COMISIA EUROPEANĂ

Bruxelles, 6.12.2017

COM(2017) 822 final

COMUNICARE A COMISIEI

NOI INSTRUMENTE BUGETARE PENTRU O ZONĂ EURO STABILĂ ÎN CADRUL UNIUNII

1.INTRODUCERE

În discursul său privind starea Uniunii din 2017 și în scrisoarea de intenție aferentă, președintele Juncker a anunțat intenția Comisiei de a formula propuneri concrete pentru crearea unei
linii bugetare dedicate zonei euro în cadrul bugetului UE, care să îndeplinească următoarele funcții: 
(1) asistență pentru reforme structurale, în prelungirea Programului de sprijin pentru reforme structurale al Comisiei, (2) o funcție de stabilizare, (3) un mecanism de sprijin pentru uniunea bancară și (4) un instrument de convergență care să acorde asistență pentru preaderare statelor membre care se pregătesc să adere la zona euro.

Aceste idei sunt detaliate în prezenta comunicare, care face parte dintr-un pachet de inițiative destinat să aprofundeze uniunea economică și monetară a Europei 1 . Pachetul se bazează în mod deosebit pe raportul celor cinci președinți privind finalizarea uniunii economice și monetare a Europei, din 22 iunie 2015, 2 și pe Documentul de reflecție al Comisiei privind aprofundarea uniunii economice și monetare, din 31 mai 2017 3 .

Aprofundarea uniunii economice și monetare și modernizarea finanțelor publice din UE sunt elemente-cheie ale dezbaterii privind viitorul Europei inițiate de cartea albă a Comisiei din
1 martie 2017 4 . Acest lucru a fost subliniat și mai apăsat în Documentul de reflecție privind viitorul finanțelor UE, din 28 iunie 2017 5 . În conjunctura actuală, există o fereastră de oportunitate pentru a lansa propuneri prospective concrete privind atât viitorul uniunii economice și monetare, cât și modul în care viitorul finanțelor publice din UE poate contribui la depășirea cu succes a provocărilor identificate.

Valoarea adăugată europeană se află în centrul dezbaterii privind finanțele publice europene. Resursele UE ar trebui utilizate pentru a finanța bunurile publice europene. Astfel de bunuri aduc beneficii întregii UE și nu pot fi asigurate în mod eficient de niciun stat membru acționând pe cont propriu. În conformitate cu principiile subsidiarității și proporționalității, UE ar trebui să intervină atunci când acțiunea sa asigură o valoare mai mare pentru fiecare euro investit de contribuabil decât acțiunile de la nivel național, regional sau local izolate.

Aprofundarea uniunii economice și monetare este benefică atât pentru zona euro, cât și pentru UE în ansamblul său. O zonă euro mai integrată și mai performantă ar conduce la o mai mare stabilitate și prosperitate în întreaga UE, garantând în același timp că vocea economică a UE se face auzită cu putere pe scena mondială. Noile instrumente bugetare propuse în prezenta comunicare sunt destinate să răspundă unora din nevoile specifice ale statelor membre din zona euro și ale statelor care se pregătesc să adere la zona euro, având în același timp în vedere nevoile și aspirațiile mai generale ale acestora în calitate de state membre ale UE. Instrumentele vizează, de asemenea, maximizarea sinergiilor dintre instrumentele existente și cele viitoare, astfel cum vor fi prezentate de Comisie în luna mai 2018 ca parte a propunerilor sale privind cadrul financiar multianual al UE de după anul 2020.

2.FINANȚELE PUBLICE ALE UE ASTĂZI

În categoria finanțelor publice ale UE sunt incluse bugetul UE și o serie de alte mecanisme și instrumente de finanțare de la nivelul zonei euro și de la nivel european. Acestea contribuie la dezvoltarea economică și socială a statelor membre și sprijină prioritățile comune de la nivelul UE (a se vedea apendicele pentru o prezentare generală).

Aprofundarea uniunii economice și monetare este una dintre aceste priorități comune. Pentru aceasta este nevoie de măsuri ferme din partea statelor membre, precum și de un sprijin adecvat din partea instrumentelor bugetare și de coordonare a politicilor ale UE. Prezenta comunicare formulează propuneri și idei privind modalități de a îmbunătăți utilizarea bugetului UE pentru a consolida reziliența economiilor noastre interdependente. Progresele înregistrate atât de statele din zona euro, cât și de cele din afara acesteia în materie de punere în aplicare a reformelor și de convergență ascendentă vor genera beneficii pentru toate statele.

Bugetul UE conține deja o gamă cuprinzătoare de instrumente cu impact semnificativ, de la granturi până la instrumente financiare, dar rămâne în continuare relativ mic. Cu un nivel de circa 1 % din produsul intern brut total al UE, bugetul UE are dimensiuni limitate comparativ cu bugetele naționale și face obiectul unei constrângeri suplimentare, sub forma obligației echilibrului bugetar anual. Cu toate acestea, instrumentele UE au un impact economic și strategic semnificativ în mai multe state membre și sectoare. În prezent, bugetul UE face acest lucru în principal prin intermediul unor granturi acordate actorilor economici sau autorităților publice, care sunt direcționate direct de către instituțiile europene sau împreună cu statele membre. În particular, în unele state membre, fondurile structurale și de investiții europene au reprezentat în ultimii ani mai mult de jumătate din totalul investițiilor publice, contribuind puternic la procesul de recuperare a decalajelor economice și sociale dintre țările și regiunile din întreaga Europă. În plus, având în vedere faptul că sprijinul pe care îl acordă se întinde pe mai mulți ani, bugetul UE are, de asemenea, un anumit efect stabilizator în timp asupra nivelului investițiilor publice și, după cum a demonstrat sprijinul acordat economiei elene, poate juca un rol de stabilizare în caz de dificultăți economice 6 . Există, de asemenea – deși sunt limitate ca dimensiuni – o serie de instrumente la nivelul UE care pot contribui în mod specific la atenuarea șocurilor economice de la nivelul național sau local 7 .

De la începutul mandatului actualei Comisii, fondurile structurale și de investiții europene și alte programe relevante au fost completate de Fondul european pentru investiții strategice. Așa-numitul „Plan Juncker” a sprijinit investițiile private în toată Europa și a pus la dispoziție o modalitate flexibilă de a multiplica efectele unei finanțări publice limitate pentru declanșarea investițiilor private 8 .

În anumite cazuri foarte specifice, UE are competența de a lua și a da bani cu împrumut. Acest lucru este valabil, în special, pentru gestionarea împrumuturilor acordate în cadrul mecanismului de asistență financiară pe termen mediu pentru balanțele de plăți ale statelor membre 9 pentru a sprijini statele membre din afara zonei euro în caz de dificultăți în ceea ce privește balanța lor de plăți. Același lucru este valabil pentru împrumuturile acordate în cadrul Mecanismului european de stabilizare financiară 10 . Întrucât fondurile obținute și împrumuturile aferente sunt operațiuni reciproce (back-to-back), nu există niciun impact direct asupra bugetului UE atât timp cât statele membre beneficiare își onorează obligațiile.

