelaşi termen, în cazul unui dezacord şi în cazul în care cel puţin nouă state membre doresc stabilirea unei forme de cooperare consolidată pe baza proiectului de măsuri respectiv, acestea informează Parlamentul European, Consiliul şi Comisia în consecinţă. În acest caz, autorizarea de a stabili o formă de cooperare consolidată, menţionată la articolul 10 alineatul (2) din Tratatul privind Uniunea Europeană şi la articolul 280 D alineatul (1) din prezentul tratat, se consideră acordată și se aplică dispoziţiile privind formele de cooperare consolidată. Procedura specifică prevăzută la al doilea şi al treilea paragraf nu se aplică actelor care constituie o dezvoltare a acquis-ului Schengen. Articolul 69 G (1)   Europol are misiunea de a susține şi consolida acţiunea autorităţilor poliţieneşti şi a altor servicii de aplicare a legii din statele membre, precum şi cooperarea acestora pentru prevenirea şi combaterea criminalității grave care afectează două sau mai multe state membre, a terorismului şi a formelor de criminalitate ce aduc atingere unui interes comun care face obiectul unei politici a Uniunii. (2)   Parlamentul European şi Consiliul, hotărând prin regulamente în conformitate cu procedura legislativă ordinară, stabilește structura, funcţionarea, domeniul de acţiune şi atribuţiile Europol. Aceste atribuţii pot include:   (a)   colectarea, stocarea, prelucrarea şi analizarea informaţiilor, precum şi schimbul de informaţii transmise în special de autorităţile statelor membre sau de ţări ori autorităţi terţe;   (b)   coordonarea, organizarea şi realizarea de acţiuni de cercetare şi operative, desfășurate împreună cu autorităţile competente ale statelor membre sau în cadrul unor echipe comune de cercetare şi, după caz, în colaborare cu Eurojust. Aceste regulamente stabilesc, de asemenea, procedura de control al activităţilor Europol de către Parlamentul European, la care parlamentele naţionale sunt asociate. (3)   Orice acţiune cu caracter operativ a Europol trebuie desfăşurată în cooperare cu autorităţile statului sau ale statelor membre al căror teritoriu este implicat şi cu acordul acestora. Aplicarea măsurilor coercitive este în sarcina exclusivă a autorităţilor naţionale competente. Articolul 69 H Consiliul, hotărând în conformitate cu o procedură legislativă specială, stabileşte condiţiile şi limitele în care autorităţile competente ale statelor membre prevăzute la articolele 69 A şi 69 F pot interveni pe teritoriul unui alt stat membru, în cooperare şi cu acordul autorităţilor statului respectiv. Consiliul hotărăşte în unanimitate şi după consultarea Parlamentului European.”

(2)   În cazul în care se adoptă măsurile prevăzute la alineatul (1), trebuie avute în vedere cazurile în care aplicarea lor ar putea afecta grav nivelul de trai şi de ocupare a forţei de muncă în anumite regiuni, precum şi exploatarea echipamentelor de transport.”

(a)   la alineatul (1), cuvintele „În cazul transporturilor în cadrul Comunităţii trebuie eliminate discriminările …” se înlocuiesc cu „În transporturile în interiorul Uniunii, sunt interzise discriminările …”;

(b)   la alineatul (2), cuvântul „Consiliu” se înlocuieşte cu „Parlamentul European şi Consiliu”;

(c)   la alineatul (3) primul paragraf, cuvintele „Comitetului Economic şi Social” se înlocuiesc cu „Parlamentului European şi a Comitetului Economic şi Social”.

„La cinci ani de la intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, Consiliul, hotărând la propunerea Comisiei, poate adopta o decizie de abrogare a prezentului articol.”

(2)   Parlamentul European şi Consiliul, hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară, pot stabili dispoziţiile corespunzătoare în domeniul transporturilor maritime şi aeriene. Parlamentul European şi Consiliul hotărăsc după consultarea Comitetului Economic şi Social și a Comitetului Regiunilor.”

(3)   Comisia poate adopta regulamente privind categoriile de acorduri cu privire la care Consiliul a adoptat un regulament sau o directivă în temeiul articolului 83 alineatul (2) litera (b).”

(a)   la alineatul (2), la finalul literei (c) se adaugă teza următoare:      „În termen de cinci ani de la intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, Consiliul, hotărând la propunerea Comisiei, poate adopta o decizie de abrogare a prezentei litere.”

(b)   la alineatul (3), se adaugă următorul fragment de teză la finalul literei (a): „…, precum şi a regiunilor prevăzute la articolul 299, avându-se în vedere situaţia lor structurală, economică şi socială,”.

(4)   Comisia poate adopta regulamente privind categoriile de ajutoare de stat cu privire la care Consiliul, în temeiul articolului 89, a considerat că pot fi exceptate de la procedura prevăzută la alineatul (3) din prezentul articol.”

(a)   la începutul alineatului (1), se elimină cuvintele „Prin derogare de la articolul 94 şi”;

(b)   la începutul alineatului (4), fragmentul de teză „În cazul în care, după adoptarea de către Consiliu sau Comisie a unei măsuri de armonizare, …” se înlocuieşte cu „În cazul în care, după adoptarea unei măsuri de armonizare de către Parlamentul European şi Consiliu, de către Consiliu sau Comisie, …”;

(c)   la începutul alineatului (5), fragmentul de teză „De asemenea, fără a aduce atingere alineatului (4), în cazul în care, după adoptarea de către Consiliu sau Comisie a unei măsuri de armonizare, …” se înlocuieşte cu „De asemenea, fără a aduce atingere alineatului (4), în cazul în care, după adoptarea unei măsuri de armonizare de către Parlamentul European şi Consiliu, de către Consiliu sau Comisie, …”;

(d)   la alineatul (10), cuvintele „unei proceduri comunitare de control” se înlocuiesc cu cuvintele „unei proceduri de control a Uniunii”.

„Articolul 97a În cadrul instituirii sau al funcţionării pieţei interne, Parlamentul European şi Consiliul, hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară, stabilesc măsurile referitoare la crearea de titluri europene de proprietate intelectuală pentru a asigura o protecţie uniformă a drepturilor de proprietate intelectuală în Uniune, precum şi la înfiinţarea unor sisteme centralizate de autorizare, coordonare şi control la nivelul Uniunii. Consiliul, hotărând în conformitate cu o procedură legislativă specială, stabileşte prin regulamente regimul lingvistic al titlurilor europene. Consiliul hotărăşte în unanimitate, după consultarea Parlamentului European.”

(a)   la alineatul (1), cuvintele „și în conformitate cu calendarul” se elimină iar verbul se conjugă în consecinţă;

(b)   la alineatul (2), fragmentul de teză „În paralel, în condiţiile şi în conformitate cu termenele şi procedurile prevăzute în prezentul tratat, această acţiune presupune stabilirea irevocabilă a ratelor de schimb, care va conduce la introducerea unei monede unice, ECU, …” se înlocuieşte cu „În paralel, în condiţiile şi în conformitate cu procedurile prevăzute în tratate, această acţiune presupune o monedă unică, euro, …”;

(a)   la alineatul (4), prima teză din primul paragraf se înlocuieşte cu următoarele două teze:      „În cazul în care se constată, în cadrul procedurii prevăzute la alineatul (3), că politicile economice ale unui stat membru nu sunt conforme cu orientările generale prevăzute la alineatul (2) sau că acestea riscă să compromită buna funcţionare a Uniunii economice şi monetare, Comisia poate adresa un avertisment respectivului stat membru. Consiliul, la recomandarea Comisiei, poate adresa recomandările necesare statului membru în cauză.”;

(b)   al doilea paragraf de la alineatul (4) se numerotează şi devine alineatul (5), iar alineatul (5) existent se renumerotează (6);

(c)   la alineatul (4), se adaugă două paragrafe noi, cu textul următor:      „În domeniul de aplicare a prezentului alineat, Consiliul hotărăşte fără a ţine seama de votul membrului Consiliului care reprezintă statul membru în cauză.Majoritatea calificată a celorlalţi membri ai Consiliului se defineşte în conformitate cu articolul 205 alineatul (3) litera (a).”

(d)   la alineatul (5), renumerotat (6), cuvintele „Consiliul, hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 252, poate hotărî metodele …” se înlocuiesc cu textul următor: „Parlamentul European şi Consiliul, hotărând prin regulamente în conformitate cu procedura legislativă ordinară, pot hotărî metodele …” și cuvintele „ale prezentului articol” se elimină.

(1)   Fără a aduce atingere celorlalte proceduri prevăzute în tratate, Consiliul, la propunerea Comisiei, poate decide, în spiritul solidarităţii dintre statele membre, să adopte măsuri corespunzătoare situaţiei economice, în special în cazul în care apar dificultăţi grave în aprovizionarea cu anumite produse, în special în domeniul energiei.”;

(2)   Consiliul, hotărând la propunerea Comisiei şi după consultarea Parlamentului European, poate, dacă este necesar, să precizeze definiţiile privind aplicarea interdicţiilor prevăzute la articolele 101 şi 102, precum şi la prezentul articol.”

(a)   alineatul (5) se înlocuieşte cu textul următor:      (5)   În cazul în care Comisia consideră că există un deficit excesiv într-un stat membru sau că un astfel de deficit se poate produce, aceasta adresează un aviz statului membru în cauză şi informează Consiliul în acest sens.”;

(b)   la alineatul (6), cuvântul „recomandare” se înlocuieşte cu „propunere”;

(c)   la alineatul (7), prima teză se înlocuieşte cu textul următor: „În cazul în care Consiliul constată că există un deficit excesiv, în conformitate cu alineatul (6), acesta adoptă, la recomandarea Comisiei, fără întârzieri nejustificate, recomandările pe care le adresează statului membru în cauză pentru ca acesta să pună capăt situaţiei într-un termen dat.”;

(d)   la alineatul (11) primul paragraf, în teza introductivă, cuvântul „să intensifice” se înlocuieşte cu „să consolideze”;

(e)   la alineatul (12), la începutul primei teze, cuvintele „deciziile sale” se înlocuiesc cu „deciziile sau recomandările sale”;

(f)   alineatul (13) se înlocuieşte cu textul următor:      (13)   În cazul în care adoptă deciziile sau recomandările menţionate la alineatele (8), (9), (11) şi (12), Consiliul hotărăşte la recomandarea Comisiei. În cazul în care adoptă măsurile menţionate la alineatele (6)-(9), (11) şi (12), Consiliul hotărăşte fără a ţine seama de votul membrului Consiliului care reprezintă statul membru în cauză. Majoritatea calificată a celorlalţi membri ai Consiliului se defineşte în conformitate cu articolul 205 alineatul (3) litera (a).”;

(g)   la alineatul (14) al treilea paragraf, textul „, până la 1 ianuarie 1994,” se elimină.

(a)   la alineatul (1) prima teză, sigla „SEBC” se înlocuieşte cu „Sistemul European al Băncilor Centrale, denumit în continuare «SEBC»,”;

(b)   la alineatul (2) a doua liniuță, trimiterea la articolul 111 se înlocuiește cu o trimitere la articolul 188 O;

(c)   alineatul (6) se înlocuieşte cu textul următor:      (6)   Consiliul, hotărând în unanimitate prin regulamente, în conformitate cu o procedură legislativă specială, după consultarea Parlamentului European şi a Băncii Centrale Europene, poate încredinţa Băncii Centrale Europene misiuni specifice privind politicile în domeniul controlului prudenţial al instituţiilor de credit şi al altor instituţii financiare, cu excepţia întreprinderilor de asigurări.”

