16.12.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 330/26

(1)

Articolul 412 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 stabilește o cerință de acoperire a necesarului de lichiditate, impunând instituțiilor obligația de a deține active lichide pentru a garanta că acestea mențin niveluri ale rezervelor de lichiditate care sunt adecvate pentru a le permite să facă față eventualelor dezechilibre dintre intrările și ieșirile de lichidități.

(2)

Regulamentul delegat (UE) 2015/61 al Comisiei (2), adoptat în temeiul articolului 460 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, specifică în mod amănunțit cerința de acoperire a necesarului de lichiditate.

(3)

În cazul în care necesitățile justificate de active lichide în ceea ce privește cerința de acoperire a necesarului de lichiditate depășesc disponibilitatea respectivelor active lichide într-o monedă, se aplică una sau mai multe derogări pentru moneda respectivă, astfel cum se prevede la articolul 419 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.

(4)

Prin urmare, este necesar să se identifice monedele care ar trebui să beneficieze de o derogare, precum și măsura în care o astfel de derogare ar trebui să fie disponibilă.

(5)

Evaluarea efectuată de către Autoritatea Bancară Europeană (ABE) a necesităților justificate s-a bazat pe cele mai fiabile date disponibile care au putut fi furnizate de autoritățile competente cu privire la activele lichide într-o monedă și la valoarea activelor lichide solicitate de alți investitori și care, prin urmare, nu sunt disponibile pentru a acoperi necesitățile în materie de active lichide ale instituțiilor.

(6)

ABE a identificat coroana norvegiană (NOK) ca fiind o monedă cu constrângeri privind disponibilitatea activelor lichide. Această constatare este anterioară intrării în vigoare a Regulamentului delegat (UE) 2015/61, în scopul căruia ABE a evaluat disponibilitatea activelor lichide în conformitate cu standardele internaționale adoptate de Comitetul de la Basel pentru supraveghere bancară. În cadrul evaluării s-a analizat valoarea activelor lichide nesolicitate de către entitățile care nu fac obiectul Regulamentului (UE) nr. 575/2013. Aceste valori au fost apoi comparate cu necesitățile instituțiilor, pe baza unor estimări ale ieșirilor nete și ponderate de lichidități pe parcursul următoarelor 30 de zile, luând în considerare plafonul aplicabil intrărilor de lichidități, factorii care pot afecta deficitul de active lichide pe o perioadă de trei până la cinci ani și un obiectiv de 110 % pentru cerința de acoperire a necesarului de lichiditate.

(7)

În urma evaluării efectuate de ABE, s-a concluzionat că necesitățile justificate de active lichide depășeau disponibilitatea activelor lichide în NOK. Datoria suverană este unul dintre activele cele mai lichide, dar, în cazul Norvegiei, oferta de titluri de stat norvegiene este relativ limitată datorită poziției bugetare favorabile a acestei țări. Instituțiile internaționale și băncile multinaționale de dezvoltare au emis, de asemenea, un număr mare de obligațiuni în NOK, însă acestea sunt, în principal, plasamente private deținute de investitori străini și, prin urmare, nu au fost considerate de către ABE ca fiind active lichide disponibile pentru instituțiile care se încadrează în domeniul de aplicare al Regulamentului (UE) nr. 575/2013. În fine, evaluarea ABE s-a bazat pe standardele internaționale de lichiditate adoptate de Comitetul de la Basel pentru supraveghere bancară, în timp ce evaluarea care vizează să determine dacă necesitățile justificate de active lichide depășesc în mod semnificativ activele lichide disponibile într-o monedă ar trebui să se bazeze pe lista definitivă a activelor lichide, stabilită prin Regulamentul delegat (UE) 2015/61. Acesta prevede o gamă mai largă de active lichide, în special în ceea ce privește obligațiunile garantate. Diferența nu este însă suficientă pentru a determina ABE să își modifice concluzia, și anume că necesitățile justificate de active lichide depășesc activele lichide disponibile în NOK.

(8)

ABE a organizat consultări publice deschise cu privire la proiectul de standard tehnic de punere în aplicare pe care se bazează prezentul regulament, a analizat potențialele costuri și beneficii aferente și a solicitat avizul Grupului părților interesate din domeniul bancar, instituit în conformitate cu articolul 37 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 al Parlamentului European și al Consiliului. În conformitate cu procedura prevăzută la articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 al Parlamentului European și al Consiliului (3), Comisia a aprobat, cu unele modificări, proiectul de standard tehnic de punere în aplicare prezentat de ABE, după ce l-a retransmis ABE, explicând motivele care au stat la baza modificărilor aduse. ABE a emis un aviz formal prin care a aprobat aceste modificări și a confirmat că valoarea cu care necesitățile justificate de active lichide depășesc activele lichide disponibile în NOK, astfel cum a fost propusă în proiectul său inițial de standard tehnic de punere în aplicare, nu ar trebui să fie modificată,