Pe lângă granturi și împrumuturi, sprijinul acordat de UE a luat tot mai mult forma asistenței tehnice. Odată cu crearea, în 2015, a Serviciului de sprijin pentru reforme structurale, Comisia și-a extins sprijinul tehnic și ajută în prezent statele membre, la cererea acestora, să realizeze reforme în domeniile de politică esențiale și să își consolideze administrațiile publice.

Acțiunile sprijinite direct de la bugetul UE sunt completate de o serie de instrumente și organisme europene sau ale zonei euro. Unele dintre acestea, cum ar fi Banca Europeană de Investiții, funcționează în cadrul instituțional al UE, dar în afara bugetului UE. Altele, cum ar fi Mecanismul european de stabilitate, se situează în afara cadrului juridic al Uniunii. În timp ce Banca Europeană de Investiții sprijină proiecte care contribuie la crearea de locuri de muncă și creșterea economică în Europa și dincolo de granițele acesteia, Mecanismul european de stabilitate oferă asistență financiară statelor membre din zona euro care se confruntă cu dificultăți de finanțare grave.

Fonduri și instrumente financiare la nivelul UE - situația actuală

Sursa: Comisia Europeană. MESF: Mecanismul european de stabilitate financiară. BdP: Balanța de plăți.

Deși bugetul UE a promovat întotdeauna convergența socială și economică ascendentă, iar capacitatea de împrumut disponibilă la nivelul UE a crescut în ultimii ani pentru a răspunde la situații extreme, stabilizarea macroeconomică nu a fost un obiectiv explicit al bugetului UE până în prezent. Experiența anilor de criză a demonstrat, de asemenea, că arhitectura și raza de acțiune a finanțelor publice ale UE nu sunt pe deplin adecvate la nevoile specifice ale uniunii economice și monetare, nici pentru statele membre din zona euro, nici pentru statele membre care se pregătesc să adere la zona euro.

Reacția la aceste provocări nu trebuie să fie neapărat, într-o primă fază, de natură financiară. S­au realizat deja progrese semnificative și ar trebui să se depună eforturi suplimentare pentru a ameliora cadrul de reglementare și cadrul de politică, atât la nivelul UE, cât și la nivel național. O foaie de parcurs pentru acțiunile viitoare este prezentată ca parte a pachetului de astăzi 11 . 

Cu toate acestea, printre învățămintele desprinse în ultimii ani se numără trei provocări corelate și bine identificate care trebuie să fie abordate mai bine prin finanțele publice ale UE:

(1)    Promovarea și sprijinirea reformelor structurale în statele membre pentru a asigura o mai mare reziliență a structurilor economice și o mai bună convergență a performanțelor. Este vorba în special de țările care utilizează moneda unică, dar și de statele membre care se pregătesc să adere la zona euro, întrucât structurile reziliente sunt esențiale pentru o bună participare la zona euro. Anii de criză au demonstrat fără echivoc importanța unor structuri economice și sociale moderne, care să poată răspunde rapid la șocuri pentru a evita agravarea dificultăților economice sau sociale. Anii de criză au avut, de asemenea, un impact considerabil, exacerbat în anumite zone din Europa, în ceea ce privește producția economică, șomajul, investițiile și operațiunile de salvare a băncilor. Abia acum, la aproape zece ani după momentul inițial al crizei, apar semne că procesul pe termen lung de convergență a standardelor de viață s-a reluat.

(2)    Sprijinirea statelor membre din zona euro pentru ca acestea să răspundă mai bine la circumstanțele economice în schimbare rapidă și să își stabilizeze economia în eventualitatea unor șocuri asimetrice majore. Ca urmare a unificării politicii monetare într-o zonă cu monedă unică, instrumentele de politică macroeconomică aflate la dispoziția statelor membre participante nu mai sunt aceleași. Fiecare țară este diferită, iar dimensiunea și structura economiei contează în ceea ce privește probabilitatea de a fi expus la șocuri; în același timp, criza a evidențiat limitările mijloacelor aflate la dispoziția fiecărui stat membru din zona euro pentru a absorbi impactul șocurilor asimetrice majore, unele dintre aceste state pierzându-și accesul la piețele de finanțare. În mai multe cazuri, acest lucru a condus la recesiuni prelungite și la efecte de propagare negative în alte state membre.

(3)    Secționarea legăturii dintre datoria suverană și situația băncilor, reducerea riscurilor sistemice și consolidarea capacității de reacție colectivă la eventuale situații de dificultate majoră a unor bănci, precum și prevenirea contagiunii. Un mecanism de sprijin pentru a consolida capacitatea Fondului unic de rezoluție de a face față rezoluțiilor bancare a făcut deja obiectul unui acord de principiu în 2013. Acest mecanism de sprijin este menit să joace rolul unei măsuri de protecție de ultimă instanță, fiind important pentru consolidarea încrederii în sistemul bancar european.

În acest sens, există modalități de a dezvolta instrumente bugetare comune la nivelul UE, care să poată contribui la stabilitatea zonei euro și să fie în beneficiul UE în ansamblul său. Pentru a le asigura eficacitatea și pentru a le maximiza eficiența pentru contribuabil, aceste instrumente trebuie concepute în deplină sinergie cu celelalte instrumente bugetare existente în cadrul mai larg al Uniunii. Modernizarea finanțelor publice ale UE, prin intermediul propunerilor care urmează să fie prezentate de Comisie în mai 2018, va fi o ocazie unică pentru UE și zona euro de a se dota cu mijloacele necesare.

3.FINANȚE PUBLICE ALE UE MODERNIZATE ȘI ORIENTATE SPRE VIITOR

Documentul de reflecție privind viitorul finanțelor UE a creat premisele unui cadru bugetar modern și orientat către viitor pentru perioada de după 2020. În conformitate cu discursul privind starea Uniunii al președintelui Juncker, prezenta comunicare se concentrează pe patru funcții specifice:

·Se expune o nouă modalitate de a sprijini reformele naționale identificate în cadrul semestrului european pentru coordonarea politicilor economice, bazată pe sprijin bugetar și tehnic. Primele măsuri au fost propuse pentru perioada 2018-2020, sub forma unor modificări specifice ale Regulamentului privind dispozițiile comune care guvernează fondurile structurale și de investiții europene, precum și a unei consolidări a Programului de sprijin pentru reforme structurale aflat în prezent în desfășurare. În ceea ce privește cadrul financiar multianual de după 2020, Comisia intenționează să prezinte un nou instrument de realizare a reformelor care să sprijine din punct de vedere financiar angajamentele de reformă convenite ale statelor membre. În plus, Comisia va propune consolidarea sprijinului tehnic pentru perioada de după 2020, pe baza experienței din cadrul Programului de sprijin pentru reforme structurale.