(a)   la alineatul (1), în prima teză, se introduce cuvântul „euro” după „... bancnote ...”;

(b)   la alineatul (2), în prima teză, se introduce cuvântul „euro” după „... monedă metalică ...”; la începutul celei de-a doua teze, textul „Consiliul, hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 252 şi după consultarea BCE, ...” se înlocuieşte cu textul următor: „Consiliul, la propunerea Comisiei şi după consultarea Parlamentului European şi a Băncii Centrale Europene, …”

(a)   se elimină alineatele (1) şi (2), iar alineatele (3), (4), (5) şi (6) se renumerotează (1), (2), (3) şi (4);

(b)   la alineatul (4) renumerotat (2), textul „Statutul SEBC” se înlocuieşte cu următorul fragment de teză: „Statutul Sistemului European al Băncilor Centrale şi al Băncii Centrale Europene, denumit în continuare «Statutul SEBC şi al BCE» ...”;

(c)   textul alineatului (5) renumerotat (3), se înlocuieşte cu textul următor:      (3)   Articolele 5.1, 5.2, 5.3, 17, 18, 19.1, 22, 23, 24, 26, 32.2, 32.3, 32.4, 32.6, articolul 33.1 litera (a) şi articolul 36 din Statutul SEBC și al BCE pot fi modificate de Parlamentul European şi de Consiliu, hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară. Aceştia hotărăsc fie la recomandarea Băncii Centrale Europene şi după consultarea Comisiei, fie la propunerea Comisiei şi după consultarea Băncii Centrale Europene.”

„Articolul 111a Fără a aduce atingere atribuţiilor Băncii Centrale Europene, Parlamentul European şi Consiliul, hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară, stabilesc măsurile necesare pentru utilizarea monedei euro ca monedă unică. Aceste măsuri sunt adoptate după consultarea Băncii Centrale Europene.”.

(a)   la alineatul (1) primul paragraf, cuvintele „Comitet Monetar cu caracter consultativ” se înlocuiesc cu „Comitet economic şi financiar”;

(b)   la alineatul (1), al doilea şi al treilea paragraf se elimină;

(c)   la alineatul (2), primul paragraf se elimină; la a treia liniuță, trimiterea la articolul 99 alineatele (2), (3), (4) și (5) se înlocuiește cu o trimitere la articolul 99 alineatele (2), (3), (4) și (65) și trimiterile la articolul 122 alineatul (2) și la articolul 123 alineatele (4) și (5) se înlocuiesc cu o trimitere la articolul 117a alineatele (2) și (3);

(d)   la alineatul (4), trimiterea la articolele 122 și 123 se înlocuiește cu o trimitere la articolul 116a.

„CAPITOLUL 3a DISPOZIŢII PRIVIND STATELE MEMBRE A CĂROR MONEDĂ ESTE EURO Articolul 115 A (1)   În scopul de a contribui la buna funcţionare a Uniunii economice şi monetare şi în conformitate cu dispoziţiile relevante ale tratatelor, Consiliul adoptă, în conformitate cu procedura relevantă dintre cele prevăzute la articolele 99 și 104, cu excepţia procedurii prevăzute la articolul 104 alineatul (14), măsuri privind statele membre a căror monedă este euro pentru:   (a)   a consolida coordonarea şi supravegherea disciplinei lor bugetare;   (b)   a elabora, în ceea ce le priveşte, orientările de politică economică, veghind ca acestea să fie compatibile cu cele adoptate pentru întreaga Uniune şi asigurând supravegherea acestora. (2)   La votul privind măsurile prevăzute la alineatul (1) iau parte numai membrii Consiliului reprezentând statele membre a căror monedă este euro. Majoritatea calificată a membrilor menţionaţi anterior se defineşte în conformitate cu articolul 205 alineatul (3) litera (a). Articolul 115 B Condiţiile de organizare a reuniunilor miniştrilor statelor membre a căror monedă este euro se stabilesc prin Protocolul privind Eurogrupul. Articolul 115 C (1)   Pentru a asigura locul monedei euro în sistemul monetar internaţional, Consiliul, la propunerea Comisiei, adoptă o decizie de stabilire a poziţiilor comune cu privire la problemele de interes special pentru Uniunea economică şi monetară în cadrul instituţiilor şi conferinţelor financiare internaţionale competente. Consiliul hotărăşte după consultarea Băncii Centrale Europene. (2)   Consiliul, la propunerea Comisiei, poate adopta măsurile corespunzătoare pentru a asigura o reprezentare unificată în cadrul instituţiilor şi al conferinţelor financiare internaţionale. Consiliul hotărăşte după consultarea Băncii Centrale Europene. (3)   La votul privind măsurile prevăzute la alineatele (1) şi (2) iau parte numai membrii Consiliului reprezentând statele membre a căror monedă este euro. Majoritatea calificată a membrilor menţionaţi anterior se defineşte în conformitate cu articolul 205 alineatul (3) litera (a).”

„Articolul 116a (1)   Statele membre cu privire la care Consiliul nu a decis că îndeplinesc condiţiile necesare pentru adoptarea monedei euro sunt denumite în continuare «state membre care fac obiectul unei derogări». (2)   Dispoziţiile tratatelor prevăzute în continuare nu se aplică statelor membre care fac obiectul unei derogări:   (a)   adoptarea părţilor din orientările generale ale politicilor economice care privesc zona euro în general [articolul 99 alineatul (2)];   (b)   mijloacele coercitive pentru remedierea deficitelor excesive [articolul 104 alineatele (9) şi (11)];   (c)   obiectivele şi misiunile SEBC [articolul 105 alineatele (1), (2), (3) şi (5)];   (d)   emisiunea de monedă euro (articolul 106);   (e)   actele Băncii Centrale Europene (articolul 110);   (f)   măsurile care reglementează utilizarea monedei euro (articolul 111a);   (g)   acorduri monetare şi alte măsuri referitoare la politica cursului de schimb (articolul 188 O);   (h)   desemnarea membrilor Comitetului executiv al Băncii Centrale Europene [articolul 245b alineatul (2)];   (i)   deciziile de stabilire a poziţiilor comune cu privire la problemele de interes special pentru Uniunea economică şi monetară în cadrul instituţiilor competente şi al conferinţelor financiare internaţionale [articolul 115 C alineatul (1)];   (j)   măsurile necesare asigurării unei reprezentări unificate în cadrul instituţiilor şi conferinţelor financiare internaţionale [articolul 115 C alineatul (2)]. În consecinţă, la articolele menţionate la literele (a)-(j), prin «state membre» se înţelege statele membre a căror monedă este euro. (3)   În conformitate cu capitolul IX din Statutul SEBC şi al BCE, statele membre care fac obiectul unei derogări şi băncile lor centrale naţionale sunt excluse de la drepturile şi obligaţiile din cadrul SEBC. (4)   Drepturile de vot ale membrilor Consiliului reprezentând statele membre care fac obiectul unei derogări se suspendă la data adoptării de către Consiliu a măsurilor prevăzute la articolele enumerate la alineatul (2), precum şi în următoarele cazuri:   (a)   recomandările adresate statelor membre a căror monedă este euro în cadrul supravegherii multilaterale, inclusiv cu privire la programele de stabilitate şi avertismente [articolul 99 alineatul (4)];   (b)   măsurile referitoare la deficitele excesive ale statelor membre a căror monedă este euro [articolul 104 alineatele (6), (7), (8), (12) şi (13)]. Majoritatea calificată a celorlalţi membri ai Consiliului se defineşte în conformitate cu articolul 205 alineatul (3) litera (a).”.

(a)   alineatul (1) preia formularea alineatului (1) al articolului 121, cu următoarele modificări:   (i)   în întreg alineatul, cuvântul „IME” se înlocuieşte cu „Banca Centrală Europeană”;   (ii)   la începutul primului paragraf, se introduce următorul fragment de teză: „Cel puţin la fiecare doi ani sau la solicitarea unui stat membru care face obiectul unei derogări, ...”;   (iii)   în primul paragraf prima teză, cuvintele „... progresele efectuate de statele membre în îndeplinirea obligaţiilor care le revin ...” se înlocuiesc cu „.. progresele efectuate de statele membre care fac obiectul unei derogări în îndeplinirea obligaţiilor care le revin ...”;   (iv)   la primul paragraf a doua teză, cuvintele „... a fiecărui stat membru ...” se înlocuiesc cu „... a fiecăruia dintre aceste state membre ...”, iar cuvintele „din prezentul tratat” se elimină;   (v)   la primul paragraf a treia liniuţă, cuvintele „mecanismul ratei de schimb…” se înlocuiesc cu „mecanismul cursului de schimb …”, iar cuvintele „... în raport cu cea a altui stat membru;” se înlocuiesc cu „... în raport cu moneda euro;”   (vi)   la primul paragraf a patra liniuţă, cuvintele „... statul membru ...” se înlocuiesc cu „… statul membru care face obiectul unei derogări ...”, iar cuvintele „... la mecanismul ratei de schimb din Sistemul Monetar European ...” se înlocuiesc cu „... la mecanismul cursului de schimb ...”;   (vii)   la al doilea paragraf, se elimină cuvintele „dezvoltarea ECU”;

(b)   alineatul (2) preia formularea articolului 122 alineatul (2) a doua teză și se modifică după cum urmează:   (i)   la finalul textului, cuvintele „stabilite de articolul 121 alineatul (1)” se înlocuiesc cu cuvintele „stabilite la alineatul (1)”;   (ii)   se adaugă un al doilea și un al treilea paragraf, cu următorul text:      „Consiliul hotărăşte după ce a primit o recomandare din partea majorităţii calificate a membrilor săi care reprezintă statele membre a căror monedă este euro. Aceşti membri hotărăsc în termen de şase luni de la data primirii de către Consiliu a propunerii Comisiei.Majoritatea calificată a membrilor, menţionată la al doilea paragraf, se defineşte în conformitate cu articolul 205 alineatul (3) litera (a).”;

(c)   alineatul (3) preia formularea articolului 123 alineatul (5), care se modifică după cum urmează:   (i)   fragmentul de teză de la începutul alineatului „În cazul în care, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 122 alineatul (2), se decide să se abroge o derogare, ...” se înlocuieşte cu „În cazul în care, în conformitate cu procedura prevăzută la alineatul (2), se decide să se revoce o derogare, ...”;   (ii)   cuvintele „stabileşte rata ...” se înlocuiesc cu „stabileşte în mod irevocabil cursul ...”.

(a)   alineatul (1) preia formularea articolului 123 alineatul (3); cuvintele „din prezentul tratat” se elimină;

(b)   alineatul (2) preia formularea primelor cinci liniuţe de la articolul 117 alineatul (2); cele cinci liniuţe se modifică după cum se precizează în continuare şi sunt precedate de următoarea teză introductivă:      „În cazul în care şi atâta timp cât există state membre care fac obiectul unei derogări, Banca Centrală Europeană, cu privire la aceste state membre:”   (i)   la a treia liniuţă, cuvintele „Sistemului Monetar European” se înlocuiesc cu „mecanismului cursului de schimb”;   (ii)   a cincea liniuţă se înlocuieşte cu textul următor:      —   „—   exercită funcţiile pe care le îndeplinea Fondul European de Cooperare Monetară, preluate ulterior de Institutul Monetar European.”

(a)   cuvintele „Până la începutul celei de-a treia etape, fiecare stat membru consideră ...” se înlocuiesc cu „Fiecare stat membru care face obiectul unei derogări consideră ...”;

(b)   cuvintele „... Sistemului Monetar European (SME) şi procesului de dezvoltare a ECU, respectând competenţele existente.” se înlocuiesc cu „... mecanismului cursului de schimb.”.

(a)   la alineatul (1), cuvintele „care face obiectul unei derogări” se introduc după „a unui stat membru” la primul paragraf şi respectiv după „un stat membru” la al doilea paragraf, iar cuvântul „treptată” din primul paragraf se elimină;

(b)   la alineatul (2) litera (a), după „statele membre” se introduc cuvintele „care fac obiectul unei derogări”, iar la litera (b), cuvintele „ţara în dificultate ...” se înlocuiesc cu „statul membru care face obiectul unei derogări, aflat în dificultate, ...”;

(c)   la alineatul (3), cuvintele „Comisia autorizează statul aflat în dificultate ...” se înlocuiesc cu „Comisia autorizează statul membru care face obiectul unei derogări, aflat în dificultate, ...”;

(d)   alineatul (4) se elimină.

(a)   la alineatul (1), cuvintele „statul membru în cauză poate adopta ...” se înlocuiesc cu „un stat membru, care face obiectul unei derogări, poate adopta ...”;

(b)   la alineatul (3), cuvintele „pe baza avizului” se înlocuieşte cu „la recomandarea”, iar cuvântul „membru” se adaugă după „statul”;

(c)   alineatul (4) se elimină.

Articolele 132 şi 134 se abrogă.

