Help Print this page 
Title and reference
Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de instituire a unei organizări comune a piețelor produselor agricole și de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 922/72, (CEE) nr. 234/79, (CE) nr. 1037/2001 și (CE) nr. 1234/2007 ale Consiliului

OJ L 347, 20.12.2013, p. 671–854 (BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, GA, HR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)
Languages, formats and link to OJ
BG ES CS DA DE ET EL EN FR GA HR IT LV LT HU MT NL PL PT RO SK SL FI SV
HTML html BG html ES html CS html DA html DE html ET html EL html EN html FR html GA html HR html IT html LV html LT html HU html MT html NL html PL html PT html RO html SK html SL html FI html SV
PDF pdf BG pdf ES pdf CS pdf DA pdf DE pdf ET pdf EL pdf EN pdf FR pdf GA pdf HR pdf IT pdf LV pdf LT pdf HU pdf MT pdf NL pdf PL pdf PT pdf RO pdf SK pdf SL pdf FI pdf SV
Official Journal Display Official Journal Display Official Journal Display Official Journal Display Official Journal Display Official Journal Display Official Journal Display Official Journal Display Official Journal Display Official Journal Display Official Journal Display Official Journal Display Official Journal Display Official Journal Display Official Journal Display Official Journal Display Official Journal Display Official Journal Display Official Journal Display Official Journal Display Official Journal Display Official Journal Display Official Journal Display Official Journal Display Official Journal
 To see if this document has been published in an e-OJ with legal value, click on the icon above (For OJs published before 1st July 2013, only the paper version has legal value).
Multilingual display
Text

20.12.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 347/671


REGULAMENTUL (UE) NR. 1308/2013 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI

din 17 decembrie 2013

de instituire a unei organizări comune a piețelor produselor agricole și de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 922/72, (CEE) nr. 234/79, (CE) nr. 1037/2001 și (CE) nr. 1234/2007 ale Consiliului

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 42 primul paragraf și articolul 43 alineatul (2),

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Curții de Conturi (1),

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European (2),

având în vedere avizul Comitetului Regiunilor (3),

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară (4),

întrucât:

(1)

Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor intitulată „PAC în perspectiva anului 2020: Cum răspundem provocărilor viitorului legate de alimentație, resurse naturale și teritorii” prezintă posibilele provocări, obiectivele și orientările pentru politica agricolă comună („PAC”) ulterior anului 2013. În lumina dezbaterii pe marginea respectivei comunicări, PAC ar trebui reformată începând cu 1 ianuarie 2014. Reforma respectivă ar trebui să includă toate instrumentele principale ale PAC, inclusiv Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului (5). Ținând seama de domeniul de aplicare al acestei reforme, se impune abrogarea regulamentului respectiv și înlocuirea sa cu un nou regulament privind organizarea comună a piețelor produselor agricole. Reforma ar trebui, de asemenea, în măsura posibilului, să armonizeze, să raționalizeze și să simplifice dispozițiile, în special pe cele care privesc mai mult de un sector agricol, inclusiv prin garantarea posibilității adoptării de către Comisie a unor elemente neesențiale ale măsurilor prin intermediul unor acte delegate.

(2)

Prezentul regulament ar trebui să cuprindă toate elementele fundamentale ale organizării comune a piețelor produselor agricole.

(3)

Prezentul regulament ar trebui să se aplice tuturor produselor agricole enumerate în anexa I la Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) și la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) (denumite împreună „tratatele”), pentru a asigura existența unei organizări comune a piețelor pentru produsele respective, conform dispozițiilor de la articolul 40 alineatul (1) din TFUE.

(4)

Ar trebui să se precizeze că Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (6) și dispozițiile adoptate în temeiul acestuia ar trebui să se aplice, în principiu, măsurilor prevăzute în prezentul regulament. În special, Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 stabilește dispoziții pentru a garanta respectarea obligațiilor prevăzute de dispozițiile referitoare la PAC, inclusiv controale și aplicarea unor măsuri și sancțiuni administrative în cazul nerespectării, precum și norme referitoare la constituirea și eliberarea garanțiilor și la recuperarea plăților necuvenite.

(5)

În temeiul articolului 43 alineatul (3) din TFUE, măsurile privind stabilirea prețurilor, a taxelor, a ajutoarelor și a contingentelor se adoptă de către Consiliu. În scopul clarității, în cazul în care se aplică articolul 43 alineatul (3) din TFUE, prezentul regulament ar trebui să precizeze în mod explicit faptul că măsurile vor fi adoptate de Consiliu având ca temei juridic respectivul articol.

(6)

În vederea completării sau a modificării anumitor elemente neesențiale din prezentul regulament, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 290 din TFUE. Realizarea de către Comisie a consultărilor adecvate în timpul lucrărilor pregătitoare, inclusiv a consultării experților, este deosebit de importantă. În momentul pregătirii și al elaborării actelor delegate, Comisia ar trebui să garanteze transmiterea simultană, promptă și adecvată a documentelor relevante către Parlamentul European și Consiliu.

(7)

Prin prezentul regulament ar trebui să se stabilească, anumite definiții referitoare la anumite sectoare. Pentru a lua în considerare particularitățile sectorului orezului, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte anumite acte delegate în ceea ce privește modificarea definițiilor privind sectorul orezului, în măsura în care este necesar pentru actualizarea acestora din perspectiva evoluțiilor pieței.

(8)

Prezentul regulament vizează descrierea produselor și include trimiteri la pozițiile sau subpozițiile din Nomenclatura combinată. Modificările aduse nomenclaturii Tarifului Vamal Comun pot impune necesitatea introducerii de ajustări tehnice subsecvente la prezentul regulament. Pentru a lua în considerare aceste modificări, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte anumite acte delegate în ceea ce privește efectuarea ajustărilor tehnice necesare. În scopul asigurării clarității și a simplității, Regulamentul (CEE) nr. 234/79 (7), care prevede în prezent o astfel de competență, ar trebui abrogat, iar competența ar trebui integrată în prezentul regulament.

(9)

Ar trebui fixați ani de comercializare pentru cereale, orez, zahăr, furaje uscate, semințe, vin, ulei de măsline și măsline de masă, in și cânepă, fructe și legume, fructe și legume procesate, banane, lapte, produse lactate și viermi de mătase, care să fie adaptați, pe cât posibil, la ciclurile biologice de producție ale fiecăruia dintre aceste produse.

(10)

Pentru a stabiliza piețele și a garanta comunității agricole un nivel de viață decent, a fost elaborat un sistem diferențiat de sprijinire a piețelor în funcție de sectoare și au fost introduse scheme de sprijin direct, ținându-se seama, pe de o parte, de necesitățile diferite ale acestor sectoare și, pe de altă parte, de interdependențele dintre sectoare. Măsurile menționate iau forma intervenției publice sau a unei plăți pentru depozitarea privată. Este în continuare necesar să se mențină măsurile de sprijinire a piețelor, care ar trebui totodată raționalizate și simplificate.

(11)

Ar trebui să fie stabilite grilele utilizate în Uniune pentru clasificarea, identificarea și prezentarea carcaselor în sectorul cărnii de vită și mânzat, al cărnii de porc și al cărnii de oaie și de capră pentru înregistrarea prețurilor și pentru aplicarea mecanismelor de intervenție în aceste sectoare. De asemenea, grilele utilizate în Uniune urmăresc obiectivul de a ameliora transparența pieței.

(12)

Din motive de claritate și transparență, ar trebui să se prevadă o structură comună pentru dispozițiile referitoare la intervenția publică, menținându-se în același timp politica urmată în fiecare sector. În acest scop, este necesar să se facă distincție între pragurile de referință și prețurile de intervenție, iar acestea din urmă să fie definite. În acest context, este important să se precizeze în special că numai prețurile de intervenție pentru intervenția publică corespund prețurilor administrate aplicate menționate la punctul 8 prima teză din anexa 3 la Acordul OMC privind agricultura (și anume sprijinirea prețului pieței). În acest context, ar trebui să se înțeleagă faptul că intervenția pe piață poate lua forma unei intervenții publice, precum și alte forme de intervenție care nu utilizează indicații de prețuri stabilite ex ante.

(13)

După caz, pentru fiecare sector în cauză, având în vedere practica și experiența acumulate în cadrul organizărilor comune ale piețelor (OCP) anterioare, schema de intervenție publică ar trebui să fie disponibilă în anumite perioade ale anului și ar trebui, în perioadele respective, fie să fie deschisă cu titlu permanent, fie să fie deschise în funcție de prețurile de piață.

(14)

Prețul de intervenție publică ar trebui să constituie un preț fix pentru anumite cantități în ceea ce privește anumite produse, iar în alte cazuri ar trebui să depindă de ofertare, reflectând practica și experiența din cadrul OCP anterioare.

(15)

Prezentul regulament ar trebui să prevadă posibilitatea desfacerii produselor achiziționate în cadrul intervenției publice. Aceste măsuri ar trebui luate astfel încât să se evite perturbarea pieței, garantându-se egalitatea în ce privește accesul la mărfuri și egalitatea de tratament a cumpărătorilor.

(16)

Programul existent de distribuire de produse alimentare către persoanele cele mai defavorizate din Uniune, adoptat în cadrul PAC, ar trebui să facă obiectul unui regulament separat adoptat pentru a reflecta obiectivele de coeziune socială ale acestui program. Cu toate acestea, prezentul regulament ar trebui să prevadă posibilitatea de eliminare a produselor deținute în intervenție publică prin punerea lor la dispoziție spre a fi utilizate în cadrul programului respectiv.

(17)

Pentru a atinge obiectivul echilibrării pieței și al stabilizării prețurilor de pe piață, poate fi necesară acordarea de ajutoare pentru depozitarea privată a anumitor produse agricole. Pentru a asigura transparența pieței, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte anumite acte delegate în ceea ce privește stabilirea condițiilor în care aceasta poate decide să acorde ajutor pentru depozitarea privată, ținând seama de situația de pe piață.

(18)

Pentru a se garanta că produsele cumpărate în cadrul intervenției publice sau prin ajutor pentru depozitare privată sunt potrivite pentru depozitare pe termen lung și de o calitate bună, corectă și vandabilă, precum și pentru a lua în considerare particularitățile diferitelor sectoare în scopul asigurării utilizării rentabile a intervenției publice și a depozitării private, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte anumite acte delegate în ceea ce privește stabilirea cerințelor și condițiilor pe care trebuie să le îndeplinească produsele respective, în ceea ce privește calitatea și eligibilitatea lor, în plus față de cerințele prevăzute în prezentul regulament.

(19)

Pentru a lua în considerare particularitățile sectoarelor cerealelor și al orezului nedecorticat, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte anumite acte delegate pentru stabilirea criteriilor de calitate în ceea ce privește achiziționarea și vânzarea acestor produse.

(20)

Pentru a asigura o capacitate de depozitare adecvată și eficiența sistemului de intervenție publică în ceea ce privește rentabilitatea, distribuția și accesul pentru operatori, precum și pentru a menține calitatea produselor achiziționate în cadrul intervenției publice pentru desfacerea acestora la finalul perioadei de stocare, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte anumite acte delegate privind cerințele care trebuie să fie îndeplinite de spațiile de depozitare pentru toate produsele care fac obiectul intervenției publice și privind anumite norme privind depozitarea produselor în interiorul și în afara statului membru responsabil pentru acestea și tratarea lor în ceea ce privește taxele vamale și oricare alte sume care trebuie acordate sau percepute în cadrul PAC.

(21)

Pentru a se garanta că depozitarea privată are efectul dorit asupra pieței, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte anumite acte delegate în ceea ce privește normele și condițiile aplicabile în cazul în care cantitatea depozitată este mai mică decât cantitatea contractată, precum și condițiile de acordare a plății unui avans și condițiile de recomercializare sau de eliminare a produselor care fac obiectul contractelor de depozitare privată.

(22)

Pentru a asigura funcționarea adecvată a intervenției publice și a sistemelor de depozitare privată, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte anumite acte delegate în ceea ce privește dispozițiile pentru utilizarea procedurilor de atribuire, și stabilirea condițiilor suplimentare care trebuie îndeplinite de operatori și a cerinței care revine acestora de a constitui o garanție.

(23)

Pentru a lua în considerare evoluțiile tehnice și de necesitățile sectoarelor cărnii de vită și mânzat, al cărnii de porc, al cărnii de oaie și de capră, precum și de necesitatea de a standardiza prezentarea diferitelor produse în scopul de a îmbunătăți transparența pieței, înregistrarea prețurilor și aplicarea măsurilor de intervenție pe piață, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte anumite acte delegate în ceea ce privește adaptarea și actualizarea grilei utilizate în Uniune pentru clasificarea carcaselor în sectoarele respective, precum și stabilirea unor dispoziții și derogări conexe suplimentare.

(24)

Consumul de fructe și legume, precum și lapte și produse lactate de către elevi ar trebui încurajat, în vederea creșterii durabile a proporției acestor produse în alimentația copiilor, în etapa în care se formează obiceiurile lor alimentare, contribuind astfel la realizarea obiectivelor PAC, în special stabilizarea piețelor și asigurarea disponibilității de aprovizionare atât în prezent, cât și în viitor. Ar trebui, prin urmare, promovat ajutorul din partea Uniunii pentru finanțarea sau cofinanțarea furnizării de astfel de produse către copiii din instituțiile de învățământ.

(25)

Pentru a asigura o gestiune bugetară corectă a programului Uniunii de încurajare a consumului de fructe și legume în școli și respectiv a programului de distribuire a laptelui în școli, ar trebui elaborate dispoziții adecvate pentru fiecare dintre ele. Ajutorul din partea Uniunii nu ar trebui utilizat pentru a înlocui finanțarea eventualelor programe naționale existente de încurajare a consumului de fructe și legume în școli și a sistemelor de distribuire a laptelui în școli. Ținând seama de constrângerile bugetare, statele membre ar trebui totuși să poată înlocui contribuția lor financiară la programele respective cu contribuții din partea sectorului privat. Pentru ca programele lor de încurajare a consumului de fructe și legume în școli să fie eficace, este posibil să fie necesare măsuri de însoțire pentru care acestea să fie autorizate să acorde un ajutor național. Statele membre care participă la aceste programe ar trebui să facă cunoscut faptul că ajutorul din partea Uniunii are caracter de subvenționare.

(26)

Pentru a încuraja obiceiurile alimentare sănătoase în rândul copiilor și pentru a se asigura că ajutorul vizează copiii care au o prezență regulată în cadrul instituțiilor de învățământ administrate sau recunoscute de statele membre, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte anumite acte delegate în ceea ce privește programul de încurajare a consumului de fructe și legume în școli, privind criteriile suplimentare referitoare la direcționarea ajutorului, aprobarea și selectarea solicitanților ajutorului, precum și elaborarea de strategii naționale sau regionale și măsurile de însoțire.

(27)

Pentru a se asigura o utilizare eficientă și direcționată a fondurilor Uniunii, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte anumite acte delegate în ceea ce privește programul de încurajare a consumului de fructe și legume în școli, referitor la metoda de realocare a ajutoarelor între statele membre pe baza solicitărilor de ajutoare care au fost primite, a costurilor eligibile pentru ajutorul Uniunii, inclusiv posibilitatea fixării unui plafon global pentru astfel de costuri, precum și obligația statelor membre de a monitoriza și evalua eficacitatea programelor lor de încurajare a consumului de fructe și legume în școli.

(28)

Pentru a spori gradul de sensibilizare cu privire la programul de încurajare a consumului de fructe și legume în școli, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte anumite acte delegate care să impună statelor membre participante la un program de încurajare a consumului de fructe și legume în școli să aducă la cunoștința publicului caracterul de subvenție al ajutorului acordat din partea Uniunii.

(29)

Pentru a lua în considerare evoluția tendințelor în cazul modelelor de consum de produse lactate, de inovațiile și evoluțiile de pe piața produselor lactate, de disponibilitatea produselor pe diferite piețe ale Uniunii, precum și de aspectele nutriționale, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte anumite acte delegate referitoare la programul de distribuire a laptelui în școli în ceea ce privește: produsele eligibile pentru sistem, strategiile naționale sau regionale ale statelor membre, inclusiv măsurile de însoțire, după caz, precum și monitorizarea și evaluarea programului.

(30)

Pentru a se asigura că beneficiarii și solicitanții corespunzători sunt eligibili pentru ajutor din partea Uniunii și că acesta este utilizat eficient și eficace, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte anumite acte delegate referitoare la normele privind beneficiarii și solicitanții eligibili pentru ajutor, cerința ca solicitanții să fie aprobați de statele membre și utilizarea produselor lactate în pregătirea meselor servite în instituțiile de învățământ.

(31)

Pentru a se asigura că solicitanții ajutorului își respectă obligațiile, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte anumite acte delegate referitoare la cerința de constituire a unei garanții în cazul în care se efectuează o plată în avans din ajutor.

(32)

Pentru a spori gradul de sensibilizare cu privire la programul de distribuire a laptelui în școli, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte anumite acte delegate cu privire la condițiile în care statele membre urmează să facă cunoscută participarea lor la acest program și faptul că acesta este subvenționat de Uniune.

(33)

Pentru a garanta că ajutorul se reflectă în prețul la care sunt puse la dispoziție produsele, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte anumite acte delegate cu privire la instituirea monitorizării prețurilor în cadrul programului de distribuire a laptelui în școli.

(34)

Finanțarea din partea Uniunii este menită să încurajeze organizațiile de producători recunoscute, asociațiile de organizații de producători sau organizațiile interprofesionale să elaboreze programe de activitate în vederea ameliorării producției și comercializării de ulei de măsline și de măsline de masă. În acest context, prezentul regulament ar trebui să prevadă ca sprijinul din partea Uniunii să fie alocat în funcție de prioritatea activităților întreprinse în cadrul respectivelor programe de activitate. Cofinanțarea ar trebui totuși redusă pentru a ameliora eficiența acestor programe.

(35)

Pentru a se asigura utilizarea eficientă și eficace a ajutorului Uniunii acordat organizațiilor de operatori, asociațiilor de organizații de producători sau organizațiilor interprofesionale din sectorul uleiului de măsline și al măslinelor de masă și pentru a ameliora calitatea producției de ulei de măsline și de măsline de masă, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte anumite acte delegate referitor la măsurile specifice care pot fi finanțate prin ajutorul din partea Uniunii și, respectiv, a activităților și costurilor care nu pot fi finanțate astfel; alocarea unor fonduri minime din finanțarea din partea Uniunii pentru domenii specifice; cerința de constituire a unei garanții; precum și criteriile de care trebuie să țină seama statele membre la selectarea și aprobarea programelor de activitate.

(36)

Prezentul regulament ar trebui să facă distincție între, pe de o parte, fructele și legumele în stare proaspătă, care cuprinde fructele și legumele destinate consumului direct și fructele și legumele destinate procesării și, pe de altă parte, fructele și legumele procesate. Normele privind fondurile operaționale, programele operaționale și asistența financiară din partea Uniunii ar trebui să se aplice numai în cazul primei categorii iar ambele tipuri de fructe și legume din cadrul acelei categorii ar trebui să fie tratate în mod similar.

(37)

Producția de fructe și legume este imprevizibilă, iar produsele sunt perisabile. Până și excedentele limitate pot perturba în mod serios piața. Prin urmare, ar trebui instituite măsuri de gestionare a crizelor, iar măsurile respective ar trebui să fie în continuare integrate în programe operaționale.

(38)

Producția și comercializarea fructelor și legumelor ar trebui să țină seama în totalitate de aspectele de protecție a mediului, inclusiv în ceea ce privește practicile de cultivare, gestionarea deșeurilor și eliminarea produselor retrase de pe piață, în special în privința protecției calității apelor, a conservării biodiversității și a întreținerii peisajului rural.

(39)

Ar trebui să se acorde sprijin pentru constituirea grupurilor de producători pentru toate sectoarele din toate statele membre în cadrul politicii de dezvoltare rurală. Așadar, sprijinul specific în sectorul fructelor și legumelor ar trebui să fie eliminat.

(40)

Pentru a acorda organizațiilor de producători și asociațiilor acestora din sectorul fructelor și legumelor o mai mare responsabilitate pentru deciziile lor financiare și pentru a orienta resursele publice alocate acestora către cerințe viitoare, ar trebui stabilite condițiile în care pot fi utilizate aceste resurse. Cofinanțarea fondurilor operaționale instituite de organizațiile de producători și de asociațiile acestora reprezintă o soluție adecvată. În anumite cazuri, ar trebui să se permită posibilități de finanțare suplimentare. Fondurile operaționale ar trebui utilizate numai pentru finanțarea programelor operaționale din sectorul fructelor și legumelor. Pentru a controla cheltuielile Uniunii, ajutorul acordat organizațiilor de producători și asociațiilor acestora care instituie fonduri operaționale ar trebui să facă obiectul unui plafon.

(41)

În regiunile în care organizarea producției din sectorul fructelor și legumelor este slabă, ar trebui autorizată acordarea unor contribuții financiare naționale suplimentare. În cazul statelor membre care sunt dezavantajate în mod deosebit pe plan structural, contribuțiile respective ar trebui să fie rambursate de Uniune.

(42)

Pentru a garanta un sprijin durabil, eficient și orientat acordat organizațiilor de producători din sectorul fructelor și legumelor și asociațiilor acestora, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte anumite acte delegate în ceea ce privește fondurile și programele operaționale, cadrele și strategiile naționale pentru programele operaționale, în legătură cu obligația de a monitoriza și de a evalua eficacitatea acestora, asistența financiară din partea Uniunii, măsurile de prevenire și gestionare a crizelor, precum și asistența financiară națională.

(43)

În sectorul vitivinicol, este important să se prevadă măsuri de sprijin care să consolideze structurile competitive. Deși aceste măsuri ar trebui definite și finanțate de Uniune, statele membre ar trebui să aibă libertatea de a alege pachetul adecvat de măsuri care să răspundă necesităților organismelor lor regionale, ținând cont de particularitățile acestora, după caz, și integrându-le în programele naționale de sprijin. Statele membre ar trebui să își asume răspunderea pentru punerea în aplicare a acestor programe.

(44)

Promovarea și comercializarea vinurilor din Uniune ar trebui să reprezinte una dintre măsurile esențiale eligibile pentru programele naționale de sprijin. Sprijinirea inovării poate spori perspectivele de comercializare a produselor viticole ale Uniunii, precum și competitivitatea acestora. Date fiind efectele structurale pozitive pe care le au asupra sectorului vitivinicol, activitățile de restructurare și de reconversie ar trebui să fie sprijinite în continuare. Ar trebui să fie disponibil și un sprijin pentru investițiile în sectorul vitivinicol destinate să amelioreze performanța economică a întreprinderilor în sine. Sprijinul pentru distilarea subproduselor ar trebui să fie o măsură pusă la dispoziția statelor membre care doresc să recurgă la un astfel de instrument pentru a garanta calitatea vinului și pentru a proteja totodată mediul.

(45)

Pentru a încuraja o gestionare responsabilă a situațiilor de criză, instrumentele de prevenire, cum sunt asigurarea recoltei, fondurile mutuale și recoltarea înainte de coacere, ar trebui să fie eligibile pentru sprijin în cadrul programelor de sprijin pentru sectorul vitivinicol.

(46)

Dispozițiile referitoare la sprijinul pentru viticultori prin repartizarea drepturilor la plată, conform celor hotărâte de statele membre, au dobândit caracter definitiv începând cu exercițiul financiar 2015, în temeiul articolului 103n din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 și sub rezerva condițiilor prevăzute în dispoziția respectivă.

(47)

Pentru a se asigura că programele de sprijin ale statelor membre pentru sectorul vitivinicol își îndeplinesc obiectivele și că există o utilizare eficientă și eficace a fondurilor Uniunii, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte anumite acte delegate referitoare la: norme în ceea ce privește responsabilitatea pentru cheltuieli între data primirii de către Comisie a programelor de sprijin sau a modificărilor aduse programelor de sprijin și data punerii în aplicare a acestora; conținutul programelor de sprijin și cheltuielile, costurile administrative și de personal și operațiunile care pot fi incluse în programele de sprijin ale statelor membre și posibilitatea de a efectua plăți prin intermediari în cazul sprijinului pentru asigurarea recoltei, precum și condiționalitatea aferentă acestei posibilități; norme privind cerința constituirii unei garanții în cazul efectuării unei plăți în avans; norme privind utilizarea anumitor termeni; norme privind stabilirea unui plafon de cheltuieli pentru replantarea plantațiilor viticole din motive sanitare sau fitosanitare; norme privind evitarea dublei finanțări a proiectelor; norme privind obligația producătorilor de a retrage subprodusele rezultate din vinificație, precum și excepții de la această obligație prin care să se evite obligații administrative suplimentare; și norme privind certificarea voluntară a distileriilor și cele care prevăd posibilitatea statelor membre de a stabili condiții pentru buna funcționare a măsurilor de sprijin.

(48)

Apicultura este caracterizată prin diversitatea condițiilor de producție și prin gradele diferite de rentabilitate, precum și prin răspândirea și varietatea operatorilor economici atât la nivelul producției, cât și la cel al comercializării. De asemenea, ținând cont de impactul în creștere pe care îl au asupra sănătății albinelor invaziile de anumite tipuri de dăunători și, în special, răspândirea varoozei în mai multe state membre în cursul ultimilor ani și de dificultățile pe care această boală le provoacă pentru producția de miere, este în continuare necesară o acțiune la nivelul Uniunii în special deoarece varooza este o boală care nu poate fi eradicată complet și care trebuie tratată cu produse autorizate. Date fiind aceste condiții și pentru a îmbunătăți producția și comercializarea produselor apicole în Uniune, ar trebui să se elaboreze, o dată la trei ani, programe naționale pentru acest sector în vederea ameliorării condițiilor generale de producție și de comercializare a produselor apicole. Este necesar ca aceste programe naționale să fie finanțate parțial de Uniune.

(49)

Ar trebui să fie precizate acțiunile care pot fi incluse în programele apicole. Pentru a garanta faptul că schema de ajutoare a Uniunii este adaptată la cele mai recente evoluții și că măsurile vizate sunt eficiente pentru îmbunătățirea condițiilor generale de producție și de comercializare a produselor apicole, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte anumite acte delegate în ceea ce privește actualizarea listei de măsuri prin adaptarea măsurilor existente sau prin adăugarea de noi măsuri.