·Prezenta comunicare propune instituirea unui mecanism de convergență specific pentru statele membre care se pregătesc să adere la zona euro. Pentru perioada 2018-2020, Comisia propune să se stabilească o linie specifică de activitate în cadrul Programului de sprijin pentru reforme structurale. Pentru perioada de după 2020, aceasta ar trebui să se transforme într-un mecanism dedicat. Alegerea priorităților de reformă va fi discutată și monitorizată ca parte a semestrului european.

·Prezenta comunicare stabilește principalele elemente ale unui mecanism de sprijin pentru uniunea bancară. Acesta constă într-o linie de credit sau în garanții oferite prin intermediul Mecanismului european de stabilitate ori al Fondului Monetar European, care să fie furnizate direct către Fondul unic de rezoluție.

·Prezenta comunicare definește câteva caracteristici-cheie pentru introducerea unei funcții de stabilizare ca modalitate de menținere a nivelului de investiții în eventualitatea producerii unor șocuri asimetrice majore. Funcția de stabilizare este concepută pentru statele membre din zona euro și ar trebui să fie deschisă celorlalte state membre ale UE. Acest lucru ar trebui să se reflecte în modelul financiar ales în final.

Aceste funcții sunt descrise mai în detaliu în secțiunile de mai jos. Cu toate acestea, înainte de a examina detaliile, trebuie avute în vedere o serie de principii generale.

·În primul rând, deși anumite funcții se adresează nevoilor specifice ale statelor membre din zona euro și, pe de altă parte, ale celor ale statelor membre din afara zonei euro, ele sunt toate ancorate într-o abordare comună la nivelul UE și într-o viziune a cadrului mai larg al UE. O imagine globală clară a finanțelor publice din UE, în prezent și în viitor, este esențială în momentul creării acestor instrumente: acest lucru va contribui la consolidarea sinergiilor dintre toți actorii și toate instrumentele de finanțare, la evitarea suprapunerilor și, în ultimă instanță, la asigurarea unui profit mai mare pentru fiecare euro cheltuit la nivel colectiv. Acest lucru este cu atât mai necesar cu cât, după cum se reamintește în mod repetat în cadrul pachetului de astăzi, viitorul statelor membre din zona euro se împletește strâns cu cel al statelor din afara zonei euro, iar distincția dintre ele devine mai puțin relevantă în timp.

·În al doilea rând, partea rămasă din prezentul document va examina în principal componenta de cheltuieli a finanțelor publice ale UE, însă un sistem modernizat de resurse proprii ar putea reprezenta o contribuție importantă în viitor. De exemplu, componenta de venituri a bugetului UE asigură deja un anumit grad de stabilizare economică, în special prin intermediul resurselor proprii bazate pe VNB, care reprezintă aproape 75 % din resursele proprii totale și care reflectă performanța economică relativă 12 . Aceasta înseamnă că, la fel cum componenta de cheltuieli a bugetului UE a evoluat în timp, ar trebui avute în vedere ameliorări suplimentare și pe partea de venituri 13 . Grupul la nivel înalt privind resursele proprii a identificat, de pildă, posibile surse de venituri suplimentare 14 . Aceste considerații nu sunt dezvoltate în prezentul text, dar vor fi explorate în perspectiva cadrului financiar multianual de după 2020. Acestea pot completa aspectele prezentate mai jos.

·În al treilea rând, aceste funcții ar trebui să se desfășoare în acord cu cadrul de politică pe care îl oferă semestrul european pentru coordonarea politicilor economice, inclusiv Pactul de stabilitate și de creștere. Semestrul european este principalul instrument de coordonare a politicilor economice ale statelor membre la nivelul UE. Acesta permite statelor membre să discute despre prioritățile lor economice, sociale și bugetare și să monitorizeze progresele pe care le-au înregistrat în anumite momente ale anului. În contextul semestrului european, Pactul de stabilitate și de creștere și procedura privind dezechilibrele macroeconomice contribuie la asigurarea unor finanțe publice solide și la prevenirea riscurilor de dezechilibre. De asemenea, s-au înregistrat progrese în corelarea mai strânsă a priorităților semestrului european și ale fondurilor structurale și de investiții europene, prin introducerea de condiționalități ex ante și macroeconomice 15 . Totodată, prin utilizarea optimă a flexibilității incluse în normele existente ale Pactului de stabilitate și de creștere, actuala Comisie a consolidat legătura dintre investiții, reforme structurale și responsabilitate bugetară, ținând mai bine seama de condițiile economice ciclice din statele membre 16 . Este esențial ca în viitor să se consolideze în continuare coerența și impactul tuturor acestor instrumente.

·În al patrulea rând, cele patru funcții discutate în acest document sunt strâns legate între ele. Acestea pot funcționa ca parte a abordării globale cu privire la un cadru UE modernizat. Dat fiind că accentul este pus pe uniunea economică și monetară, explicațiile se referă, desigur, la prioritățile și instrumentele de finanțare ale UE în materie de locuri de muncă, creștere economică, investiții și stabilitate macroeconomică. Totuși, acest aspect nu aduce atingere altor elemente ale propunerilor cadrului financiar multianual, care vor fi prezentate în mai 2018.

Pentru perioada ulterioară anului 2020 se poate defini o cale de urmat care să maximizeze impactul finanțelor publice ale UE. Această cale de urmat este sintetizată în graficul de mai jos. Multe dintre elemente sunt bine cunoscute: similar situației curente, o serie de fonduri UE și, mai ales, fondurile structurale și de investiții europene vor fi menținute ca vehicul de promovare a convergenței reale, alături de alte surse de finanțare precum cele prevăzute de „Planul Juncker” și de alte instrumente de la nivelul UE. Indiferent de sursa exactă a finanțării, sprijinul va îmbrăca una din următoarele trei forme de bază: asistență tehnică, granturi sau împrumuturi.

Prioritățile naționale de reformă vor fi identificate în continuare de statele membre ca parte a programelor lor naționale anuale în cadrul semestrului european pentru coordonarea politicilor economice. Astfel cum s-a explicat în analiza anuală a creșterii pentru 2018 17 , este necesară continuarea eforturilor de punere în aplicare a reformelor inițiate, iar pentru aceasta este adesea nevoie de timp și de discuții. De aceea, Comisia pledează pentru o abordare cu un caracter preponderent multianual și pentru o analiză preponderent colectivă a angajamentelor de reformă.

Pe lângă prioritățile naționale de reformă, statele membre vor elabora propriile priorități de investiții care s-ar putea regăsi în cadrul unei platforme naționale pentru investiții. Aceste platforme ar reuni actorii relevanți, la diferite niveluri de autoritate, în fiecare stat membru, pentru a defini prioritățile de investiții multianuale, pentru a sprijini proiectele în curs, care ar putea fi, de asemenea, parte a proiectelor europene, și pentru a identifica surse de finanțare și de sprijin, inclusiv din partea UE.