„Articolul 136a Uniunea recunoaşte şi promovează rolul partenerilor sociali la nivelul său, ţinând seama de diversitatea sistemelor naţionale. Aceasta facilitează dialogul dintre aceştia, respectându-le autonomia. Reuniunea socială tripartită la nivel înalt pentru creşterea economică şi ocuparea forţei de muncă contribuie la dialogul social.”

(a)   la alineatul (2) primul paragraf, în fragmentul introductiv, cuvântul „Consiliul:” se înlocuieşte cu „Parlamentul European şi Consiliul:”, iar verbele se conjugă în consecinţă; la al doilea paragraf, prima teză se împarte în două paragrafe, cu textul următor:      „Parlamentul European şi Consiliul hotărăsc în conformitate cu procedura legislativă ordinară după consultarea Comitetului Economic şi Social şi a Comitetului Regiunilor.În domeniile menţionate la alineatul (1) literele (c), (d), (f) şi (g), Consiliul hotărăşte în unanimitate, în conformitate cu o procedură legislativă specială, după consultarea Parlamentului European şi a comitetelor menţionate anterior.” La al doilea paragraf, a doua teză devine ultimul paragraf, iar cuvintele „din prezentul articol” se elimină;

(b)   la alineatul (3) primul paragraf, se adaugă la final următorul fragment de teză „... sau, după caz, punerea în aplicare a unei decizii a Consiliului, adoptată în conformitate cu articolul 139.”; la al doilea paragraf, cuvintele „... o directivă trebuie transpusă în conformitate cu articolul 249,” se înlocuiesc cu „... o directivă sau o decizie trebuie transpusă sau pusă în aplicare”, iar cuvintele „... sau decizia menționată anterior” se adaugă la finalul paragrafului.

(a)   la finalul primului paragraf se adaugă teza următoare: „Parlamentul European este informat.”;

(b)   la al doilea paragraf, începutul primei teze „Consiliul hotărăşte cu majoritate calificată, cu excepţia cazului în care acordul ...” se înlocuieşte cu „Consiliul hotărăşte în unanimitate în cazul în care acordul ...”, iar ultima teză se elimină.

(a)   la alineatul (1) se adaugă următorul paragraf:      „Uniunea contribuie la promovarea obiectivelor europene ale sportului, având în vedere totodată caracterul specific, structurile bazate pe voluntariat, precum şi funcţia socială şi educativă a sportului.”;

(b)   la alineatul (2) a cincea liniuță, se adaugă la final cuvintele „…şi să sprijine participarea tinerilor la viaţa democratică a Europei;”; se adaugă, ca ultimă liniuţă, următoarea liniuță:      —   „—   să dezvolte dimensiunea europeană a sportului, prin promovarea spiritului de echitate şi de deschidere în competiţiile sportive şi a cooperării între organizaţiile cu responsabilităţi în domeniul sportului, precum şi prin protejarea integrităţii fizice şi morale a sportivilor, îndeosebi a celor mai tineri dintre aceştia.”;

(c)   la alineatul (3), cuvintele „în domeniul educaţiei” se înlocuiesc cu „în domeniul educaţiei şi sportului”;

(d)   la alineatul (4), se elimină cuvintele „, Consiliul adoptă”, prima liniuţă începe cu cuvintele „Parlamentul European şi Consiliul …” şi cuvântul „adoptă” se introduce înainte de „acţiuni de încurajare”; a doua liniuţă începe cu cuvintele „Consiliul adoptă …”.

(a)   în teza introductivă, cuvintele „Consiliul adoptă” se elimină;

(b)   la prima liniuţă, prima teză începe cu cuvintele „Parlamentul European şi Consiliul ...”, cuvântul „adoptă” se introduce înainte de „acţiuni de încurajare”, iar a doua teză se elimină;

(c)   la a doua liniuţă, cuvintele „hotărând în unanimitate” se elimină, iar liniuţa începe cu cuvintele „Consiliul adoptă ...”.

(a)   la alineatul (1) al doilea paragraf, cuvântul „umană” se înlocuieşte cu „fizică şi mentală”, iar la finalul paragrafului se adaugă fragmentul de teză următor: „, precum şi supravegherea ameninţărilor transfrontaliere grave privind sănătatea, alerta în cazul unor asemenea ameninţări şi combaterea acestora.”;

(b)   la alineatul (2), la finalul primului paragraf se adaugă teza următoare: „Aceasta încurajează, în special, cooperarea dintre statele membre pentru îmbunătăţirea complementarităţii serviciilor lor de sănătate în regiunile transfrontaliere.”;

(c)   la alineatul (2), la finalul celui de-al doilea paragraf se adaugă textul următor: „… în special iniţiative menite să stabilească orientările şi indicatorii, să organizeze schimbul celor mai bune practici şi să pregătească elementele necesare pentru supravegherea şi evaluarea periodică. Parlamentul European este pe deplin informat.”;

(d)   alineatul (4) se modifică după cum urmează:   (i)   la primul paragraf, la începutul tezei introductive se introduce următorul fragment de teză: „Prin derogare de la articolul 2 A alineatul (5) şi de la articolul 2 E litera (a) şi în conformitate cu articolul 2 C alineatul (2) litera (k), ...”, iar la final se adaugă următoarele cuvinte: „..., pentru a face faţă obiectivelor comune în materie de securitate:”;   (ii)   la litera (b), se elimină cuvintele „prin derogare de la prevederile articolului 37, ...”;   (iii)   se introduce o nouă literă (c), cu textul următor:        „(c)   măsuri care instituie standarde înalte de calitate şi de securitate a medicamentelor şi a dispozitivelor de uz medical.”   (iv)   litera (c) existentă se renumerotează ca alineatul (5) şi se înlocuieşte cu textul următor:      (5)   Parlamentul European şi Consiliul, hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară şi după consultarea Comitetului Economic şi Social și a Comitetului Regiunilor, pot adopta, de asemenea, măsuri de încurajare în scopul protecţiei şi îmbunătăţirii sănătăţii umane, în special în scopul combaterii epidemiilor transfrontaliere, măsuri privind supravegherea ameninţărilor transfrontaliere grave asupra sănătăţii, alerta în cazul unor asemenea ameninţări şi combaterea acestora, precum şi măsuri al căror obiectiv direct îl reprezintă protejarea sănătăţii publice în ceea ce priveşte tutunul şi consumul excesiv de alcool, excluzând orice armonizare a actelor cu putere de lege şi a normelor administrative ale statelor membre.”;

(e)   cel de-al doilea paragraf din alineatul (4) existent devine alineatul (6), iar alineatul (5), renumerotat (7), se înlocuieşte cu textul următor:      (7)   Acţiunea Uniunii respectă responsabilităţile statelor membre în ceea ce priveşte definirea politicii lor de sănătate, precum şi organizarea şi prestarea de servicii de sănătate şi de îngrijire medicală. Responsabilităţile statelor membre includ administrarea serviciilor de sănătate şi de îngrijire medicală, precum şi repartizarea resurselor care sunt alocate acestora. Măsurile menţionate la alineatul (4) litera (a) nu aduc atingere dispoziţiilor naţionale privind donarea de organe şi de sânge sau privind utilizarea acestora în scopuri medicale.”

(a)   la finalul alineatului (2) se adaugă următorul text: „… în special iniţiative menite să stabilească orientările şi indicatorii, să organizeze schimbul celor mai bune practici şi să pregătească elementele necesare pentru supravegherea şi evaluarea periodice. Parlamentul European este pe deplin informat.”;

(b)   la alineatul (3) primul paragraf, se adaugă următorul text la finalul celei de-a doua teze: „… excluzând orice armonizare a actelor cu putere de lege şi a normelor administrative ale statelor membre.”

(a)   la primul paragraf, cuvintele „coeziunii sale economice şi sociale” se înlocuiesc cu „coeziunii sale economice, sociale şi teritoriale”;

(b)   la al doilea paragraf, cuvintele „sau insulelor” şi cuvintele „inclusiv a zonelor rurale” se elimină;

(c)   se adaugă următorul paragraf nou:      „Dintre regiunile avute în vedere, o atenţie deosebită se acordă zonelor rurale, zonelor afectate de tranziţia industrială, precum şi regiunilor afectate de un handicap natural şi demografic grav şi permanent, cum ar fi regiunile cele mai nordice cu densitate foarte scăzută a populaţiei, precum şi regiunile insulare, transfrontaliere şi muntoase.”

(a)   la primul paragraf, în prima teză, fragmentul introductiv „Fără a aduce atingere dispoziţiilor articolului 162, Consiliul, hotărând în unanimitate la propunerea Comisiei, după ce a obţinut avizul conform al Parlamentului European ...” se înlocuieşte cu „Fără a aduce atingere articolului 162, Parlamentul European şi Consiliul, hotărând prin regulamente în conformitate cu procedura legislativă ordinară ...”, iar verbul se conjugă în consecinţă. La a doua teză, cuvintele „Consiliul” şi „hotărând” se elimină,;

(b)   la al doilea paragraf, cuvintele „de Consiliu” se elimină;

(c)   al treilea paragraf se elimină.

(a)   alineatul (1) se înlocuieşte cu textul următor:      (1)   Uniunea are ca obiectiv consolidarea bazelor sale ştiinţifice şi tehnologice, prin crearea unui spaţiu european de cercetare în care cercetătorii, cunoştinţele ştiinţifice şi tehnologiile să circule liber, precum și favorizarea creşterii competitivităţii sale, inclusiv în industrie, precum şi promovarea activităţilor de cercetare considerate necesare în temeiul altor capitole din tratate.”;

(b)   la alineatul (2), fragmentul de teză „... urmărind, în special, să permită întreprinderilor exploatarea deplină a potenţialului pieţei interne, îndeosebi prin ...” se înlocuieşte cu „... urmărind, în special, să permită cercetătorilor să coopereze liber, dincolo de frontiere, iar întreprinderilor să exploateze pe deplin potenţialul pieţei interne, îndeosebi prin ...”.

(a)   la alineatul (4) cuvintele „Consiliul, hotărând cu majoritate calificată, la propunerea Comisiei” se înlocuiesc cu „Consiliul, hotărând în conformitate cu o procedură legislativă specială …”;

(b)   se adaugă un alineat (5), nou, cu textul următor:      (5)   În completarea activităţilor prevăzute în programul-cadru multianual, Parlamentul European şi Consiliul, hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară şi după consultarea Comitetului Economic şi Social, stabilesc măsurile necesare pentru punerea în aplicare a spaţiului european de cercetare.”.

„Articolul 172a (1)   În scopul promovării progresului ştiinţific şi tehnic, a competitivităţii industriale, precum şi pentru punerea în aplicare a politicilor sale, Uniunea elaborează o politică europeană a spaţiului. În acest scop, aceasta poate promova iniţiative comune, poate sprijini cercetarea şi dezvoltarea tehnologică şi poate coordona eforturile necesare explorării şi exploatării spaţiului. (2)   Pentru a contribui la realizarea obiectivelor prevăzute la alineatul (1), Parlamentul European şi Consiliul, hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară, stabilesc măsurile necesare, care pot lua forma unui program spaţial european, excluzând orice armonizare a actelor cu putere de lege şi a normelor administrative ale statelor membre. (3)   Uniunea stabileşte orice relaţie utilă cu Agenţia Spaţială Europeană. (4)   Prezentul articol nu aduce atingere celorlalte dispoziţii din prezentul titlu.”

(a)   la alineatul (1), a patra liniuţă se înlocuieşte cu textul următor:      —   „—   promovarea pe plan internaţional a unor măsuri destinate să contracareze problemele de mediu la scară regională sau mondială şi în special lupta împotriva schimbărilor climatice.”;

(b)   la alineatul (2) al doilea paragraf, cuvintele „unei proceduri comunitare de control” se înlocuiesc cu cuvintele „unei proceduri de control din partea Uniunii”.

(c)   la alineatul (4) primul paragraf, se elimină ultimul fragment de teză „..., care se negociază şi se încheie în conformitate cu articolul 300”.