(50)

Pentru a se asigura utilizarea efectivă și eficientă a fondurilor Uniunii în sectorul apicol, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte anumite acte delegate în ceea ce privește evitarea dublei finanțări între programele apicole ale statelor membre și programele de dezvoltare rurală și baza alocării contribuției financiare a Uniunii fiecărui stat membru participant.

(51)

Conform Regulamentului (CE) nr. 73/2009 al Consiliului (8), plățile pe suprafață pentru hamei au fost decuplate începând cu 1 ianuarie 2010. Pentru a permite organizațiilor de producători de hamei să își continue activitatea la fel ca înainte, ar trebui introdusă o dispoziție specifică care să prevadă utilizarea, în statele membre în cauză, a unor sume echivalente pentru aceleași activități. Pentru a garanta faptul că ajutoarele finanțează obiectivele organizațiilor de producători, după cum se prevede în prezentul regulament, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte anumite acte delegate în ceea ce privește cererile de ajutor, normele privind suprafețele cultivate cu hamei eligibile și calcularea ajutoarelor.

(52)

Ajutoarele din partea Uniunii pentru creșterea viermilor de mătase ar trebui decuplate și integrate în cadrul schemei de plăți directe ca urmare a abordării adoptate pentru ajutoare în alte sectoare.

(53)

Ajutorul pentru laptele degresat și laptele praf degresat produs în Uniune și destinat utilizării ca furaje și transformării în cazeină și cazeinați nu s-a dovedit eficace în sprijinirea pieței și, în consecință, ar trebui eliminat, împreună cu normele privind utilizarea cazeinei și a cazeinaților la fabricarea brânzeturilor.

(54)

Decizia de a pune capăt interdicției tranzitorii privind plantarea viței-de-vie la nivelul Uniunii la data respectivă este justificată de atingerea obiectivelor principale ale reformei din 2008 a organizării pieței vitivinicole a Uniunii, în special de eliminarea vechilor surplusuri structurale ale producției de vin și îmbunătățirea treptată a competitivității și a orientării către piață a sectorului vitivinicol din Uniune. Aceste evoluții pozitive au fost rezultatul unei descreșteri semnificative a suprafețelor cultivate cu viță-de-vie în Uniune, al ieșirii de pe piață a unor producători mai puțin competitivi, precum și al eliminării treptate a anumitor măsuri de sprijinire a pieței menite să elimine stimulentele pentru investiții lipsite de viabilitate economică. Reducerea capacității de aprovizionare și sprijinirea unor măsuri structurale, precum și promovarea exporturilor de vin au permis o adaptare mai bună la o cerere în scădere la nivelul Uniunii, care rezultă dintr-o scădere treptată a consumului în statele membre cu tradiție în producția de vin.

(55)

Cu toate acestea, perspectivele creșterii progresive a cererii la nivelul pieței mondiale oferă un stimulent de creștere a capacității de aprovizionare și, prin urmare, de a planta viță-de-vie nouă în următorul deceniu. Deși ar trebui să se urmărească obiectivul esențial privind creșterea competitivității sectorului vitivinicol al Uniunii pentru a nu pierde cotele de piață deținute pe piața mondială, o creștere prea rapidă a plantărilor noi de viță-de-vie ca reacție la previziunile de dezvoltare a cererii internaționale poate duce din nou la o situație de capacitate de aprovizionare excesivă pe termen mediu, având un eventual impact social și de mediu în anumite zone de producție de vin. Pentru a asigura o creștere ordonată a plantărilor de viță-de-vie în perioada dintre 2016 și 2030, la nivelul Uniunii ar trebui creat un sistem nou de gestionare a plantărilor de viță-de-vie, sub forma unui sistem de autorizații pentru plantările de viță-de-vie.

(56)

În cadrul acestui nou sistem, autorizațiile pentru plantările de viță-de-vie pot fi acordate fără costuri pentru producători și ar trebui să expire după trei ani dacă nu sunt folosite. Acest lucru ar contribui la utilizarea rapidă și directă a autorizațiilor de către producătorii de vin cărora le-au fost acordate, evitându-se astfel speculațiile.

(57)

Creșterea plantărilor noi de viță-de-vie ar trebui să fie încadrată de un mecanism de garantare la nivelul Uniunii, bazat pe obligația statelor membre de a pune la dispoziție anual autorizații pentru plantări noi reprezentând 1 % din suprafețele plantate cu viță-de-vie, asigurând în același timp o anumită flexibilitate pentru a răspunde unor situații specifice ale fiecărui stat membru. Statele membre ar trebui să poată decide în ceea ce privește punerea la dispoziție a unor suprafețe mai mici la nivel național sau regional, inclusiv la nivelul suprafețelor eligibile pentru anumite denumiri de origine protejate și indicații geografice protejate, pe baza unor motive obiective și nediscriminatorii, asigurând totodată că limitările impuse sunt peste 0 % și nu sunt excesiv de stricte în raport cu obiectivele urmărite.

(58)

Pentru a garanta acordarea nediscriminatorie a autorizațiilor, ar trebui stabilite anumite criterii, în special în cazul în care numărul total de hectare puse la dispoziție prin autorizațiile emise de statele membre este depășit de numărul total al hectarelor care fac obiectul cererilor prezentate de producători.

(59)

Acordarea de autorizații unor producători care defrișează o suprafață existentă cultivată cu viță-de-vie ar trebui să aibă loc automat, după prezentarea unei cereri și independent de mecanismul de garantare pentru plantări noi, deoarece nu contribuie la creșterea totală a suprafețelor cultivate cu viță-de-vie. În anumite zone eligibile pentru producția de vinuri cu o denumire de origine protejată sau o indicație geografică protejată, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a acorda astfel de autorizații pentru replantări, pe baza recomandărilor din partea organizațiilor profesionale recunoscute și reprezentative.

(60)

Acest nou sistem de autorizații pentru plantări de viță-de-vie nu ar trebui să se aplice statelor membre care nu aplică regimul tranzitoriu al drepturilor de plantare al Uniunii și ar trebui să fie facultativ pentru statele membre în cazul cărora, deși se aplică drepturile de plantare, suprafața plantată cu viță-de-vie nu depășește un anumit prag.

(61)

Ar trebui prevăzute dispoziții tranzitorii pentru a asigura o tranziție fără probleme de la fostul regim al drepturilor de plantare spre noul sistem, în special cu scopul de a evita plantările excesive înainte de lansarea noului sistem. Statele membre ar trebui să dispună de flexibilitatea de a decide cu privire la termenul pentru prezentarea de cereri pentru reconversia drepturilor de plantare în autorizații între 31 decembrie 2015 și 31 decembrie 2020.

(62)

Pentru a asigura o punere în aplicare armonizată și eficace a noului sistem de autorizații pentru plantările de viță-de-vie, Comisiei ar trebui să-i fie delegată competența de a adopta anumite acte în ceea ce privește condițiile excluderii anumitor plantări de viță-de-vie din sistem, normele privind criteriile de eligibilitate și de prioritate, adăugarea de criterii de eligibilitate și de prioritate, precum și coexistența unor culturi de viță-de-vie care urmează să fie defrișate cu culturi nou plantate și motivele pe baza cărora statele membre ar putea limita acordarea de autorizații pentru replantări.

(63)

Controlul plantărilor neautorizate ar trebui să se desfășoare într-un mod eficace, pentru a asigura respectarea normelor privind noul sistem.

(64)

Aplicarea unor standarde de comercializare a produselor agricole poate contribui la ameliorarea condițiilor economice de producție și de comercializare, precum și la creșterea calității acestor produse. Prin urmare, aplicarea acestor standarde este în interesul producătorilor, al comercianților și al consumatorilor.

(65)

Ca urmare a Comunicării Comisiei privind politica în domeniul calității produselor agricole și a discuțiilor ulterioare, este adecvată menținerea unor standarde de comercializare pe sectoare sau pe produse, pentru a lua în considerare așteptările consumatorilor și pentru a contribui la ameliorarea condițiilor economice de producție și comercializare a produselor agricole, precum și la calitatea acestora.

(66)

Ar trebui prevăzute dispoziții cu caracter orizontal pentru standardele de comercializare.

(67)

Standardele de comercializare ar trebui împărțite în norme obligatorii pentru sectoare sau produse specifice și mențiuni rezervate facultative care se stabilesc în funcție de sector sau de produs.

(68)

Standardele de comercializare ar trebui, în principiu, să se aplice tuturor produselor agricole vizate care sunt comercializate în Uniune.

(69)

În prezentul regulament ar trebui să fie prevăzută lista sectoarelor și a produselor cărora li se pot aplica standardele de comercializare. Cu toate acestea, pentru a lua în considerare așteptările consumatorilor și necesitatea de a îmbunătăți calitatea produselor agricole și condițiile economice de producție și comercializare a acestora, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte anumite acte delegate în ceea ce privește modificarea listei respective, cu respectarea unor condiții stricte.

(70)

Pentru a lua în considerare așteptările consumatorilor și pentru a se ameliora condițiile economice de producție și de comercializare, precum și calitatea anumitor produse agricole și în scopul adaptării la condițiile în continuă schimbare de pe piață, la evoluția cererii consumatorilor și la evoluțiile standardelor internaționale în domeniu, precum și pentru a se evita crearea unor obstacole în calea inovării în materie de produse, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte anumite acte delegate în ceea ce privește adoptarea standardelor de comercializare pe sectoare sau produse, în toate etapele comercializării, precum și derogări și scutiri de la aceste standarde. Standardele de comercializare ar trebui să țină seama, printre altele, de caracteristicile naturale și esențiale ale produselor în cauză, evitând astfel modificarea substanțială a componenței obișnuite a produsului vizat. Mai mult, standardele de comercializare ar trebui să țină seama de posibilul risc la adresa consumatorilor, care ar putea fi induși în eroare datorită așteptărilor și percepțiilor acestora. Nicio derogare sau exonerare de la standarde nu ar trebui să presupună costuri suplimentare numai pentru fermieri.

(71)

Standardele de comercializare ar trebui să se aplice pentru a permite pieței să fie aprovizionată cu ușurință cu produse de calitate standardizată și satisfăcătoare și ar trebui să vizeze, în special, definițiile tehnice, clasificarea, prezentarea, marcarea și etichetarea, ambalarea, metoda de producție, conservarea, depozitarea, transportul, documentele administrative aferente, certificarea și termenele de valabilitate, restricțiile de utilizare și eliminarea.

(72)

Ținând seama de interesul producătorilor de a comunica caracteristicile produselor și proprietățile de producție agricolă ale acestora și de interesul consumatorilor de a obține informații adecvate și transparente referitoare la produse, ar trebui să fie posibil să se stabilească locul de producție agricolă și/sau locul de proveniență, de la caz la caz în funcție de nivelul geografic adecvat, luând totodată în considerare particularitățile anumitor sectoare, îndeosebi în cazul produselor agricole procesate.

(73)

Ar trebui să se prevadă norme speciale referitoare la produsele importate din țări terțe dacă dispozițiile naționale în vigoare în țările terțe justifică derogări de la standardele de comercializare, în cazul în care se garantează echivalența lor cu legislația Uniunii. Este, de asemenea, oportun să se stabilească norme privind aplicarea standardelor de comercializare aplicabile produselor exportate din Uniune.

(74)

Produsele din sectorul fructelor și legumelor destinate a fi vândute în stare proaspătă consumatorilor ar trebui să fie comercializate numai dacă sunt de calitate bună, corectă și vandabilă și dacă este indicată țara de origine. Pentru a asigura aplicarea corectă a cerinței respective și a lua în considerare anumite situații specifice, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte anumite acte delegate în ceea ce privește derogările specifice de la cerința în cauză.

(75)

În întreaga Uniune ar trebui urmată o politică referitoare la calitate prin aplicarea unei proceduri de certificare în cazul produselor din sectorul hameiului și prin interzicerea comercializării acestor produse dacă nu le-a fost emis un certificat. Pentru a asigura aplicarea corespunzătoare a cerinței respective și a lua în considerare anumite situații specifice, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte anumite acte delegate în ceea ce privește măsurile de derogare de la cerința în cauză în scopul de a satisface cerințele comerciale ale anumitor țări terțe sau pentru produse destinate unor utilizări speciale.

(76)

Pentru anumite sectoare și produse, definițiile, denumirile și denumirile comerciale constituie elemente importante pentru determinarea condițiilor de concurență. În consecință, este oportun să se prevadă, pentru sectoarele și/sau produsele respective, definițiile, denumirile și denumirile comerciale care ar trebui utilizate în Uniune numai pentru comercializarea produselor care respectă cerințele corespunzătoare.

(77)

Pentru a adapta definițiile și denumirile comerciale ale anumitor produse la necesitățile care rezultă din evoluția cererii consumatorilor, din progresul tehnic, sau la necesitatea de inovare în materie de produse, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte anumite acte în ceea ce privește modificări, derogări sau excepții de la definiții și denumiri comerciale.

(78)

Pentru a se asigura că operatorii și statele membre înțeleg în mod clar și corespunzător definițiile și denumirile comerciale stabilite pentru anumite sectoare, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte anumite acte delegate în ceea ce privește normele privind precizarea și aplicare acestora.

(79)

Pentru a lua în considerare particularitățile fiecărui produs sau sector, diferitele etape de comercializare, condițiile tehnice, orice eventuală dificultate practică considerabilă, precum și acuratețea și repetabilitatea metodelor de analiză, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte anumite acte delegate cu privire la toleranța pentru unul sau mai multe standarde specifice dincolo de care se consideră că întregul lot de produse nu respectă standardul specific respectiv.

(80)

Ar trebui stabilite anumite practici oenologice și restricții asociate producției de vin, în special în ceea ce privește cupajul și utilizarea anumitor tipuri de must de struguri, suc de struguri și struguri proaspeți originari din țări terțe. Pentru a respecta standardele internaționale, pentru practicile oenologice suplimentare, Comisia ar trebui să țină seama de practicile oenologice recomandate de Organizația Internațională a Viei și Vinului (OIV).

(81)

Ar trebui să fie prevăzute norme de clasificare a soiurilor de struguri de vinificație, conform cărora statelor membre care produc peste 50 000 de hectolitri pe an să le revină în continuare responsabilitatea de a clasifica soiurile de struguri de vinificație din care se poate produce vin pe teritoriul lor. Anumite soiuri de struguri de vinificație ar trebui excluse.

(82)

Statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a menține sau de a adopta anumite norme naționale privind nivelurile de calitate a materiilor grase tartinabile.

(83)

În sectorul vitivinicol, statele membre ar trebui autorizate să limiteze sau să excludă utilizarea anumitor practici oenologice și să poată menține restricții mai severe pentru vinurile produse pe teritoriile lor, precum și să permită utilizarea experimentală a unor practici oenologice neautorizate.

(84)

În scopul de a asigura punerea în aplicare corectă și transparentă a normelor naționale pentru anumite produse și sectoare în ceea ce privește standardele de comercializare, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte anumite acte delegate în ceea ce privește stabilirea condițiilor de aplicare a acestor standarde de comercializare, precum și a condițiilor privind deținerea, circulația și utilizarea produselor obținute din practici experimentale.

(85)

În plus față de standardele de comercializare, ar trebui stabilite mențiuni de calitate, pentru a se asigura că mențiunile care descriu particularitățile produselor sau proprietăți de producție agricolă sau de procesare nu sunt folosiți abuziv pe piață și sunt fiabili pentru consumatori în identificarea diferitelor calități ale unui produs. Având în vedere obiectivele prezentului regulament și în interesul clarității, mențiunile de calitate facultative existente ar trebui să fie enumerate în prezentul regulament.

(86)

Ar trebui să se permită statelor membre să stabilească norme privind eliminarea produselor vitivinicole care nu sunt conforme cerințelor prevăzute în prezentul regulament. Pentru a asigura aplicarea corectă și transparentă a normelor naționale privind produsele vitivinicole, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte acte delegate în ceea ce privește stabilirea de condiții pentru utilizarea produselor vitivinicole care nu sunt conforme cerințelor prevăzute în prezentul regulament.

(87)

Pentru a lua în considerare situația de pe piață și evoluțiile standardelor de comercializare și ale celor internaționale, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte anumite acte delegate în ceea ce privește rezervarea unei mențiuni rezervate facultative suplimentare și stipularea condițiilor de utilizare a acesteia, precum și de modificare a condițiilor de utilizare și de anulare a unei mențiuni rezervate facultative.

(88)

Pentru a lua în considerare caracteristicile anumitor sectoare și așteptările consumatorilor, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte anumite acte delegate în ceea ce privește stabilirea detaliilor suplimentare referitoare la cerințele pentru introducerea unei mențiuni rezervate suplimentare.

(89)

Pentru a asigura faptul că produsele descrise prin intermediul mențiunilor rezervate facultative respectă condițiile de utilizare aplicabile Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte anumite acte delegate în ceea ce privește stabilirea normelor suplimentare de utilizare a mențiunilor rezervate facultative.

(90)

Pentru a lua în considerare particularitățile schimburilor comerciale dintre Uniune și anumite țări terțe și caracterul special al anumitor produse agricole, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte anumite acte delegate în ceea ce privește condițiile în care produsele importate sunt considerate ca fiind de un nivel echivalent de conformitate cu cerințele din Uniune privind standardele de comercializare și care să permită măsuri de derogare de la normele conform cărora produsele trebuie comercializate în Uniune numai în conformitate cu standardele respective, precum și cu privire la normele referitoare la aplicarea standardelor de comercializare pentru produsele exportate din Uniune.

(91)

Dispozițiile privind vinul ar trebui aplicate în lumina acordurilor internaționale încheiate în conformitate cu TFUE.

(92)

În Uniune, conceptul de vinuri de calitate se bazează, printre altele, pe caracteristicile specifice care pot fi atribuite originii geografice a vinurilor. Acest tip de vinuri este identificat pentru consumatori prin intermediul denumirilor de origine și al indicațiilor geografice protejate. Pentru a face posibilă existența unui cadru mai transparent și mai elaborat care să stea la baza revendicărilor calitative asociate produselor în cauză, ar trebui să se introducă un regim în cadrul căruia cererile de denumire de origine sau de indicație geografică să fie examinate în conformitate cu politica orizontală a Uniunii referitoare la calitatea produselor alimentare, altele decât vinurile și băuturile spirtoase, prevăzută în Regulamentul (UE) nr. 1151/2012 al Parlamentului European și al Consiliului (9).

(93)

Pentru a menține caracteristicile calitative specifice ale vinurilor cu denumire de origine protejată sau cu indicație geografică protejată, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a aplica norme mai stricte.

(94)

Pentru a putea beneficia de protecție în Uniune, denumirilor de origine și indicațiile geografice pentru vinuri ar trebui recunoscute și înregistrate la nivelul Uniunii în conformitate cu normele de procedură stabilite de Comisie.

(95)

Protecția ar trebui să fie disponibilă pentru denumirile de origine și indicațiile geografice din țările terțe, atunci când acestea sunt protejate în țara de origine.

(96)

Este necesar ca procedura de înregistrare să permită oricărei persoane fizice sau juridice care are un interes legitim într-un stat membru sau o țară terță să își exercite drepturile prin notificarea opoziției.

(97)

Denumirile de origine și indicațiile geografice înregistrate ar trebui să fie protejate împotriva oricăror utilizări prin care se profită de reputația de care beneficiază produsele care respectă normele legale. Pentru a favoriza o concurență loială și a nu induce în eroare consumatorii, această protecție ar trebui să se extindă asupra produselor și serviciilor care nu intră sub incidența prezentului regulament, inclusiv acelea care nu sunt prevăzute în anexa I la tratate.

(98)

Pentru a lua în considerare practicile existente în materie de etichetare, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte anumite acte delegate în ceea ce privește acordarea permisiunii de a utiliza o denumire a unui soi de struguri de vinificație care conține sau constă într-o denumire de origine protejată sau o indicație geografică protejată.

(99)

Pentru a lua în considerare particularitățile producției în spațiul geografic delimitat, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte anumite acte delegate în ceea ce privește stabilirea criteriilor suplimentare de delimitare a spațiului geografic și restricțiile și derogările privind producția din spațiul geografic delimitat.

(100)

Pentru a asigura calitatea și trasabilitatea produselor, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte anumite acte delegate în ceea ce privește condițiile în care caietul de sarcini al produsului poate include cerințe suplimentare.

(101)

Pentru a garanta protecția drepturilor sau intereselor legitime ale producătorilor și ale operatorilor, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte anumite acte delegate în ceea ce privește categoria de solicitanți care pot cere protecția unei denumiri de origine sau a unei indicații geografice; condițiile care trebuie respectate în cazul unei cereri de protecție a unei denumiri de origine sau a unei indicații geografice, examinarea de către Comisie, procedura de opoziție și procedurile referitoare la modificarea, anularea sau conversia denumirilor de origine protejate sau ale indicațiilor geografice protejate. Comisia ar trebui să fie de asemenea împuternicită să adopte condițiile aplicabile cererilor transfrontaliere; condițiile aplicabile cererilor care vizează arii geografice dintr-o țară terță; data de la care se aplică protecția sau modificarea unei protecții; și condițiile referitoare la modificarea caietului de sarcini al produsului.

(102)

Pentru a asigura un nivel adecvat de protecție, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte anumite acte delegate privind restricții referitoare la denumirea protejată.

(103)

Pentru a se asigura că autoritățile competente și operatorii economici nu sunt afectați în mod nejustificat prin aplicarea prezentului regulament în ceea ce privește denumirile de vinuri cărora li s-a acordat protecție anterior datei de 1 august 2009, sau pentru care s-a solicitat protecția anterior datei menționate, ar trebui să se delege Comisiei competența de a adopta anumite acte în ceea ce privește stabilirea unor norme tranzitorii referitoare la respectivele denumiri de vinuri, la vinurile introduse pe piață sau etichetate înainte de o anumită dată și la modificarea caietului de sarcini al produsului.

(104)

Anumite mențiuni sunt utilizate în mod tradițional în Uniune pentru a oferi consumatorilor informații despre particularitățile și calitatea vinurilor, venind să completeze informațiile oferite de denumirile de origine protejate și de indicațiile geografice protejate. Pentru a asigura funcționarea pieței interne și pentru a permite o concurență loială, precum și pentru a evita inducerea în eroare a consumatorilor, aceste mențiuni tradiționale ar trebui să poată beneficia de protecție în Uniune.

(105)

Pentru a asigura un nivel adecvat de protecție, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte anumite acte delegate cu privire la limba și ortografierea mențiunii tradiționale care trebuie protejată.

(106)

Pentru a garanta protecția drepturilor legitime ale producătorilor și ale operatorilor, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte anumite acte delegate în ceea ce privește categoria de solicitanți care pot cere protecția unei mențiuni tradiționale; condițiile de validitate a unei cereri de recunoaștere a unei mențiuni tradiționale, motivele pentru care se poate obiecta la o propunere de protecție a unei mențiuni tradiționale, domeniul de aplicare a protecției, relația cu mărcile, mențiunile tradiționale protejate, denumirile de origine protejate sau indicațiile geografice protejate, omonimele sau anumite denumiri de struguri de vinificație, motivele anulării unei mențiuni tradiționale, data depunerii unei cereri sau a unei solicitări; precum și procedurile de urmat în ceea ce privește cererea de protecție a unei mențiuni tradiționale, inclusiv analizarea de către Comisie, procedura de opoziție și procedurile de anulare și modificare.

(107)

Pentru a lua în considerare particularitățile schimburilor comerciale dintre Uniune și anumite țări terțe, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte anumite acte delegate în ceea ce privește stabilirea condițiilor în care se pot utiliza mențiuni tradiționale pentru produse din țări terțe și stabilirea unor derogări aferente.

(108)

Descrierea, denumirea și prezentarea produselor din sectorul vitivinicol reglementate de prezentul regulament pot avea consecințe importante asupra perspectivelor lor de comercializare. Diferențele dintre legislația statelor membre privind etichetarea produselor din sectorul vitivinicol pot împiedica buna funcționare a pieței interne. Prin urmare, ar trebui să se prevadă norme care să ia în considerare interesele legitime ale consumatorilor și ale producătorilor. Din acest motiv, este necesar să se prevadă norme ale Uniunii referitoare la etichetare și prezentare.

(109)

Pentru a garanta respectarea practicilor existente în materie de etichetare, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte anumite acte delegate în ceea ce privește stabilirea circumstanțelor excepționale în care este justificată omiterea referirii la mențiunile „denumire de origine protejată” sau „indicație geografică protejată”.

(110)

Pentru a lua în considerare particularitățile sectorului vitivinicol, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte anumite acte delegate în ceea ce privește prezentarea și utilizarea indicațiilor de etichetare, altele decât cele prevăzute în prezentul regulament, anumite indicații obligatorii și respectiv facultative.

(111)

Pentru a asigura protecția intereselor legitime ale operatorilor, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte anumite acte delegate în ceea ce privește etichetarea și prezentarea temporare ale vinurilor care beneficiază de o denumire de origine sau de o indicație geografică, dacă denumirea de origine sau indicația geografică respectivă îndeplinește cerințele necesare.

(112)

Pentru a se asigura că operatorii economici nu sunt afectați, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte anumite acte delegate în ceea ce privește dispozițiile tranzitorii referitoare la vinul introdus pe piață și etichetat în conformitate cu normele relevante aplicabile anterior datei de 1 august 2009.

(113)

Pentru a lua în considerare particularitățile schimburilor comerciale cu produse din sectorul vitivinicol dintre Uniune și anumite țări terțe, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte anumite acte delegate în ceea ce privește derogările de la normele privind etichetarea și prezentarea în ceea ce privește produsele care urmează să fie exportate în conformitate cu cerințele legislației din țara terță vizată.

(114)

După încheierea sistemului de contingente, vor fi în continuare necesare instrumente specifice destinate asigurării unui echilibru corect al drepturilor și obligațiilor între întreprinderile producătoare de zahăr și producătorii de sfeclă de zahăr. Prin urmare, ar trebui stabilite dispozițiile standard care să reglementeze acordurile interprofesionale scrise încheiate între aceștia.

(115)

Reforma din 2006 a regimului privind zahărul a introdus schimbări cu impact larg în sectorul zahărului din Uniune. Pentru a permite producătorilor de sfeclă de zahăr să își finalizeze adaptarea la noua situație a pieței și la orientarea sporită către piață a sectorului zahărului, sistemul actual de cote pentru zahăr ar trebui extins până la eliminarea sa la sfârșitul anului de comercializare 2016/2017.