Maximizarea impactului finanțelor publice ale UE: o posibilă cale de urmat

Sursa: Comisia Europeană

Deși această structură corespunde în linii mari situației actuale, două elemente noi ar urma să fie adăugate. Primul element este un instrument de realizare a reformelor, prin intermediul căruia s-ar acorda granturi suplimentare pentru susținerea eforturilor naționale de punere în aplicare a reformelor identificate ca priorități în cadrul semestrului european. Al doilea este o funcție de stabilizare, care ar putea acorda rapid sprijin și care ar contribui la menținerea nivelurilor naționale de investiții în situația unor șocuri asimetrice majore, de obicei prin eliminarea ecartului de finanțare a proiectelor în curs și/sau prin sprijinirea actualizării competențelor. Aceste două noi elemente sunt explicate mai detaliat în cele ce urmează.

4.SPRIJIN PENTRU REFORME STRUCTURALE

Existența unor politici naționale adecvate este esențială pentru buna funcționare a unei uniuni economice și monetare mai bine integrate. Dat fiind că multe domenii de politică fundamentale țin în continuare în primul rând de responsabilitatea statelor membre, coordonarea acestor domenii și succesiunea reformelor în cadrul semestrului european este esențială pentru a maximiza eficacitatea acestora, nu numai la nivel național, ci și la nivelul UE.

S-ar putea sprijini mai bine reformele structurale prin intermediul a două componente complementare:

a) un instrument de realizare a reformelor care să sprijine angajamentele de reformă ale statelor membre și

b) sprijinul tehnic pentru acțiuni specifice, acordat la cererea statelor membre.

Un instrument de realizare a reformelor care să sprijine angajamentele de reformă ale statelor membre

În vederea sprijinirii statelor membre în punerea în aplicare a reformelor identificate în contextul semestrului european, Comisia intenționează să propună un nou instrument de realizare a reformelor în cadrul financiar multianual pentru perioada de după anul 2020. Acest nou instrument ar urma să fie pus la dispoziția statelor membre care se angajează să efectueze reformele discutate cu Comisia și convenite în angajamentele de reformă.

Acest nou instrument de realizare a reformelor ar avea obiectivul de a sprijini o gamă largă de reforme. Ar trebui să se pună accentul pe reformele care pot contribui cel mai mult la reziliența economiilor interne și care au efecte de propagare pozitive asupra altor state membre. Printre aceste reforme se numără: reforme ale piețelor produselor și forței de muncă, reforme fiscale, dezvoltarea piețelor de capital, reforme de îmbunătățire a mediului de afaceri, investițiile în capitalul uman și reforma administrației publice.

Reformele care vor beneficia de sprijin vor fi identificate în cadrul pachetelor de angajamente de reformă multianuale, prezentate și monitorizate alături de programele naționale de reformă. Statele membre însele ar urma să propună angajamentele de reformă și ar urma să prezinte o serie de măsuri de reformă cu etape de referință și obiective clare (a se vedea caseta de mai jos). Statele membre identificate în cadrul procedurii privind dezechilibrele macroeconomice ca având dezechilibre excesive ar urma să fie invitate să prezinte aceste angajamente de reformă ca mijloc de abordare a chestiunilor care au fost evidențiate. Pentru ca propunerile de reformă să beneficieze de experiența altor state membre, se va prevedea un proces de evaluare inter pares, precum și o evaluare a Comisiei.

De îndată ce s-a convenit asupra pachetului de angajamente de reformă, monitorizarea și raportarea cu privire la punerea în aplicare a etapelor de referință ar urma să fie aliniate la semestrul european. Programele naționale de reformă ar fi sursa de informații cu privire la progresele înregistrate și ar trebui să furnizeze informații cu privire la demersurile de efectuat în vederea finalizării reformei. Rapoartele de țară anuale elaborate de serviciile Comisiei ar oferi o evaluare actualizată a progreselor înregistrate în procesul de reformă. Procedura de acordare a sprijinului în temeiul acestui instrument ar trebui atent definită, astfel încât deciziile să fie oportune și suficient asumate. 

În perioada 2018-2020 s-ar putea testa etapa pilot a unui astfel de sistem, oferind statelor membre posibilitatea de a utiliza o parte din rezerva de performanță prevăzută în fondurile structurale și de investiții europene pentru a sprijini reformele în locul proiectelor specifice. În acest scop, ca parte a pachetului, se prezintă astăzi amendamente la Regulamentul privind dispozițiile comune.

Sprijin tehnic pentru acțiuni specifice, acordat la cererea statelor membre

În completare, Comisia intenționează să consolideze semnificativ sprijinul tehnic pe care îl acordă statelor membre pentru elaborarea și punerea în aplicare a reformelor. De la lansarea Programului de sprijin pentru reforme structurale, cererile de sprijin depuse de statele membre au depășit în mod semnificativ suma disponibilă pentru ciclurile anuale (a se vedea caseta de mai jos).

Ca o primă măsură, Comisia propune dublarea pachetului financiar al actualului Program de sprijin pentru reforme structurale, valoarea acestuia urmând să ajungă astfel la 300 de milioane EUR pentru perioada de programare care se încheie în 2020, pentru a acoperi, de asemenea, nevoile statelor membre care pregătesc aderarea la zona euro (a se vedea mai jos). În acest mod, s-ar putea acorda rapid sprijin tehnic suplimentar pentru reformele structurale preconizate în conjunctura actuală. Plecând de la această experiență, Comisia intenționează, de asemenea, să propună un program subsecvent Programului de sprijin pentru reforme structurale în cadrul financiar multianual de după 2020.

5.UN MECANISM DE CONVERGENȚĂ SPECIFIC PENTRU STATELE MEMBRE CARE SE PREGĂTESC SĂ ADERE LA ZONA EURO

Euro este moneda UE 18 și toate statele membre, cu excepția Danemarcei și a Regatului Unit, și-au asumat angajamentul juridic de a adera la zona euro la un moment dat. După cum a declarat președintele Juncker în discursul său privind starea Uniunii din 2017: „Euro are vocația de a fi moneda unică a Uniunii Europene în ansamblul său. Toate statele membre, cu excepția a două dintre ele, trebuie și au dreptul să se alăture zonei euro de îndată ce îndeplinesc toate condițiile. Statele membre care doresc să adopte moneda euro trebuie să poată face acest lucru.”

Astfel cum se prevede la articolul 140 din Tratatul privind funcționarea UE, pentru a adopta moneda euro, statele membre trebuie să fi atins un grad ridicat de convergență durabilă. Aceasta se evaluează pe baza îndeplinirii celor patru criterii de convergență enumerate la articolul 140 și în Protocolul nr. 13 anexat la tratatele Uniunii. Pe lângă aceste criterii formale, reziliența structurilor economice este, de asemenea, esențială pentru tranziția lină și participarea la zona euro, mai ales pentru a absorbi șocurile.