(a)   la alineatul (2), al doilea paragraf se înlocuieşte cu textul următor:      „Consiliul, hotărând în unanimitate la propunerea Comisiei, după consultarea Parlamentului European, a Comitetului Economic şi Social şi a Comitetului Regiunilor, poate face ca procedura legislativă ordinară să fie aplicabilă domeniilor menţionate la primul paragraf.”;

(b)   la alineatul (3) primul paragraf, cuvintele „În alte domenii, …” se elimină iar al doilea paragraf se înlocuieşte cu textul următor:      „Măsurile necesare pentru punerea în aplicare a acestor programe se adoptă în conformitate cu condiţiile prevăzute la alineatul (1) sau (2), după caz.”;

(c)   la alineatul (4), cuvintele „… anumitor măsuri cu caracter comunitar, …” se înlocuiesc cu „… anumitor măsuri adoptate de Uniune, …”.

(d)   la alineatul (5), cuvintele „Consiliul prevede, în actul de adoptare a acelei măsuri, dispoziţiile ...” se înlocuiesc cu „această măsură prevede dispoziţiile ...”.

„TITLUL XX ENERGIA Articolul 176 A (1)   În contextul instituirii şi al funcţionării pieţei interne şi din perspectiva necesităţii de a conserva şi îmbunătăţi mediul, politica Uniunii în domeniul energiei urmăreşte, în spiritul solidarităţii între statele membre,:   (a)   să asigure funcţionarea pieţei energiei;   (b)   să asigure siguranța aprovizionării cu energie în Uniune,   (c)   să promoveze eficienţa energetică şi economia de energie, precum şi dezvoltarea de noi surse de energie şi energii regenerabile; şi   (d)   să promoveze interconectarea reţelelor energetice. (2)   Fără a aduce atingere aplicării altor dispoziţii ale tratatelor, Parlamentul European şi Consiliul, hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară, stabilesc măsurile necesare pentru realizarea obiectivelor prevăzute la alineatul (1). Aceste măsuri se adoptă după consultarea Comitetului Economic şi Social și a Comitetului Regiunilor. Acestea nu aduc atingere dreptului unui stat membru de a stabili condiţiile de exploatare a propriilor resurse energetice, dreptului său de a alege diferite surse de energie şi structurii generale a aprovizionării sale cu energie, fără a aduce atingere articolului 175 alineatul (2) litera (c). (3)   Prin derogare de la alineatul (2), Consiliul, hotărând în conformitate cu o procedură legislativă specială, în unanimitate şi după consultarea Parlamentului European, stabileşte măsurile menţionate la alineatul respectiv, în cazul în care acestea sunt în principal de natură fiscală.”

„TITLUL XXI TURISMUL Articolul 176 B (1)   Uniunea completează acţiunea statelor membre în sectorul turismului, în special prin promovarea competitivităţii întreprinderilor Uniunii în acest sector. În acest scop, acţiunea Uniunii urmărește:   (a)   să încurajeze crearea unui mediu favorabil dezvoltării întreprinderilor în acest sector;   (b)   să promoveze cooperarea între statele membre, în special prin schimbul de bune practici. (2)   Parlamentul European şi Consiliul, hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară, stabilesc măsurile speciale destinate să completeze acţiunile întreprinse în statele membre, în vederea realizării obiectivelor prevăzute la prezentul articol, cu excepţia oricărei armonizări a actelor cu putere de lege şi a normelor administrative ale statelor membre.”

„TITLUL XXII PROTECŢIA CIVILĂ Articolul 176 C (1)   Uniunea încurajează cooperarea între statele membre pentru a spori eficacitatea sistemelor de prevenire a catastrofelor naturale sau provocate de om şi de protecţie împotriva acestora. Acţiunea Uniunii urmăreşte:   (a)   să susţină şi să completeze acţiunea statelor membre la nivel naţional, regional şi local care are ca scop prevenirea riscurilor, pregătirea factorilor implicaţi în protecţia civilă din statele membre şi intervenţia în caz de catastrofe naturale sau provocate de om, în cadrul Uniunii;   (b)   să promoveze o cooperare operaţională rapidă şi eficientă, în cadrul Uniunii, între serviciile naţionale de protecţie civilă;   (c)   să promoveze consecvenţa acţiunilor întreprinse la nivel internaţional în materie de protecţie civilă. (2)   Parlamentul European şi Consiliul, hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară, stabilesc măsurile necesare pentru a contribui la realizarea obiectivelor prevăzute la alineatul (1), cu excepţia oricărei armonizări a actelor cu putere de lege şi a normelor administrative ale statelor membre.”.

„TITLUL XXIII COOPERAREA ADMINISTRATIVĂ Articolul 176 D (1)   Punerea în aplicare efectivă a dreptului Uniunii de către statele membre, care este esenţială pentru buna funcţionare a Uniunii, constituie o chestiune de interes comun. (2)   Uniunea poate sprijini eforturile statelor membre pentru îmbunătăţirea capacităţii lor administrative de punere în aplicare a dreptului Uniunii. Această acţiune poate consta, în special, în facilitarea schimburilor de informaţii şi de funcţionari publici, precum şi în sprijinirea programelor de formare. Niciun stat membru nu este obligat să recurgă la acest sprijin. Parlamentul European şi Consiliul, hotărând prin regulamente în conformitate cu procedura legislativă ordinară, stabilesc măsurile necesare în acest scop, cu excepţia oricărei armonizări a actelor cu putere de lege şi a normelor administrative ale statelor membre. (3)   Prezentul articol nu aduce atingere obligaţiei statelor membre de a pune în aplicare dreptul Uniunii, nici atribuţiilor şi îndatoririlor Comisiei. De asemenea, acesta nu aduce atingere celorlalte dispoziţii ale tratatelor, care prevăd o cooperare administrativă între statele membre, precum şi între acestea şi Uniune.”

Titlul I:	Dispoziţii generale privind acţiunea externă a Uniunii
Titlul II:	Politica comercială comună
Titlul III:	Cooperarea cu ţările terţe şi ajutorul umanitar
Capitolul 1:	Cooperarea pentru dezvoltare
Capitolul 2:	Cooperarea economică, financiară şi tehnică cu ţările terţe
Capitolul 3:	Ajutorul umanitar
Titlul IV:	Măsurile restrictive
Titlul V:	Acorduri internaţionale
Titlul VI:	Relaţiile Uniunii cu organizaţiile internaţionale, ţările terţe şi delegaţii ale Uniunii
Titlul VII:	Clauza de solidaritate

„TITLUL I DISPOZIŢII GENERALE PRIVIND ACŢIUNEA EXTERNĂ A UNIUNII Articolul 188 A Acţiunea Uniunii pe scena internaţională, în temeiul prezentei părţi, are la bază principiile, urmăreşte realizarea obiectivelor şi se desfăşoară conform dispoziţiilor generale prevăzute în titlul V capitolul 1 din Tratatul privind Uniunea Europeană.”

(a)   primul paragraf se înlocuieşte cu textul următor:      „Prin stabilirea unei uniuni vamale, în conformitate cu articolele 23-27, Uniunea contribuie, în interesul comun, la dezvoltarea armonioasă a comerţului mondial, la eliminarea treptată a restricţiilor în calea schimburilor comerciale internaţionale şi a investiţiilor externe directe şi la reducerea barierelor vamale şi de altă natură.”;

(b)   al doilea paragraf se elimină.

„Articolul 188 C (1)   Politica comercială comună se întemeiază pe principii uniforme, în special în ceea ce priveşte modificările tarifare, încheierea de acorduri tarifare şi comerciale privind schimburile de mărfuri şi servicii şi aspectele comerciale ale proprietăţii intelectuale, investiţiile străine directe, uniformizarea măsurilor de liberalizare, politica exporturilor, precum şi măsurile de protecţie comercială, printre care şi cele care se adoptă în caz de dumping şi de subvenţii. Politica comercială comună se desfăşoară în cadrul principiilor şi al obiectivelor acţiunii externe a Uniunii. (2)   Parlamentul European şi Consiliul, hotărând prin regulamente în conformitate cu procedura legislativă ordinară, adoptă măsurile care definesc cadrul în care este pusă în aplicare politica comercială comună. (3)   În cazul în care trebuie negociate şi încheiate acorduri cu una sau mai multe ţări terţe ori organizaţii internaţionale, se aplică articolul 188 N, sub rezerva dispoziţiilor speciale ale prezentului articol. Comisia prezintă recomandări Consiliului, care o autorizează să deschidă negocierile necesare. Consiliului şi Comisiei le revine răspunderea să asigure compatibilitatea acordurilor negociate cu politicile şi normele interne ale Uniunii. Aceste negocieri sunt desfășurate de Comisie, în consultare cu un comitet special desemnat de Consiliu pentru a o asista în această misiune şi cu respectarea directivelor pe care Consiliul i le-ar putea adresa. Comisia raportează periodic comitetului special şi Parlamentului European cu privire la stadiul negocierilor. (4)   Pentru negocierea şi încheierea acordurilor prevăzute la alineatul (3), Consiliul hotărăşte cu majoritate calificată. Pentru negocierea şi încheierea unui acord în domeniul comerţului cu servicii şi al aspectelor comerciale ale proprietăţii intelectuale, precum şi în cel al investiţiilor străine directe, Consiliul hotărăşte în unanimitate în cazul în care acest acord cuprinde dispoziţii pentru care este necesară unanimitatea pentru adoptarea de norme interne. Consiliul hotărăşte, de asemenea în unanimitate, negocierea şi încheierea de acorduri:   (a)   în domeniul comerţului cu servicii culturale şi audiovizuale, în cazul în care aceste acorduri riscă să aducă atingere diversităţii culturale şi lingvistice a Uniunii;   (b)   în domeniul comerţului cu servicii sociale, de educaţie şi de sănătate, în situaţia în care aceste acorduri pot să perturbe în mod grav organizarea acestor servicii la nivel naţional şi să aducă atingere răspunderii statelor membre pentru prestarea acestor servicii. (5)   Negocierea şi încheierea de acorduri internaţionale în domeniul transporturilor sunt reglementate în partea a treia titlul V şi la articolul 188 N. (6)   Exercitarea competenţelor atribuite prin prezentul articol în domeniul politicii comerciale comune nu aduce atingere delimitării competenţelor între Uniune şi statele membre şi nu implică armonizarea dispoziţiilor actelor cu putere de lege şi ale normelor administrative ale statelor membre în măsura în care tratatele exclud o astfel de armonizare.”

(a)   alineatele (1) şi (2) se înlocuiesc cu textul următor:      (1)   Politica Uniunii în domeniul cooperării pentru dezvoltare se desfăşoară cu respectarea principiilor şi a obiectivelor acţiunii externe a Uniunii. Politica de cooperare pentru dezvoltare a Uniunii şi politicile statelor membre se completează şi se susţin reciproc. Obiectivul principal al politicii Uniunii în acest domeniu îl reprezintă reducerea şi, în cele din urmă, eradicarea sărăciei. Uniunea ţine seama de obiectivele cooperării pentru dezvoltare la punerea în aplicare a politicilor care pot afecta ţările în curs de dezvoltare.”

(b)   Alineatul (3) se renumerotează (2).

(a)   alineatul (1) se înlocuieşte cu textul următor:      (1)   Parlamentul European şi Consiliul, hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară, stabilesc măsurile necesare pentru punerea în aplicare a politicii de cooperare pentru dezvoltare, măsuri care pot consta în programe multianuale de cooperare cu ţări în curs de dezvoltare sau în programe având o abordare tematică.”;

(b)   se introduce un nou alineat (2), cu textul următor:      (2)   Uniunea poate încheia cu ţările terţe şi cu organizaţiile internaţionale competente orice acord util pentru realizarea obiectivelor prevăzute la articolul 10 A din Tratatul privind Uniunea Europeană şi la articolul 188 D din prezentul tratat. Primul paragraf nu aduce atingere competenţei statelor membre de a negocia şi de a încheia acorduri în cadrul organismelor internaţionale .”

(c)   alineatul (2) existent se renumerotează (3), iar alineatul (3) existent se elimină.

La începutul alineatului (1), se introduce următorul fragment de teză: „Pentru a favoriza complementaritatea şi eficacitatea acţiunilor lor, Uniunea ...”.