(116)

Pentru a lua în considerare particularitățile sectorului zahărului, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte anumite acte delegate în ceea ce privește actualizarea definițiilor tehnice privind sectorul zahărului; actualizarea condițiilor de achiziționare pentru sfeclă stabilite de prezentul regulament; precum și norme suplimentare privind determinarea greutății brute, a tarei și a conținutului de zahăr al zahărului livrat unei întreprinderi și privind pulpa de sfeclă de zahăr.

(117)

Experiența recentă a demonstrat necesitatea unor măsuri specifice pentru a asigura o aprovizionare suficientă cu zahăr pe piața Uniunii pe parcursul perioadei restante a cotelor pentru zahăr.

(118)

Pentru a lua în considerare particularitățile sectorului zahărului și pentru a garanta că interesele tuturor părților sunt luate în considerare în mod adecvat și având în vedere necesitatea de a evita orice dezechilibru al pieței, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte anumite acte delegate în ceea ce privește: condițiile de achiziționare și contractele de livrare; actualizarea condițiilor de achiziționare pentru sfeclă prevăzute în prezentul regulament; și criteriile pe care întreprinderile producătoare de zahăr trebuie să le aplice la alocarea, între vânzătorii de sfeclă, a cantităților de sfeclă pentru care trebuie încheiate contracte de livrare anterior însămânțărilor.

(119)

Pentru a lua în considerare evoluțiile tehnice, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte anumite acte delegate în ceea ce privește stabilirea unei liste de produse la a căror fabricare se poate utiliza zahăr industrial, izoglucoză industrială sau sirop de inulină industrial.

(120)

Pentru a garanta că întreprinderile care fabrică sau prelucrează zahăr, izoglucoză sau sirop de inulină respectă obligațiile care le revin, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte anumite acte delegate în ceea ce privește acordarea și retragerea autorizațiilor respectivelor întreprinderi, precum și criteriile de aplicare a sancțiunilor administrative.

(121)

Pentru a lua în considerare particularitățile sectorului zahărului și pentru a garanta că interesele tuturor părților sunt luate în considerare în mod adecvat, ar trebui să se delege Comisiei competența de adopta acte delegate în ceea ce privește înțelesul termenilor referitori la funcționarea regimului de cote, precum și condițiile aplicabile vânzărilor către regiunile ultraperiferice.

(122)

Pentru a garanta că cultivatorii sunt implicați îndeaproape în decizia de a reporta o anumită cantitate din producție, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte anumite acte delegate în ceea ce privește reportarea zahărului.

(123)

Pentru o mai bună gestionare a potențialului viticol, statele membre ar trebui să comunice Comisiei un inventar al potențialului lor de producție pe baza registrului viticol. Pentru a încuraja statele membre să comunice acest inventar, sprijinul pentru restructurare și reconversie ar trebui să se limiteze la statele membre care au comunicat inventarul.

(124)

Pentru a facilita monitorizarea și verificarea potențialului de producție de către statele membre, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte anumite acte delegate în ceea ce privește conținutul registrului viticol, precum și scutirile.

(125)

Pentru a permite un nivel satisfăcător de trasabilitate a produselor în cauză, în special în scopul protejării consumatorilor, ar trebui să existe cerința ca toate produsele din sectorul vitivinicol reglementate de prezentul regulament să aibă un document de însoțire atunci când circulă în Uniune.

(126)

Pentru a facilita transportul de produse vitivinicole și controlul acestora de către statele membre, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte anumite acte delegate referitoare la normele: privind documentul de însoțire și utilizarea acestuia; privind condițiile în care trebuie să se considere că un document de însoțire certifică denumiri de origine sau indicații geografice protejate; privind obligația de a ține un registru și utilizarea acestuia; privind specificarea entității care are obligația de a ține un registru și privind scutirile de la obligația de a ține un registru; precum și privind operațiunile care trebuie incluse în registru.

(127)

În absența unei legislații la nivelul Uniunii referitoare la contractele scrise, formale, statele membre pot decide, în conformitate cu legislația națională referitoare la contracte, că este obligatoriu să se recurgă la astfel de contracte, sub rezerva respectării totodată a dreptului Uniunii și, în special, a bunei funcționări a pieței interne și a organizării comune a piețelor. Având în vedere diversitatea situațiilor constatate în Uniune și pentru a respecta principiul subsidiarității, o astfel de decizie ar trebui să rămână la latitudinea statelor membre. Cu toate acestea, în sectorul laptelui și al produselor lactate, pentru a se asigura că respectivele contracte sunt conforme unor standarde minime adecvate și pentru a garanta buna funcționare a pieței interne și a organizării comune a piețelor, ar trebui să se stabilească anumite condiții de bază la nivelul Uniunii pentru utilizarea acestor contracte. Toate aceste condiții de bază ar trebui negociate în mod liber. Întrucât statutul unora dintre cooperativele de produse lactate poate cuprinde deja norme cu efect similar, aceste cooperative ar trebui scutite, în scopul simplificării, de obligația de a încheia contracte. Pentru a consolida eficacitatea unui astfel de sistem de contracte, statele membre ar trebui să decidă dacă acesta ar trebui să se aplice și în cazul în care intermediarii colectează laptele de la fermieri în vederea livrării către procesatori.

(128)

Pentru a asigura o dezvoltare viabilă a producției și a asigura astfel un nivel de viață decent producătorilor de produse lactate, ar trebui consolidată puterea lor de negociere cu procesatorii, ceea ce ar duce la o distribuție mai echitabilă a valorii adăugate de-a lungul lanțului de aprovizionare. Pentru a îndeplini aceste obiective ale PAC, ar trebui adoptată o dispoziție în temeiul articolului 42 și al articolului 43 alineatul (2) din TFUE, cu scopul de a permite organizațiilor de producători constituite de fermierii producători de produse lactate sau asociațiilor acestora să negocieze în mod colectiv cu o fermă producătoare de produse lactate clauzele contractuale, inclusiv prețul, pentru o parte din producția de lapte crud a membrilor săi sau pentru toată producția de lapte crud a membrilor săi. În vederea menținerii unei concurențe efective pe piața produselor lactate, această posibilitate ar trebui să fie supusă unor limite cantitative adecvate. Pentru a nu submina funcționarea eficientă a cooperativelor și pentru claritate ar trebui să se specifice că, în cazul în care calitatea de membru al unei cooperative implică o obligație în ceea ce privește o parte din sau toată producția de lapte a fermierului respectiv, și anume aceea de a livra lapte crud în condițiile stabilite în cadrul statutelor cooperativei sau a normelor și deciziilor întemeiate pe acestea, condițiile respective nu ar trebui să facă obiectul unor negocieri prin intermediul unei organizații de producători.

(129)

Având în vedere importanța denumirilor de origine protejată și a indicațiilor geografice protejate, îndeosebi pentru regiunile rurale vulnerabile, și cu scopul de a genera valoare adăugată și de a menține calitatea brânzeturilor, în special a celor care beneficiază de denumiri de origine protejată și de indicații geografice protejate, și având în vedere expirarea preconizată a sistemului cotelor de lapte, ar trebui să li se permită statelor membre să aplice norme pentru a reglementa întreaga aprovizionare cu astfel de brânzeturi produse în zona geografică definită, la solicitarea unei organizații interprofesionale, a unei organizații de producători sau a unui grup definit în Regulamentul (UE) nr. 1151/2012. O astfel de solicitare ar trebui sprijinită de o largă majoritate a producătorilor de lapte care să reprezinte o largă majoritate a volumului de lapte utilizat pentru brânzeturile respective, iar în cazul organizațiilor interprofesionale și al grupurilor, aceasta ar trebui sprijinită de o largă majoritate a producătorilor de brânzeturi care reprezintă o largă majoritate a producătorilor brânzeturilor respective.

(130)

Pentru a urmări evoluțiile pieței, Comisia are nevoie să obțină în timp util informații privind volumele de lapte crud livrate. Prin urmare, ar trebui să se adopte dispozițiile necesare pentru a asigura faptul că primul cumpărător comunică în mod regulat astfel de informații statelor membre și că statele membre notifică Comisia în acest sens.

(131)

Organizațiile de producători și asociațiile acestora pot juca un rol util în concentrarea ofertei, ameliorarea comercializării, planificarea și adaptarea producției la cerere, optimizarea costurilor de producție și stabilizarea prețurilor de producător, efectuarea de cercetări, promovarea bunelor practici și furnizarea de asistență tehnică, gestionarea produselor secundare și a instrumentelor de gestionare a riscurilor disponibile pentru membrii lor, contribuind astfel la consolidarea puterii de negociere a producătorilor în lanțul alimentar.

(132)

Organizațiile interprofesionale pot juca un rol important în facilitarea dialogului dintre actorii din lanțul de aprovizionare și în promovarea bunelor practici și a transparenței pieței.

(133)

Normele existente referitoare la definirea și recunoașterea acestor organizații de producători și a asociațiilor lor, precum și a organizațiilor interprofesionale, ar trebui, prin urmare, armonizate, raționalizate și extinse pentru a prevedea o eventuală recunoaștere la cerere în baza statutelor stabilite în conformitate cu prezentul regulament pentru anumite sectoare. În special criteriile de recunoaștere și statutele organizațiilor de producători ar trebui să asigure faptul că organismele respective sunt constituite la inițiativa producătorilor și sunt controlate în conformitate cu norme care permit membrilor producători să examineze în mod democratic organizația și deciziile acesteia.

(134)

Dispozițiile existente în diverse sectoare, amplificând impactul organizațiilor de producători, al asociațiilor acestora și al organizațiilor interprofesionale, permițând statelor membre, în anumite condiții, să extindă anumite norme ale unor astfel de organizații la operatori nemembri, s-au dovedit eficace și trebuie armonizate, raționalizate și extinse la toate sectoarele.

(135)

Ar trebui să se prevadă posibilitatea de a adopta anumite măsuri pentru a facilita adaptarea ofertei la cerințele pieței, ceea ce ar putea contribui la stabilizarea piețelor și la garantarea unui nivel de viață decent pentru comunitatea agricolă în cauză.

(136)

În scopul de a încuraja inițiativele organizațiilor de producători, ale asociațiilor acestora și ale organizațiilor interprofesionale de a facilita adaptarea ofertei la cerințele pieței, cu excepția inițiativei privind retragerea de pe piață, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte anumite acte în ceea ce privește măsurile de: îmbunătățire a calității; de promovare a unei organizări mai bune a producției, a prelucrării și a comercializării; de facilitare a înregistrării tendințelor prețurilor de piață; și de permitere a elaborării unor previziuni pe termen scurt și lung pe baza mijloacelor de producție utilizate.

(137)

Pentru a îmbunătăți funcționarea pieței vinurilor, statele membre ar trebui să fie în măsură să aplice deciziile luate de organizațiile interprofesionale. Cu toate acestea, domeniul de aplicare a acestor decizii ar trebui să excludă anumite practici care ar putea denatura concurența.

(138)

În timp ce utilizarea contractelor scrise formale în sectorul laptelui este reglementată de dispoziții separate, utilizarea acestor contracte poate contribui, de asemenea, la consolidarea responsabilității operatorilor în alte sectoare, la o mai mare sensibilizare a acestora cu privire la necesitatea de a se ține cont într-o mai mare măsură de semnalele pieței, de a se ameliora transmiterea prețurilor și de a se adapta oferta la cerere, precum și la evitarea anumitor practici comerciale neloiale. În absența unei legislații la nivelul Uniunii referitoare la aceste contracte, statele membre pot decide, în conformitate cu legislația națională referitoare la contracte, că este obligatoriu să se recurgă la astfel de contracte, sub rezerva respectării totodată a dreptului Uniunii și, în special, a bunei funcționări a pieței interne și a organizării comune a piețelor.

(139)

Pentru a asigura o dezvoltare viabilă a producției și a asigura astfel un nivel de viață decent producătorilor din sectorul cărnii de vită și mânzat și din sectorul uleiului de măsline, precum și producătorilor de anumite culturi arabile, ar trebui consolidată puterea lor de negociere cu operatorii din aval, ducând astfel la o distribuție mai echitabilă a valorii adăugate de-a lungul lanțului de aprovizionare. Pentru a îndeplini aceste obiective ale PAC, organizațiile de producători recunoscute ar trebui să poată să negocieze, sub rezerva unor limite cantitative, condițiile contractelor de livrare, inclusiv prețurile, pentru o parte sau pentru toată producția membrilor lor, cu condiția ca aceste organizații să urmărească unul sau mai multe dintre următoarele obiective referitoare la concentrarea ofertei, introducerea pe piață a produselor obținute de membrii lor și optimizarea costurilor de producție și cu condiția ca urmărirea acestor obiective să ducă la integrarea activităților, iar această integrare să genereze eventual îmbunătățiri semnificative, astfel încât activitățile organizației de producători în ansamblu să contribuie la îndeplinirea obiectivelor prevăzute la articolul 39 din TFUE. Aceasta s-ar putea realiza cu condiția ca organizațiile de producători să desfășoare anumite activități specifice și ca aceste activități să fie semnificative în ceea ce privește volumul producției în cauză și în ceea ce privește costul producerii și introducerii pe piață a produsului.

(140)

Pentru a asigura valoarea adăugată și pentru a menține calitatea, în special a jambonului care beneficiază de o denumire de origine protejată sau de o indicație geografică protejată, ar trebui să se permită statelor membre, în condiții stricte, să aplice norme de reglementare a ofertei de jambon de acest tip, cu condiția ca normele respective să fie susținute de o mare majoritate a producătorilor de jambon de acest tip și, după caz, de producătorii de porci din zona geografică legată de jambonul respectiv.

(141)

Obligativitatea înregistrării tuturor contractelor de livrare a hameiului produs în Uniune reprezintă o măsură împovărătoare care ar trebui eliminată.

(142)

Pentru a asigura că obiectivele și responsabilitățile organizațiilor de producători, ale asociațiilor organizațiilor de producători și ale organizațiilor interprofesionale sunt definite în mod clar și pentru a contribui la eficacitatea acțiunilor acestora fără a impune o sarcină administrativă inutilă și fără a submina principiul libertății de asociere în special în ceea ce privește producătorii care nu sunt membri ai acestor organizații, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte anumite acte delegate referitoare la normele privind: obiectivele specifice care pot, trebuie sau nu trebuie urmărite de aceste organizații și asociații și, după caz, care ar trebui să se adauge la cele prevăzute în prezentul regulament; regulamentele acestor organizații și asociații, statutele organizațiilor altele decât organizațiile de producători, condițiile specifice aplicabile statutelor organizațiilor de producători din anumite sectoare, inclusiv derogările, structura, perioada de afiliere, dimensiunea, responsabilitatea democratică și activitățile acestor organizații și asociații, precum și efectele care decurg din fuziuni; condițiile privind recunoașterea, retragerea și, suspendarea recunoașterii, efectele care decurg din acestea, precum și solicitările în vederea întreprinderii unor acțiuni corective în cazul nerespectării criteriilor de recunoaștere;

organizațiile și asociațiile transnaționale și normele legate de asistența administrativă în cazul cooperării transnaționale; sectoarele care fac obiectul autorizării de către statele membre pentru care se aplică externalizarea și condițiile și natura activităților care pot fi externalizate, precum și punerea la dispoziție de către organizații sau asociații a unor mijloace tehnice; baza pentru calcularea volumului minim sau a valorii minime a producției comercializabile a organizațiilor și asociațiilor; normele de calcul al volumului de lapte crud care face obiectul negocierilor purtate de o organizație de producători, acceptarea unor membri care nu sunt producători, în cazul organizațiilor de producători, sau care nu sunt organizații de producători, în cazul asociațiilor organizațiilor de producători;

extinderea aplicării anumitor norme ale organizațiilor la operatori nemembri și plata obligatorie de cotizații de către operatorii nemembri, inclusiv utilizarea și alocarea plății respective de către organizațiile în cauză și o listă cu norme de producție mai stricte care poate fi completată, cerințe suplimentare privind reprezentativitatea, zonele economice în cauză, inclusiv examinarea definiției lor de către Comisie, perioadele minime în care normele ar trebui să se aplice înainte de extinderea aplicării lor, persoanele sau organizațiile cărora li se pot aplica normele sau contribuțiile, precum și situațiile în care Comisia poate solicita ca extinderea aplicării normelor sau a contribuțiilor obligatorii să fie refuzată sau retrasă.

(143)

Monitorizarea fluxurilor comerciale este, în principal, o chestiune de gestionare care ar trebui abordată într-o manieră flexibilă. Decizia referitoare la introducerea cerințelor în materie de licențe ar trebui luată ținând cont de necesitatea licențelor în scopul gestionării piețelor în cauză și în special în scopul monitorizării importurilor sau a exporturilor produselor în cauză.

(144)

Pentru a lua în considerare obligațiile internaționale ale Uniunii și standardele sociale, de mediu și în materie de bunăstarea animalelor care sunt aplicabile, necesitatea de a monitoriza evoluția comerțului și a pieței, precum și a importurilor și a exporturilor, necesitatea unei bune gestiuni a pieței și necesitatea de a reduce sarcina administrativă, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte anumite acte delegate în ceea ce privește lista de produse care fac obiectul prezentării unei licențe de import sau de export, precum și cazurile și situațiile în care prezentarea unei licențe de import sau de export nu este necesară.

(145)

Pentru a prevedea noi elemente ale sistemului de licențe, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte anumite acte delegate referitoare la normele privind: drepturile și obligațiile care decurg din licență, efectele juridice ale acesteia și cazurile în care se aplică toleranța în ceea ce privește respectarea obligației de a importa sau exporta cantitatea menționată în licență sau în care trebuie indicată originea, condiționarea eliberării unei licențe de import sau a punerii în liberă circulație de prezentarea unui document emis de o țară terță sau de o entitate care certifică, printre altele, originea, autenticitatea și caracteristicile calitative ale produselor; transferul de licențe sau restricțiile referitoare la transmisibilitate; condiții suplimentare pentru licențele de import pentru cânepă și principiul asistenței administrative între statele membre pentru a preveni sau pentru a trata cazurile de fraudă sau neregulile și situațiile și cazurile în care este necesară sau nu este necesară constituirea unei garanții prin care să se asigure că produsele sunt importate sau exportate în perioada de valabilitate a licenței.

(146)

Elementele esențiale ale taxelor vamale aplicabile produselor agricole, care reflectă acordurile OMC și acordurile bilaterale, sunt stabilite în Tariful Vamal Comun. Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte măsuri pentru calcularea detaliată a taxelor de import în temeiul acestor elemente esențiale.

(147)

Sistemul prețurilor de intrare ar trebui menținut pentru anumite produse. Pentru a asigura eficiența sistemului prețurilor de intrare, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte anumite acte delegate în ceea ce privește verificarea veridicității prețului declarat al unui transport cu ajutorul unei valori forfetare la import și precizarea condițiilor în care este necesară constituirea unei garanții.

(148)

Pentru a evita sau contracara efectele negative asupra pieței Uniunii, care ar putea rezulta din importul anumitor produse agricole, importul produselor de acest tip ar trebui să facă obiectul achitării unei taxe suplimentare, dacă sunt întrunite anumite condiții.

(149)

În anumite condiții, este necesar să se deschidă și să se gestioneze contingente tarifare de import care decurg din acordurile internaționale încheiate în conformitate cu TFUE sau care rezultă din alte acte juridice ale Uniunii. Pentru contingentele tarifare de import, metoda de administrare adoptată ar trebui să ia în considerare în mod corespunzător necesitățile de aprovizionare a piețelor de producție, de procesare și de consum a Uniunii, atât a celor existente, cât și a celor emergente, din punctul de vedere al competitivității, siguranței și continuității aprovizionării și al necesității de a menține echilibrul pieței.

(150)

Pentru a respecta angajamentele din acordurile încheiate ca parte a Rundei Uruguay de negocieri comerciale multilaterale legate de nivelul contingentelor tarifare pentru importul a 2 000 000 de tone de porumb și 300 000 de tone de sorg în Spania și de nivelul contingentelor tarifare pentru importul a 500 000 de tone de porumb în Portugalia, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte anumite acte delegate în ceea ce privește stabilirea dispozițiilor necesare pentru a efectua importurile în cadrul contingentelor tarifare și, după caz, pentru depozitarea publică a cantităților importate de agențiile de plăți ale statelor membre în cauză.

(151)

Pentru a asigura un acces echitabil la cantitățile disponibile și egalitatea de tratament a operatorilor în cadrul contingentelor tarifare, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte anumite acte delegate, referitoare la: stabilirea condițiilor și criteriilor de eligibilitate pe care trebuie să le îndeplinească un operator pentru a putea depune o cerere în cadrul contingentului tarifar; stabilirea unor norme cu privire la transferul de drepturi între operatori și, acolo unde este cazul, la restricționarea transferului în cadrul gestionării contingentului tarifar; condiționarea participării la contingentul tarifar de constituirea unei garanții; și adoptarea unor dispoziții, acolo unde este necesar, privind particularitățile, cerințele sau restricțiile aplicabile contingentului tarifar prevăzute în acordul internațional sau într-un alt act.

(152)

În anumite cazuri, produsele agricole pot beneficia de un tratament special la importul în țări terțe dacă respectă diferitele specificații și/sau condiții de preț. O cooperare administrativă între autoritățile țărilor terțe importatoare și cele ale Uniunii este necesară pentru buna aplicare a acestui sistem. În acest scop, este necesar ca produsele să fie însoțite de un certificat eliberat în Uniune.

(153)

Pentru a se asigura că produsele exportate pot beneficia de un tratament special la importul într-o țară terță atunci când sunt respectate anumite condiții, în temeiul acordurilor internaționale încheiate de Uniune conform TFUE, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte anumite acte delegate privind obligația autorităților competente din statele membre de a emite, la cerere și după controalele de rigoare, un document care să certifice îndeplinirea condițiilor.

(154)

Pentru a evita ca piața cânepii destinate producției de fibre să fie perturbată de culturi ilicite de cânepă, prezentul regulament ar trebui să prevadă controlul importurilor de cânepă și de semințe de cânepă pentru a garanta că produsele în cauză oferă anumite garanții în ceea ce privește conținutul lor în tetrahidrocanabinol. În plus, importul de semințe de cânepă, altele decât cele destinate însămânțării, ar trebui să fie supus în continuare unui regim de control care prevede autorizarea importatorilor în cauză.

(155)

O politică de calitate este urmărită la nivelul Uniunii în privința produselor din sectorul hameiului. În cazul importului, dispozițiile care asigură că nu se importă decât produsele care corespund exigențelor de calitate minimă echivalente ar trebui integrate în prezentul regulament. Pentru a reduce la minimum sarcina administrativă, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte anumite acte delegate în ceea ce privește cazurile în care nu ar trebui să se aplice obligațiile legate de o atestare de echivalență și de etichetare a ambalajelor.

(156)

Uniunea a încheiat cu țări terțe mai multe acorduri în materie de acces preferențial pe piață, conform cărora aceste țări pot exporta zahăr din trestie de zahăr către Uniune în condiții favorabile. Ar trebui păstrate pentru o anumită perioadă dispozițiile conexe referitoare la evoluția nevoilor de zahăr ale rafinăriilor și, în anumite condiții, rezervarea licențelor de import operatorilor specializați care utilizează cantități importante de zahăr brut din trestie de zahăr importat, care sunt considerați a fi rafinării cu activitate permanentă ale Uniunii. Pentru a se asigura rafinarea zahărului importat, destinat rafinării, în conformitate cu cerințele respective, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte anumite acte delegate cu privire la utilizarea termenilor legați de funcționarea regimurilor de import, condițiile și cerințele de eligibilitate pe care trebuie să le îndeplinească un operator pentru a putea depune o cerere de licență de import, inclusiv pentru constituirea unei garanții, precum și normele privind sancțiunile administrative care trebuie aplicate.

(157)

Regimul taxelor vamale permite renunțarea la oricare alte măsuri de protecție la frontierele externe ale Uniunii. Piața internă și mecanismul de taxe ar putea, în condiții excepționale, să se dovedească inadecvate. În asemenea cazuri, pentru ca piața Uniunii să nu devină vulnerabilă la perturbările care ar putea apărea, Uniunea ar trebui să fie capabilă să ia de îndată toate măsurile necesare. Aceste măsuri ar trebui să fie conforme cu angajamentele internaționale ale Uniunii.

(158)

Este oportun să se permită suspendarea utilizării regimului de perfecționare activă și pasivă atunci când piața Uniunii este perturbată sau riscă să fie perturbată ca urmare a acestei proceduri.

(159)

Ar trebui să se rețină restituțiile la exportul către țări terțe calculate pe baza diferenței dintre prețurile practicate în Uniune și cele practicate pe piața mondială și cuprinse în limitele fixate de angajamentele asumate în cadrul OMC, ca măsură sub incidența căreia ar putea intra anumite produse cărora li se aplică prezentul regulament atunci când condițiile pieței interne corespund celor care justifică măsuri excepționale. Exporturile care fac obiectul unor subvenții ar trebui supuse unor limite exprimate în termeni de valoare și cantitate și, fără a aduce atingere aplicării unor măsuri excepționale, restituția disponibilă ar trebui să fie zero.

(160)

La stabilirea restituțiilor la export, ar trebui să se asigure respectarea limitelor exprimate în termeni de valoare prin monitorizarea plăților în temeiul normelor referitoare la Fondul european de garantare agricolă. Monitorizarea ar putea fi facilitată impunându-se stabilirea obligatorie în avans a restituțiilor la export, prevăzându-se, în același timp, posibilitatea, în cazul restituțiilor diferențiate, de a schimba destinația prevăzută în interiorul unei arii geografice în care se aplică o rată unică de restituție la export. În cazul schimbării destinației, este necesar să se plătească restituția la export aplicabilă destinației reale, plafonând-o la nivelul valorii care se aplică destinației stabilite în prealabil.

(161)

Ar trebui asigurată respectarea limitelor cantitative cu ajutorul unui sistem de monitorizare fiabil și eficace. În acest scop, este necesar ca restituțiile la export să fie acordate numai dacă există o licență de export. Acordarea restituțiilor la export în limitele disponibile ar trebui să se efectueze în funcție de situația specială a fiecăruia dintre produsele respective. Ar trebui acceptate excepții de la această regulă doar pentru produsele procesate care nu figurează în anexa I la tratate, cărora nu li se aplică limite exprimate în volum. Ar trebui să se prevadă posibilitatea de a deroga de la cerința respectării cu strictețe a normelor de gestionare în cazul în care exporturile care beneficiază de restituții nu sunt susceptibile de a depăși limitele cantitative fixate.