Reziliența economiilor depinde de o serie de factori. Statele membre ar trebui să își gestioneze bugetele în conformitate cu principiile bunei gestiuni a finanțelor publice, constituind rezerve bugetare în perioadele favorabile și asigurând un randament ridicat al cheltuielilor publice, inclusiv prin buna funcționare a administrațiilor publice. Instituțiile lor de reglementare și de supraveghere ar trebui să fie pregătite să participe la uniunea bancară. Buna funcționare a piețelor muncii și produselor ar trebui să permită expansiunea rapidă a noilor activități și să ducă la niveluri ridicate ale ocupării forței de muncă și ale productivității.

Ca parte a activităților de asistență tehnică, Comisia propune să se instituie o linie specifică de activitate dedicată acordării de sprijin specific statelor membre care se pregătesc să adere la zona euro. Sprijinul tehnic se va acorda la cerere și va acoperi toate politicile care pot contribui la atingerea unui grad ridicat de convergență, ca de exemplu sprijinul pentru reforme în următoarele domenii: gestionarea finanțelor publice, mediul de afaceri, sectorul financiar, piețele muncii și produselor, precum și administrația publică.    
Sprijinul tehnic se va finanța prin Programul de sprijin pentru reforme structurale. Acesta va putea fi solicitat în mod voluntar de statele membre, iar pentru acordarea sprijinului, cofinanțarea din partea statelor membre beneficiare nu va fi necesară. Această propunere se regăsește în modificarea Regulamentului privind Programul de sprijin pentru reforme structurale prezentată concomitent cu acest pachet.

Pentru perioada de după 2020, Comisia va propune un mecanism de convergență specific, ca parte a acțiunilor subsecvente Programului de sprijin pentru reforme structurale, cu scopul de a sprijini statele membre în pregătirea lor concretă pentru participarea fără impedimente la zona euro. Acesta nu va aduce atingere procesului formal în vederea adoptării monedei euro, care face parte dintr-un proces de monitorizare specific 19 . 

De asemenea, statele membre vizate pot decide de pe acum să reprogrameze o parte a bugetului lor de asistență tehnică disponibil în temeiul fondurilor structurale și de investiții europene pentru proiecte care vor beneficia de sprijin din partea Serviciului de sprijin pentru reforme structurale. În contextul semestrului european se vor monitoriza în continuare progresele înregistrate în ceea ce privește reformele de pe teren, inclusiv cele legate de instrumentul de realizare a reformelor prezentat mai sus.

6.UN MECANISM DE SPRIJIN PENTRU UNIUNEA BANCARĂ

Crearea unui mecanism de sprijin pentru Fondul unic de rezoluție a fost convenită de statele membre în 2013, drept completare la acordul politic referitor la Regulamentul privind mecanismul unic de rezoluție 20 . Ca asigurare de ultimă instanță în caz de rezoluție a unei bănci, mecanismul comun de sprijin se va activa numai în eventualitatea în care resursele disponibile ale Fondului unic de rezoluție nu sunt suficiente pentru a finanța rezoluția băncii (băncilor) vizate. Astfel se va consolida încrederea tuturor părților interesate în acțiunile pe care le va întreprinde Comitetul unic de rezoluție.

După patru ani, acest mecanism de sprijin nu este încă operațional. Discursul din septembrie 2017 privind starea Uniunii și comunicarea din octombrie 2017 privind finalizarea uniunii bancare 21 evidențiază că este necesar ca un astfel de mecanism de sprijin să devină operațional în mod prioritar.

Documentul de reflecție privind aprofundarea uniunii economice și monetare a identificat criteriile pe care ar trebui să le îndeplinească mecanismul de sprijin pentru a deveni operațional în eventualitatea unei crize. Mecanismul ar trebui să aibă o dimensiune adecvată pentru a fi în măsură să își îndeplinească rolul care îi revine și să poată fi activat în mod rapid în perioade de criză. De asemenea, ar trebui să fie neutru din punct de vedere bugetar, dat fiind că Regulamentul privind mecanismul unic de rezoluție prevede că sectorul bancar al uniunii bancare trebuie să poată rambursa eventualele plăți din Fondul unic de rezoluție.

Un mecanism comun de sprijin prin intermediul Mecanismului european de stabilitate/Fondului Monetar European

Comisia prezintă astăzi o propunere de instituire a Fondului Monetar European care prevede că viitorul Fond Monetar European ar trebui să ofere în mod direct linii de credit sau garanții Fondului unic de rezoluție.

Majoritatea statelor membre și-au exprimat sprijinul pentru integrarea funcției de sprijin în cadrul Mecanismului european de stabilitate. Comisia salută activitatea tehnică pregătitoare desfășurată deja în acest scop. Aceasta este și soluția cea mai pragmatică și mai eficientă. Mecanismul european de stabilitate (viitorul Fond Monetar European) ar urma să se bazeze pe experiența proprie, în special în ceea ce privește recurgerea la piețe, chiar și într-un mediu dificil.

Această procedură ar trebui extinsă, după caz, pentru a include, în condiții de egalitate, toți membrii uniunii bancare. Ori de câte ori un nou stat membru aderă la uniunea bancară, fără a participa la zona euro, acest stat membru ar trebui să pună la dispoziție un mecanism național paralel, alături de sprijinul Fondului Monetar European la Fondul unic de rezoluție. Mecanisme de guvernanță adecvate vor asigura că interesele legitime ale statelor membre din afara zonei euro care participă la uniunea bancară sunt luate în considerare. Acest lucru este prevăzut în propunerea de astăzi de creare a Fondului Monetar European.

Guvernanță

Recunoscând importanța gestionării intrării în dificultate a unei bănci și a evitării, în același timp, a oricărei contagiuni sau perturbări a stabilității financiare, Regulamentul privind mecanismul unic de rezoluție prevede modalități specifice de luare a deciziilor. Procedurile de luare a deciziilor pentru adoptarea unei scheme de rezoluție fac obiectul unor termene-limită scurte astfel încât să poată fi finalizate în cursul nopții, atunci când este necesar, înainte de redeschiderea piețelor 22 .

Mecanismul de sprijin ar trebui să fie disponibil în momentul în care schema de rezoluție intră în vigoare. În cazul în care sunt necesare sume suplimentare față de cele deja disponibile în cadrul Fondului unic de rezoluție (și anume, pentru mecanismul de sprijin), procesul de luare a deciziilor al Fondului Monetar European privind utilizarea mecanismului de sprijin trebuie să fie rapid și previzibil. El nu trebuie să implice condiții suplimentare dincolo de cerințele Regulamentului privind mecanismul unic de rezoluție 23 . Prin urmare, mecanismele de guvernanță adecvate trebuie să fie rapide și fiabile, asigurând tratamentul egal în întreaga uniune bancară.