(a)   alineatul (1) se înlocuieşte cu textul următor:      (1)   Fără a aduce atingere celorlalte dispoziţii ale tratatelor, în special articolelor 188 D-188 G, Uniunea desfăşoară acţiuni de cooperare economică, financiară şi tehnică, inclusiv de asistenţă, în special în domeniul financiar, cu ţări terţe, altele decât ţările în curs de dezvoltare. Aceste acţiuni sunt în concordanţă cu politica de dezvoltare a Uniunii şi se desfăşoară cu respectarea principiilor şi a obiectivelor acţiunii sale externe. Acţiunile Uniunii şi ale statelor membre se completează şi se susţin reciproc.”;

(b)   alineatul (2) se înlocuieşte cu textul următor:      (2)   Parlamentul European şi Consiliul, hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară, stabilesc măsurile necesare pentru punerea în aplicare a alineatului (1).”

(c)   la alineatul (3) primul paragraf a doua teză, se elimină ultimul fragment de teză „..., care se negociază şi se încheie în conformitate cu articolul 300”.

„Articolul 188 I În cazul în care situaţia dintr-o ţară terţă necesită o asistenţă financiară cu caracter urgent din partea Uniunii, Consiliul, la propunerea Comisiei, adoptă deciziile necesare.”

„CAPITOLUL 3 AJUTORUL UMANITAR Articolul 188 J (1)   Acţiunile Uniunii în domeniul ajutorului umanitar se desfăşoară în cadrul principiilor şi al obiectivelor acţiunii externe a Uniunii. Aceste acţiuni vizează, în mod punctual, să acorde asistenţă şi ajutor populației din ţările terţe, victime ale unor catastrofe naturale sau provocate de om, precum şi să le protejeze pentru a face faţă nevoilor umanitare care apar în aceste situaţii diferite. Acţiunile Uniunii şi ale statelor membre se completează şi se susţin reciproc. (2)   Acţiunile de ajutor umanitar se desfăşoară în conformitate cu principiile dreptului internaţional şi cu principiile imparţialităţii, neutralităţii şi nediscriminării. (3)   Parlamentul European şi Consiliul, hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară, stabilesc măsurile de definire a cadrului în care sunt puse în aplicare acţiunile de ajutor umanitar ale Uniunii. (4)   Uniunea poate încheia cu ţările terţe şi cu organizaţiile internaţionale competente orice acord util pentru realizarea obiectivelor prevăzute la alineatul (1) şi la articolul 10 A din Tratatul privind Uniunea Europeană. Primul paragraf nu aduce atingere competenţei statelor membre de a negocia şi de a încheia acorduri în cadrul organismelor internaţionale. (5)   Pentru a stabili un cadru al contribuţiilor comune ale tinerilor europeni la acţiunile de ajutor umanitar ale Uniunii, se creează un Corp voluntar european de ajutor umanitar. Parlamentul European şi Consiliul, hotărând prin regulamente în conformitate cu procedura legislativă ordinară, stabilesc statutul şi modalităţile de funcţionare a acestuia. (6)   Comisia poate adopta orice iniţiativă utilă pentru promovarea coordonării acţiunilor Uniunii cu cele ale statelor membre, în scopul consolidării eficienţei şi a complementarităţii mecanismelor de ajutor umanitar ale Uniunii şi ale statelor naţionale. (7)   Uniunea asigură ca acţiunile sale umanitare sunt coordonate şi coerente cu cele ale organizaţiilor şi ale organismelor internaţionale, îndeosebi cele care fac parte din sistemul Organizaţiei Naţiunilor Unite.”

„TITLUL IV MĂSURILE RESTRICTIVE Articolul 188 K (1)   În cazul în care o decizie, adoptată în conformitate cu titlul V capitolul 2 din Tratatul privind Uniunea Europeană, prevede întreruperea sau restrângerea, totală sau parțială, a relaţiilor economice şi financiare cu una sau mai multe ţări terţe, Consiliul, hotărând cu majoritate calificată la propunerea comună a Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate şi a Comisiei, adoptă măsurile necesare. Consiliul informează Parlamentul European cu privire la aceasta. (2)   În cazul în care se prevede într-o decizie, adoptată în conformitate cu titlul V capitolul 2 din Tratatul privind Uniunea Europeană, Consiliul poate adopta, în conformitate cu procedura prevăzută la alineatul (1), măsuri restrictive împotriva unor persoane fizice sau juridice, grupuri sau entităţi fără caracter statal. (3)   Actele menţionate la prezentul articol cuprind dispoziţiile necesare în materie de garanţii juridice.”

„Articolul 188 L (1)   Uniunea poate încheia acorduri cu una sau mai multe ţări terţe sau organizaţii internaţionale, în cazul în care se prevede astfel în tratate sau în cazul în care încheierea unui acord fie este necesară pentru realizarea, în cadrul politicilor Uniunii, a unuia dintre obiectivele stabilite prin tratate, fie este prevăzută printr-un act juridic obligatoriu al Uniunii, fie poate influenţa normele comune ori poate modifica domeniul de aplicare a acestora. (2)   Acordurile încheiate de Uniune sunt obligatorii pentru instituţiile Uniunii şi pentru statele membre.”

„Articolul 188 N (1)   Fără a aduce atingere dispoziţiilor speciale ale articolului 188 C, acordurile dintre Uniune şi ţări terţe sau organizaţii internaţionale sunt negociate şi încheiate în conformitate cu procedura de mai jos. (2)   Consiliul autorizează începerea negocierilor, adoptă directivele de negociere, autorizează semnarea şi încheie acordurile. (3)   Comisia sau Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate, în cazul în care acordul în cauză priveşte exclusiv sau în principal politica externă şi de securitate comună, prezintă recomandări Consiliului care adoptă o decizie de autorizare a începerii negocierilor şi desemnează, în funcţie de domeniul acordului în cauză, negociatorul sau şeful echipei de negociatori a Uniunii. (4)   Consiliul poate adresa directive negociatorului şi poate desemna un comitet special, negocierile trebuind să fie conduse în consultare cu acest comitet. (5)   Consiliul, la propunerea negociatorului, adoptă o decizie care autorizează semnarea acordului şi, după caz, de aplicare a sa cu titlu provizoriu înainte de intrarea în vigoare. (6)   Consiliul, la propunerea negociatorului, adoptă o decizie privind încheierea acordului. Cu excepţia cazului în care acordul se referă exclusiv la politica externă şi de securitate comună, Consiliul adoptă decizia privind încheierea acordului:   (a)   după aprobarea Parlamentului European în următoarele cazuri:   i)   acorduri de asociere;   ii)   acord privind aderarea Uniunii la Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale;   iii)   acorduri de instituire a unui cadru instituţional specific prin organizarea procedurilor de cooperare;   iv)   acorduri care au implicaţii bugetare importante pentru Uniune;   v)   acorduri în domeniile în care se aplică procedura legislativă ordinară sau procedura legislativă specială în cazul în care este necesară aprobarea Parlamentului European. În caz de urgenţă, Parlamentul European şi Consiliul pot conveni un termen pentru aprobare;   (b)   după consultarea Parlamentului European, în celelalte cazuri. Parlamentul European emite avizul într-un termen pe care Consiliul îl poate stabili în funcţie de urgenţa problemei. În absenţa unui aviz emis în acest termen, Consiliul poate decide. (7)   Prin derogare de la dispoziţiile alineatelor (5), (6) şi (9), la încheierea unui acord, Consiliul poate împuternici negociatorul să aprobe, în numele Uniunii, modificarea acordului, în cazul în care acesta prevede că aceste modificări trebuie adoptate conform unei proceduri simplificate sau de către un organism creat prin respectivul acord. Consiliul poate însoţi această împuternicire de condiţii speciale. (8)   Pe parcursul întregii proceduri, Consiliul hotărăşte cu majoritate calificată. Cu toate acestea, Consiliul hotărăşte în unanimitate în cazul în care acordul se referă la un domeniu pentru care este necesară unanimitatea în vederea adoptării unui act al Uniunii, precum şi în cazul acordurilor de asociere şi al acordurilor prevăzute la articolul 188 H cu statele candidate la aderare. Consiliul hotărăşte de asemenea în unanimitate în ceea ce priveşte acordul privind aderarea Uniunii la Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale; decizia privind încheierea acestui acord intră în vigoare după aprobarea sa de către statele membre, în conformitate cu normele lor constituţionale. (9)   Consiliul, la propunerea Comisiei sau a Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate, adoptă o decizie privind suspendarea aplicării unui acord şi de stabilire a poziţiilor care trebuie adoptate în numele Uniunii în cadrul unui organism creat printr-un acord, în cazul în care acest organism trebuie să adopte acte cu efecte juridice, cu excepţia actelor care modifică sau completează cadrul instituţional al acordului. (10)   Parlamentul European este informat de îndată şi pe deplin pe parcursul tuturor etapelor procedurii. (11)   Un stat membru, Parlamentul European, Consiliul sau Comisia poate obține avizul Curţii de Justiţie cu privire la compatibilitatea unui acord preconizat cu dispoziţiile tratatelor. În cazul unui aviz negativ al Curţii, acordul respectiv poate intra în vigoare numai după modificarea acestuia sau revizuirea tratatelor.”

(a)   alineatul (1) primul paragraf se înlocuieşte cu textul următor:      (1)   Prin derogare de la articolul 188 N, Consiliul, fie la recomandarea Băncii Centrale Europene, fie la recomandarea Comisiei şi după consultarea Băncii Centrale Europene în vederea realizării unui consens compatibil cu obiectivul stabilităţii preţurilor, poate încheia acorduri formale privind un sistem al cursului de schimb al monedei euro în raport cu monedele statelor terţe. Consiliul hotărăşte în unanimitate, după consultarea Parlamentului European şi în conformitate cu procedura prevăzută la alineatul (3).”. La al doilea paragraf, fragmentul de teză „la recomandarea BCE sau a Comisiei şi după consultarea BCE, în vederea” se înlocuieşte cu „fie la recomandarea Băncii Centrale Europene, fie la recomandarea Comisiei şi după consultarea Băncii Centrale Europene în vederea ...”

(b)   la alineatul (2), cuvintele „monedele necomunitare” se înlocuiesc cu „monedele statelor terţe”;

(c)   la alineatul (3) primul paragraf, în prima teză, trimiterea la articolul 300 se înlocuiește cu o trimitere la articolul 188 N, iar cuvintele „unul sau mai multe state” se înlocuiesc cu „unul sau mai multe state terţe” și al doilea paragraf se elimină;

(d)   alineatul (5) se renumerotează (4).

„TITLUL VI RELAŢIILE UNIUNII CU ORGANIZAŢIILE INTERNAŢIONALE ŞI CU ŢĂRILE TERŢE ŞI DELEGAŢII ALE UNIUNII Articolul 188 P (1)   Uniunea stabileşte orice formă de cooperare utilă cu organele Organizaţiei Naţiunilor Unite şi cu instituţiile sale specializate, cu Consiliul Europei, cu Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa şi cu Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică. Uniunea asigură, de asemenea, legăturile oportune cu alte organizaţii internaţionale. (2)   Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate şi Comisiei le revine responsabilitatea de a pune în aplicare dispoziţiile prezentului articol. Articolul 188 Q (1)   Delegaţiile Uniunii în ţările terţe şi pe lângă organizaţiile internaţionale asigură reprezentarea Uniunii. (2)   Delegaţiile Uniunii se află sub autoritatea Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate. Delegaţiile acţionează în strânsă cooperare cu misiunile diplomatice şi consulare ale statelor membre.”

„TITLUL VII CLAUZA DE SOLIDARITATE Articolul 188 R (1)   Uniunea şi statele sale membre acţionează în comun, în spiritul solidarităţii, în cazul în care un stat membru face obiectul unui atac terorist, ori al unei catastrofe naturale sau provocate de om. Uniunea mobilizează toate instrumentele de care dispune, inclusiv mijloacele militare puse la dispoziţie de statele membre, pentru:   (a)   —   prevenirea ameninţării teroriste pe teritoriul statelor membre; —   protejarea instituţiilor democratice şi a populaţiei civile de un eventual atac terorist; —   acordarea de asistenţă unui stat membru pe teritoriul acestuia, la solicitarea autorităţilor sale politice, în cazul unui atac terorist;   (b)   acordarea de asistenţă unui stat membru pe teritoriul acestuia, la solicitarea autorităţilor sale politice, în cazul unei catastrofe naturale sau provocate de om. (2)   În cazul în care un stat membru face obiectul unui atac terorist sau este victima unui catastrofe naturale ori provocate de om, celelalte state membre îi oferă asistență la solicitarea autorităţilor politice ale acestuia. În acest scop, statele membre se coordonează în cadrul Consiliului. (3)   Modalitățile de punere în aplicare de către Uniune a prezentei clauze de solidaritate sunt definite printr-o decizie adoptată de Consiliu, la propunerea comună a Comisiei şi a Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate. În cazul în care această decizie are implicaţii în domeniul apărării, Consiliul hotărăşte în conformitate cu articolul 15b alineatul (1) din Tratatul privind Uniunea Europeană. Parlamentul European este informat. În cadrul prezentului alineat şi fără a aduce atingere articolului 207, Consiliul este asistat de Comitetul Politic şi de Securitate, cu sprijinul structurilor dezvoltate în cadrul politicii de securitate şi de apărare comune, şi de comitetul prevăzut la articolul 61 D, care îi prezintă, după caz, avize comune. (4)   Pentru a permite Uniunii şi statelor membre să acţioneze în mod eficient, Consiliul European procedează periodic la evaluarea ameninţărilor cu care se confruntă Uniunea.”