(162)

În cazul exportului de animale vii din specia bovină, ar trebui să se acorde și să se plătească restituțiile la export numai dacă se respectă dispozițiile prevăzute de legislația Uniunii în materie de bunăstare a animalelor, în special în ceea ce privește protecția animalelor în timpul transportului.

(163)

Pentru a asigura buna funcționare a sistemului de restituții la export, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte anumite acte delegate în ceea ce privește cerința de a constitui o garanție care să asigure îndeplinirea obligațiilor operatorilor.

(164)

Pentru a reduce la minimum sarcina administrativă a operatorilor și a autorităților, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte anumite acte delegate prin care să stabilească pragurile sub care nu poate fi impusă obligația de a elibera sau de a prezenta o licență de export, să desemneze destinațiile sau operațiunile pentru care poate fi justificată o exonerare de obligația de a prezenta o licență de export și prin care să permită, în situații justificate, acordarea ex post de licențe de export.

(165)

Pentru a aborda anumite situații practice care justifică eligibilitatea totală sau parțială a restituțiilor la export și pentru a ajuta operatorii să facă față perioadei dintre depunerea cererii și plata finală a restituției la export, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte anumite acte delegate în ceea ce privește normele referitoare la: o altă dată pentru restituție; plata în avans a restituțiilor la export, inclusiv condițiile de constituire și de eliberare a unei garanții;dovezi suplimentare în cazurile în care există îndoieli privind destinația reală a produselor, și posibilitatea reimportării lor pe teritoriul vamal al Uniunii; destinațiile tratate ca destinații de export din Uniune, precum și includerea destinațiilor eligibile pentru restituții la export pe teritoriul vamal al Uniunii.

(166)

Pentru a garanta egalitatea în ceea ce privește accesul exportatorilor la restituțiile la export pentru produsele specificate în anexa I la tratate și pentru produsele procesate din acestea, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte anumite acte delegate privind aplicarea anumitor norme referitoare la produsele agricole produselor exportate sub forma unor mărfuri procesate.

(167)

Pentru a asigura că produsele care beneficiază de restituții la export sunt exportate de pe teritoriul vamal al Uniunii și pentru a evita întoarcerea lor pe acest teritoriu, precum și pentru a reduce la minimum sarcina administrativă a operatorilor în ceea ce privește producerea și prezentarea dovezilor că produsele care beneficiază de restituție au ajuns într-o țară de destinație eligibilă pentru restituții diferențiate, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte anumite acte delegate referitoare la normele privind: termenul până la care trebuie să se încheie ieșirea de pe teritoriul vamal al Uniunii, inclusiv termenul pentru întoarcerea temporară a produselor; procesarea la care pot fi supuse produsele care beneficiază de restituții la export în respectiva perioadă; dovada că produsele au ajuns la o destinație pentru a fi eligibile pentru restituții diferențiate; pragurile de restituție și condițiile în care exportatorii pot fi exonerați de obligația de a prezenta respectiva dovadă; precum și condițiile de aprobare a dovezii, furnizate de către terțe părți independente, referitor la faptul că produsele au ajuns la o destinație pentru care se aplică restituții diferențiate.

(168)

Pentru a încuraja exportatorii să respecte condițiile în materie de bunăstare a animalelor și pentru a permite autorităților competente să verifice cheltuirea corectă a restituțiilor la export dacă acestea sunt condiționate de respectarea cerințelor în materie de bunăstare a animalelor, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte anumite acte delegate, în ceea ce privește cerințele în materie de bunăstare a animalelor în afara teritoriului vamal al Uniunii, inclusiv utilizarea unor terțe părți independente.

(169)

Pentru a lua în considerare particularitățile diferitelor sectoare, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte anumite acte delegate în ceea ce privește cerințele și condițiile specifice pentru operatori și pentru produsele eligibile pentru o restituție la export și stabilirea de coeficienți pentru calcularea restituțiilor la export care să ia în considerare procesul de maturare a anumitor băuturi spirtoase obținute din cereale.

(170)

Prețurile minime pentru exportul de bulbi de flori nu mai sunt utile și ar trebui eliminate.

(171)

În conformitate cu articolul 42 din TFUE, dispozițiile din TFUE referitoare la concurență se aplică producției și comercializării produselor agricole numai în măsura stabilită de legislația Uniunii în cadrul dispozițiilor de la articolul 43 alineatul (2) din TFUE și în conformitate cu procedura prevăzută în aceste dispoziții.

(172)

Având în vedere specificul sectorului agricol și dependența acestuia de buna funcționare a întregului lanț de aprovizionare cu produse alimentare, inclusiv de aplicarea eficientă a normelor concurențiale în toate sectoarele aferente, în întregul lanț de aprovizionare cu produse agricole, care poate fi extrem de concentrat, ar trebui acordată o atenție deosebită dispoziției privind aplicarea regulilor de concurență menționate la articolul 42 din TFUE. În acest scop, este necesară o cooperare strânsă între Comisie și autoritățile ale statelor membre în domeniul concurenței. Mai mult, orientările adoptate, după caz, de Comisie reprezintă un instrument potrivit de orientare pentru întreprinderi și alte părți interesate.

(173)

Ar trebui să se prevadă faptul că regulile de concurență referitoare la acordurile, deciziile și practicile menționate la articolul 101 din TFUE, respectiv privind abuzul de poziție dominantă, se aplică producției de produse agricole și comerțului cu acestea, cu condiția ca aplicarea lor să nu pună în pericol îndeplinirea obiectivelor PAC.

(174)

Ar trebui admisă o abordare specială în cazul organizațiilor de fermieri sau de producători ori al asociațiilor acestora care au drept scop producția sau comercializarea comună a produselor agricole sau utilizarea instalațiilor comune, cu excepția cazului în care o asemenea acțiune comună elimină concurența sau pune în pericol îndeplinirea obiectivelor prevăzute la articolul 39 din TFUE.

(175)

Fără a aduce atingere reglementării ofertei de anumite produse precum jambonul și brânzeturile, care beneficiază de o denumire de origine protejată sau de o indicație geografică protejată, sau vinul, care este vizat de un set de norme specifice, ar trebui urmată o abordare specială în ceea ce privește anumite activități ale unor organizații interprofesionale, cu condiția ca acestea să nu ducă la împărțirea piețelor, să nu afecteze buna funcționare a OCP, să nu denatureze sau să elimine concurența, să nu implice stabilirea de prețuri sau cote și să nu creeze discriminare.

(176)

Acordarea de ajutoare naționale ar pune în pericol buna funcționare a pieței interne. De aceea, dispozițiile TFUE privind ajutoarele de stat ar trebui să se aplice, ca regulă generală, produselor agricole. Cu toate acestea, în anumite cazuri, ar trebui să fie permise anumite excepții. În astfel de cazuri, Comisia ar trebui să poată stabili un inventar al ajutoarelor naționale existente, noi sau propuse, să formuleze observații adecvate în atenția statelor membre și să propună măsuri adecvate.

(177)

Dispozițiile referitoare la prima de defrișare și anumite măsuri din cadrul programelor de sprijin al sectorului vitivinicol nu ar trebui să constituie un obstacol în calea acordării de plăți naționale cu același scop.

(178)

Din cauza situației economice speciale a producției și a comercializării renilor și a produselor derivate, Finlanda și Suedia ar trebui să acorde în continuare plăți naționale în acest sector.

(179)

În Finlanda, cultura sfeclei de zahăr se supune unor condiții geografice și climatice specifice al căror efect nefavorabil asupra sectorului se adaugă efectelor generale ale reformei din sectorul zahărului. Acest stat membru ar trebui, prin urmare, să fie autorizat, în mod permanent, să efectueze plăți naționale către producătorii săi de sfeclă de zahăr.

(180)

Statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a efectua plăți naționale pentru cofinanțarea măsurilor referitoare la apicultură prevăzute în prezentul regulament, precum și pentru protecția exploatațiilor apicole dezavantajate prin condiții structurale sau naturale sau care fac obiectul programelor de dezvoltare economică, cu excepția plăților naționale alocate pentru producție sau comerț.

(181)

Statele membre care participă la programele de îmbunătățire a accesului copiilor la hrană ar trebui să poată acorda, suplimentar față de ajutorul din partea Uniunii, ajutor național pentru furnizarea produselor și pentru anumite costuri aferente.

(182)

În vederea soluționării situațiilor de criză justificate, chiar și după încetarea perioadei de tranziție, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a acorda plăți naționale pentru distilarea de criză în limita a 15 % din valoarea globală a bugetului anual relevant al statului membru respectiv pentru programul său național de sprijin. Aceste plăți naționale ar trebui notificate Comisiei și aprobate înainte de a fi acordate.

(183)

Statele membre ar trebui să poată continua să efectueze plăți naționale pentru fructele cu coajă prevăzute în prezent la articolul 120 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009, pentru a amortiza efectele decuplării fostei scheme de ajutoare a Uniunii pentru fructele cu coajă. Din motive de claritate, deoarece regulamentul respectiv urmează să fie abrogat, aceste plăți naționale ar trebui prevăzute în prezentul regulament.

(184)

Ar trebui prevăzute măsuri speciale de intervenție pentru a se putea reacționa în mod eficient și concret la amenințările de perturbare a pieței. Ar trebui definită sfera de aplicare a acestor măsuri.

(185)

Pentru a reacționa în mod eficient și concret la amenințările de perturbare a pieței cauzate de majorări sau reduceri semnificative de preț pe piețele interne ori externe sau de alte evenimente și situații care perturbă sau amenință să perturbe piața în mod semnificativ, în cazul în care situația respectivă sau efectele ei pe piață sunt susceptibile să continue sau să se agraveze, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte anumite acte delegate în ceea ce privește măsurile necesare pentru a aborda respectiva situație de perturbare a pieței, respectând totodată eventualele obligații ce rezultă din acordurile internaționale și cu condiția ca orice alte măsuri disponibile în temeiul prezentului regulament să pară insuficiente, inclusiv măsuri care să extindă sau să modifice, după caz, domeniul de aplicare, durata sau alte aspecte ale altor măsuri prevăzute în cadrul prezentului regulament sau să prevadă restituții la export ori să suspende taxele la import, în totalitate sau parțial, inclusiv pentru anumite cantități sau perioade, după caz.

(186)

Restricțiile la libera circulație care rezultă din aplicarea de măsuri destinate să combată răspândirea bolilor animalelor ar putea provoca dificultăți pe piață în unul sau mai multe state membre. Experiența arată că perturbări grave ale pieței, cum ar fi reducerea importantă a consumului sau a prețurilor, pot fi provocate de o pierdere de încredere a consumatorilor cauzată de existența unor riscuri pentru sănătatea publică sau pentru sănătatea animalelor ori a plantelor. În lumina experienței, măsurile care se datorează unei pierderi a încrederii consumatorilor ar trebui extinse la produsele din plante.

(187)

Măsurile excepționale de sprijinire a pieței în sectorul cărnii de vită și mânzat, al laptelui și produselor lactate, al cărnii de porc, al cărnii de oaie și de capră, al ouălor și al cărnii de pasăre ar trebui să fie direct legate de măsurile sanitare și veterinare adoptate pentru a combate răspândirea bolilor. Măsurile ar trebui luate la cererea statelor membre pentru a evita perturbări grave ale piețelor.

(188)

Pentru a reacționa în mod concret în situații excepționale, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte anumite acte delegate în ceea ce privește extinderea listei de produse, conform prevederii din prezentul regulament, pentru care pot fi adoptate măsuri excepționale de sprijin.

(189)

Comisia ar trebui autorizată să adopte măsurile necesare pentru rezolvarea anumitor probleme specifice în caz de urgență.

(190)

Reacția eficientă și eficace la amenințările de perturbare a pieței poate avea o importanță deosebită pentru sectorul laptelui. În mod asemănător, pot apărea probleme specifice pentru sectorul respectiv în caz de urgență. Prin urmare, este necesar să se evidențieze faptul că măsurile adoptate de către Comisie, menționate anterior, în cazuri de perturbare a pieței, inclusiv a unor dezechilibre de piață, sau măsurile necesare pentru a soluționa probleme specifice în caz de urgență pot interveni, în special în sectorul laptelui.

(191)

Pentru a reacționa în perioadele de dezechilibre grave ale pieței, pot fi oportune, drept măsuri excepționale, categorii specifice de acțiuni colective ale operatorilor privați, în scopul de a stabiliza sectoarele vizate, sub rezerva unor garanții, limite și condiții clare. În cazul în care astfel de acțiuni pot intra sub incidența articolului 101 alineatul (1) din TFUE, Comisia ar trebui să fie împuternicită să prevadă o derogare temporară. Totuși, aceste acțiuni ar trebui să vină în completarea acțiunii Uniunii în cadrul intervenției publice și al depozitării private sau al măsurilor excepționale avute în vedere în prezentul regulament și nu ar trebui să afecteze funcționarea pieței interne.

(192)

Ar trebui să fie posibil să se impună întreprinderilor, statelor membre sau țărilor terțe să transmită comunicări în scopul aplicării prezentului regulament, al monitorizării, al analizei și al gestionării pieței produselor agricole, al asigurării transparenței pieței și a bunei funcționări a măsurilor din cadrul PAC, în scopul verificării, controlării, monitorizării, evaluării și auditării măsurilor din cadrul PAC, precum și al respectării cerințelor prevăzute în acordurile internaționale, inclusiv cerințele de notificare în temeiul acestor acorduri. În vederea asigurării unei abordări armonizate, raționalizate și simplificate, ar trebui să se acorde Comisiei competența de a adopta toate măsurile necesare cu privire la comunicări. În acest sens, Comisia ar trebui să țină seama de necesarul de date și de sinergiile dintre posibilele surse de date.

(193)

Pentru a asigura integritatea sistemelor de informare și autenticitatea și lizibilitatea documentelor și datelor aferente transmise, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte anumite acte delegate în ceea ce privește: natura și tipul informațiilor care trebuie notificate; categoriile de date care trebuie procesate și perioadele maxime de păstrare; scopul prelucrării, mai ales în eventualitatea publicării acestor date și a transferului lor către țări terțe; drepturile de acces la informațiile sau sistemele de informare puse la dispoziție și condițiile de publicare a informațiilor.

(194)

Se aplică dreptul Uniunii privind protecția persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date, în special Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului (10) și Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului (11).

(195)

Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor a fost consultată și a emis un aviz la 14 decembrie 2011 (12).

(196)

Ar trebui să se transfere fonduri din rezerva pentru situații de criză în sectorul agricol cu respectarea condițiilor și a procedurii menționate la articolul (24) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 și la punctul 22 din 17 decembrie 2013 Acordul Interinstituțional dintre Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară, cooperarea în chestiuni bugetare și buna gestiune financiară (13) și ar trebui clarificat că prezentul regulament reprezintă actul de bază aplicabil.

(197)

Pentru a asigura o tranziție fără probleme de la măsurile prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 la cele stabilite în prezentul regulament, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte anumite acte delegate în ceea ce privește stabilirea măsurilor necesare, în special cele necesare pentru protecția drepturilor dobândite și a așteptărilor legitime ale întreprinderilor.

(198)

Ar trebui să se recurgă la procedura de urgență pentru adoptarea actelor delegate în temeiul prezentului regulament numai în cazuri excepționale, în care aceasta se dovedește imperativ necesară pentru a reacționa în mod eficient și concret în fața riscului de perturbare a pieței sau atunci când au loc perturbări ale pieței. Utilizarea procedurii de urgență ar trebui justificată, iar cazurile în care se impune utilizarea unei astfel de proceduri ar trebui precizate.

(199)

În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentului regulament, ar trebui să se confere Comisiei competențe de executare. Competențele respective ar trebui să fie exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (14).

(200)

Procedura de examinare ar trebui utilizată pentru adoptarea actelor de punere în aplicare a prezentului regulament, dat fiind faptul că actele respective se referă la PAC conform dispozițiilor de la articolul 2 alineatul (2) litera (b) punctul (ii) din Regulamentul (UE) nr. 182/2011. Cu toate acestea, procedura de consultare ar trebui utilizată pentru adoptarea actelor de punere în aplicare a prezentului regulament cu privire la aspectele privind concurența, dat fiind că procedura de consultare este utilizată în general pentru adoptarea actelor de punere în aplicare în domeniul legislației în materie de concurență.

(201)

Comisia ar trebui să adopte acte de punere în aplicare imediat aplicabile, în ceea ce privește adoptarea, modificarea sau revocarea unor măsuri de protecție ale Uniunii, suspendarea utilizării prelucrării sub control vamal sau a regimului de perfecționare activă sau pasivă și, dacă este necesar, pentru a reacționa imediat la situația de pe piață și a soluționa probleme specifice în caz de urgență, care necesită o soluționare imediată, atunci când, în cazuri justificate corespunzător, aceste acte sunt necesare din motive imperioase de urgență.

(202)

În ceea ce privește anumite măsuri luate în temeiul prezentului regulament care necesită o acțiune rapidă sau care constau în simpla aplicare a unor dispoziții generale unor situații specifice în mod nediscreționar, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte acte de punere în aplicare fără a aplica Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

(203)

În plus, ar trebui să se delege Comisiei competența de a se achita de anumite sarcini administrative sau de gestionare care nu necesită adoptarea unor acte delegate sau de punere în aplicare.

(204)

Prezentul regulament ar trebui să prevadă anumite norme specifice cu privire la Croația, în conformitate cu Actul de aderare a Croației (15).

(205)

În conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1234/2007, mai multe măsuri sectoriale vor expira la un interval relativ scurt de la data intrării în vigoare a prezentului regulament. După abrogarea Regulamentului (CE) nr. 1234/2007, dispozițiile relevante ar trebui să continue să se aplice până la expirarea schemelor în cauză.

(206)

Regulamentul (CEE) nr. 922/72 al Consiliului (16) privind ajutorul pentru viermi de mătase pentru anul de creștere 1972/1973 este caduc; Regulamentul (CEE) nr. 234/79 privind procedura de adaptare a nomenclaturii Tarifului Vamal Comun este înlocuit de prezentul regulament; Regulamentul (CE) nr. 1601/96 al Consiliului (17) privind ajutorul pentru producătorii de hamei pentru recolta anului 1995 este o măsură temporară, care, prin natura sa, este în prezent caducă. Regulamentul (CE) nr. 1037/2001 al Consiliului (18) de autorizare a ofertei și livrării anumitor vinuri importate a fost înlocuit de dispozițiile Acordului între Comunitatea Europeană și Statele Unite ale Americii privind comerțul cu vin adoptate prin Decizia 2006/232/CE a Consiliului (19) și este, prin urmare, caduc. Din motive de claritate și certitudine juridică aceste regulamente ar trebui abrogate.

(207)

Anumite norme din sectorul laptelui și produselor lactate, în special cele privind relațiile contractuale și negocierile; furnizarea de brânzeturi cu denumire de origine protejată sau cu indicație geografică protejată; și declarațiile primilor cumpărători, organizațiilor de producători, asociațiilor organizațiilor de producători și ale organizațiilor interprofesionale au intrat de curând în vigoare și rămân justificate de situația economică actuală a pieței produselor lactate și de structura lanțului de aprovizionare. Prin urmare, acestea ar trebui aplicate în sectorul respectiv pe o perioadă suficient de lungă (atât înainte, cât și după eliminarea cotelor de lapte), pentru a le permite să își producă efectele pe deplin. Aceste norme ar trebui să fie totuși temporare și să facă obiectul unei revizuiri. Comisia ar trebui să adopte rapoarte privind evoluțiile de pe piața laptelui și produselor lactate, care trebuie prezentate până la 30 iunie 2014 și, respectiv, până la 31 decembrie 2018, referitoare în special la posibilele stimulente vizând să încurajeze fermierii să încheie acorduri de producție comune,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

PARTEA I

DISPOZIȚII INTRODUCTIVE

Articolul 1

Domeniul de aplicare

(1)   Prezentul regulament instituie o organizare comună a piețelor pentru produsele agricole, care înseamnă toate produsele enumerate în anexa I la tratate, cu excepția produselor din pescuit și din acvacultură, astfel cum sunt definite în actele legislative ale Uniunii care reglementează organizarea comună a piețelor produselor din pescuit și din acvacultură.

(2)   Produsele agricole, astfel cum sunt definite la alineatul (1), se împart în următoarele sectoare enumerate în părțile respective din anexa I:

(a)

cereale, partea I;

(b)

orez, partea II;

(c)

zahăr, partea III;

(d)

furaje uscate, partea IV;

(e)

semințe, partea V;

(f)

hamei, partea VI;

(g)

ulei de măsline și măsline de masă, partea VII;

(h)

in și cânepă, partea VIII;

(i)

fructe și legume, partea IX;

(j)

produse din fructe și legume procesate, partea X;

(k)

banane, partea XI;

(l)

vin, partea XII;

(m)

pomi și alte plante vii, bulbi, rădăcini și altele asemănătoare, flori tăiate și frunziș ornamental, partea XIII;

(n)

tutun, partea XIV;

(o)

carne de vită și mânzat, partea XV;

(p)

lapte și produse lactate, partea XVI;

(q)

carne de porc, partea XVII;

(r)

carne de oaie și de capră, partea XVIII;

(s)

ouă, partea XIX;

(t)

carne de pasăre, partea XX;

(u)

alcool etilic de origine agricolă, partea XXI;

(v)

produse apicole, partea XXII;

(w)

viermi de mătase, partea XXIII;

(x)

alte produse, partea XXIV.

Articolul 2

Dispoziții generale din cadrul politicii agricole comune (PAC)

Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 și dispozițiile adoptate în temeiul acestuia se aplică în ceea ce privește măsurile prevăzute în prezentul regulament.

Articolul 3

Definiții

(1)   În sensul prezentului regulament, se aplică definițiile privind anumite sectoare, stabilite în anexa II.

(2)   Definițiile stabilite în anexa II partea II secțiunea B se aplică numai până la sfârșitul anului de comercializare 2016/2017 pentru zahăr.

(3)   Se aplică definițiile prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 1306/2013, în Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 (20) al Parlamentului European și al Consiliului și în Regulamentul (UE) nr. 1305/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (21), în scopul aplicării prezentului regulament, cu excepția cazurilor în care există prevederi contrare în prezentul regulament.

(4)   Pentru a lua în considerare particularitățile din sectorului orezului, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate care să modifice definițiile referitoare la sectorul orezului stabilite în anexa II partea I în măsura în care este necesar pentru actualizarea definițiilor din perspectiva evoluțiilor pieței.

(5)   În sensul prezentului regulament:

(a)

„regiuni mai puțin dezvoltate” înseamnă regiunile definite ca atare la articolul 90 alineatul (2) primul paragraf litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (22).

(b)

„fenomen meteorologic nefavorabil care poate fi asimilat unui dezastru natural” înseamnă condiții meteorologice cum ar fi gerul, grindina, gheața, ploaia sau seceta care distrug mai mult de 30 % din producția medie anuală a unui fermier dat în perioada de trei ani anterioară sau într-o perioadă medie de trei ani bazată pe o perioadă de cinci ani anterioară, excluzând valorile minime și maxime.

Articolul 4

Modificări ale nomenclaturii Tarifului Vamal Comun utilizate pentru produsele agricole

Acolo unde este cazul, pentru a lua în considerare modificările aduse Nomenclaturii combinate, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate care să adapteze descrierea produselor și trimiterile din prezentul regulament la pozițiile sau subpozițiile din Nomenclatura combinată.

Articolul 5

Rate de conversie pentru orez

Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care:

(a)

se stabilesc ratele de conversie pentru orez pentru diferite stadii de procesare, respectiv costurile de procesare și valoarea produselor secundare;

(b)

se adoptă toate măsurile necesare cu privire la aplicarea ratelor de conversie pentru orez.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

Articolul 6

Anii de comercializare

Sunt stabiliți următorii ani de comercializare:

(a)

de la data de 1 ianuarie la data de 31 decembrie a unui an dat, pentru sectoarele fructelor și al legumelor, al fructelor și al legumelor procesate și al bananelor;

(b)

de la data de 1 aprilie la data de 31 martie a anului următor, pentru sectorul furajelor uscate și cel al viermilor de mătase;

(c)

de la data de 1 iulie la data de 30 iunie a anului următor pentru:

(i)

sectorul cerealelor;

(ii)

sectorul semințelor;

(iii)

sectorul uleiului de măsline și al măslinelor de masă;

(iv)

sectorul inului și al cânepii;

(v)

sectorul laptelui și produselor lactate;

(d)

de la data de 1 august la data de 31 iulie a anului următor, pentru sectorul vitivinicol;

(e)

de la data de 1 septembrie la data de 31 august a anului următor, pentru sectorul orezului;

(f)

de la data de 1 octombrie la data de 30 septembrie a anului următor, pentru sectorul zahărului.

Articolul 7

Praguri de referință

(1)   Se fixează următoarele praguri de referință:

(a)

pentru sectorul cerealelor, 101,31 EUR/tonă pentru stadiul de comercializare cu ridicata a mărfurilor livrate la depozite, înainte de descărcare;

(b)

pentru orezul nedecorticat, 150 EUR/tonă pentru calitatea standard astfel cum este definită la punctul A din anexa III, pentru stadiul de comercializare cu ridicata a mărfurilor livrate la depozite, înainte de descărcare;

(c)

pentru zahărul de calitate standard, astfel cum este definit la punctul B din anexa III, în privința zahărului neambalat, franco fabrică:

(i)

zahăr alb: 404,4 EUR/tonă;

(ii)

zahăr brut: 335,2 EUR/tonă;

(d)

pentru sectorul cărnii de vită și de mânzat, 2 224 EUR/tonă pentru carcasele de bovine masculi din clasa de conformație/gradul de acoperire cu grăsime R3, astfel cum este prevăzut în grila utilizată în Uniune pentru clasificarea carcaselor de bovine cu vârsta de opt luni sau mai mult, menționată la punctul A din anexa IV;

(e)

pentru sectorul laptelui și al produselor lactate;

(i)

246,39 EUR pe 100 kg pentru unt;

(ii)

169,80 EUR/100 kg pentru lapte praf degresat;

(f)

pentru carnea de porc, 1 509,39 EUR/tonă pentru carcasele de porc de calitate standard, definite în termeni de greutate și conținut de carne macră, astfel cum se stabilește în grila utilizată în Uniune pentru clasificarea carcaselor de porc menționată la punctul B din anexa IV, după cum urmează:

(i)

carcasele care cântăresc de la 60 la mai puțin de 120 kg: clasa E;

(ii)

carcasele care cântăresc de la 120 la 180 kg: clasa R;

(g)

pentru sectorul uleiului de măsline:

(i)

1 779 EUR/tonă pentru ulei de măsline extra virgin;

(ii)

1 710 EUR/tonă pentru uleiul de măsline virgin;

(iii)

1 524 EUR/tonă pentru uleiul de măsline lampant cu două grade de aciditate liberă, această sumă fiind redusă cu 36,70 EUR/tonă pentru fiecare grad suplimentar de aciditate.