7.FUNCȚIA DE STABILIZARE

O funcție de stabilizare la nivel european ar oferi posibilitatea de a activa resursele rapid pentru a face față șocurilor care nu pot fi gestionate doar la nivel național. Raportul celor cinci președinți și documentul de reflecție privind aprofundarea uniunii economice și monetare au stabilit raționamentul pentru un astfel de instrument și au fost identificate principii importante, care rămân valabile 24 . Accesul la funcția de stabilizare ar face obiectul criteriilor de eligibilitate și al unui mecanism convenit de declanșare a utilizării acesteia. Restul acestei secțiuni preconizează o funcție de stabilizare destinată statelor membre din zona euro și deschisă tuturor celor care ar dori să participe.

O astfel de funcție de stabilizare nu ar face decât să completeze rolul de stabilizare pe care îl au bugetele naționale în cazul unor șocuri asimetrice majore. Având în vedere rolul lor central în economie, bugetele naționale vor continua să fie principalul instrument de politică bugetară care le-ar permite statelor membre să se adapteze la circumstanțele economice aflate în schimbare. Acesta este motivul pentru care statele membre trebuie să continue constituirea și menținerea de rezerve bugetare adecvate, în special în perioade economice favorabile, astfel cum prevede Pactul de stabilitate și de creștere 25 . În cazul unei încetiniri a creșterii, statele membre ar trebui să își utilizeze în primul rând stabilizatorii automați și politica bugetară discreționară în conformitate cu pactul. Numai în cazul în care nu sunt suficiente aceste rezerve și stabilizatori, în cazul unor șocuri asimetrice majore, ar trebui declanșată funcția de stabilizare la nivel european.

O astfel de funcție ar contribui la reducerea efectelor șocurilor asimetrice și la prevenirea riscului apariției unor efecte de propagare negative. Obiectivul este de a oferi resurse unui stat membru afectat de un șoc care, altfel, l-ar forța să recurgă la piață pentru finanțare — în circumstanțe potențial dificile — cu posibile impacturi asupra situației deficitului/datoriei statului membru în cauză.

Principalele caracteristici ale funcției de stabilizare

Pentru a fi eficace, funcția de stabilizare ar trebui să îndeplinească mai multe criterii. În special, aceasta ar trebui:

·Să fie diferită de instrumentele existente în setul de instrumente ale UE legate de finanțele publice și complementară acestor instrumente.    
O astfel de funcție ar trebui să elimine decalajul dintre instrumentele existente finanțate din bugetul UE pentru locuri de muncă, creștere economică și investiții, pe de o parte, și asistența financiară acordată în cadrul Fondului Monetar European în cazuri extreme, pe de altă parte. Privind în perspectivă, este, de asemenea, important să se aibă în vedere rolul instrumentelor existente în cadrul bugetului UE cu un anumit efect de stabilizare 26 . Acestea ar putea fi, de asemenea, consolidate pentru a contribui la absorbția șocurilor în mod mai eficace pe viitor, ca o completare la măsurile prezentate aici. De asemenea, merită să fie luată în considerare ideea unei creșteri temporare a ratei de cofinanțare a UE și/sau a unei posibile modulări a nivelului de prefinanțare a fondurilor structurale și de investiții europene, în funcție de circumstanțe 27 .

·Să fie neutră pe termen mediu și să nu conducă la transferuri permanente între statele membre. Funcția de stabilizare ar trebui să fie concepută în așa fel încât toate statele membre participante să aibă aceeași probabilitate de a obține beneficii și să contribuie în mod consecvent.

·Să contribuie la o politică bugetară solidă și să reducă la minimum hazardul moral. Nu va exista nicio condiționalitate asociată sprijinului, însă vor exista criterii de eligibilitate predefinite stricte, bazate pe politici macroeconomice solide pentru a avea acces la funcția de stabilizare. Ca principiu general, numai statele membre care respectă cadrul de supraveghere al UE în perioada premergătoare șocului asimetric major ar trebui să fie eligibile pentru acces. Astfel, se va evita hazardul moral și se va crea un stimulent suplimentar pentru respectarea politicilor bugetare și structurale solide.

·Să contribuie la stabilitatea financiară. Aceasta ar trebui să reducă riscul ca un stat membru beneficiar să aibă în final nevoie de un program din cadrul Fondului Monetar European.

·Să fie semnificativă din punct de vedere economic în circumstanțe stabile. Ar trebui să fie suficient de mare pentru a oferi o stabilizare reală la nivel de stat membru. Estimările sugerează că pentru a fi eficace în zona euro, o astfel de funcție ar trebui să permită plăți nete globale de cel puțin 1 % din produsul intern brut. În plus, pentru a fi credibilă, funcția de stabilizare trebuie să aibă suficiente resurse disponibile, chiar și în mijlocul unei încetiniri a creșterii. Acest lucru ar putea presupune o formă de capacitate de împrumut, ținând seama de necesitatea de a asigura faptul că bugetul UE rămâne în echilibru.

·Să fie rapidă și eficace. Pentru statele membre care îndeplinesc criteriile de eligibilitate pentru accesul la funcția de stabilizare, aceasta ar trebui să fie activată automat și rapid, pe baza unor parametri predefiniți (de exemplu, pe baza unei deviații negative, de mare amploare și temporară, de la evoluția lor în materie de șomaj și investiții).

·Să includă o componentă de grant/sprijin bugetar. Recurgerea doar la un sistem de împrumuturi ar putea avea un impact limitat, deoarece statul membru ar putea pur și simplu să împrumute pe piețe sau să acceseze una dintre liniile de credit de tip preventiv existente. Pe de altă parte, o componentă de împrumut are meritul de a aborda unele probleme posibile legate de lichiditate, fără a da naștere la riscuri de transferuri permanente. Un instrument de stabilizare prin intermediul unui sistem de granturi ar putea avea efecte macroeconomice mai puternice și mai imediate.

Există diferite modalități de a prevedea o astfel de funcție de stabilizare. Comisia a prezentat trei opțiuni diferite în Documentul său de reflecție privind aprofundarea uniunii economice și monetare.
În primul rând, un sistem european de protecție a investițiilor ar putea apăra investițiile în cazul încetinirii creșterii, prin sprijinirea unor priorități bine definite și a proiectelor sau activităților planificate deja la nivel național, cum ar fi cele legate de infrastructură sau dezvoltarea competențelor. În al doilea rând, un sistem european de reasigurare de șomaj ar putea acționa ca un „fond de reasigurare” pentru sistemele naționale de șomaj. În al treilea rând, un fond pentru zile negre ar putea acumula fonduri de la statele membre la intervale regulate și plățile ar fi declanșate pe o bază predefinită. Toate aceste opțiuni au meritele lor și pot fi, de asemenea, combinate în timp.