(a)   alineatele (1), (2) şi (3) se elimină, iar alineatele (4) şi (5) se renumerotează şi devin (1), respectiv, (2);

(b)   alineatul (4), renumerotat (1), se modifică după cum urmează:   (i)   la primul paragraf, cuvintele „... pentru a permite alegerea prin vot universal direct ...” se înlocuiesc cu „... pentru a stabili dispoziţiile necesare care să permită alegerea membrilor săi prin vot universal direct ...”;   (ii)   al doilea paragraf se înlocuieşte cu textul următor:      „Consiliul, hotărând în unanimitate, în conformitate cu o procedură legislativă specială şi după aprobarea Parlamentului European, care se pronunţă cu majoritatea membrilor care îl compun, stabileşte dispoziţiile necesare. Respectivele dispoziţii intră în vigoare după ce au fost aprobate de statele membre în conformitate cu normele lor constituţionale.”;

(c)   la alineatul (5), renumerotat (2), după „Parlamentul European” se introduc cuvintele „hotărând prin regulamente din proprie iniţiativă, în conformitate cu o procedură legislativă specială,”.

(a)   la primul paragraf, cuvintele „membrilor săi” se înlocuiesc cu „membrilor care îl compun”;

(b)   al treilea paragraf se înlocuieşte cu textul următor:      „Modalităţile de exercitare a dreptului de anchetă se stabilesc de Parlamentul European, hotărând prin regulamente, din proprie iniţiativă, în conformitate cu o procedură legislativă specială, după aprobarea de către Consiliu şi Comisie.”

(a)   la alineatul (1) primul paragraf prima teză, fragmentul de teză introductiv „Parlamentul European numeşte un Ombudsman, împuternicit să primească plângeri ...” se înlocuieşte cu „Ombudsmanul European, ales de Parlamentul European, este împuternicit să primească plângeri ...”, iar la finalul tezei, cuvintele „şi a Tribunalului de Primă Instanţă în exercitarea funcţiilor lor” se înlocuiesc cu „în exercitarea funcţiilor acesteia”, şi se adaugă următoarea teză finală: „Acesta investighează aceste plângeri şi întocmeşte un raport cu privire la acestea.”;

(b)   la alineatul (2) primul paragraf, cuvântul „numit” se înlocuieşte cu „ales”;

(c)   la alineatul (3), cuvintele „vreunui organism” se înlocuiesc cu „vreunui guvern, instituţie, organ, oficiu sau agenţie”;

(d)   la alineatul (4), după „Parlamentul European …” se introduc cuvintele „… hotărând prin regulamente din proprie iniţiativă, în conformitate cu o procedură legislativă specială, …”.

(a)   primul paragraf se elimină;

(b)   al doilea paragraf se înlocuieşte cu textul următor:      „Comisia poate asista la toate şedinţele şi, la cererea sa, este audiată.”

(c)   al patrulea paragraf se înlocuieşte cu textul următor:      „Consiliul European şi Consiliul sunt audiate de Parlamentul European în condiţiile prevăzute de regulamentul de procedură al Consiliului European şi al Consiliului.”

„În cazul în care moţiunea de cenzură se adoptă cu o majoritate de două treimi din voturile exprimate şi de către majoritatea membrilor care compun Parlamentul European, membrii Comisiei trebuie să demisioneze colectiv din funcţiile lor, iar Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate trebuie să demisioneze din funcţiile pe care le exercită în cadrul Comisiei. Aceştia rămân în funcţie şi continuă să gestioneze afacerile curente până la înlocuirea lor în conformitate cu articolul 9 D din Tratatul privind Uniunea Europeană. În acest caz, mandatul membrilor Comisiei numiţi pentru a-i înlocui expiră la data la care ar fi trebuit să expire mandatul membrilor Comisiei obligaţi să demisioneze colectiv din funcţiile lor.”

„SECŢIUNEA 1a CONSILIUL EUROPEAN Articolul 201a (1)   În caz de vot, fiecare membru al Consiliului European poate primi delegare din partea unui singur alt membru. În cazul în care hotărăşte cu majoritate calificată, Consiliului European i se aplică articolul 9 C alineatul (4) din Tratatul privind Uniunea Europeană şi articolul 205 alineatul (2) din prezentul tratat. În cazul în care Consiliul European se pronunţă prin vot, preşedintele acestuia şi preşedintele Comisiei nu participă la vot. Abţinerile membrilor prezenţi sau reprezentaţi nu împiedică adoptarea deliberărilor Consiliului European pentru care este necesară unanimitatea. (2)   Preşedintele Parlamentului European poate fi invitat de Consiliul European pentru a fi audiat. (3)   Consiliul European hotărăşte cu majoritate simplă în chestiuni de procedură, precum şi pentru adoptarea regulamentului de procedură. (4)   Consiliul European este asistat de Secretariatul General al Consiliului. Articolul 201b Consiliul European adoptă cu majoritate calificată:   (a)   o decizie de stabilire a listei formaţiunilor Consiliului, altele decât cea Afaceri Generale și cea Afaceri Externe, în conformitate cu articolul 9 C alineatul (6) din Tratatul privind Uniunea Europeană;   (b)   o decizie referitoare la preşedinţia formaţiunilor Consiliului, cu excepția celei Afaceri Externe, în conformitate cu articolul 9 C alineatul (9) din Tratatul privind Uniunea Europeană.”

(a)   alineatele (1) şi (2) se înlocuiesc cu textul următor:      (1)   În cazul deliberărilor pentru care este necesară majoritatea simplă, Consiliul hotărăşte cu majoritatea membrilor care îl compun. (2)   Prin derogare de la articolul 9 C alineatul (4) din Tratatul privind Uniunea Europeană, începând cu 1 noiembrie 2014 şi sub rezerva dispoziţiilor stabilite prin Protocolul privind dispoziţiile tranzitorii, în cazul în care Consiliul nu hotărăşte la propunerea Comisiei sau a Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate, majoritatea calificată se defineşte ca fiind egală cu cel puţin 72 % din membrii Consiliului reprezentând statele membre participante, care reunesc cel puţin 65 % din populaţia Uniunii. (3)   Începând cu 1 noiembrie 2014 şi sub rezerva dispoziţiilor tranzitorii stabilite prin Protocolul privind dispoziţiile tranzitorii, în cazul în care, în temeiul tratatelor, nu toţi membrii Consiliului participă la vot, majoritatea calificată se defineşte după cum urmează:   (a)   Majoritatea calificată este definită ca fiind egală cu cel puţin 55 % din membrii Consiliului reprezentând statele membre participante, care reunesc cel puţin 65 % din populaţia acestor state. Minoritatea de blocare trebuie să includă cel puţin numărul minim de membri din Consiliu, care reprezintă mai mult de 35 % din populaţia statelor membre participante, plus un membru, în caz contrar majoritatea calificată se consideră a fi întrunită.   (b)   Prin derogare de la litera (a), în cazul în care Consiliul nu hotărăşte la propunerea Comisiei sau a Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate, majoritatea calificată se defineşte ca fiind egală cu cel puţin 72 % din membrii Consiliului reprezentând statele membre participante, care reunesc cel puţin 65 % din populaţia respectivelor state.”

(b)   alineatul (4) se elimină, iar alineatul (3) se renumerotează (4).

„Articolul 207 (1)   Un comitet constituit din reprezentanţii permanenţi ai guvernelor statelor membre răspunde de pregătirea lucrărilor Consiliului şi de executarea mandatelor care îi sunt încredinţate de către acesta. Comitetul poate adopta decizii de procedură în cazurile prevăzute de regulamentul de procedură al Consiliului. (2)   Consiliul este asistat de Secretariatul General, aflat sub autoritatea unui secretar general numit de Consiliu. Consiliul hotărăşte cu majoritate simplă în privinţa organizării Secretariatului General. (3)   Consiliul hotărăşte cu majoritate simplă în chestiunile de procedură, precum şi în privinţa adoptării regulamentului său de procedură.”

„Articolul 210 Consiliul stabileşte salariile, indemnizaţiile şi pensiile preşedintelui Consiliului European, ale preşedintelui Comisiei, ale Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate, ale membrilor Comisiei, ale preşedinţilor, membrilor şi grefierilor Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, precum şi ale secretarului general al Consiliului. Consiliul stabileşte, de asemenea, toate indemnizaţiile care ţin loc de remuneraţie.”

„Articolul 211a În conformitate cu articolul 9 D alineatul (5) din Tratatul privind Uniunea Europeană, membrii Comisiei sunt aleşi printr-un sistem de rotaţie stabilit în unanimitate de către Consiliul European, care se întemeiază pe următoarele principii:   (a)   statele membre sunt tratate în mod absolut egal în ceea ce priveşte stabilirea ordinii de rotaţie şi a duratei prezenţei reprezentanţilor lor în cadrul Comisiei; în consecinţă, diferenţa dintre numărul total de mandate deţinute de resortisanţii a două state membre date nu poate fi niciodată mai mare de unu;   (b)   sub rezerva dispoziţiilor de la litera (a), fiecare dintre Comisiile succesive este constituită astfel încât să reflecte în mod satisfăcător diversitatea demografică şi geografică a statelor membre.”

„Membrii Comisiei se abţin de la orice act incompatibil cu natura funcţiilor lor. Statele membre respectă independenţa acestora şi nu încearcă să îi influenţeze în îndeplinirea sarcinilor lor.”

(a)   al doilea paragraf se înlocuieşte cu următoarele două paragrafe:      „Membrul Comisiei care a demisionat sau a decedat este înlocuit pe perioada rămasă până la încheierea mandatului de un nou membru având aceeaşi cetăţenie, numit de Consiliu, de comun acord cu preşedintele Comisiei, după consultarea Parlamentului European şi în conformitate cu criteriile menţionate la articolul 9 D alineatul (3) al doilea paragraf din Tratatul privind Uniunea Europeană.Consiliul, hotărând în unanimitate, la propunerea preşedintelui Comisiei, poate decide că nu este necesară înlocuirea, în special în cazul în care durata rămasă până la încheierea mandatului membrului Comisiei este scurtă.”

(b)   se introduce un al cincilea paragraf, nou, cu textul următor:      „În caz de demisie, de destituire sau de deces, Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate este înlocuit, până la încheierea mandatului, în conformitate cu articolul 9 E alineatul (1) din Tratatul privind Uniunea Europeană.”;

(c)   ultimul paragraf se înlocuieşte cu textul următor:      „În cazul demisiei tuturor membrilor Comisiei, aceştia rămân în funcţie şi continuă, în perioada rămasă până la încheierea mandatului, până la înlocuirea lor, să gestioneze afacerile curente în conformitate cu articolul 9 D din Tratatul privind Uniunea Europeană”.

„Articolul 224a Se instituie un comitet care emite un aviz cu privire la capacitatea candidaţilor de a exercita funcţiile de judecător şi avocat general în cadrul Curţii de Justiţie şi al Tribunalului, înainte ca guvernele statelor membre să facă nominalizările, în conformitate cu dispoziţiile articolelor 223 şi 224. Comitetul este format din şapte personalităţi alese dintre foştii membri ai Curţii de Justiţie şi ai Tribunalului, dintre membrii instanţelor naţionale supreme şi din jurişti reputaţi, dintre care unul este propus de Parlamentul European. Consiliul adoptă o decizie care stabileşte regulamentul de funcţionare al acestui comitet, precum şi o decizie prin care sunt desemnaţi membrii comitetului. Comitetul hotărăşte la iniţiativa preşedintelui Curţii de Justiţie.”.

