Aviz cititorilor
- Introducere
- Prezentarea documentelor
- Căutarea unui document
- Explicarea codurilor
- Tipuri de documente disponibile în EUR-Lex
Introducere
În ceea ce priveşte fondul documentar, repertoriul nu reflectă numai dreptul Uniunii Europene în vigoare propriu-zis, ci şi activităţile esenţiale ale Uniunii Europene (UE, CECO, CEE, CE, Euratom), inclusiv actele de natură politică sau actele individuale de interes mai general.
- Astfel, repertoriul comunitar
cuprinde:
- acordurile şi convenţiile încheiate de Comunităţile Europene în cadrul relaţiilor externe;
- actele obligatorii (regulamente, decizii, decizii generale şi recomandări CECO, directive CEE, CE, Euratom) decurgând din dreptul derivat din tratatele instituind Uniunea Europeană şi Comunităţile Europene, cu excepţia actelor de gestiune curentă (1);
- actele de drept complementar, în special deciziile reprezentanţilor guvernelor statelor membre reuniţi în cadrul Consiliului;
- unele acte de drept derivat neobligatorii considerate importante de către instituţii.
Repertoriul este disponibil în limbile oficiale ale Uniunii Europene.
Acest repertoriu constituie un instrument de documentare şi nu angajează responsabilitatea instituţiilor.
(1) Este vorba despre actele de gestiune adoptate în special în cadrul politicii agricole comune şi în sectorul vamal. Aceste acte se referă, în general, la fixarea temporară de sume diverse şi sunt valabile pe durată foarte limitată. Ele corespund, în cea mai mare parte, actelor ale căror titluri sunt tipărite cu caractere normale în sumarul Jurnalului Oficial al Uniunii Europene.
Prezentarea documentelor
Pentru fiecare act de bază cuprins în repertoriu, sunt indicate: numărul de document al actului, titlul şi referinţa de publicare (aceasta face, în general, trimitere la Jurnalul Oficial al Uniunii Europene) şi, dacă este cazul, actele posterioare care l-au putut modifica (identificate prin numărul de document urmat de referinţa de publicare între paranteze), precum şi versiunile consolidate ale textului actului de bază şi ale modificărilor sale succesive.
Exemplu
-
31977L0311
Directiva 77/311/CEE a Consiliului din 29 martie 1977 de apropiere a legislaţiilor statelor membre cu privire la nivelul sonor perceput de conducătorii de tractoare agricole sau forestiere pe roţi
(Jurnalul Oficial L 105, 28.4.1977, p. 0001-0009)Modificată de 31982L0890 - înlocuirea articolului 1, alineatul (2) începând cu 21.12.1982
Text consolidat 01977L0311-19821221
Încorporată în 21994A0103(52)
aplicată de 31996D0627 - aplicarea articolului 2
modificat prin 31997L0054 - modificarea articolului 1.2 începând cu 30.10.1997
Text consolidat 01977L0311-19971030
Numărul documentului
Numărul documentului, indicat cu caractere îngroşate deasupra titlului actului, este format dintr-o combinaţie de cifre şi litere, fiecare poziţie având o anumită semnificaţie descrisă în explicarea codurilor.
Numărul documentului asigură identificarea oricărui act aflat în repertoriul analitic.
Exemplul pe care îl dăm în continuare corespunde unei forme simple, dar de departe cea mai frecventă, care cuprinde zece poziţii. Teoretic, numărul documentului poate ajunge şi până la 18 poziţii, dar nu este obligatoriu ca utilizatorul să cunoască exact modul în care sunt constituite toate numerele documentelor.
Exemplu de număr al documentului: 3 1977 L 0311
| 3 | secţiunea documentară din sistem | (secţiunea 3 = drept derivat) |
| 1977 | anul adoptării sau publicării actului juridic | (1977) |
| L | forma juridică | (L = directivă) |
| 0311 | numărul secvenţei actului juridic | (directiva nr. 311 din anul în cauză) |
Prima cifră (în exemplu: cifra 3) indică secţiunea din sistem în care este clasificat actul.
În exemplul citat, actul face parte din dreptul comunitar derivat (secţiunea 3).
Litera care figurează întotdeauna pe poziţia a şasea (în exemplu, litera L) indică forma juridică a actului (R pentru regulament, D pentru decizie, L pentru directivă etc.).
Titlul
Numărul documentului este urmat de titlul complet al actului juridic.
Referinţa de publicare
Titlul actului este urmat de referinţa de publicare, în general Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
- Referinţa este formată din următoarele elemente:
- numărul Jurnalului Oficial, precedat de menţinea L sau C, (începând din 1968, Jurnalul Oficial apare în două serii, L şi C);
- data publicării;
- numărul paginii.
De exemplu: JO L 105, 28.4.1977, p. 1, se citeşte după cum urmează:
| JO | Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
| L 105 | seria L nr. 105 |
| 28.4.1977 | data publicării |
| p. 1 | pagina din JO (prima pagină a actului) |
Trimiterile la actele care modifică actul de bază
După referinţa de publicare a actului urmează, dacă este cazul, trimiteri la actele posterioare care afectează actul (acte care modifică, înlocuiesc etc).
Actul la care se face referire este identificat prin numărul său de document, urmat de referinţa de publicare între paranteze.
Exemplu
Modificat prin 31997L0054 (JO L 277 10.10.1997 p. 24)
| Modificat prin | |
| 31997L0054 | numărul de document al actului modificator |
| JO L 277, 10.10.1997, p. 24. | referinţa de publicare a actului modificator |
Trimiteri la textele consolidate
În cazul în care actul de bază şi actele de rectificare şi/sau modificare succesive au făcut obiectul unei consolidări, se va indica un link pentru versiunile consolidate succesive. Textul consolidat este identificat prin numărul său de document. Prima parte a acestui număr, formată plecând de la numărul actului de bază, identifică „familia consolidată” (adică ansamblul format din numărul de bază şi actele modificatoare); a doua parte identifică data intrării în vigoare a ultimului act modificator.
Exemplu
Text consolidat 01997L0311- 19971030
| Text consolidat | |
| 01977L0311 | numărul „familiei consolidate” |
| 19971030 | data intrării în vigoare a ultimului act modificator |
Căutarea unui document
Căutarea unui document se face pe baza unui plan de structură analitică.
Exemplu
Căutarea unei decizii privind nomenclatura combinată.
Vom găsi secţiunea pertinentă 02.20.10 „Tarife vamale” plecând de la capitolul „Uniunea vamală şi libera circulaţie a mărfurilor” din următorul plan de structură analitică:
- 02. Uniunea vamală şi libera circulaţie a mărfurilor
- 02.20 Instrumente vamale de bază
- 02.20.10 Tarife vamale
- 02.20 Instrumente vamale de bază
Actele înregistrate în fiecare secţiune sunt clasificate în ordinea crescătoare a numărului de document: pe sector (prima cifră), an, formă juridică (simbolizată de o literă) şi un număr de secvenţă (de exemplu, numărul regulamentului).
Printre actele din secţiunea Tarife vamale figurează Decizia nr. 597/87 reprezentată după cum urmează:
-
41987D0597
(87/597/CECO): Decizia reprezentanţilor guvernelor statelor membre, reuniţi în cadrul Consiliului din 18 decembrie 1987, privind nomenclatura, ratele drepturilor convenţionale pentru anumite produse, precum şi regulile generale pentru interpretarea şi aplicarea acestei nomenclaturi şi a acestor drepturi
(JO L 363 23.12.1987 p. 67)