Ceea ce Comisia are în vedere aici este o funcție de stabilizare care poate sprijini nivelurile de investiții la nivel național și care poate fi dezvoltată de-a lungul timpului, începând cu împrumuturi și cu o componentă de grant relativ limitată. Acest lucru ar fi în conformitate cu importanța pe care actuala Comisie o acordă investițiilor ca forță motrice pentru o creștere pe termen lung și ar permite o introducere mai rapidă decât în cazul celorlalte două opțiuni. Având în vedere arhitectura și structura bugetului UE (echilibrul bugetar anual și limitarea privind resursele proprii), o funcție de stabilizare ar trebui să fie concepută în așa fel încât să își valorifice pe deplin potențialul pe parcursul unei anumite perioade de timp, în special pentru a atinge capacitatea financiară necesară.

Funcția de stabilizare: un vehicul specific care reunește finanțele publice ale UE pentru a răspunde șocurilor asimetrice majore

În această construcție, un vehicul specific gestionat de Comisie ar putea reuni diferitele surse de finanțare la nivel european într-un mod eficient pentru a furniza funcția de stabilizare. Acest vehicul s-ar baza pe logica unui sistem european de protecție a investițiilor și ar avea drept obiectiv sprijinirea unor priorități bine definite și a proiectelor sau activităților planificate deja la nivel național, cum ar fi cele identificate în contextul platformelor naționale de investiții menționate mai sus.

Sub rezerva unor criterii stricte de eligibilitate, statul membru care se confruntă cu un șoc asimetric major ar avea în mod automat dreptul de a beneficia de asistența oferită prin intermediul funcției de stabilizare. Ar interveni astfel un sprijin mixt bazat pe împrumuturi și pe sprijin bugetar, care s-ar putea baza pe trei componente ce pot fi dezvoltate progresiv:

·Bugetul UE și Fondul Monetar European ar putea oferi statului membru afectat împrumuturi garantate de bugetul UE. Fondul Monetar European ar putea juca un rol administrativ pentru funcția de stabilizare, prin furnizarea de împrumuturi preventive pentru a oferi sprijin pe termen scurt pentru asigurarea necesarului de lichiditate. Acestea ar fi completate prin împrumuturi reciproce („back-to-back”) garantate de bugetul UE (în acest scop, ar putea fi concepută o capacitate de împrumut limitată în cadrul financiar multianual de după 2020 28 ).

Statul membru beneficiar ar rambursa împrumuturile respective către funcția de stabilizare. 

·Bugetul UE ar putea oferi un anumit sprijin limitat sub formă de granturi înscris anual în buget pentru statele membre în cauză. Creditele corespunzătoare ar fi angajate pe o linie bugetară specifică, eventual ca parte a fondurilor structurale și de investiții europene pentru statele membre participante. Această linie bugetară va fi utilizată în fiecare an pentru funcția de stabilizare, pentru a contribui la consolidarea capitalului său. Pentru a se evita sărăcirea resurselor pentru alte politici ale UE, cheltuielile bugetare aferente ar fi deduse din „marja” dintre cadrul financiar multianual și plafoanele aferente resurselor proprii 29 .

·Un mecanism de asigurare bazat pe contribuții voluntare din partea statelor membre ar putea completa sprijinul sub formă de granturi al funcției de stabilizare de-a lungul timpului. Statele membre ar putea contribui anual la acest fond specific în afara bugetului UE și/sau ar putea să convină asupra instituirii unei linii specifice de activitate în materie de resurse. De îndată ce statele membre s-au angajat să contribuie și s-au acumulat resurse suficiente, acest mecanism ar consolida capacitatea funcției de stabilizare.

O funcție de stabilizare europeană în sprijinul investițiilor

Sursa: Comisia Europeană

Comisia va continua să evalueze implicațiile ulterioare pentru bugetul UE în contextul pregătirii cadrului financiar multianual de după 2020 și va prezenta propunerile necesare.

8.CONCLUZII

Prin prezenta comunicare, Comisia formulează idei privind noi instrumente bugetare pentru asigurarea unei zone euro stabile în cadrul Uniunii.

Pentru perioada 2018-2020, Comisia propune:

·Asigurarea unui acord rapid, până la jumătatea anului 2018, și punerea în aplicare, până în 2019, a unei funcții de sprijin pentru Fondul unic de rezoluție. Această propunere este inclusă în propunerea privind înființarea unui Fond Monetar European în cadrul Uniunii.

·Consolidarea activităților Serviciului de sprijin pentru reforme structurale în vederea sprijinirii reformelor în toate statele membre și instituirea unei linii specifice de activitate pentru statele membre care se pregătesc să adere la zona euro. Acest lucru este reflectat în propunerea de modificare a Regulamentului privind Programul de sprijin pentru reforme structurale, cu obiectivul de a dubla bugetul disponibil pentru activitățile Serviciului de sprijin pentru reforme structurale pentru perioada care se încheie în 2020.

·Extinderea posibilității de a utiliza actuala rezervă de performanță prevăzută în fondurile structurale și de investiții europene pentru a sprijini reformele structurale, ca o modalitate de a testa ideea unui instrument de realizare a reformelor într-o fază pilot. Acest lucru este reflectat într-o modificare punctuală a Regulamentului privind dispozițiile comune care reglementează fondurile structurale și de investiții europene.

Pentru perioada de după 2020, Comisia intenționează să prezinte propunerile sale în mai 2018, ca parte a cadrului financiar multianual de după 2020, care ar include următoarele:

·Un instrument de realizare a reformelor pentru a sprijini angajamentele statelor membre în materie de reforme.

·Sprijin tehnic suplimentar pentru acțiuni specifice, acordat la cererea statelor membre.

·Un mecanism de convergență specific pentru statele membre care se pregătesc să adere la zona euro.

·O funcție de stabilizare pentru statele membre din zona euro, deschisă tuturor, în cazul unor șocuri asimetrice majore.

Apendicele 1: Prezentare generală a fondurilor și a mecanismelor de protecție disponibile

Sursa: Comisia Europeană

(1)      COM (2017) 821, 6 decembrie 2017.

(2)      „Finalizarea Uniunii economice și monetare europene”, raport întocmit de Jean-Claude Juncker, în strânsă cooperare cu Donald Tusk, Jeroen Dijsselbloem, Mario Draghi și Martin Schulz, 22 iunie 2015.

(3)      COM (2017) 291, 31 mai 2017.

(4)      COM (2017) 2025, 1 martie 2017.

(5)      COM (2017) 358, 28 iunie 2017.

(6)

   La 15 iulie 2015, Comisia a prezentat comunicarea „Un nou început pentru locuri de muncă și creștere în Grecia” [COM (2015) 400] și a propus o serie de măsuri excepționale, care au contribuit la maximizarea absorbției fondurilor UE pentru a sprijini economia reală din Grecia.