(2)   Pragurile de referință prevăzute la alineatul (1) sunt revizuite constant de Comisie, ținând seama de criterii obiective, în special în funcție de evoluția producției, a costurilor de producție, îndeosebi a costurilor factorilor de producție, precum și în funcție de tendințele piețelor. Dacă este cazul, pragurile de referință se actualizează în conformitate cu procedura legislativă ordinară având în vedere evoluțiile producției și ale piețelor.

PARTEA II

PIAȚA INTERNĂ

TITLUL I

INTERVENȚIA PE PIAȚĂ

CAPITOLUL I

Intervenția publică și ajutorul pentru depozitarea privată

Secțiunea 1

Dispoziții generale privind intervenția publică și ajutorul pentru depozitarea privată

Articolul 8

Domeniul de aplicare

Prezentul capitol stabilește normele referitoare la intervenția pe piață în ceea ce privește:

(a)

intervenția publică, dacă produsele sunt achiziționate de autoritățile competente ale statelor membre și sunt depozitate de acestea până la desfacere; și

(b)

acordarea de ajutor pentru depozitarea produselor de către operatori privați.

Articolul 9

Proveniența produselor eligibile

Produsele eligibile pentru achiziție în cadrul intervenției publice sau pentru acordarea de ajutoare pentru depozitarea privată sunt originare din Uniune. De asemenea, dacă produsele provin din recolte, acestea trebuie să fi fost recoltate în Uniune, iar dacă provin din lapte, laptele respectiv trebuie să fi fost produs în Uniune.

Articolul 10

Grila utilizată în Uniune pentru clasificarea carcaselor

Grila utilizată în Uniune pentru clasificarea carcaselor se aplică în conformitate cu punctul A și, respectiv, B din anexa IV în sectorul cărnii de vită și mânzat în ceea ce privește carcasele de bovine cu vârsta de opt luni sau mai mult și în sectorul cărnii de porc în ceea ce privește porcii alții decât cei folosiți pentru reproducere.

În sectorul cărnii de oaie și de capră, statele membre pot aplica grila utilizată în Uniune pentru clasificarea carcaselor de oaie, în conformitate cu normele stabilite la punctul C din anexa IV.

Secțiunea 2

Intervenția publică

Articolul 11

Produse eligibile pentru intervenția publică

Intervenția publică se aplică pentru produsele următoare, în conformitate cu condițiile stabilite în prezenta secțiune, precum și cu orice cerințe și condiții suplimentare care pot fi stabilite de Comisie prin intermediul unor acte delegate, în temeiul articolului 19, și al unor acte de punere în aplicare, în temeiul articolului 20:

(a)

grâu comun, grâu dur, orz și porumb;

(b)

orez nedecorticat;

(c)

carne proaspătă sau refrigerată din sectorul cărnii de vită și mânzat, încadrate la codurile NC 0201 10 00 și 0201 20 20-0201 20 50;

(d)

unt produs direct și exclusiv din smântână pasteurizată obținută direct și exclusiv din lapte de vacă într-o întreprindere agreată din Uniune, cu un conținut minim de grăsimi butirice de 82 % din greutate și cu un conținut maxim de apă de 16 % din greutate;

(e)

lapte praf degresat de calitate superioară obținut din lapte de vacă prin procedeul pulverizării într-o întreprindere agreată din Uniune, cu un conținut minim de materie proteică de 34 % din greutatea substanței uscate, fără grăsimi.

Articolul 12

Perioadele de intervenție publică

Intervenția publică este disponibilă pentru:

(a)

grâu comun, grâu dur, orz și porumb, de la 1 noiembrie la 31 mai;

(b)

orez nedecorticat, de la 1 aprilie la 31 iulie;

(c)

carnea de vită și mânzat, pe durata întregului an;

(d)

unt și lapte praf degresat, de la 1 martie la 30 septembrie.

Articolul 13

Deschiderea și închiderea intervenției publice

(1)   În cursul perioadelor menționate la articolul 11, intervenția publică:

(a)

este deschisă pentru grâul comun, unt și laptele praf degresat;

(b)

poate fi deschisă de Comisie, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, pentru grâu dur, orz, porumb și orez nedecorticat (inclusiv soiuri sau tipuri specifice de orez nedecorticat), dacă situația de pe piață impune acest lucru. Actele de punere în aplicare respective sunt adoptate în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2);

(c)

poate fi deschisă de Comisie pentru sectorul cărnii de vită și mânzat, prin intermediul unor acte de punere în aplicare adoptate fără a se aplica procedura menționată la articolul 229 alineatul (2) sau (3), în cazul în care prețul mediu de piață în decursul unei perioade reprezentative stabilite în temeiul articolului 20 primul paragraf litera (c) într-un stat membru sau într-o regiune a unui stat membru, înregistrat pe baza grilei utilizate în Uniune pentru clasificarea carcaselor de bovine menționate la punctul A din anexa IV, este mai mic de 85 % din pragul de referință stabilit la articolul 7 alineatul (1) litera (d).

(2)   Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care să închidă intervenția publică pentru sectorul cărnii de vită și mânzat în cazul în care, în decursul unei perioade reprezentative stabilite în temeiul articolului 20 primul paragraf litera (c), nu mai sunt îndeplinite condițiile prevăzute la prezentul articol alineatul (1) litera (c). Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă fără a se aplica procedura menționată la articolul 229 alineatul (2) sau (3).

Articolul 14

Achizițiile la preț fix sau prin procedură de atribuire

Atunci când intervenția publică este deschisă în conformitate cu articolul 13 alineatul (1), măsurile privind stabilirea prețurilor de achiziție pentru produsele menționate la articolul 11, precum și, după caz, măsurile privind limitările cantitative atunci când achizițiile au loc la preț fix, se adoptă de către Consiliu în conformitate cu articolul 43 alineatul (3) din TFUE.

Articolul 15

Prețul de intervenție publică

(1)   Prețul de intervenție publică înseamnă:

(a)

prețul la care produsele sunt achiziționate în cadrul intervenției publice dacă acest lucru se face la preț fix; sau

(b)

prețul maxim la care produsele eligibile pentru intervenția publică pot fi achiziționate, dacă acest lucru se face prin procedură de atribuire.

(2)   Măsurile de stabilire a nivelului prețului de intervenție publică, inclusiv valoarea majorărilor și a reducerilor, se adoptă de către Consiliu în conformitate cu articolul 43 alineatul (3) din TFUE.

Articolul 16

Principii generale privind desfacerea produselor din stocul de intervenție publică

(1)   Desfacerea produselor achiziționate în cadrul intervenției publice are loc astfel încât:

(a)

să se evite orice perturbare a pieței;

(b)

să se asigure accesul egal la mărfuri, precum și egalitatea de tratament a cumpărătorilor; și

(c)

să se respecte angajamentele care decurg din acordurile internaționale încheiate în conformitate cu TFUE.

(2)   Produsele achiziționate conform intervenției publice pot fi desfăcute prin punerea lor la dispoziție pentru programul de distribuire de produse alimentare către persoanele cele mai defavorizate din Uniune astfel cum se prevede în actele juridice relevante ale Uniunii. În acest caz, valoarea contabilă a acestor produse trebuie să fie la nivelul prețului pertinent de intervenție publică stabilit, menționat la articolul 14 alineatul (2) din prezentul regulament.

(3)   În fiecare an, Comisia publică detalii privind condițiile în care au fost vândute în anul anterior produsele achiziționate conform intervenției publice.

Secțiunea 3

Ajutorul pentru depozitarea privată

Articolul 17

Produse eligibile

Ajutorul pentru depozitarea privată se poate acorda pentru produsele enumerate în continuare, în conformitate cu condițiile stabilite în prezenta secțiune, precum și cu orice alte cerințe și condiții care urmează a fi adoptate de Comisie, prin intermediul unor acte delegate în temeiul articolului 18 alineatul (1) sau al articolului 19 și al unor acte de punere în aplicare în temeiul articolului 18 alineatul (2) sau al articolului 20:

(a)

zahăr alb;

(b)

ulei de măsline;

(c)

fibre de in;

(d)

carne proaspătă sau refrigerată de la bovine cu vârsta de opt luni sau mai mult;

(e)

unt produs din smântână obținută direct și exclusiv din lapte de vacă;

(f)

brânză;

(g)

lapte praf degresat fabricat din lapte de vacă;

(h)

carne de porc;

(i)

carne de oaie și de capră.

Litera (f) de la primul paragraf se aplică doar în cazul brânzei care beneficiază de o denumire de origine protejată sau de o indicație geografică protejată în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1151/2012, care este depozitată pentru o perioadă care depășește durata de maturare prevăzută în caietul de sarcini al produsului menționat la articolul 7 din regulamentul respectiv și/sau pentru o perioadă de maturare care contribuie la sporirea valorii brânzei.

Articolul 18

Condiții de acordare a ajutorului

(1)   Pentru a se asigura transparența pieței, Comisia este împuternicită să adopte, în cazurile în care este necesar, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care să stabilească condițiile în care se poate decide să acorde ajutor pentru depozitarea privată a produselor enumerate la articolul 17, ținând seama de:

(a)

prețurile medii de piață înregistrate în Uniune și de pragurile de referință, precum și de costurile de producție ale produselor respective; și/sau

(b)

necesitatea de a reacționa în timp util la o situație de pe piață deosebit de dificilă sau la evoluțiile economice cu un impact negativ semnificativ asupra marjelor din sectorul respectiv.

(2)   Comisia poate să adopte acte de punere în aplicare prin care

(a)

se acordă ajutor pentru depozitarea privată pentru produsele enumerate la articolul 17, ținând seama de condițiile menționate la alineatul (1) de la prezentul articol;

(b)

se limitează acordarea ajutorului pentru depozitarea privată.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

(3)   Măsurile privind stabilirea nivelului ajutorului pentru depozitarea privată prevăzut la articolul 17 se adoptă de către Consiliu în conformitate cu articolul 43 alineatul (3) din TFUE.

Secțiunea 4

Dispoziții comune privind intervenția publică și ajutorul pentru depozitarea privată

Articolul 19

Competențe delegate

(1)   Pentru a se garanta că produsele cumpărate în cadrul intervenției publice sau prin ajutor pentru depozitare privată sunt potrivite pentru depozitare pe termen lung și de o calitate bună, corectă și vandabilă, precum și pentru a lua în considerare particularitățile diferitelor sectoare în scopul asigurării utilizării rentabile a intervenției publice și a depozitării private, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care să stabilească cerințele și condițiile pe care trebuie să le îndeplinească produsele respective, în plus față de cerințele prevăzute în prezentul regulament. Respectivele cerințe și condiții vizează, pentru produsele achiziționate și depozitate, garantarea:

(a)

calității acestora în ceea ce privește parametrii de calitate, grupurile de calitate, gradele de calitate, categoriile, caracteristicile și vechimea produsului;

(b)

eligibilității acestora, în ceea ce privește cantitățile, ambalarea, inclusiv etichetarea, conservarea, contractele de depozitare anterioare, aprobarea întreprinderilor, precum și stadiul produselor cărora li se aplică prețul de intervenție publică și ajutorul pentru depozitarea privată.

(2)   Pentru a lua în considerare particularitățile sectorului cerealelor și ale sectorului orezului nedecorticat, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care să se stabilească criteriile de calitate atât în ceea ce privește achizițiile, cât și vânzările de grâu comun, grâu dur, orz, porumb și orez nedecorticat.

(3)   Pentru a asigura o capacitate de depozitare adecvată și eficiența sistemului de intervenție publică în ceea ce privește rentabilitatea, distribuția și accesul pentru operatori, precum și pentru a menține calitatea produselor achiziționate în cadrul intervenției publice pentru desfacerea acestora la finalul perioadei de stocare, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care să se stabilească:

(a)

cerințele care trebuie să fie îndeplinite de spațiile de depozitare pentru toate produsele care fac obiectul intervenției publice;

(b)

normele privind depozitarea produselor în interiorul și în afara statului membru responsabil pentru acestea și pentru tratarea acestor produse în ceea ce privește taxele vamale și toate celelalte sume care trebuie acordate sau percepute în cadrul PAC.

(4)   Pentru a se garanta că ajutorul pentru depozitare privată are efectul dorit asupra pieței, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care să se stabilească:

(a)

normele și condițiile aplicabile în cazul în care cantitatea depozitată este mai mică decât cantitatea contractată;

(b)

condițiile pentru acordarea unui avans din respectivul ajutor;

(c)

condițiile în care se poate decide că produsele care fac obiectul contractelor de depozitare privată pot fi repuse pe piață sau eliminate.

(5)   Pentru a se asigura funcționarea adecvată a intervenției publice și a sistemelor de depozitare privată, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate:

(a)

prin care să se prevadă utilizarea procedurilor de atribuire care garantează accesul egal la mărfuri, precum și egalitatea de tratament a operatorilor;

(b)

prin care să se stabilească condițiile suplimentare care trebuie îndeplinite de operatori pentru a facilita gestionarea și controlul eficient al sistemului pentru statele membre și operatori;

(c)

prin care să se stabilească cerința impusă operatorilor de a constitui o garanție care să garanteze îndeplinirea obligațiilor acestora.

(6)   Pentru a lua în considerare evoluțiile tehnice și necesitățile sectoarelor menționate la articolul 10, precum și necesitatea de a standardiza prezentarea diferitelor produse în scopul de a îmbunătăți transparența pieței, înregistrarea prețurilor și aplicarea măsurilor de intervenție pe piață, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care:

(a)

se adaptează și actualizează dispozițiile din anexa IV privind grila utilizată în Uniune pentru clasificarea, identificarea și prezentarea carcaselor;

(b)

se stabilesc dispoziții suplimentare referitoare la clasificarea, inclusiv de către clasificatori calificați, la gradarea pe clase, inclusiv prin tehnicile de clasificare automatizată, la identificarea, cântărirea și marcarea carcaselor, precum și la calcularea prețurilor medii în Uniune și la coeficienții de ponderare utilizați la calcularea prețurilor respective;

(c)

se stabilesc, pentru sectorul cărnii de vită și mânzat, derogări de la dispoziții și derogări speciale care pot fi acordate de statele membre abatoarelor în care sunt sacrificate puține animale din specia bovină, precum și dispoziții suplimentare privind produsele în cauză, inclusiv dispoziții privind clasele de conformație și gradul de acoperire cu grăsime, iar pentru sectorul cărnii de oaie, dispoziții suplimentare privind greutatea, culoarea cărnii și gradul de acoperire cu grăsime și criteriile de clasificare a mieilor ușori;

(d)

statele membre sunt autorizate să nu aplice grila pentru clasificarea carcaselor de porc și sunt autorizate să folosească și alte criterii de evaluare decât greutatea și conținutul de carne macră estimat sau să prevadă derogări de la grila respectivă.

Articolul 20

Competențe de executare în conformitate cu procedura de examinare

Comisia adoptă acte de punere în aplicare prin care să se stabilească măsurile necesare pentru aplicarea uniformă a prezentului capitol. Măsurile menționate pot viza în mod special:

(a)

costurile pe care trebuie să le plătească operatorul în cazul în care produsele livrate pentru intervenție publică nu îndeplinesc cerințele minime de calitate;

(b)

stabilirea capacității minime de depozitare pentru spațiile de stocare pentru intervenție;

(c)

perioadele, piețele și prețurile de piață reprezentative necesare pentru aplicarea prezentului capitol;

(d)

livrarea produselor care urmează să fie achiziționate în cadrul intervenției publice, costurile de transport care trebuie suportate de ofertant, preluarea produselor de către agențiile de plăți și plata;

(e)

diferitele operațiuni aferente procesului de dezosare pentru sectorul cărnii de vită și mânzat;

(f)

modalitățile practice pentru ambalarea, comercializarea și etichetarea produselor;

(g)

procedurile pentru aprobarea întreprinderilor care produc unt și lapte praf degresat în sensul prezentului capitol;

(h)

orice autorizație de depozitare în afara teritoriului statului membru în care produsele au fost achiziționate și depozitate;

(i)

vânzarea sau eliminarea produselor achiziționate în cadrul intervenției publice, în special în ceea ce privește prețurile de vânzare, condițiile referitoare la scoaterea din depozit, utilizarea sau destinația ulterioară a produselor eliberate din stoc, inclusiv procedurile privind produsele puse la dispoziție spre a fi utilizate în cadrul programului menționat la articolul 16 alineatul (2), inclusiv transferurile între statele membre;

(j)

în ceea ce privește produsele achiziționate în cadrul intervenției publice, dispozițiile privind posibilitatea pentru statele membre să vândă, sub propria lor răspundere, cantități mici rămase în depozit sau cantități care nu mai pot fi reambalate sau care s-au deteriorat;

(k)

în ceea ce privește depozitarea privată, încheierea și conținutul contractelor dintre autoritatea competentă a statului membru și solicitanți;

(l)

plasarea și păstrarea produselor în depozitare privată și scoaterea acestora din depozit;

(m)

durata depozitării private și dispozițiile conform cărora această durată, odată specificată în contracte, poate fi scurtată sau prelungită;

(n)

procedurile care trebuie urmate pentru achizițiile la preț fix, inclusiv procedurile pentru garanția care trebuie constituită și valoarea acesteia, sau pentru acordarea ajutorului stabilit în prealabil pentru depozitarea privată;

(o)

recurgerea la proceduri de atribuire atât pentru intervenție publică, cât și pentru depozitarea privată, în special în ceea ce privește:

(i)

depunerea ofertelor și cantitatea minimă pentru care se poate depune o ofertă;

(ii)

procedurile pentru garanția care trebuie constituită și valoarea acesteia; și

(iii)

selectarea ofertelor, asigurându-se că se acordă prioritate celor mai favorabile pentru Uniune și permițând totodată ca acest fapt să nu ducă neapărat la atribuirea unui contract;

(p)

aplicarea grilelor utilizate în Uniune pentru clasificarea carcaselor de vită, de porc și de oaie;

(q)

o prezentare a carcaselor și a semicarcaselor diferită de cea prevăzută la punctul A.IV din în anexa IV în vederea stabilirii prețurilor de piață;

(r)

factorii de corecție care trebuie aplicați de statele membre pentru a fi utilizați pentru o prezentare diferită a carcaselor de vită și de oaie în cazul în care nu este utilizată prezentarea de referință;

(s)

modalitățile practice pentru marcarea carcaselor clasificate și pentru calcularea de către Comisie a mediei ponderate a prețului din Uniune pentru carcasele de vită, porc și oaie;

(t)

autorizarea statelor membre de a dispune, în ceea ce privește porcii sacrificați pe teritoriile lor, o prezentare a carcaselor de porc diferită de cea prevăzută la punctul B.III din anexa IV, dacă este îndeplinită una dintre următoarele condiții:

(i)

practicile comerciale obișnuite de pe teritoriul lor diferă de prezentarea standard definită la anexa IV punctul B.III primul paragraf;

(ii)

cerințele tehnice justifică această prezentare;

(iii)

carcasele sunt jupuite în mod uniform;

(u)

dispozițiile pentru revizuirea la fața locului a punerii în aplicare a clasificării carcaselor în statele membre de către un comitet al Uniunii alcătuit din experți ai Comisiei și experți numiți de statele membre, pentru a asigura acuratețea și fiabilitatea clasificării carcaselor. Aceste dispoziții prevăd ca Uniunea să suporte costurile rezultate din activitatea de revizuire.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

Articolul 21

Alte competențe de executare

Comisia adoptă acte de punere în aplicare pentru a autoriza statele membre să utilizeze, pentru mieii cu greutatea carcasei mai mică de 13 kg, prin derogare de la punctul C.III din anexa IV, următoarele criterii de clasificare:

(a)

greutatea carcasei;

(b)

culoarea cărnii;

(c)

gradul de acoperire cu grăsime.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă fără a se aplica procedura menționată la articolul 229 alineatul (2) sau (3).

CAPITOLUL II

Scheme de ajutor

Secțiunea 1

scheme de îmbunătățire a accesului la alimente

Articolul 22

Grupul-țintă

Schemele de ajutor destinate îmbunătățirii distribuirii de produse agricole și a obiceiurilor alimentare ale copiilor vizează copiii care frecventează în mod regulat creșe, grădinițe sau instituții școlare de nivel primar sau secundar, care sunt administrate sau recunoscute de autoritățile competente din statele membre.

Subsecțiunea 1

Programul de încurajare a consumului de fructe și legume în școli

Articolul 23

Ajutor pentru aprovizionarea cu fructe și legume, fructe și legume procesate și produse pe bază de banane destinate copiilor

(1)   Ajutoarele din partea Uniunii se acordă pentru:

(a)

aprovizionarea instituțiilor de învățământ menționate la articolul 22 cu produse din sectorul fructelor și legumelor, al fructelor și legumelor procesate și al bananelor, destinate copiilor; și

(b)

anumite costuri legate de logistică, precum și de distribuție, echipamente, promovare, monitorizare, evaluare și măsurile de însoțire.

(2)   Statele membre care doresc să participe la program elaborează, la nivel național sau regional, o strategie prealabilă pentru punerea în aplicare a acestuia. Acestea prevăd, de asemenea, măsurile de însoțire necesare pentru a asigura eficacitatea programului și care pot include informații privind măsurile educative legate de obiceiurile alimentare sănătoase, lanțurile alimentare locale și lupta împotriva risipei de alimente.

(3)   Cu ocazia elaborării strategiilor lor, statele membre întocmesc o listă a produselor din sectorul fructelor și legumelor, al fructelor și legumelor procesate și al bananelor care vor fi eligibile în cadrul programelor lor. Lista nu include produse care sunt enumerate în anexa V.

Cu toate acestea, în cazuri justificate corespunzător, ca de exemplu atunci când un stat membru dorește să asigure o gamă largă de produse prin programul său sau dorește ca programul său să fie mai atractiv, strategiile pot prevedea posibilitatea ca astfel de produse să devină eligibile doar în cazul în care se adaugă cantități limitate din substanțele enumerate în anexa menționată.

Statele membre asigură faptul că autoritățile lor competente în materie de sănătate aprobă lista acestor produse care sunt eligibile în cadrul programelor lor.

Statele membre își selecționează produsele pe baza unor criterii obiective care pot include aspecte legate de sănătate și mediu, caracterul sezonier, soiul sau disponibilitatea produsului, acordând prioritate, pe cât posibil, produselor originare din Uniune, în special achizițiilor locale, piețelor locale, lanțurilor de aprovizionare scurte sau beneficiilor pentru mediu.

(4)   Măsurile de stabilire a ajutorului din partea Uniunii menționat la alineatul (1) se adoptă de către Consiliu în conformitate cu articolul 43 alineatul (3) din TFUE.

(5)   Ajutorul Uniunii, menționat la alineatul (1), este alocat fiecărui stat membru în funcție de criterii obiective care au la bază proporția de copii cu vârste între șase și zece ani.

Statele membre care participă la regimul de ajutoare solicită în fiecare an un ajutor din partea Uniunii pe baza strategiei lor menționate la alineatul (2).

Măsurile privind stabilirea nivelului minim al ajutorului din partea Uniunii pentru fiecare stat membru care participă la regimul de ajutoare, precum și privind repartizarea indicativă și cea definitivă a ajutorului către statele membre se adoptă de către Consiliu în conformitate cu articolul 43 alineatul (3) din TFUE.

(6)   Ajutorul din partea Uniunii prevăzut la alineatul (1) nu este utilizat pentru a înlocui finanțarea acordată oricăror programe naționale în derulare de încurajare a consumului de fructe în școli, care furnizează fructe și legume, fructe și legume procesate și banane, sau altor programe de distribuire la nivelul școlilor care includ astfel de produse.

Totuși, dacă un stat membru are deja în derulare un program care ar fi eligibil pentru obținerea de ajutor din partea Uniunii în temeiul prezentului articol și dacă acesta intenționează să extindă aplicarea lui sau să îl facă mai eficient, inclusiv în ceea ce privește grupul-țintă al programului, durata acestuia sau produsele eligibile, ajutorul Uniunii poate fi acordat dacă limitările stabilite în conformitate cu articolul 43 alineatul (3) din TFUE sunt respectate în ceea ce privește raportul dintre ajutorul Uniunii și cuantumul total al contribuției naționale. În acest caz, statul membru indică în strategia sa de punere în aplicare cum intenționează să își extindă programul sau să îl facă mai eficient.

(7)   Statele membre pot acorda, pe lângă ajutoarele din partea Uniunii, un ajutor național, în conformitate cu articolul 217.

(8)   Programul Uniunii de încurajare a consumului de fructe și legume în școli nu aduce atingere niciunui alt program național separat de încurajare a consumului de fructe și legume în școli care este compatibil cu dreptul Uniunii.

(9)   Uniunea poate finanța, de asemenea, în conformitate cu articolul 6 din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013, măsuri de informare, monitorizare și evaluare legate de programul de încurajare a consumului de fructe și legume în școli, inclusiv măsuri de sensibilizare a publicului cu privire la acest program și măsuri conexe de constituire a unei rețele.

(10)   Statele membre participante la program aduc la cunoștința publicului, în locurile de distribuție a alimentelor, participarea lor la schema de ajutoare și faptul că acesta este subvenționat de Uniune.

Articolul 24

Competențe delegate

(1)   Pentru a promova formarea unor obiceiuri alimentare sănătoase în rândul copiilor și pentru a se asigura că ajutorul îi vizează pe copiii din grupul-țintă menționat la articolul 22, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care se stabilesc norme referitoare la:

(a)

criteriile suplimentare referitoare la direcționarea ajutorului de către statele membre;

(b)

aprobarea și selectarea solicitanților ajutorului de către statele membre;

(c)

elaborarea de strategii naționale sau regionale și măsurile conexe.