(a)   primul paragraf se înlocuieşte cu textul următor:      „Parlamentul European şi Consiliul, hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară, pot înfiinţa tribunale specializate pe lângă Tribunal, care să aibă competenţa de a judeca în primă instanţă anumite categorii de acţiuni în materii speciale. Parlamentul European şi Consiliul hotărăsc prin regulamente, fie la propunerea Comisiei şi după consultarea Curţii de Justiţie, fie la solicitarea Curţii de Justiţie şi după consultarea Comisiei.”

(b)   la al doilea paragraf, cuvântul „decizia” se înlocuieşte cu „regulamentul”, iar cuvintele „acestei camere” se înlocuiesc cu „acestui tribunal”;

(c)   la al treilea paragraf, cuvintele „decizia privind crearea camerei” se înlocuiesc cu cuvintele „regulamentului privind crearea tribunalului specializat”;

(d)   la al șaselea paragraf, cuvântul „decizia” se înlocuieşte cu „regulamentul”, iar la finalul paragrafului se adaugă teza următoare: „Titlul I şi articolul 64 din Statut se aplică în orice situaţie tribunalelor specializate.”.

(a)   la alineatul (2), primul şi al doilea paragraf se înlocuiesc cu textul următor, care devine primul paragraf:      (2)   În cazul în care consideră că statul membru în cauză nu a luat măsurile pe care le impune executarea hotărârii Curţii, Comisia poate sesiza Curtea, după ce a dat statului în cauză posibilitatea de a-şi prezenta observaţiile. Comisia indică cuantumul sumei forfetare sau al penalităţii cu titlu cominatoriu pe care statul membru în cauză trebuie să le plătească şi pe care îl consideră adecvat situației.” La al treilea paragraf, devenit al doilea paragraf, după cuvântul „Curtea” se elimină cuvintele „de Justiţie”.

(b)   se adaugă următorul alineat (3):      (3)   În cazul în care sesizează Curtea printr-o acţiune în temeiul articolului 226, considerând că statul respectiv nu şi-a îndeplinit obligaţia de a comunica măsurile de transpunere a unei directive adoptate în conformitate cu o procedură legislativă, Comisia poate indica, în cazul în care consideră necesar, cuantumul sumei forfetare sau al penalităţii cu titlu cominatoriu care urmează a fi plătită de statul respectiv şi pe care îl consideră adecvat situaţiei. În cazul în care constată neîndeplinirea obligaţiei, Curtea poate impune statului membru respectiv plata unei sume forfetare sau a unei penalităţi cu titlu cominatoriu, în limita valorii indicate de Comisie. Obligaţia de plată intră în vigoare la data stabilită de Curte prin hotărârea sa.”.

(a)   la primul paragraf, cuvintele „... actelor adoptate în comun de Parlamentul European şi de Consiliu, ...” se înlocuiesc cu „... actelor legislative, ...”, după „Parlamentului European” se introduc cuvintele „şi ale Consiliului European”, iar la sfârşit se adaugă teza următoare: „Aceasta controlează, de asemenea, legalitatea actelor organelor, oficiilor sau agenţiilor Uniunii destinate să producă efecte juridice faţă de terţi.”

(b)   la al treilea paragraf, cuvintele „... de Curtea de Conturi şi de BCE, în scopul protejării prerogativelor acestora” se înlocuiesc cu „... de Curtea de Conturi, de Banca Centrală Europeană şi de Comitetul Regiunilor, care urmăresc salvgardarea prerogativelor acestora”;

(c)   al patrulea paragraf se înlocuieşte cu textul următor:      „Orice persoană fizică sau juridică poate formula, în condiţiile prevăzute la primul şi al doilea paragraf, o acţiune împotriva actelor al căror destinatar este sau care o privesc direct şi individual, precum şi împotriva actelor normative care o privesc direct şi care nu presupun măsuri de executare.”;

(d)   se introduce un nou al cincilea paragraf, iar al cincilea paragraf existent devine al şaselea paragraf:      „Actele de constituire a organelor, oficiilor şi agenţiilor Uniunii pot să prevadă condiţii şi proceduri speciale privind acţiunile formulate de persoanele fizice sau juridice împotriva actelor acestor organe, oficii sau agenţii care sunt destinate să producă efecte juridice faţă de ele.”;

(a)   la primul paragraf, după „Parlamentul European” se introduc cuvintele „, Consiliul European,” după „Comisia” se introduc cuvintele „sau Banca Centrală Europeană”, cuvântul „sau” înainte de „Comisia” se înlocuieşte cu o virgulă, iar la finalul paragrafului se adaugă următoarea teză: „Prezentul articol se aplică, în aceleaşi condiţii, organelor, oficiilor şi agenţiilor Uniunii care se abţin să hotărască.”;

(b)   la al treilea paragraf, după „…unei instituţii” se introduc cuvintele „... sau a unuia dintre organele, oficiile sau agenţiile”;

(c)   al patrulea paragraf se elimină.

„Articolul 235a Curtea de Justiţie este competentă să se pronunţe în privinţa legalităţii unui act adoptat de Consiliul European sau de Consiliu în temeiul articolului 7 din Tratatul privind Uniunea Europeană numai la solicitarea statului membru care face obiectul unei constatări a Consiliului European sau a Consiliului şi numai în privinţa respectării dispoziţiilor de procedură prevăzute de respectivul articol. Această cerere trebuie prezentată în termen de o lună de la data respectivei constatări. Curtea hotărăşte în termen de o lună de la data cererii.”.

„Articolul 240a Curtea de Justiţie a Uniunii Europene nu este competentă în ceea ce priveşte dispoziţiile privind politica externă şi de securitate comună, nici în ceea ce priveşte actele adoptate în temeiul acestora. Cu toate acestea, Curtea este competentă să controleze respectarea dispoziţiilor articolului 25b din Tratatul privind Uniunea Europeană şi să se pronunţe în ceea ce priveşte acţiunile formulate în condiţiile prevăzute la articolul 230 al patrulea paragraf din prezentul tratat, privind controlul legalităţii deciziilor care prevăd măsuri restrictive împotriva persoanelor fizice sau juridice adoptate de Consiliu în temeiul titlului V capitolul 2 din Tratatul privind Uniunea Europeană. Articolul 240b În exercitarea atribuţiilor sale privind dispoziţiile părții a treia titlul IV capitolele 4 şi 5, referitoare la spaţiul de libertate, securitate şi justiţie, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene nu este competentă să verifice legalitatea sau proporţionalitatea operaţiunilor efectuate de poliţie sau de alte servicii de aplicare a legii într-un stat membru şi nici să hotărască cu privire la exercitarea responsabilităţilor care le revin statelor membre în vederea menţinerii ordinii publice şi a apărării securităţii interne.”

„Articolul 241 Sub rezerva expirării termenului prevăzut la articolul 230 al cincilea paragraf, în cazul unui litigiu privind un act cu caracter general adoptat de o instituţie, un organ, un oficiu sau o agenţie a Uniunii, orice parte se poate prevala de motivele de drept prevăzute la articolul 230 al doilea paragraf pentru a invoca în faţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene inaplicabilitatea acestui act.”.

„Parlamentul European şi Consiliul, hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară, pot modifica dispoziţiile Statutului, cu excepţia titlului I şi a articolului 64. Parlamentul European şi Consiliul hotărăsc fie la solicitarea Curţii de Justiţie şi după consultarea Comisiei, fie la propunerea Comisiei şi după consultarea Curţii de Justiţie.”.

„SECŢIUNEA 4a BANCA CENTRALĂ EUROPEANĂ Articolul 245a (1)   Banca Centrală Europeană şi băncile centrale naţionale constituie Sistemul European al Băncilor Centrale («SEBC»). Banca Centrală Europeană şi băncile centrale naţionale ale statelor membre a căror monedă este euro, care constituie Eurosistemul, conduc politica monetară a Uniunii. (2)   SEBC este condus de organele de decizie ale Băncii Centrale Europene. Obiectivul principal al SEBC îl reprezintă menţinerea stabilităţii preţurilor. Fără a aduce atingere acestui obiectiv, SEBC sprijină politicile economice generale în cadrul Uniunii pentru a contribui la realizarea obiectivelor acesteia. (3)   Banca Centrală Europeană are personalitate juridică. Aceasta este singura abilitată să autorizeze emisiunea de monedă euro. Aceasta este independentă în exercitarea competențelor şi în administrarea finanţelor sale. Instituţiile, organele, oficiile şi agenţiile Uniunii, precum şi guvernele statelor membre, respectă această independenţă. (4)   Banca Centrală Europeană adoptă măsurile necesare îndeplinirii misiunilor sale în conformitate cu articolele 105-111a şi cu articolul 115 C şi cu condiţiile prevăzute în Statutul SEBC şi al BCE. Statele membre a căror monedă nu este euro, precum şi băncile lor centrale, îşi păstrează competenţele în domeniul monetar, în conformitate cu articolele menţionate. (5)   În domeniile în care are atribuţii, Banca Centrală Europeană este consultată asupra oricărui proiect de act al Uniunii, precum şi asupra oricărui proiect de reglementare la nivel naţional şi poate emite avize.”

(a)   la finalul alineatului (1), cuvintele „ale statelor membre a căror monedă este euro” se introduc după „... băncilor centrale naţionale”;

(b)   la alineatul (2), se elimină numerotarea cu literele (a) şi (b) şi actuala literă (a) devine primul paragraf, iar cele trei paragrafe ale actualei litere (b) devin paragrafele al doilea, al treilea şi respectiv al patrulea ale alineatului menţionat anterior; la al doilea paragraf, cuvintele „numiţi de comun acord de guvernele statelor membre la nivelul şefilor de stat sau de guvern,” se înlocuiesc cu „numiţi de Consiliul European, hotărând cu majoritate calificată,”.

„Curtea de Conturi este formată din câte un resortisant din fiecare stat membru. Membrii săi îşi exercită funcţiile în deplină independenţă, în interesul general al Uniunii.”

(a)   alineatul (1) şi primul paragraf al alineatului (4) se elimină. Alineatele (2)-(9) se renumerotează (1)-(8).

(b)   la alineatul (2), renumerotat (1), cuvântul „ţările” se înlocuieşte cu „statul”;

(c)   la alineatul (4), renumerotat (3), cuvântul „aceştia” se înlocuieşte cu „membrii Curţii de Conturi”.

„SECŢIUNEA 1 ACTELE JURIDICE ALE UNIUNII”

(a)   primul paragraf se înlocuieşte cu textul următor:      „Pentru exercitarea competenţelor Uniunii, instituţiile adoptă regulamente, directive, decizii, recomandări şi avize.”

(b)   al patrulea paragraf se înlocuieşte cu textul următor:      „Decizia este obligatorie în toate elementele sale. În cazul în care se indică destinatarii, decizia este obligatorie numai pentru aceştia.”