(7)

   Alte exemple de mecanisme de acest tip sunt Inițiativa „Locuri de muncă pentru tineri”, care oferă sprijin statelor membre și regiunilor care se confruntă cu un șomaj ridicat în rândul tinerilor, Fondul de solidaritate al Uniunii Europene, care oferă asistență financiară statelor membre/regiunilor afectate de dezastre majore și Fondul european de ajustare la globalizare, care oferă sprijin persoanelor care își pierd locul de muncă în urma unor schimbări structurale majore în structura comerțului mondial sau ca urmare a unei crize financiare și economice mondiale.

(8)

   Până la sfârșitul lunii noiembrie 2017, finanțarea aferentă acordurilor aprobate în cadrul Fondului european pentru investiții strategice (FEIS) se ridica la 49,6 miliarde EUR, aceste acorduri implicând toate cele 28 de state membre, și se preconizează ca Fondul european pentru investiții strategice să mobilizeze investiții totale de 251,6 miliarde EUR. Se preconizează că un număr de circa 528 000 întreprinderi mici și mijlocii (IMM) vor beneficia de ameliorarea accesului la finanțare.

(9)       Regulamentul (CE) nr. 332/2002 al Consiliului din 18 februarie 2002 de înființare a unui mecanism de asistență financiară pe termen mediu pentru balanțele de plăți ale statelor membre (JO L 53, 23.2.2002, p. 1).

(10)    Mecanismul european de stabilizare financiară a fost instituit la 11 mai 2010 prin Regulamentul (UE) nr. 407/2010 al Consiliului din 11 mai 2010 (JO L 118, 12 mai 2010, p. 1). Acesta funcționează în mod asemănător cu mecanismul pentru balanțele de plăți, dar este disponibil pentru toate statele membre, inclusiv pentru cele din zona euro. 

(11)      COM (2017) 821, 6 decembrie 2017.

(12) Faptul că aceste contribuții sunt bazate pe venitul național brut al fiecărui stat membru înseamnă că valorile lor absolute se modifică în timp în funcție de ciclurile economice, dacă toate celelalte condiții rămân neschimbate.

(13)      Spre deosebire de bugetele naționale, bugetul UE nu poate contracta datorii, întrucât veniturile și cheltuielile trebuie să fie în echilibru în fiecare an. În schimb, acesta se bazează pe finanțarea prin intermediul „resurselor proprii”. Există în prezent trei tipuri principale de resurse proprii: contribuțiile din partea statelor membre, bazate pe nivelul veniturilor lor, măsurat cu ajutorul venitului național brut, contribuțiile bazate pe taxa pe valoarea adăugată și taxele vamale percepute la frontierele externe ale Uniunii.

(14)      A se vedea Documentul de reflecție privind viitorul finanțelor UE, din 28 iunie 2017, care s-a inspirat inclusiv din raportul final și din recomandările Grupului la nivel înalt privind resursele proprii, din decembrie 2016. Acest grup a fost prezidat de fostul prim-ministru și comisar al UE italian Mario Monti și a fost compus din membri desemnați de Parlamentul European, Consiliu și Comisia Europeană.

(15)    A se vedea, de asemenea, articolul 4 din Regulamentul privind dispozițiile comune - Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013.

(16)    COM (2015) 12, 13 ianuarie 2015.

(17)      COM (2017) 690, 22 noiembrie 2017.

(18)      În Declarația nr. 52 anexată la Tratatul de la Lisabona, 16 state membre (Belgia, Bulgaria, Germania, Grecia, Spania, Italia, Cipru, Lituania, Luxemburg, Ungaria, Malta, Austria, Portugalia, România, Slovenia și Slovacia) au declarat că „euro ca monedă a Uniunii Europene” continuă să reprezinte un simbol al apartenenței comune a cetățenilor Uniunii Europene și al legăturii lor cu aceasta. Prin intermediul unei rezoluții parlamentare din 27 noiembrie 2017 a Adunării Naționale a Franței, Franța a efectuat demersuri pentru a adera la această declarație.

(19)    În conformitate cu articolul 140 din Tratatul privind funcționarea UE, Comisia și Banca Centrală Europeană prezintă un raport cel puțin o dată la doi ani. Următoarele rapoarte sunt prevăzute pentru mai 2018.

(20)

   Declarația miniștrilor din cadrul Eurogrupului și al Consiliului Afaceri Economice și Financiare cu privire la mecanismul de sprijin al mecanismului unic de rezoluție, 18 decembrie 2013.

(21)

   COM (2017) 592, 11 octombrie 2017.

(22)

   Articolul 18 din Regulamentul privind mecanismul unic de rezoluție.

(23)      Regulamentul (UE) nr. 806/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 iulie 2014 de stabilire a unor norme uniforme și a unei proceduri uniforme de rezoluție a instituțiilor de credit și a anumitor firme de investiții în cadrul unui mecanism unic de rezoluție și al unui fond unic de rezoluție și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1093/2010; a se vedea articolul 18.

(24)      Au fost menționate câteva principii directoare. Un instrument de stabilizare ar trebui i) să reducă la minimum hazardul moral și să nu conducă la transferuri permanente, ii) să fie strict condiționat de criterii clare și de politici solide continue, în special cele care duc la o mai mare convergență în interiorul zonei euro, iii) să fie elaborat în cadrul juridic al UE, iv) să fie deschis și transparent față de toate statele membre ale UE și v) să nu se suprapună rolului îndeplinit de Mecanismul european de stabilitate - viitorul Fond Monetar European - ca instrument de gestionare a crizelor.

(25)

   În ultimii ani, Pactul de stabilitate și de creștere a fost consolidat pentru a se ține seama de ceea ce are sens pentru un anumit stat membru, la momentul respectiv al ciclului său economic, de exemplu pentru a evita o orientare contracționistă atunci când circumstanțele necesită o abordare inversă. Pactul de stabilitate și de creștere prevede constituirea de rezerve suplimentare în perioadele favorabile și necesitatea depunerii unui efort bugetar mai redus în condiții economice dificile.

(26)      A se vedea nota de subsol 7, în special pentru exemple de instrumente existente ale UE concepute pentru a atenua și/sau a absorbi șocurile.

(27)      Astfel de măsuri excepționale au fost luate pentru a sprijini Grecia în ultimii ani. Modularea ratelor de cofinanțare ar putea avea un efect de stabilizare punctual, întrucât ar contribui la menținerea pe linia de plutire a investițiilor publice, pe care altfel statul membru ar putea fi incapabil să le finanțeze. Ajustarea nivelului de prefinanțare ar putea însemna, de exemplu, efectuarea unor plăți în avans din fondurile structurale și de investiții europene convenite pentru întreaga perioadă a cadrului financiar multianual, sub rezerva reducerii ulterioare a plăților.

(28)      Trebuie remarcat faptul că ar putea fi necesară o majorare a plafonului resurselor proprii, în funcție de suma avută în vedere.

(29)      Decizia privind sistemul de resurse proprii și Regulamentul privind cadrul financiar multianual ar trebui să fie ajustate în consecință.