(2)   Pentru a asigura utilizarea eficientă și direcționată a fondurilor din partea Uniunii, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care se stabilesc:

(a)

metoda de realocare în ceea ce privește repartizarea orientativă a ajutorului menționată la articolul 23 alineatul (5) între statele membre pe baza cererilor de ajutor primite;

(b)

costurile din cadrul strategiilor statelor membre eligibile pentru ajutor din partea Uniunii și posibilitatea fixării unui plafon global pentru anumite costuri;

(c)

obligația statelor membre de a monitoriza și evalua eficacitatea programelor lor de încurajare a consumului de fructe și legume în școli.

(3)   Pentru a spori gradul de sensibilizare cu privire la program, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate care să impună statelor membre ca, printr-un program de încurajare a consumului de fructe și legume în școli, să aducă la cunoștința publicului caracterul de subvenționare al ajutorului din partea Uniunii.

Articolul 25

Competențe de executare în conformitate cu procedura de examinare

Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care să se stabilească măsurile necesare pentru aplicarea prezentei subsecțiuni, inclusiv:

(a)

informațiile care urmează să fie incluse în strategiile statelor membre;

(b)

cererile de ajutor și plăți;

(c)

metodele de promovare a schemei și măsurile de constituire a unor rețele la nivelul acesteia;

(d)

prezentarea, formatul și conținutul rapoartelor de evaluare și de monitorizare realizate de statele membre care participă la programul Uniunii de încurajare a consumului de fructe și legume în școli.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

Subsecțiunea 2

Programul de distribuire a laptelui în școli

Articolul 26

Ajutor pentru distribuirea de lapte și produse lactate către copii

(1)   Se acordă ajutoare din partea Uniunii pentru distribuirea către copiii din instituțiile de învățământ menționate la articolul 22 a unor produse din lapte și lapte procesat încadrate la codurile NC 0401, 0403, 0404 90 și 0406 sau la codul NC 2202 90.

(2)   Începând cu 1 august 2015, statele membre care doresc să participe la program trebuie să aibă în prealabil o strategie, la nivel național sau regional, pentru punerea în aplicare a acestuia. Acestea pot prevedea, de asemenea, măsuri de însoțire care pot include informații privind măsurile educative legate de obiceiurile alimentare sănătoase, lanțurile alimentare locale și lupta împotriva risipei de alimente și care sunt necesare pentru a asigura eficacitatea programului.

(3)   Cu ocazia elaborării strategiilor lor, statele membre întocmesc o listă cuprinzând laptele și produsele lactate care vor fi eligibile în cadrul programelor lor respective, în conformitate cu normele adoptate de Comisie în temeiul articolului 27.

(4)   Cu excepția distribuției de mese gratuite pentru copii în instituțiile de învățământ, ajutorul din partea Uniunii prevăzut la alineatul (1) nu este folosit pentru a înlocui finanțarea acordată oricăror programe naționale în derulare de încurajare a consumului de lapte și produse lactate sau altor programe de distribuție la nivelul școlilor care includ laptele și produsele lactate. Cu toate acestea, se poate acorda ajutor din partea Uniunii dacă un stat membru are deja în derulare un program care ar fi eligibil pentru obținerea de ajutor din partea Uniunii în temeiul prezentului articol și dacă intenționează să extindă aplicarea acestuia sau să îl facă mai eficient, inclusiv în ceea ce privește grupul-țintă al programului, durata acestuia sau produsele eligibile. În acest caz, statul membru indică în strategia sa de punere în aplicare cum intenționează să își extindă programul sau să îl facă mai eficient.

(5)   Statele membre pot acorda, pe lângă ajutoarele din partea Uniunii, un ajutor național, în conformitate cu articolul 217.

(6)   Programul Uniunii de încurajare a consumului de lapte și produse lactate în școli nu aduce atingere niciunui alt program național separat de încurajare a consumului de lapte și produse lactate în școli care este compatibil cu dreptul Uniunii.

(7)   Măsurile cu privire la stabilirea ajutoarelor din partea Uniunii pentru întreaga gamă de lapte și produse lactate și a cantității maxime eligibile pentru ajutor din partea Uniunii, în conformitate cu alineatul (1), se iau de către Consiliu în conformitate cu articolul 43 alineatul (3) din TFUE.

(8)   Statele membre participante la program aduc la cunoștința publicului, în locurile de distribuire a alimentelor, participarea lor la schema de ajutoare și faptul că acesta este subvenționat de Uniune.

Articolul 27

Competențe delegate

(1)   Pentru a lua în considerare evoluția tendințelor în cazul modelelor de consum de produse lactate, inovațiile și evoluțiile de pe piața produselor lactate, disponibilitatea produselor pe diferite piețe ale Uniunii, precum și aspectele nutriționale, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care se stabilesc:

(a)

produsele eligibile pentru ajutor în cadrul programului, în conformitate cu dispozițiile articolului 26 alineatul (1) și ținând seama de aspectele nutriționale;

(b)

elaborarea de strategii naționale sau regionale de către statele membre, inclusiv măsurile de însoțire, după caz; și

(c)

măsurile necesare pentru monitorizare și evaluare.

(2)   Pentru a asigura utilizarea eficace și eficientă a ajutorului din partea Uniunii, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care se stabilesc:

(a)

norme privind eligibilitatea beneficiarilor și a solicitanților de ajutor;

(b)

cerința ca solicitanții să fie aprobați de statele membre;

(c)

utilizarea produselor lactate care beneficiază de ajutor în pregătirea meselor servite în instituțiile de învățământ.

(3)   Pentru a se asigura că solicitanții ajutorului își respectă obligațiile, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate privind obligația de a constitui o garanție în cazul în care se efectuează o plată în avans din ajutor.

(4)   Pentru a spori gradul de sensibilizare cu privire la schema de ajutoare, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate care se precizează condițiile în care statele membre urmează să facă cunoscută participarea lor la programul de ajutor și faptul că acesta este subvenționat de Uniune.

(5)   Pentru a se asigura reflectarea ajutorului în prețul la care produsele sunt disponibile în cadrul programului, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care se stabilesc norme privind instituirea monitorizării prețurilor în cadrul programului.

Articolul 28

Competențe de executare în conformitate cu procedura de examinare

Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care se stabilesc măsurile necesare pentru aplicarea prezentei subsecțiuni, inclusiv cu privire la:

(a)

procedurile care să garanteze respectarea cantității maxime eligibile pentru ajutoare;

(b)

procedurile privind garanția care trebuie constituită și cuantumul acesteia, în cazul în care este efectuată o plată în avans;

(c)

informațiile care să le fie furnizate statelor membre pentru aprobarea solicitanților, cereri de ajutor și plăți;

(d)

metodele de promovare a schemei;

(e)

gestionarea sistemului de monitorizare a prețurilor conform articolului 27 alineatul (5).

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

Secțiunea 2

Ajutorul în sectorul uleiului de măsline și al măslinelor de masă

Articolul 29

Programe de sprijinire a sectorului uleiului de măsline și al măslinelor de masă

(1)   Uniunea finanțează programe de lucru trienale care urmează să fie stabilite de organizații de producători recunoscute în temeiul articolului 152, asociații ale organizațiilor de producători recunoscute în temeiul articolului 156 sau organizațiile interprofesionale recunoscute în temeiul articolului 157 în unul sau mai multe dintre domeniile următoare:

(a)

monitorizarea și gestionarea pieței în sectorul uleiului de măsline și al măslinelor de masă;

(b)

ameliorarea impactului cultivării măslinelor asupra mediului;

(c)

îmbunătățirea competitivității culturilor de măsline prin modernizare;

(d)

ameliorarea calității producției de ulei de măsline și de măsline de masă;

(e)

sistemul de trasabilitate, certificarea și protejarea calității uleiului de măsline și a măslinelor de masă, în special monitorizarea calității uleiurilor de măsline vândute consumatorilor finali, sub autoritatea administrațiilor naționale;

(f)

difuzarea informațiilor privind acțiunile desfășurate de organizațiile de producători, de asociațiile organizațiilor de producători sau de organizațiile interprofesionale în vederea îmbunătățirii calității uleiului de măsline și a măslinelor de masă.

(2)   Finanțarea de către Uniune a programelor de lucru menționate la alineatul (1) este:

(a)

11 098 000 EUR pe an pentru Grecia;

(b)

576 000 EUR pe an pentru Franța; și

(c)

35 991 000 EUR pe an pentru Italia.

(3)   Finanțarea maximă de către Uniune a programelor de lucru menționate la alineatul (1) este limitată la sumele rezervate de statele membre. Finanțarea maximă a costurilor eligibile este:

(a)

75 % pentru activitățile desfășurate în domeniile menționate la alineatul (1) literele (a), (b) și (c);

(b)

75 % pentru investițiile în active fixe și 50 % pentru alte activități desfășurate în domeniul menționat la alineatul (1) litera (d);

(c)

75 % pentru programele de lucru desfășurate în cel puțin trei țări terțe sau state membre neproducătoare de către organizațiile recunoscute menționate la alineatul (1) din cel puțin două state membre producătoare, în domeniile menționate la alineatul (1) literele (e) și (f), și 50 % pentru celelalte activități desfășurate în aceleași domenii.

Statul membru respectiv asigură o finanțare suplimentară reprezentând până la 50 % din costurile care nu sunt acoperite de finanțarea din partea Uniunii.

Articolul 30

Competențe delegate

Pentru a asigura utilizarea eficientă și eficace a ajutorului Uniunii prevăzut la articolul 29 și în vederea îmbunătățirii calității producției de ulei de măsline și de măsline de masă, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care se stabilesc:

(a)

în ceea ce privește domeniile menționate la articolul 29 alineatul (1), măsurile specifice care pot fi finanțate prin ajutorul Uniunii și activitățile și costurile care nu pot fi finanțate;

(b)

nivelul minim al finanțării din partea Uniunii alocate de statele membre pentru anumite domenii;

(c)

obligația de a constitui o garanție atunci când se prezintă o cerere pentru aprobarea unui program de lucru și în cazul în care este efectuată o plată în avans a ajutorului;

(d)

criteriile de care trebuie să țină seama statele membre în selectarea și aprobarea programelor de lucru.

Articolul 31

Competențe de executare în conformitate cu procedura de examinare

Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care se stabilesc măsurile necesare pentru aplicarea prezentei secțiuni în ceea ce privește:

(a)

punerea în aplicare a unor programe de lucru și modificarea acestora;

(b)

plata ajutorului, inclusiv a avansurilor din acesta;

(c)

procedurile privind constituirea garanției și cuantumul acesteia atunci când este prezentată o cerere pentru aprobarea unui program de lucru și în cazul în care este efectuată o plată în avans a ajutorului.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

Secțiunea 3

Ajutorul în sectorul fructelor și legumelor

Articolul 32

Fonduri operaționale

(1)   Organizațiile de producători din sectorul fructelor și legumelor și/sau asociațiile acestora pot constitui un fond operațional. Fondul este finanțat prin:

(a)

contribuțiile financiare ale:

(i)

membrilor organizației de producători și/sau ale organizației de producători înseși; sau

(ii)

asociațiilor organizațiilor de producători prin intermediul membrilor acestor asociații;

(b)

ajutor financiar din partea Uniunii, care poate fi acordat organizațiilor de producători sau asociațiilor acestora în cazul în care respectivele asociații prezintă, gestionează și pun în aplicare un program operațional sau un program operațional parțial, în conformitate cu termenii și condițiile care urmează să fie adoptate de Comisie prin intermediul unor acte delegate în temeiul articolului 37 și, respectiv, al unor acte de punere în aplicare în temeiul articolului 38.

(2)   Fondurile operaționale se utilizează numai pentru finanțarea programelor operaționale care au fost prezentate statelor membre și au fost aprobate de acestea.

Articolul 33

Programe operaționale

(1)   Programele operaționale din sectorul fructelor și legumelor au o durată minimă de trei ani și o durată maximă de cinci ani. Programele operaționale urmăresc cel puțin două dintre obiectivele menționate la articolul 152 alineatul (1) litera (c) sau două dintre următoarele obiective:

(a)

planificarea producției, inclusiv estimarea și monitorizarea producției și a consumului;

(b)

ameliorarea calității produselor, indiferent dacă acestea sunt proaspete sau procesate;

(c)

creșterea valorii comerciale a produselor;

(d)

promovarea produselor proaspete sau procesate;

(e)

măsuri de protecție a mediului, în special în domeniul apei, și metode de producție care să respecte mediul, inclusiv agricultura ecologică;

(f)

prevenirea și gestionarea crizelor.

Programele operaționale se transmit statelor membre spre aprobare.

(2)   Asociațiile organizațiilor de producători pot, de asemenea, să prezinte un program operațional integral sau parțial, alcătuit din acțiuni identificate, dar nerealizate de organizațiile membre în cadrul programelor lor operaționale. Programele operaționale ale asociațiilor organizațiilor de producători fac obiectul acelorași norme ca programele operaționale ale organizațiilor de producători și sunt examinate împreună cu programele operaționale ale organizațiilor membre.

În acest scop, statele membre se asigură că:

(a)

acțiunile din cadrul programelor operaționale ale unei asociații de organizații ale producătorilor sunt integral finanțate din contribuțiile organizațiilor membre ale asociației respective și că fondurile respective sunt prelevate din fondurile operaționale ale acestor organizații membre;

(b)

acțiunile și partea din finanțare care le revine sunt identificate în programul operațional al fiecărei organizații membre;

(c)

nu există finanțare dublă.

(3)   Prevenirea și gestionarea crizelor, menționate la alineatul (1) primul paragraf litera (f), se concentrează pe evitarea și soluționarea crizelor de pe piețele fructelor și legumelor, incluzând, în acest context:

(a)

investiții de eficientizare a gestionării volumelor introduse pe piață;

(b)

măsuri referitoare la cursuri de formare și schimburi de bune practici;

(c)

promovarea și comunicarea cu caracter preventiv sau în perioade de criză;

(d)

sprijin pentru costurile administrative generate de constituirea unor fonduri mutuale;

(e)

replantarea livezilor, acolo unde este necesar, în urma defrișării din motive sanitare sau fitosanitare, în conformitate cu instrucțiunile autorității competente a statului membru;

(f)

retragerea de pe piață;

(g)

recoltarea înainte de coacere sau nerecoltarea fructelor și a legumelor;

(h)

asigurarea recoltelor.

Sprijinul pentru asigurarea recoltei contribuie la protejarea veniturilor producătorilor atunci când apar pierderi în urma unor dezastre naturale, fenomene climatice cu efecte adverse, boli sau infestări cu dăunători.

Contractele de asigurare impun beneficiarilor să ia măsurile necesare de prevenire a riscurilor.

Măsurile de prevenire și gestionare a crizelor, inclusiv rambursările de capital și dobânzi menționate la al cincilea paragraf, nu includ mai mult de o treime din cheltuielile efectuate în cadrul programului operațional.

Organizațiile de producători pot lua credite în condiții comerciale pentru finanțarea măsurilor de prevenire și gestionare a crizelor. În acest caz, rambursarea capitalului și a dobânzilor aferente creditelor poate fi considerată ca parte a programului operațional, putând astfel fi eligibilă pentru ajutor financiar din partea Uniunii în temeiul articolului 34. Orice acțiune specifică de prevenire și gestionare a crizelor poate să fie finanțată prin astfel de credite sau direct sau prin intermediul ambelor variante.

(4)   În sensul prezentei secțiuni:

(a)

„recoltare înainte de coacere” înseamnă recoltarea totală, într-o anumită zonă, a produselor necoapte și necomercializabile care nu au suferit nicio alterare înainte de recoltarea înainte de coacere, din cauza fenomenelor meteorologice, a bolilor sau din alte motive;

(b)

„nerecoltare” înseamnă încetarea actualului ciclu de producție din zona în cauză în cazul în care produsul este bine dezvoltat și este intact, de o calitate bună, corectă și vandabilă. Distrugerea produselor ca urmare a unui fenomen meteorologic sau a unei boli nu se consideră nerecoltare.

(5)   Statele membre se asigură că:

(a)

programele operaționale includ două sau mai multe acțiuni de protecție a mediului; sau

(b)

cel puțin 10 % din cheltuielile efectuate în cadrul programelor operaționale vizează acțiuni de protecție a mediului.

Acțiunile de protecție a mediului respectă cerințele privind plățile pentru agromediu și climat prevăzute la articolul 28 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013.

În cazul în care cel puțin 80 % dintre producători, membri ai unei organizații de producători, trebuie să respecte unul sau mai multe angajamente de agromediu și climat identice prevăzute la articolul 28 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013, fiecare dintre respectivele angajamentele se consideră a fi o acțiune de protecție a mediului în sensul primului paragraf litera (a) din prezentul alineat.

Sprijinul pentru acțiunile de protecție a mediului menționate la primul paragraf din prezentul alineat acoperă costurile suplimentare și pierderile de venit care rezultă din respectivele acțiuni.

(6)   Statele membre se asigură că investițiile care sporesc presiunea asupra mediului sunt permise doar în situațiile în care sunt puse în practică metode eficace de protecție a mediului împotriva acestor presiuni.

Articolul 34

Asistența financiară din partea Uniunii

(1)   Asistența financiară din partea Uniunii este egală cu valoarea contribuțiilor financiare menționate la articolul 32 alineatul (1) litera (a) plătite efectiv și limitate la 50 % din valoarea reală a cheltuielilor suportate.

(2)   Asistența financiară din partea Uniunii este limitată la 4,1 % din valoarea producției comercializate a fiecărei organizații de producători sau a asociației acestor organizații.

Cu toate acestea, în cazul organizațiilor de producători, respectivul procent poate fi majorat la 4,6 % din valoarea producției comercializate, cu condiția ca suma ce depășește 4,1 % din valoarea producției comercializate să fie utilizată numai pentru măsurile de prevenire și gestionare a crizelor.

În cazul asociațiilor organizațiilor de producători, acest procent poate fi majorat la 4,7 % din valoarea producției comercializate, cu condiția ca suma care depășește 4,1 % din valoarea producției comercializate să fie utilizată exclusiv pentru măsuri de prevenire și gestionare a crizelor puse în aplicare de către asociația organizațiilor de producători în numele membrilor săi.

(3)   La cererea organizației de producători, limita de 50 % prevăzută la alineatul (1) se majorează la 60 % pentru un program operațional sau pentru o parte din acesta în cazul în care acesta îndeplinește cel puțin una dintre condițiile următoare:

(a)

este prezentat de mai multe organizații de producători din Uniune care participă, în state membre diferite, la programe transnaționale;

(b)

este prezentat de una sau mai multe organizații de producători implicate în programe care funcționează pe bază interprofesională;

(c)

acoperă numai ajutorul specific acordat pentru producția de produse ecologice reglementate de Regulamentul (CE) nr. 834/2007 al Consiliului (23);

(d)

este primul program prezentat de o organizație de producători recunoscută care reprezintă rezultatul unei fuziuni dintre două organizații de producători recunoscute;

(e)

este primul program prezentat de o asociație recunoscută a organizațiilor de producători;

(f)

este prezentat de organizații de producători din state membre în care organizațiile de producători comercializează mai puțin de 20 % din producția de fructe și legume;

(g)

este prezentat de o organizație de producători dintr-una dintre regiunile ultraperiferice menționate la articolul 349 din TFUE.

(4)   Limita de 50 % prevăzută la alineatul (1) crește la 100 % în cazul retragerilor de fructe și legume de pe piață, care nu trebuie să depășească 5 % din volumul producției comercializate a fiecărei organizații de producători, iar cantitățile retrase sunt eliminate prin:

(a)

distribuirea gratuită către organizații și fundații de caritate agreate în acest scop de statele membre, pentru a fi utilizate în cadrul activităților de sprijinire a persoanelor al căror drept la asistență publică este recunoscut de legislația națională, în special din cauza lipsei mijloacelor de subzistență; sau

(b)

distribuirea gratuită către oricare dintre următoarele: unități penitenciare, școli, instituțiile menționate la articolul 22, tabere de vacanță pentru copii, spitale și cămine de bătrâni desemnate de statele membre, care iau toate măsurile pentru ca aceste cantități distribuite să fie în plus față de cantitățile achiziționate în mod obișnuit de astfel de unități.

Articolul 35

Asistență financiară națională

(1)   În regiuni ale statelor membre în care gradul de organizare a producătorilor din sectorul fructelor și legumelor este deosebit de scăzut, Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care să autorizeze statele membre, la cererea justificată corespunzător a acestora, să plătească organizațiilor de producători asistență financiară națională egală cu maximum 80 % din contribuțiile financiare menționate la articolul 32 alineatul (1) litera (a). Asistența respectivă se adaugă la fondul operațional.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

(2)   În regiuni ale statelor membre în care organizațiile de producători, asociațiile organizațiilor de producători și grupurile de producători menționate la articolul 27 din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013 comercializează mai puțin de 15 % din valoarea producției de fructe și legume din respectivele regiuni, în cazul în care producția de fructe și legume reprezintă cel puțin 15 % din producția agricolă totală din respectivelor regiuni, asistența financiară națională menționată la alineatul (1) din prezentul articol poate fi rambursată de către Uniune la solicitarea statului membru respectiv.

Comisia adoptă acte de punere în aplicare în ceea ce privește rambursarea respectivă. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

Articolul 36

Cadrul național și strategia națională pentru programele operaționale

(1)   Statele membre instituie un cadru național care cuprinde condițiile generale privind acțiunile de protecție a mediului menționate la articolul 33 alineatul (5). Respectivul cadru prevede, în special, că acțiunile respective trebuie să îndeplinească cerințele corespunzătoare din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013, în special pe cele prevăzute la articolul 3.

Statele membre prezintă propunerea de cadru Comisiei, care, prin intermediul unor acte de punere în aplicare adoptate fără a se aplica procedura menționată la articolul 229 alineatul (2) sau (3), poate solicita, în termen de trei luni de la prezentare, modificări în cazul în care constată că propunerea nu ar contribui la realizarea obiectivelor stabilite la articolul 191 din TFUE și în cel de al șaptelea program de acțiune pentru mediu al Uniunii. Investițiile în exploatațiile individuale sprijinite de programele operaționale trebuie să respecte, de asemenea, obiectivele respective.

(2)   Fiecare stat membru stabilește o strategie națională destinată programelor operaționale sustenabile pe piața fructelor și legumelor. Această strategie include:

(a)

o analiză a situației din perspectiva punctelor tari și a punctelor slabe, precum și a potențialului de dezvoltare;

(b)

justificarea priorităților alese;

(c)

obiectivele programelor operaționale și ale instrumentelor, precum și indicatorii de performanță;

(d)

evaluarea programelor operaționale;

(e)

obligațiile de raportare ale organizațiilor de producători.

De asemenea, strategia națională trebuie să includă cadrul național menționat la alineatul (1).

(3)   Alineatele (1) și (2) nu se aplică statelor membre care nu au organizații de producători recunoscute.

Articolul 37

Competențe delegate

Pentru a asigura un sprijin eficient, orientat și durabil al organizațiilor de producători și al asociațiilor acestora din sectorul fructelor și legumelor, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care să stabilească norme privind:

(a)

fondurile operaționale și programele operaționale, în ceea ce privește:

(i)

sumele estimate, deciziile organizațiilor de producători și ale asociațiilor acestora referitoare la contribuțiile financiare și la utilizarea fondurilor operaționale;

(ii)

măsurile, acțiunile, cheltuielile și costurile administrative și de personal care să fie incluse sau excluse din cadrul programelor operaționale, modificările acestora și cerințele suplimentare care să fie stabilite de statele membre;

(iii)

evitarea dublei finanțări dintre programele operaționale și programele de dezvoltare rurală;

(iv)

programele operaționale ale asociațiilor organizațiilor de producători;

(v)

normele specifice aplicabile în cazurile în care asociațiile organizațiilor de producători gestionează, dezvoltă, pun în aplicare și prezintă, integral sau parțial, programe operaționale;

(vi)

obligația de a utiliza indicatori comuni în scopul monitorizării și evaluării programelor operaționale;

(b)

cadrul național și strategia națională pentru programe operaționale privind obligația de monitorizare și evaluare a eficacității cadrului național și a strategiilor naționale;

(c)

asistența financiară din partea Uniunii, cu privire la:

(i)

baza de calcul a asistenței financiare din partea Uniunii și valoarea producției comercializate, menționată la articolul 34 alineatul (2);

(ii)

perioadele de referință aplicabile pentru calcularea ajutorului;

(iii)

acordarea unor plăți în avans, precum și cerința de constituire a unei garanții în cazul efectuării unei plăți în avans;

(iv)

normele specifice aplicabile finanțării programelor operaționale ale asociațiilor organizațiilor de producători, în special cele privind aplicarea limitelor menționate la articolul 34 alineatul (2);

(d)

măsuri de prevenire și gestionare a situațiilor de criză, cu privire la:

(i)

posibilitatea ca statele membre să nu aplice una sau mai multe măsuri de prevenire și gestionare a crizelor;

(ii)

condițiile privind articolul 33 alineatul (3) primul paragraf literele (a), (b) și (c);

(iii)

destinațiile admisibile, care să fie stabilite de statele membre, ale produselor retrase;

(iv)

nivelul maxim al ajutorului pentru retragerile de pe piață;

(v)

cerința referitoare la notificarea în prealabil în cazul retragerilor de pe piață;

(vi)

baza de calcul a volumului producției comercializate pentru distribuția gratuită menționată la articolul 34 alineatul (4) și stabilirea unui volum maxim al producției comercializate în cazul retragerilor;

(vii)

cerința de afișare a emblemei Uniunii pe ambalajul produselor destinate distribuirii gratuite;

(viii)

condițiile referitoare la destinatarii produselor retrase;

(ix)

utilizarea termenilor în sensul prezentei secțiuni;

(x)

condițiile, care urmează să fie adoptate de statele membre, de recoltare înainte de coacere și de nerecoltare;

(xi)

asigurarea recoltelor;

(xii)

fonduri mutuale; și

(xiii)

condițiile referitoare la replantarea plantațiilor viticole din motive sanitare sau fitosanitare și la stabilirea unui plafon de cheltuieli pentru această replantare, în conformitate cu articolul 33 alineatul (3) primul paragraf litera (e);

(e)

asistență financiară națională cu privire la:

(i)

gradul de organizare a producătorilor;

(ii)

cerința de constituire a unei garanții în cazul efectuării unei plăți în avans;

(iii)

nivelul maxim al rambursării asistenței financiare naționale de către Uniune.