„Articolul 249 A (1)   Procedura legislativă ordinară constă în adoptarea în comun de către Parlamentul European şi Consiliu a unui regulament, a unei directive sau a unei decizii, la propunerea Comisiei. Această procedură este definită la articolul 251. (2)   În cazurile specifice prevăzute în tratate, adoptarea unui regulament, a unei directive sau a unei decizii de către Parlamentul European cu participarea Consiliului sau de către Consiliu cu participarea Parlamentului European constituie o procedură legislativă specială. (3)   Actele juridice adoptate prin procedură legislativă constituie acte legislative. (4)   În cazurile specifice prevăzute în tratate, actele legislative se pot adopta la iniţiativa unui grup de state membre sau a Parlamentului European, la recomandarea Băncii Centrale Europene sau la solicitarea Curţii de Justiţie sau a Băncii Europene de Investiţii. Articolul 249 B (1)   Un act legislativ poate delega Comisiei competenţa de a adopta acte fără caracter legislativ şi cu domeniu de aplicare general, care completează sau modifică anumite elemente neesenţiale ale actului legislativ. Actele legislative definesc în mod expres obiectivele, conţinutul, domeniul de aplicare şi durata delegării de competenţe. Elementele esenţiale ale unui anumit domeniu sunt rezervate actului legislativ şi nu pot face, prin urmare, obiectul delegării de competenţe. (2)   Actele legislative stabilesc în mod expres condiţiile de aplicare a delegării; aceste condiţii pot fi următoarele:   (a)   Parlamentul European sau Consiliul pot decide revocarea delegării;   (b)   actul delegat poate intra în vigoare numai în cazul în care, în termenul stabilit prin actul legislativ, Parlamentul European sau Consiliul nu formulează obiecţiuni. În înțelesul literelor (a) şi (b), Parlamentul European hotărăşte cu majoritatea membrilor care îl compun, iar Consiliul hotărăşte cu majoritate calificată. (3)   În titlul actelor delegate se introduce adjectivul «delegat» sau «delegată». Articolul 249 C (1)   Statele membre iau toate măsurile de drept intern necesare pentru a pune în aplicare actele obligatorii din punct de vedere juridic ale Uniunii. (2)   În cazul în care sunt necesare condiţii unitare de punere în aplicare a actelor obligatorii din punct de vedere juridic ale Uniunii, aceste acte conferă Comisiei competențe de executare sau, în cazuri speciale şi temeinic justificate, precum şi în cazurile prevăzute la articolele 11 şi 13 din Tratatul privind Uniunea Europeană, Consiliului. (3)   În înțelesul alineatului (2), Parlamentul European şi Consiliul, hotărând prin regulamente, în conformitate cu procedura legislativă ordinară, stabilesc, în prealabil, normele şi principiile generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie. (4)   În titlul actelor de punere în aplicare se introduc cuvintele «de punere în aplicare». Articolul 249 D Consiliul adoptă recomandări. Acesta hotărăşte, la propunerea Comisiei, în toate cazurile în care tratatele prevăd că adoptă acte la propunerea Comisiei. Consiliul hotărăşte în unanimitate în domeniile în care este necesară unanimitatea pentru adoptarea unui act al Uniunii. Comisia, precum şi Banca Centrală Europeană în cazurile specifice prevăzute în tratate, adoptă recomandări.”

(1)   În cazul în care, în temeiul tratatelor, Consiliul hotărăşte la propunerea Comisiei, acesta poate modifica propunerea numai hotărând în unanimitate, cu excepţia cazurilor prevăzute la articolul 251 alineatele (10) și (13), la articolele 268, 270a, 272 şi la articolul 273 al doilea paragraf.”.

(a)   la alineatul (1), cuvintele „la prezentul articol” se înlocuiesc cu „la procedura legislativă ordinară”;

(b)   alineatul (2) al doilea și al treilea paragraf și alineatele (3)-(7) se înlocuiesc cu textul următor:      „Prima lectură (3)   Parlamentul European adoptă poziţia sa în primă lectură şi o transmite Consiliului. (4)   În cazul în care poziţia Parlamentului European este aprobată de Consiliu, actul respectiv se adoptă cu formularea care corespunde poziţiei Parlamentului European. (5)   În cazul în care poziţia Parlamentului European nu este aprobată de Consiliu, acesta adoptă poziţia sa în primă lectură şi o transmite Parlamentului European. (6)   Consiliul informează pe deplin Parlamentul asupra motivelor care l-au condus la adoptarea poziţiei sale în primă lectură. Comisia informează pe deplin Parlamentul European cu privire la poziţia sa. A doua lectură (7)   În cazul în care, în termen de trei luni de la data transmiterii, Parlamentul European:   (a)   aprobă poziţia Consiliului din prima lectură sau nu s-a pronunţat, actul respectiv se consideră adoptat cu formularea care corespunde poziţiei Consiliului;   (b)   respinge, cu majoritatea membrilor care îl compun, poziţia Consiliului din prima lectură, actul propus este considerat ca nefiind adoptat;   (c)   propune, cu majoritatea membrilor care îl compun, modificări la poziţia Consiliului din prima lectură, textul astfel modificat se transmite Consiliului şi Comisiei, care emite un aviz cu privire la aceste modificări. (8)   În cazul în care, în termen de trei luni de la primirea modificărilor Parlamentului European, Consiliul, hotărând cu majoritate calificată:   (a)   aprobă toate aceste modificări, actul respectiv este considerat aprobat;   (b)   nu aprobă toate modificările, preşedintele Consiliului, în consens cu preşedintele Parlamentului European, convoacă comitetul de conciliere, într-un termen de şase săptămâni. (9)   Consiliul hotărăşte în unanimitate cu privire la modificările care au făcut obiectul unui aviz negativ din partea Comisiei. Concilierea (10)   Comitetul de conciliere, care reuneşte membrii Consiliului sau reprezentanţii lor şi tot atâţia membri care reprezintă Parlamentul European, are misiunea de a ajunge la un acord asupra unui proiect comun, cu majoritatea calificată a membrilor Consiliului sau a reprezentanţilor acestora şi cu majoritatea membrilor care reprezintă Parlamentul European, în termen de şase săptămâni de la data convocării, pe baza poziţiilor Parlamentului şi ale Consiliului din a doua lectură. (11)   Comisia participă la lucrările comitetului de conciliere şi ia toate iniţiativele necesare pentru promovarea unei apropieri între poziţiile Parlamentului European şi ale Consiliului. (12)   În cazul în care, în termen de şase săptămâni de la convocare, comitetul de conciliere nu aprobă niciun proiect comun, actul propus este considerat neadoptat. A treia lectură (13)   În cazul în care, în acest termen, comitetul de conciliere aprobă un proiect comun, Parlamentul European şi Consiliul dispun fiecare de un termen de şase săptămâni de la această aprobare, pentru a adopta actul respectiv în conformitate cu acest proiect, Parlamentul European hotărând cu majoritatea voturilor exprimate iar Consiliul cu majoritate calificată. În caz contrar, actul propus este considerat neadoptat. (14)   Termenele de trei luni şi şase săptămâni prevăzute la prezentul articol sunt prelungite cu cel mult o lună şi, respectiv, două săptămâni, la iniţiativa Parlamentului European sau a Consiliului. Dispoziţii speciale (15)   În cazul în care, în situaţiile prevăzute în tratate, un act legislativ face obiectul procedurii legislative ordinare la iniţiativa unui grup de state membre sau la recomandarea Băncii Centrale Europene ori la solicitarea Curţii de Justiţie, alineatul (2), alineatul (6) a doua teză şi alineatul (9) nu se aplică. În aceste cazuri, Parlamentul European şi Consiliul transmit Comisiei proiectul de act, precum şi poziţiile lor din prima şi din a doua lectură. Parlamentul European sau Consiliul poate solicita avizul Comisiei în orice fază a procedurii, aviz pe care Comisia îl poate emite şi din proprie iniţiativă. Comisia poate, de asemenea, în cazul în care consideră necesar, să participe la comitetul de conciliere în condiţiile prevăzute la alineatul (11).”

„Articolul 252a Parlamentul European, Consiliul şi Comisia se consultă reciproc şi organizează, de comun acord, condiţiile cooperării lor. În acest scop, acestea pot, cu respectarea tratatelor, să încheie acorduri interinstituţionale care pot avea un caracter obligatoriu.”

„Articolul 253 În cazul în care tratatele nu prevăd tipul actului care trebuie adoptat, instituţiile îl aleg de la caz la caz, cu respectarea procedurilor aplicabile şi a principiului proporţionalităţii. Actele juridice se motivează şi fac trimitere la propunerile, iniţiativele, recomandările, cererile sau avizele prevăzute în tratate. În cazul în care examinează un proiect de act legislativ, Parlamentul European şi Consiliul se abţin de la adoptarea de acte care nu au fost prevăzute de procedura legislativă aplicabilă domeniului respectiv.”

„Articolul 254 (1)   Actele legislative adoptate în conformitate cu procedura legislativă ordinară se semnează de preşedintele Parlamentului European şi de preşedintele Consiliului. Actele legislative adoptate în conformitate cu o procedură legislativă specială se semnează de preşedintele instituţiei care le-a adoptat. Actele legislative se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Acestea intră în vigoare la data prevăzută de textul lor sau, în absența acesteia, în a douăzecea zi de la publicare. (2)   Actele fără caracter legislativ, adoptate sub formă de regulamente, directive şi decizii, în cazul în care acestea din urmă nu indică destinatarii, se semnează de preşedintele instituţiei care le-a adoptat. Regulamentele şi directivele care se adresează tuturor statelor membre, precum şi deciziile, în cazul în care acestea nu indică destinatarii, se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Acestea intră în vigoare la data prevăzută de textul lor sau, în absența acesteia, în a douăzecea zi de la data publicării. Celelalte directive, precum şi deciziile care se adresează unui destinatar se notifică destinatarilor lor şi produc efecte prin această notificare.”

„Articolul 254a (1)   În îndeplinirea misiunilor lor, instituţiile, organele, oficiile şi agenţiile Uniunii sunt susținute de o administraţie europeană transparentă, eficientă şi independentă. (2)   În scopul respectării Statutului şi a regimului adoptate în temeiul articolului 283, Parlamentul European şi Consiliul, hotărând prin regulamente, în conformitate cu procedura legislativă ordinară, stabilesc dispoziţiile necesare.”

„CAPITOLUL 3 ORGANELE CONSULTATIVE ALE UNIUNII Articolul 256a (1)   Parlamentul European, Consiliul şi Comisia sunt asistate de un Comitet Economic şi Social și de un Comitet al Regiunilor, care exercită funcţii consultative. (2)   Comitetul Economic şi Social este format din reprezentanţi ai organizaţiilor patronale, salariale şi ai altor reprezentanţi ai societăţii civile, în special din domeniile socio-economic, civic, profesional şi cultural. (3)   Comitetul Regiunilor este format din reprezentanţi ai colectivităţilor regionale şi locale care sunt fie titularii unui mandat electoral în cadrul unei autorităţi regionale sau locale, fie răspund din punct de vedere politic în faţa unei adunări alese. (4)   Mandatul membrilor Comitetului Economic şi Social și ai Comitetului Regiunilor nu este imperativ. Aceştia îşi exercită funcţiile în deplină independenţă, în interesul general al Uniunii. (5)   Normele menţionate la alineatele (2) şi (3) referitoare la natura compunerii acestor Comitete sunt revizuite periodic de Consiliu, pentru a ţine seama de evoluţia economică, socială şi demografică a Uniunii. Consiliul, la propunerea Comisiei, adoptă decizii în acest scop.”

„Consiliul, hotărând în unanimitate, la propunerea Comisiei, adoptă o decizie care stabileşte componenţa Comitetului.”

(a)   la alineatul (1) prima teză se înlocuieşte cu teza următoare: „Membrii Comitetului sunt numiţi pentru un mandat de cinci ani.”;

(b)   alineatul (2) se înlocuieşte cu textul următor:      (2)   Consiliul hotărăşte după consultarea Comisiei. Acesta poate obţine opinia organizaţiilor europene reprezentative pentru diferitele sectoare economice şi sociale şi ale societăţii civile, pe care activitatea Uniunii le priveşte.”

(a)   la primul, al doilea şi al treilea paragraf, înainte de menționarea Consiliului se menţionează Parlamentul European;

(b)   la primul paragraf se elimină cuvintele „în mod obligatoriu”;

(c)   la al treilea paragraf, se elimină cuvintele „şi avizul secţiunii specializate”;

(d)   al patrulea paragraf se elimină.

(a)   primul paragraf se elimină;

(b)   al treilea paragraf, devenit al doilea paragraf, se înlocuieşte cu textul următor:      „Consiliul, hotărând în unanimitate, la propunerea Comisiei, adoptă o decizie care stabileşte componenţa Comitetului.”;

(c)   la al patrulea paragraf, devenit al treilea paragraf, în prima teză, cuvintele „la propunerea statelor membre respective” se elimină, iar cifra „patru” se înlocuieşte cu „cinci”; în a patra teză, cuvintele „la primul paragraf” se înlocuiesc cu cuvintele „la articolul 256a alineatul (3),”;

(d)   ultimul paragraf se elimină.

(a)   la primul, al doilea, al treilea şi ultimul paragraf, înainte de menționarea Consiliului se menționează Parlamentul European;

(b)   la primul paragraf se elimină cuvintele „cele două”;

(c)   al patrulea paragraf se elimină;