Articolul 38

Competențe de executare în conformitate cu procedura de examinare

Comisia poate să adopte acte de punere în aplicare prin care se stabilesc măsuri în ceea ce privește:

(a)

administrarea fondurilor operaționale;

(b)

informațiile care urmează să fie incluse în programele operaționale, cadrele naționale și strategiile naționale menționate la articolul 36, prezentarea programelor operaționale către statele membre, termenele, documentele însoțitoare și aprobarea de către statele membre;

(c)

punerea în aplicare a programelor operaționale de către organizațiile de producători și de către asociațiile organizațiilor de producători;

(d)

prezentarea, formatul și conținutul rapoartelor de monitorizare și evaluare a strategiilor naționale și a programelor operaționale;

(e)

cererile de ajutor și plata ajutoarelor, inclusiv plata în avans și plata parțială a ajutorului;

(f)

modalitățile practice pentru afișarea emblemei Uniunii pe ambalajul produselor destinate distribuirii gratuite;

(g)

respectarea standardelor de comercializare în cazul retragerilor;

(h)

costurile de transport, de sortare și de ambalare în cazul distribuirilor gratuite;

(i)

măsurile de promovare, de informare și de formare în caz de prevenire și gestionare a crizelor;

(j)

punerea în practică a operațiunilor de retragere, a recoltării înainte de coacere, a nerecoltării și a măsurilor de asigurare a recoltelor;

(k)

aplicarea, autorizarea, plata și rambursarea asistenței financiare naționale;

(l)

procedurile privind garanția care trebuie constituită și cuantumul acesteia, în cazul în care este efectuată o plată în avans.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

Secțiunea 4

Programe de sprijin în sectorul vitivinicol

Subsecțiunea 1

Dispoziții generale și măsuri eligibile

Articolul 39

Domeniul de aplicare

Prezenta secțiune stabilește normele care reglementează acordarea de fonduri din partea Uniunii către statele membre, precum și utilizarea acestor fonduri de către statele membre prin intermediul unor programe naționale de sprijin întocmite pentru o perioadă de cinci ani („programe de sprijin”), în vederea finanțării măsurilor de sprijin specifice destinate să susțină sectorul vitivinicol.

Articolul 40

Compatibilitate și coerență

(1)   Programele de sprijin trebuie să fie compatibile cu dreptul Uniunii și cu activitățile, politicile și prioritățile Uniunii.

(2)   Statele membre dețin responsabilitatea pentru programele de sprijin și asigură compatibilitatea acestora cu ordinea juridică internă și elaborarea și punerea lor în aplicare în mod obiectiv, ținând cont de situația economică a producătorilor vizați și de necesitatea de a evita tratamentul inegal nejustificat între producători.

(3)   Nu se acordă sprijin:

(a)

pentru proiecte de cercetare și măsuri destinate să susțină astfel de proiecte, altele decât cele menționate la articolul 45 alineatul (2) literele (d) și (e);

(b)

pentru măsurile cuprinse în programele de dezvoltare rurală ale statelor membre în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1305/2013.

Articolul 41

Prezentarea programelor de sprijin

(1)   Fiecare stat membru producător enumerat în anexa VI prezintă Comisiei un proiect de program de sprijin pe cinci ani care cuprinde cel puțin una dintre măsurile eligibile prevăzute la articolul 38.

(2)   Măsurile de sprijin din proiectele de programe de sprijin se elaborează la un nivel geografic pe care statul membru îl consideră cel mai adecvat. Statul membru consultă autoritățile și organizațiile competente la nivelul teritorial corespunzător cu privire la proiectul de program de sprijin înainte de a-l prezenta Comisiei.

(3)   Fiecare stat membru prezintă un singur proiect de program de sprijin, care poate lua în considerare particularitățile regionale.

(4)   Programele de sprijin devin aplicabile la trei luni de la prezentarea Comisiei a proiectului de program de sprijin.

Cu toate acestea, Comisia poate să adopte acte de punere în aplicare prin care să se constate că proiectul de program de sprijin prezentat nu respectă condițiile prevăzute în prezenta secțiune și informează statul membru în consecință. În acest caz, statul membru înaintează Comisiei un proiect de program de sprijin revizuit. Programul de sprijin revizuit devine aplicabil la două luni după prezentarea proiectului de program de sprijin revizuit, cu excepția cazului în care persistă o incompatibilitate, situație în care se aplică prezentul paragraf.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă fără a se aplica procedura menționată la articolul 229 alineatul (2) sau (3).

(5)   Alineatul (4) se aplică mutatis mutandis modificărilor privind programele de sprijin aplicabile prezentate de statele membre.

Articolul 42

Conținutul programelor de sprijin

Programele de sprijin includ cel puțin următoarele elemente:

(a)

o descriere detaliată a măsurilor propuse, precum și obiectivele cuantificate ale acestora;

(b)

rezultatele consultărilor organizate;

(c)

o evaluare a efectelor preconizate de ordin tehnic, economic, ecologic și social;

(d)

un calendar de punere în aplicare a măsurilor;

(e)

un tabel de finanțare general care să indice resursele care urmează să fie utilizate și alocarea indicativă preconizată a acestor resurse între diferitele măsuri, în conformitate cu limitele bugetare stabilite în anexa VI;

(f)

criteriile și indicatorii cantitativi care urmează să fie utilizați pentru monitorizare și evaluare, precum și măsurile adoptate pentru a asigura punerea în aplicare corespunzătoare și eficientă a programelor de sprijin; și

(g)

desemnarea autorităților și organismelor competente responsabile de punerea în aplicare a programului de sprijin.

Articolul 43

Măsuri eligibile

Programele de sprijin pot cuprinde una sau mai multe dintre măsurile următoare:

(a)

promovarea, în conformitate cu articolul 45;

(b)

restructurarea și reconversia plantațiilor viticole, în conformitate cu articolul 46;

(c)

recoltarea înainte de coacere, în conformitate cu articolul 47;

(d)

fondurile mutuale, în conformitate cu articolul 48;

(e)

asigurarea recoltei, în conformitate cu articolul 49;

(f)

investițiile, în conformitate cu articolul 50;

(g)

inovarea în sectorul vitivinicol în conformitate cu articolul 51;

(h)

distilarea subproduselor, în conformitate cu articolul 52.

Articolul 44

Norme generale aplicabile programelor de sprijin

(1)   Fondurile disponibile din partea Uniunii se alocă în limitele bugetare prevăzute în anexa VI.

(2)   Sprijinul din partea Uniunii se acordă numai pentru cheltuielile eligibile suportate după prezentarea proiectelor de programe de sprijin relevante.

(3)   Statele membre nu contribuie la costurile aferente măsurilor finanțate de Uniune în cadrul programelor de sprijin.

Subsecțiunea 2

Măsuri de sprijin specifice

Articolul 45

Promovare

(1)   Sprijinul în temeiul prezentului articol se acordă pentru măsuri de informare sau de promovare a vinurilor produse în Uniune:

(a)

în statele membre, în scopul informării consumatorilor cu privire la consumul de vin moderat și la sistemele Uniunii referitoare la denumirile de origine și indicațiile geografice; sau

(b)

în țări terțe, în vederea îmbunătățirii competitivității acestora.

(2)   Măsurile menționate la alineatul (1) litera (b) se aplică vinurilor cu denumire de origine protejată sau cu indicație geografică protejată ori vinurilor pentru care se indică soiul viței-de-vie și constau în una sau mai multe dintre următoarele:

(a)

relații publice, măsuri de promovare sau de publicitate, care vizează în mod special standardele înalte ale produselor din Uniune, în mod deosebit în ceea ce privește calitatea, siguranța alimentară sau mediul;

(b)

participarea la evenimente, târguri sau expoziții de importanță internațională;

(c)

campanii de informare, în special privind sistemele Uniunii referitoare la denumirile de origine, indicațiile geografice și producția ecologică;

(d)

studii ale noilor piețe, necesare pentru extinderea piețelor de desfacere;

(e)

studii de evaluare a rezultatelor măsurilor de informare și promovare.

(3)   Contribuția Uniunii la măsurile de informare sau de promovare menționate la alineatul (1) nu depășește 50 % din cheltuielile eligibile.

Articolul 46

Restructurarea și reconversia plantațiilor viticole

(1)   Obiectivul măsurilor referitoare la restructurarea și reconversia plantațiilor viticole este creșterea competitivității producătorilor de vin.

(2)   Restructurarea și reconversia plantațiilor viticole sunt sprijinite cu condiția ca statele membre să trimită inventarul potențialului lor de producție, în conformitate cu articolul 145 alineatul (3).

(3)   Sprijinul pentru restructurarea și reconversia plantațiilor viticole, care ar putea, de asemenea, să contribuie la îmbunătățirea unor sisteme de producție durabilă și a amprentei ecologice a sectorului vitivinicol, poate acoperi numai una sau mai multe dintre următoarele activități:

(a)

reconversia soiurilor, inclusiv prin supraaltoire;

(b)

relocarea plantațiilor viticole;

(c)

replantarea plantațiilor viticole, acolo unde este necesar, în urma defrișării din motive sanitare sau fitosanitare, în conformitate cu instrucțiunile autorității competente a statului membru;

(d)

ameliorarea tehnicilor de gestionare a plantațiilor viticole, în special, introducerea de sisteme avansate de producție durabilă.

Reînnoirea normală a plantațiilor viticole, adică replantarea aceleiași parcele de teren cu același soi de viță-de-vie conform aceluiași sistem de cultivare a viței-de-vie, atunci când aceasta a ajuns la finalul ciclului ei natural de viață, este exclusă de la acordarea sprijinului.

Statele membre pot stabili specificații suplimentare, în special în ceea ce privește vârsta plantațiilor viticole înlocuite.

(4)   Sprijinul pentru restructurarea și reconversia plantațiilor viticole, inclusiv ameliorarea tehnicilor de gestionare a acestor plantații, poate lua numai următoarele forme:

(a)

acordarea unor despăgubiri producătorilor pentru pierderea veniturilor lor ca urmare a punerii în aplicare a măsurii;

(b)

o contribuție la costurile de restructurare și reconversie.

(5)   Despăgubirea producătorilor pentru pierderea veniturilor, menționată la alineatul (4) litera (a), poate acoperi până la 100 % din pierderile relevante și poate lua una dintre formele următoare:

(a)

sub rezerva dispozițiilor din partea II titlul I capitolul III secțiunea IVa subsecțiunea II din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007, prin care se stabilește regimul tranzitoriu al drepturilor de plantare, autorizarea coexistenței plantațiilor viticole vechi și noi până la încheierea regimului tranzitoriu pentru o perioadă maximă de trei ani;

(b)

o compensație financiară.

(6)   Contribuția Uniunii la finanțarea costurilor efective de restructurare și reconversie a plantațiilor viticole nu depășește 50 % din acestea. În regiunile mai puțin dezvoltate, contribuția Uniunii la costurile de restructurare și reconversie nu depășește 75 %.

Articolul 47

Recoltarea înainte de coacere

(1)   În sensul prezentului articol, „recoltarea înainte de coacere” înseamnă distrugerea totală sau înlăturarea ciorchinilor neajunși încă la maturitate, reducând astfel la zero producția pe suprafața respectivă.

Faptul de a lăsa struguri de calitate comercială pe plante la sfârșitul ciclului normal de producție (nerecoltare) nu se consideră recoltare înainte de coacere.

(2)   Sprijinul pentru recoltarea înainte de coacere contribuie la restabilirea echilibrului între cerere și ofertă pe piața vitivinicolă a Uniunii, pentru a preveni crizele pe piață.

(3)   Sprijinul pentru recoltarea înainte de coacere poate fi acordat ca despăgubire sub forma unei sume forfetare pe hectar, al cărei cuantum urmează să fie stabilit de statul membru în cauză. Această plată nu depășește 50 % din suma costurilor directe ale distrugerii sau înlăturării ciorchinilor și a pierderilor de venit aferente unei astfel de distrugeri sau înlăturări.

(4)   Statele membre vizate introduc un sistem bazat pe criterii obiective pentru a se asigura că măsura recoltării înainte de coacere nu duce la o despăgubire a producătorilor de vin individuali care să depășească plafonul stabilit la alineatul (3).

Articolul 48

Fonduri mutuale

(1)   Sprijinul pentru constituirea unor fonduri mutuale oferă asistență producătorilor care doresc să se asigure împotriva fluctuațiilor pieței.

(2)   Sprijinul pentru constituirea unor fonduri mutuale poate fi acordat sub forma unui ajutor temporar și degresiv pentru a acoperi costurile administrative ale unor astfel de fonduri.

Articolul 49

Asigurarea recoltelor

(1)   Sprijinul pentru asigurarea recoltei contribuie la protejarea veniturilor producătorilor atunci când apar pierderi în urma unor dezastre naturale, fenomene climatice cu efecte adverse, boli sau infestări cu dăunători.

Contractele de asigurare impun beneficiarilor să ia măsurile necesare de prevenire a riscurilor.

(2)   Sprijinul pentru asigurarea recoltei poate fi acordat sub forma unei contribuții financiare a Uniunii, care nu depășește:

(a)

80 % din costul primelor de asigurare plătite de producători pentru a se asigura împotriva pierderilor produse de fenomene climatice cu efecte adverse asimilabile dezastrelor naturale;

(b)

50 % din costul primelor de asigurare plătite de producători pentru asigurări:

(i)

împotriva pierderilor menționate la litera (a) și împotriva altor pierderi cauzate de fenomene meteorologice nefavorabile

(ii)

împotriva pierderilor cauzate de animale, de boli ale plantelor sau de infestări cu dăunători.

(3)   Sprijinul pentru asigurarea recoltei poate fi acordat dacă plățile din asigurarea în cauză nu îi despăgubesc pe producători în proporție de peste 100 % din pierderile de venit suferite, luând în calcul orice despăgubiri pe care aceștia le-ar fi putut obține în cadrul altor scheme de sprijin în legătură cu riscul asigurat.

(4)   Sprijinul pentru asigurarea recoltei nu trebuie să denatureze concurența pe piața asigurărilor.

Articolul 50

Investiții

(1)   Sprijinul poate fi acordat pentru investiții corporale sau necorporale în instalații de procesare și în infrastructura unității de vinificație, precum și în structuri și instrumente de comercializare. Aceste investiții vizează îmbunătățirea performanței globale a întreprinderii și adaptarea acesteia la cererile pieței, precum și sporirea competitivității acesteia și se referă la producerea sau comercializarea produselor viticole menționate în anexa VII partea II, inclusiv în vederea îmbunătățirii economiei de energie și a eficienței energetice globale, precum și a proceselor durabile.

(2)   Atunci când este acordat la rata maximă, ajutorul prevăzut la alineatul (1):

(a)

se aplică numai microîntreprinderilor și întreprinderilor mici și mijlocii definite în Recomandarea 2003/361/CE a Comisiei (24);

(b)

se poate, de asemenea, aplica tuturor întreprinderilor în cazul regiunilor ultraperiferice menționate la articolul 349 din TFUE și al insulelor mici din Marea Egee, astfel cum sunt definite la articolul 1 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 229/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (25).

În cazul întreprinderilor care nu intră sub incidența articolului 2 alineatul (1) din titlul I al anexei la Recomandarea 2003/361/CE și care au mai puțin de 750 de angajați sau o cifră de afaceri mai mică de 200 de milioane EUR, intensitatea maximă a ajutorului se reduce la jumătate.

Sprijinul nu se acordă întreprinderilor în dificultate în sensul Orientărilor comunitare privind ajutorul de stat pentru salvarea și restructurarea întreprinderilor aflate în dificultate (26).

(3)   Costurile eligibile exclud costurile neeligibile menționate la articolul 69 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013.

(4)   Ratele maxime ale ajutoarelor în ceea ce privește costurile de investiții eligibile care se aplică contribuției Uniunii sunt următoarele:

(a)

50 % în regiunile mai puțin dezvoltate;

(b)

40 % în alte regiuni decât regiunile mai puțin dezvoltate;

(c)

75 % în regiunile ultraperiferice menționate la articolul 349 din TFUE;

(d)

65 % în insulele mici din Marea Egee, astfel cum sunt definite la articolul 1 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 229/2013.

(5)   Articolul 71 din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 se aplică mutatis mutandis sprijinului menționat la alineatul (1) din prezentul articol.

Articolul 51

Inovarea în sectorul vitivinicol

Sprijinul poate fi acordat pentru investiții corporale sau necorporale destinate dezvoltării de noi produse, procese și tehnologii noi referitoare la produsele menționate în anexa VII partea II. Sprijinul are menirea de a spori perspectivele de comercializare și competitivitatea produselor viticole ale Uniunii și poate cuprinde o componentă de transfer de cunoștințe. Ratele maxime ale ajutoarelor în ceea ce privește contribuția Uniunii la măsurile de sprijin acordate în temeiul prezentului articol sunt aceleași precum cele prevăzute la articolul 50 alineatul (4).

Articolul 52

Distilarea subproduselor

(1)   Se poate acorda sprijin pentru distilarea voluntară sau obligatorie a subproduselor de vinificație care a fost efectuată în conformitate cu condițiile stabilite în anexa VIII partea II secțiunea D.

Valoarea ajutorului se stabilește pe % volum și pe hectolitru de alcool produs. Nu se acordă niciun ajutor pentru volumul de alcool pe care îl conțin subprodusele care urmează a fi distilate și care depășește 10 % din volumul de alcool conținut de vinul produs.

(2)   Ajutorul se plătește distileriilor care procesează subprodusele de vinificație care sunt livrate pentru distilare în alcool brut cu o tărie alcoolică de minimum 92 % din volum.

Statele membre pot condiționa acordarea ajutorului de depunerea de către beneficiar a unei garanții.

(3)   Nivelurile maxime aplicabile ale ajutoarelor se bazează pe costurile de colectare și procesare și sunt stabilite de Comisie prin intermediul unor acte de punere în aplicare în temeiul articolului 54.

(4)   Ajutorul în cauză include o sumă forfetară menită să compenseze costurile de colectare a subproduselor rezultate în urma procesului de vinificație. Suma respectivă se transferă de la distilerie la producător, în cazurile în care acesta din urmă suportă costurile aferente.

(5)   Alcoolul rezultat din distilarea pentru care s-a acordat sprijin menționată la alineatul (1) este folosit exclusiv în scopuri industriale sau energetice, pentru a se evita denaturarea concurenței.

Subsecțiunea 3

Dispoziții procedurale

Articolul 53

Competențe delegate

Pentru a se asigura că programele de sprijin pentru sectorul vinului ale statelor membre îndeplinesc obiectivele vizate și că fondurile Uniunii sunt utilizate într-un mod eficace și eficient, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care se stabilesc:

(a)

norme privind responsabilitatea pentru cheltuieli între data primirii de către Comisie a programelor de sprijin și modificările aduse programelor de sprijin și data punerii lor în aplicare;

(b)

norme privind conținutul programelor de sprijin și cheltuielile, costurile administrative și de personal și operațiunile care pot fi incluse în programele de sprijin ale statelor membre, precum și condițiile și posibilitatea de a efectua plăți prin intermediari în cazul sprijinului pentru asigurarea recoltelor menționat la articolul 49;

(c)

norme privind cerința constituirii unei garanții în cazul efectuării unei plăți în avans;

(d)

norme privind utilizarea termenilor în sensul prezentei secțiuni;

(e)

norme privind stabilirea unui plafon de cheltuieli pentru replantarea plantațiilor viticole din motive sanitare sau fitosanitare în conformitate cu articolul 46 alineatul (3) primul paragraf litera (c);

(f)

norme privind evitarea dublei finanțări între:

(i)

diferitele operațiuni ale programului de sprijin pentru sectorul vinului al unui stat membru și

(ii)

programul de sprijin pentru sectorul vinului al unui stat membru și programele sale pentru dezvoltare rurală sau de promovare;

(g)

norme în temeiul cărora producătorii urmează să retragă produsele secundare de vinificație, precum și norme privind excepții de la această obligație pentru a se evita sarcina administrativă suplimentară și norme pentru certificarea voluntară a distileriilor;

(h)

norme care să permită statelor membre să stabilească condiții pentru buna funcționare a măsurilor de sprijin în cadrul programelor lor.

Articolul 54

Competențe de executare în conformitate cu procedura de examinare

Comisia poate să adopte acte de punere în aplicare prin care se stabilesc măsuri privind:

(a)

prezentarea programelor de sprijin, planificarea financiară corespunzătoare și revizuirea programelor de sprijin;

(b)

procedurile de depunere a cererilor, de selecție a acestora și de plată;

(c)

depunerea, formatul și conținutul rapoartelor și evaluărilor programelor de sprijin ale statelor membre;

(d)

fixarea de către statele membre a ratelor ajutorului pentru recoltarea înainte de coacere și pentru distilarea subproduselor;

(e)

gestionarea financiară și dispozițiile privind aplicarea măsurilor de sprijin de către statele membre;

(f)

procedurile privind garanția care trebuie constituită și cuantumul acesteia, în cazul în care este efectuată o plată în avans.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

Secțiunea 5

Ajutor pentru sectorul apicol

Articolul 55

Programe naționale și finanțare

(1)   În scopul ameliorării condițiilor generale de producție și de comercializare a produselor apicole, statele membre pot elabora, pentru sectorul apicol, programe naționale pentru o perioadă de trei ani („programele apicole”). Respectivele programe sunt elaborate în cooperare cu organizații reprezentative din domeniul apiculturii.

(2)   Contribuția Uniunii la programele apicole este echivalentă cu 50 % din cheltuielile suportate de statele membre pentru programele respective, astfel cum au fost aprobate în conformitate cu articolul 57 primul paragraf litera (c).

(3)   Pentru a beneficia de contribuția Uniunii prevăzută la alineatul (2), statele membre realizează un studiu privind structura producției și a comercializării în sectorul apicol de pe teritoriul lor.

(4)   Programele apicole pot include următoarele măsuri:

(a)

asistență tehnică pentru apicultori și organizațiile de apicultori;

(b)

combaterea agresorilor și a bolilor specifice stupilor, în special a varoozei;

(c)

raționalizarea transhumanței;

(d)

măsuri de sprijinire a laboratoarelor de analiză a produselor apicole cu scopul de a-i ajuta pe apicultori să își comercializeze și să își valorifice produsele;

(e)

măsuri de asistență pentru repopularea șeptelului apicol din Uniune;

(f)

colaborarea cu organismele specializate în realizarea de programe de cercetare aplicată în domeniul apiculturii și al produselor apicole;

(g)

monitorizarea pieței;

(h)

îmbunătățirea calității produselor în vederea unei mai bune valorificări a produselor pe piață;

Articolul 56

Competențe delegate

(1)   Pentru a asigura utilizarea eficace și eficientă a fondurilor Uniunii pentru apicultură, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate referitoare la:

(a)

evitarea dublei finanțări dintre programele apicole și programele de dezvoltare rurală ale statelor membre;

(b)

baza pentru alocarea contribuției financiare a Uniunii fiecărui stat membru participant, printre altele, pe baza numărului total de familii de albine din Uniune.

(2)   Pentru a garanta faptul că schema de ajutoare a Uniunii este adaptată la cele mai recente evoluții și că măsurile vizate sunt eficace pentru ameliorarea condițiilor generale de producție și de comercializare a produselor apicole, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate în vederea actualizării listei măsurilor menționate la articolul 55 alineatul (4) care poate fi inclusă în programele apicole ale statelor membre, adăugând alte măsuri sau adaptând măsurile respective fără a elimina niciuna dintre ele. Această actualizare a listei măsurilor nu afectează programele naționale adoptate înainte de intrarea în vigoare a actului delegat.

Articolul 57

Competențe de executare în conformitate cu procedura de examinare

Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care se stabilesc măsurile necesare pentru aplicarea prezentei secțiuni în ceea ce privește:

(a)

conținutul programelor naționale și al studiilor efectuate de statele membre privind structura producției și a comercializării în sectoarele lor apicole;

(b)

procedura pentru realocarea fondurilor neutilizate;

(c)

aprobarea programelor apicole prezentate de statele membre, inclusiv alocarea contribuției financiare a Uniunii fiecărui stat membru participant și nivelul maxim al finanțării de către statele membre.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

Secțiunea 6

Ajutor pentru sectorul hameiului

Articolul 58

Ajutoare pentru organizațiile de producători

(1)   Uniunea acordă un ajutor organizațiilor de producători din sectorul hameiului recunoscute în conformitate cu articolul 152, în vederea finanțării urmăririi obiectivelor menționate la articolul 152 alineatul (1) litera (c) punctul (i), (ii) sau (iii).

(2)   În cazul Germaniei, fondurile din partea Uniunii alocate ajutorului acordat organizațiilor de producători menționate la alineatul (1) se ridică la 2 277 000 EUR pe an.

Articolul 59

Competențe delegate

Pentru a asigura că ajutorul menționat la articolul 58 finanțează urmărirea obiectivelor menționate la articolul 152, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate în ceea ce privește:

(a)

cererile de ajutor, inclusiv norme privind termenele și documentele aferente;

(b)

norme privind suprafețele cultivate cu hamei eligibile și calcularea sumelor plătibile fiecărei organizații de producători.

Articolul 60

Competențe de executare în conformitate cu procedura de examinare

Comisia poate să adopte acte de punere în aplicare prin care se stabilesc măsurile necesare pentru aplicarea prezentei secțiuni cu privire la plata ajutorului.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

CAPITOLUL III

Sistemul de autorizații pentru plantări de viță-de-vie

Articolul 61

Durata

Sistemul de autorizații pentru plantări de viță-de-vie instituit în prezentul capitol se aplică în perioada 1 ianuarie 2016-31 decembrie 2030, Comisia urmând să efectueze o evaluare la jumătatea perioadei în scopul de a evalua funcționalitatea sistemului și, după caz, de a prezenta propuneri.

Secțiunea 1

Gestionarea sistemului de autorizații de plantări de viță-de-vie

Articolul 62

Autorizații

(1)   Vița-de-vie care produce soiuri de struguri de vinificație clasificate în conformitate cu articolul 81 alineatul (2) poate fi plantată sau replantată numai dacă se acordă o autorizație în conformitate cu articolele 64, 66 și 68, în condițiile stabilite în prezentul capitol.

(2)   Statele membre acordă autorizația menționată la alineatul (1), corespunzător unei suprafețe specifice exprimate în hectare, în urma prezentării unei cereri din partea producătorilor care să respecte criterii de eligibilitate obiective și nediscriminatorii. Această autorizație este acordată fără costuri pentru producători.

(3)   Autorizațiile menționate la alineatul (1) sunt valabile timp de trei ani de la data la care au fost acordate. Unui producător care nu a utilizat o autorizație acordată în perioada de valabilitate a acesteia i se aplică sancțiuni administrative în conformitate cu articolul 89 alineatul (4) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013.

(4)   Prezentul capitol nu se aplică plantării sau replantării zonelor destinate unor scopuri experimentale sau plantărilor de viță-mamă pentru altoi, zonelor ale căror produse vitivinicole sunt destinate în exclusivitate consumului de către gospodăria viticultorului și nici zonelor care urmează să fie nou plantate ca urmare a unor măsuri de expropriere în interesul public adoptate în temeiul dreptului național.

Articolul 63

Mecanismul de garantare pentru plantări noi

(1)   Statele membre pun la dispoziție în fiecare an autorizații pentru plantări noi care corespund unui procent de 1 % din suprafața totală cultivată în mod real cu viță-de-vie pe teritoriul lor, măsurată la data de 31 iulie a anului precedent.

(2)   Statele membre pot:

(a)

să aplice la nivel național un procent mai mic decât cel prevăzut la alineatul (1);

(b)

să limiteze utilizarea autorizațiilor la nivel regional, pentru suprafețe specifice eligibile pentru producția de vinuri cu o denumire de origine protejată, pentru suprafețe eligibile pentru producția de vinuri cu o indicație geografică protejată sau pentru suprafețe fără o indicație geografică.

(3)   Oricare dintre limitările menționate la alineatul 2 contribuie la o creștere ordonată a plantărilor de viță-de-vie, se stabilește pentru o valoare mai mare de 0 % și se justifică pe baza a cel puțin unuia dintre următoarele motive specifice:

(a)

necesitatea evitării unui risc bine demonstrat de producție excesivă de produse vinicole în raport cu perspectivele pieței pentru produsele respective, nedepășind ceea ce este necesar pentru satisfacerea acestei necesități;

(b)

necesitatea evitării unui risc bine demonstrat de devalorizare semnificativă a unei anumite denumiri de origine protejate sau a unei anumite indicații geografice protejate.

(4)   Statele membre publică eventualele decizii adoptate în temeiul alineatului (2), care sunt justificate în mod corespunzător. Statele membre notifică fără întârziere Comisiei deciziile și justificările respective.

Articolul 64

Acordarea de autorizații pentru plantări noi

(1)   Dacă suprafața totală vizată de cererile eligibile într-un anumit an nu depășește suprafața pusă la dispoziție de statul membru, se acceptă toate cererile respective.

În sensul prezentului articol, statele membre pot aplica unul sau mai multe dintre următoarele criterii de eligibilitate obiective și nediscriminatorii:

(a)

solicitantul dispune de o suprafață agricolă care nu este mai mică decât zona pentru care solicită autorizația;

(b)

solicitantul dispune de o pregătire și o competență profesională corespunzătoare;

(c)

solicitantul nu prezintă un risc semnificativ de însușire frauduloasă a reputației unei anumite denumiri de origine protejate, care se prezumă, cu excepția cazului în care prezența unui astfel de risc este demonstrată de autoritățile publice;

(d)

în cazurile justificate corespunzător, unul sau mai multe criterii menționate la alineatul (2), cu condiția să fie aplicate în mod obiectiv și nediscriminatoriu.

(2)   Dacă suprafața totală vizată de cererile eligibile menționate la alineatul (1) depășește într-un anumit an suprafața pusă la dispoziție de statul membru, autorizațiile sunt acordate pe baza împărțirii proporționale a hectarelor între toți solicitanții, în funcție de suprafața pentru care au solicitat autorizația. De asemenea, acordarea de autorizații poate fi efectuată parțial sau integral în conformitate cu unul sau mai multe dintre următoarele criterii de prioritate obiective și nediscriminatorii:

(a)

producători care înființează plantări de viță-de-vie pentru prima dată și care sunt numiți șefi ai exploatației (exploatații nou înființate);

(b)

zone în care podgoriile contribuie la conservarea mediului;

(c)

suprafețe care urmează să fie nou plantate în cadrul unor proiecte de consolidare a terenurilor;

(d)

suprafețe care se confruntă cu constrângeri naturale sau alte constrângeri specifice;

(e)

caracterul durabil al proiectelor de dezvoltare sau al replantărilor pe baza unei evaluări economice;

(f)

suprafețe care urmează să fie nou plantate pentru a spori competitivitatea la nivel de exploatație agricolă și la nivel regional;

(g)

proiecte cu potențial de îmbunătățire a calității produselor cu indicații geografice;

(h)

suprafețe care urmează să fie nou plantate în cadrul creșterii dimensiunii exploatațiilor mici și mijlocii.

(3)   Statele membre fac publice criteriile menționate la alineatele (1) și (2) pe care le aplică și le notifică neîntârziat Comisiei.

Articolul 65

Rolul organizațiilor profesionale

Atunci când aplică articolul 63 alineatul (2), un stat membru poate lua în considerare recomandările prezentate de organizații profesionale recunoscute care funcționează în sectorul vitivinicol menționate la articolele 152, 156 și 157, ale unor grupuri de producători interesate menționate la articolul 95 sau ale altor tipuri de organizații profesionale recunoscute în temeiul legislației statului membru respectiv, cu condiția ca aceste recomandări să fie precedate de un acord convenit între părțile reprezentative relevante din aria geografică de referință.

Recomandările se fac pentru cel mult trei ani.

Articolul 66

Replantările

(1)   Statele membre acordă în mod automat o autorizație producătorilor care au defrișat o suprafață plantată cu viță-de-vie începând cu 1 ianuarie 2016 și care prezintă o cerere. Această autorizație corespunde unei suprafețe de cultură pură echivalente cu suprafața defrișată. Suprafețele vizate de astfel de autorizații nu sunt luate în calcul în sensul articolului 63.

(2)   Statele membre pot acorda autorizația menționată la alineatul (1) producătorilor care se angajează să defrișeze o suprafață plantată cu viță-de-vie, dacă defrișarea suprafeței în cauză are loc până la sfârșitul celui de al patrulea an de la data plantării noilor vițe-de-vie.

(3)   Autorizația menționată la alineatul (1) este utilizată în aceeași exploatație pe care s-a efectuat defrișarea. În cazul suprafețelor eligibile pentru producții de vinuri cu denumiri de origine protejate sau cu indicații geografice protejate, statele membre pot limita replantarea, pe baza unei recomandări din partea unei organizații profesionale, în conformitate cu articolul 65, la vița-de-vie care respectă aceeași specificație privind denumirea de origine protejată sau indicația geografică protejată ca și suprafața defrișată.

(4)   Prezentul articol nu se aplică în cazul defrișării unor plantări neautorizate.

Articolul 67

Regula „de minimis”

(1)   Sistemul de autorizații pentru plantările de viță-de-vie instituit în prezentul capitol nu se aplică statelor membre în cazul cărora regimul tranzitoriu al drepturilor de plantare prevăzut în partea a doua titlul I capitolul III secțiunea IVa subsecțiunea II din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 nu se aplica la 31 decembrie 2007.

(2)   Statele membre cărora li se aplica, la 31 decembrie 2007, regimul menționat la alineatul (1), și în cazul cărora suprafețele cultivate în prezent cu viță-de-vie nu depășesc 10 000 de hectare, pot decide să nu aplice sistemul de autorizații pentru plantări de viță-de-vie menționat în prezentul capitol.

Articolul 68

Dispoziții tranzitorii

(1)   Drepturile de plantare acordate unor producători în conformitate cu articolul 85h, articolul 85i sau articolul 85k din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 anterior datei de 31 decembrie 2015, care nu au fost utilizate de acești producători și care încă sunt valabile la data respectivă, pot fi convertite în autorizații în conformitate cu prezentul capitol începând cu 1 ianuarie 2016.

Această conversie are loc în urma unei cereri care trebuie prezentată de producătorii respectivi anterior datei de 31 decembrie 2015. Statele membre pot decide să permită producătorilor să prezinte astfel de cereri de conversie a drepturilor în autorizații până la 31 decembrie 2020.

(2)   Autorizațiile acordate în conformitate cu alineatul (1) au aceeași perioadă de valabilitate ca drepturile de plantare menționate la alineatul (1). Dacă aceste autorizații nu sunt utilizate, acestea expiră cel târziu la 31 decembrie 2018 sau, dacă statele membre au luat decizia menționată la alineatul (1) al doilea paragraf, cel târziu la 31 decembrie 2023.

(3)   Suprafețele vizate de autorizațiile acordate în conformitate cu alineatul (1) nu sunt luate în calcul în sensul articolului 63.

Articolul 69

Competențe delegate

Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate referitoare la:

(a)

condițiile pentru aplicarea excepției menționate la articolul 62 alineatul (4);

(b)

normele privind criteriile menționate la articolul 64 alineatele (1) și (2);

(c)

adăugarea unor criterii la cele enumerate la articolul 64 alineatele (1) și (2);

(d)

coexistența unor culturi de viță-de-vie pe care producătorul s-a angajat să le defrișeze cu culturi nou plantate, în conformitate cu articolul 66 alineatul (2);

(e)

motivația deciziilor luate de statele membre în temeiul articolului 66 alineatul (3).

Articolul 70

Competențe de executare în conformitate cu procedura de examinare

Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care se stabilesc măsurile necesare referitoare la:

(a)

procedurile de acordare a autorizațiilor;

(b)

registrele care trebuie ținute de statele membre și notificările care trebuie trimise Comisiei.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

Secțiunea 2

Controlul sistemului de autorizații de plantări de viță-de-vie

Articolul 71

Plantările neautorizate

(1)   Producătorii defrișează pe propria cheltuială suprafețele plantate cu viță-de-vie fără autorizație.

(2)   În cazul în care producătorii nu defrișează în termen de patru luni de la data la care le este notificată neregula, statele membre asigură defrișarea acestor plantări neautorizate în termen de doi ani de la expirarea perioadei de patru luni. Costul aferent este imputat producătorilor în cauză.

(3)   Statele membre comunică Comisiei până la 1 martie în fiecare an mărimea totală a suprafețelor constatate ca plantate cu viță-de-vie fără autorizație după 1 ianuarie 2016, precum și suprafețele defrișate în conformitate cu alineatele (1) și (2).

(4)   Unui producător care nu respectă obligația prevăzută la alineatul (1) de la prezentul articol i se aplică sancțiuni care urmează să fie stabilite în conformitate cu articolul 64 din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013.

(5)   Suprafețele plantate cu viță-de-vie fără autorizație nu beneficiază de nicio măsură de sprijin națională sau a Uniunii.

Articolul 72

Competențe de executare în conformitate cu procedura de examinare

Comisia poate să adopte acte de punere în aplicare prin care se stabilesc măsurile necesare care prevăd detaliile privind cerințele în materie de comunicare pe care trebuie să le respecte statele membre, inclusiv eventualele reduceri ale limitelor bugetare prevăzute în anexa VI în caz de nerespectare a cerințelor.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

TITLUL II

NORME PRIVIND COMERCIALIZAREA ȘI ORGANIZAȚIILE DE PRODUCĂTORI

CAPITOLUL I

Norme privind comercializarea

Secțiunea 1

Standarde de comercializare

Subsecțiunea 1

Dispoziții introductive

Articolul 73

Domeniul de aplicare

Fără a aduce atingere vreunei alte dispoziții aplicabile produselor agricole și nici dispozițiilor adoptate în sectoarele veterinar, fitosanitar și alimentar, pentru a se asigura că produsele respectă standardele de igienă și sănătate și pentru a proteja sănătatea animalelor, a plantelor și pe cea umană, prezenta secțiune stabilește normele privind standardele de comercializare. Normele respective se împart în normele obligatorii și mențiuni rezervate facultative pentru produsele agricole.

Subsecțiunea 2

Standarde de comercializare pe sectoare sau pe produse

Articolul 74

Principiu general

Produsele pentru care au fost prevăzute standarde de comercializare pe sectoare sau pe produse în conformitate cu prezenta secțiune pot fi comercializate în Uniune numai dacă sunt conforme cu standardele respective.

Articolul 75

Stabilire și conținut

(1)   Standardele de comercializare pot fi aplicate pentru unul sau mai multe dintre următoarele sectoare și produse:

(a)

ulei de măsline și măsline de masă;

(b)

fructe și legume;

(c)

produse din fructe și legume procesate;

(d)

banane;

(e)

plante vii;

(f)

ouă;

(g)

carne de pasăre

(h)

materii grase tartinabile destinate consumului uman;

(i)

hamei.

(2)   Pentru a lua în considerare așteptările consumatorilor și pentru a ameliora condițiile economice de producție și de comercializare, precum și calitatea produselor agricole vizate la alineatele (1) și (4) din prezentul articol, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate privind standardele de comercializare pe sectoare sau produse, în toate etapele comercializării, și de a adopta derogări și scutiri de la aceste standarde pentru a se adapta la condițiile în continuă schimbare de pe piață, la evoluția cererii consumatorilor și la evoluțiile standardelor internaționale în domeniu, precum și pentru a se evita crearea de obstacole pentru inovarea în materie de produse.

(3)   Fără a aduce atingere articolului 26 din Regulamentul (UE) nr. 1169/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (27), standardele de comercializare menționate la alineatul (1) pot viza una sau mai multe dintre cerințele următoare care urmează să fie stabilite în funcție de sector sau de produs și de caracteristicile fiecărui sector, de necesitatea de a reglementa introducerea pe piață și de condițiile definite la alineatul (5) din prezentul articol:

(a)

definițiile tehnice, denumirile și denumirile comerciale pentru anumite sectoare, altele decât cele prevăzute la articolul 78;

(b)

criteriile de clasificare, precum clasificarea pe categorii, greutatea, dimensiunile, vârsta și categoria;

(c)

specia, soiul de plante sau rasa de animale ori tipul comercial;

(d)

prezentarea, etichetarea legată de standardele de comercializare obligatorii, ambalarea, normele care trebuie aplicate în privința centrelor de ambalare, marcarea, anul recoltării și utilizarea unor termeni specifici, fără a aduce atingere articolelor 92-123;

(e)

criterii precum aspectul, consistența, conformația, caracteristicile produsului și ponderea conținutului de apă;

(f)

substanțe specifice utilizate în procesul de producție sau componente ori constituenți, inclusiv conținutul cantitativ, puritatea și identitatea acestora;

(g)

tipul de activitate agricolă și metoda de producție, inclusiv practicile oenologice, și sisteme avansate de producție durabilă;

(h)

cupajul mustului și al vinului, inclusiv definițiile lor, amestecul și restricțiile corespunzătoare;

(i)

frecvența de colectare, livrarea, conservarea și manipularea, metoda de conservare și temperatura, depozitarea și transportul;

(j)

locul de proveniență agricolă și/sau originea, cu excepția cărnii de pasăre și a materiei grase tartinabile;

(k)

restricțiile cu privire la utilizarea anumitor substanțe și practici;

(l)

utilizarea specifică;

(m)

condițiile care reglementează eliminarea, deținerea, circulația și utilizarea produselor care nu respectă standardele de comercializare adoptate în temeiul alineatului (1) sau definițiile, denumirile și denumirile comerciale menționate la articolul 78, precum și eliminarea subproduselor.

(4)   În plus față de alineatul (1), standardele de comercializare se pot aplica în sectorul vitivinicol. Alineatul (3) literele (e), (f), (g), (h), (k) și (m) se aplică în sectorul vitivinicol.

(5)   Standardele de comercializare pe sectoare sau pe produse adoptate în temeiul alineatului (1) din prezentul articol se stabilesc fără a aduce atingere articolelor 84-88 și anexei IX și iau în considerare:

(a)

particularitățile produsului în cauză;

(b)

necesitatea de a asigura condiții care să faciliteze introducerea produselor pe piață;

(c)

interesul producătorilor de a comunica caracteristicile produselor și ale producției agricole și interesul consumatorilor de a obține informații adecvate și transparente referitoare la produse, inclusiv la locul de proveniență agricolă, care trebuie determinat de la caz la caz, la nivelul geografic corespunzător, după realizarea unei evaluări care să ia în considerare îndeosebi costurile și sarcinile administrative pentru operatori, precum și beneficiile oferite producătorilor și consumatorilor finali;

(d)

metodele disponibile pentru determinarea caracteristicilor fizice, chimice și organoleptice ale produselor;

(e)

recomandările standard adoptate de organismele internaționale;

(f)

necesitatea conservării caracteristicilor naturale și esențiale ale produselor și necesitatea de a nu se aduce modificări substanțiale în ceea ce privește compoziția produsului în cauză.

(6)   Pentru a lua în considerare așteptările consumatorilor și necesitatea de a ameliora calitatea și condițiile economice de producere și comercializare a produselor agricole, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care să se modifice lista de sectoare menționată la alineatul (1). Respectivele acte delegate se limitează strict la necesitățile demonstrate ce rezultă din cererea consumatorilor, aflată în schimbare, din progresele tehnice sau din necesitatea de inovare a produselor, și fac obiectul unui raport al Comisiei către Parlamentul European și Consiliu care evaluează în special necesitățile consumatorilor, costurile și sarcinile administrative ale operatorilor, inclusiv impactul de pe piața internă și din comerțul internațional, precum și avantajele oferite producătorilor și consumatorului final.

Articolul 76

Cerințe suplimentare pentru comercializarea produselor în sectorul fructelor și legumelor

(1)   În plus, în cazul în care acest lucru este relevant pentru standardele de comercializare aplicabile menționate la articolul 75, produsele din sectorul fructelor și legumelor destinate a fi vândute în stare proaspătă consumatorilor pot fi comercializate numai dacă sunt de calitate bună, corectă și vandabilă și dacă este indicată țara de origine.

(2)   Standardele de comercializare menționate la alineatul (1), precum și orice standard de comercializare aplicabil sectorului fructelor și legumelor stabilit în conformitate cu prezenta subsecțiune, se aplică în toate etapele comercializării, inclusiv la import și export, și se pot referi la calitate, categorie, greutate, dimensiune, modul de ambalare, ambalajele utilizate, depozitare, transport, prezentare și comercializare.

(3)   Deținătorul produselor provenind din sectorul fructelor și legumelor care intră sub incidența standardelor de comercializare expune aceste produse sau le oferă spre vânzare, le livrează sau le comercializează în cadrul Uniunii numai în conformitate cu respectivele standarde și este responsabil de asigurarea acestei conformități.

(4)   În vederea asigurării aplicării adecvate a cerințelor prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol și pentru a lua în considerare anumite situații speciale, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate privind derogări specifice de la prezentul articol, care sunt necesare pentru punerea în aplicare corectă a acestuia.

Articolul 77

Certificarea hameiului

(1)   În plus, în cazul în care acest lucru este relevant pentru standardele de comercializare aplicabile, produsele din sectorul hameiului recoltate sau preparate în cadrul Uniunii fac obiectul unei proceduri de certificare în temeiul prezentului articol.

(2)   Certificatul nu poate fi eliberat decât pentru produsele care prezintă caracteristicile calitative minime corespunzătoare unui stadiu determinat de comercializare. În cazul pulberii de hamei, al pulberii de hamei îmbogățite cu lupulină, al extractului de hamei și al produselor amestecate cu hamei, certificatul nu poate fi eliberat decât dacă conținutul de acid alfa al acestor produse nu este inferior conținutului prezent în hameiul din care au fost preparate.

(3)   Certificatul indică cel puțin:

(a)

locul (locurile) de producție a hameiului;

(b)

anul (anii) de recoltare; și

(c)

soiul (soiurile).

(4)   Produsele din sectorul hameiului pot fi comercializate sau exportate doar dacă beneficiază de un certificat emis în conformitate cu prezentul articol.

În cazul produselor importate din sectorul hameiului, atestarea prevăzută la articolul 190 alineatul (2) este considerată a fi echivalentă cu respectivul certificat.

(5)   Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care se stabilesc derogări de la alineatul (4) din prezentul articol:

(a)

în vederea îndeplinirii cerințelor comerciale ale unor țări terțe; sau

(b)

pentru produsele destinate unor utilizări speciale.

Măsurile menționate la primul paragraf:

(i)

nu afectează comercializarea normală a produselor pentru care a fost eliberat certificatul; și

(ii)

sunt însoțite de garanții pentru evitarea confuziilor în legătură cu aceste produse.

Articolul 78

Definiții, denumiri și denumiri comerciale pentru anumite sectoare și produse

(1)   În plus, în cazul în care acest lucru este relevant pentru standardele de comercializare aplicabile, definițiile, denumirile și denumirile comerciale prevăzute în anexa VII se aplică următoarelor sectoare sau produse:

(a)

carne de vită și mânzat;

(b)

vin;

(c)

lapte și produse lactate destinate consumului uman;

(d)

carne de pasăre;

(e)

ouă;

(f)

materii grase tartinabile destinate consumului uman; și

(g)

ulei de măsline și măsline de masă.

(2)   Definițiile, denumirile sau denumirile comerciale prevăzute în anexa VII pot fi utilizate în Uniune numai pentru comercializarea unui produs care este conform cerințelor corespunzătoare stabilite în anexa respectivă.

(3)   Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate cu privire la modificări, derogări sau excepții de la definițiile și denumirile comerciale prevăzute în anexa VII. Actele delegate respective se limitează strict la nevoi demonstrate rezultate din evoluția cererii consumatorilor, din progresele tehnologice sau la necesitatea de inovare în materie de produse.

(4)   Pentru a asigura faptul că operatorii și statele membre înțeleg în mod clar și corespunzător definițiile și denumirile comerciale prevăzute în anexa VII, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate cu privire la norme referitoare la precizarea și aplicarea acestora.

(5)   Pentru a lua în considerare așteptările consumatorilor și evoluția pieței produselor lactate, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care se precizează produsele lactate în cazul cărora trebuie să se declare specia de animale de la care provine laptele, dacă nu provine de la specii bovine, și prin care să se stabilească normele necesare.

Articolul 79

Toleranța

(1)   Pentru a lua în considerare particularitățile fiecărui produs sau sector, diferitele etape de comercializare, condițiile tehnice, orice eventuală dificultate practică considerabilă, precum și acuratețea și repetabilitatea metodelor de analiză, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate cu privire la toleranța pentru unul sau mai multe standarde specifice dincolo de care se consideră că întregul lot de produse nu respectă standardul specific respectiv.

(2)   La adoptarea actelor menționate la alineatul (1), Comisia ia în considerare necesitatea de a nu se schimba caracteristicile intrinsece ale produselor și de a se evita diminuarea calității acestora.

Articolul 80

Practici oenologice și metode de analiză

(1)   Numai practicile oenologice autorizate în conformitate cu anexa VIII și prevăzute la articolul 75 alineatul (3) litera (g) și la articolul 83 alineatele (2) și (3) sunt utilizate pentru producerea și conservarea în Uniune a produselor enumerate în anexa VII partea II.

Primul paragraf nu se aplică:

(a)

sucului de struguri și sucului de struguri concentrat; și

(b)

mustului de struguri și mustului de struguri concentrat destinat producerii sucului de struguri.

Practicile oenologice autorizate se utilizează numai în scopul asigurării unei bune vinificări, a unei bune conservări sau a unei valorificări superioare a produsului.

Produsele enumerate în partea II din anexa VII se produc în Uniune în conformitate cu normele stabilite în anexa VIII.

(2)   Produsele enumerate în anexa VII partea II nu pot fi comercializate în Uniune în cazul în care:

(a)

au făcut obiectul unor practici oenologice neautorizate în Uniune;

(b)

au făcut obiectul unor practici oenologice neautorizate la nivel național sau

(c)

nu respectă normele stabilite în anexa VIII.

Produsele viticole care sunt necomercializabile în conformitate cu primul paragraf sunt distruse. Prin derogare de la această normă, statele membre pot autoriza utilizarea unor astfel de produse, ale căror caracteristici le stabilesc, în distilerii sau în fabrici de oțet sau în scopuri industriale, cu condiția ca această autorizare să nu stimuleze producția produselor viticole prin practici oenologice neautorizate.

(3)   Atunci când autorizează practicile oenologice menționate la articolul 75 alineatul (3) litera (g), Comisia:

(a)

ia în considerare practicile oenologice și metodele de analiză recomandate și publicate de OIV, precum și rezultatele utilizării experimentale a unor practici oenologice încă neautorizate;

(b)

ia în calcul protecția sănătății umane;

(c)

ia în calcul riscul potențial pentru consumatori de a fi induși în eroare din cauza percepției lor deja formate și a așteptărilor corespunzătoare cu privire la produs, având în vedere disponibilitatea și viabilitatea mijloacelor de informare care permit excluderea unor astfel de riscuri;

(d)

face posibilă conservarea caracteristicilor naturale și esențiale ale vinului și nu aduce modificări substanțiale compoziției produsului în cauză;

(e)

asigură un nivel minim acceptabil de protecție a mediului;

(f)

respectă normele generale în materie de practici oenologice și normele stabilite în anexa VIII.

(4)   Pentru a asigura tratarea corectă a produselor vitivinicole necomercializabile, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate cu privire la normele privind procedurile naționale menționate la alineatul (2) al doilea paragraf din prezentul articol referitoare la retragerea sau distrugerea produselor vitivinicole care nu respectă cerințele și cu privire la derogările de la normele respective.

(5)   Atunci când este necesar, Comisia adoptă acte de punere în aplicare prin care se stabilesc metodele menționate la articolul 75 alineatul (5) litera (d) pentru produsele enumerate în partea II din anexa VII. Metodele respective se bazează pe toate metodele relevante recomandate și publicate de OIV, cu excepția cazului în care acestea ar fi ineficace sau neadecvate pentru obiectivul urmărit de Uniune. Aceste acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

Până la adoptarea unor astfel de acte de punere în aplicare, metodele și normele care trebuie utilizate sunt cele autorizate de statul membru în cauză.

Articolul 81

Soiuri de struguri de vinificație

(1)   Produsele enumerate în anexa VII partea II și produse în Uniune se obțin din soiuri de struguri de vinificație clasificabile în conformitate cu alineatul (2) de la prezentul articol.

(2)   Sub rezerva alineatului (3), statele membre clasifică soiurile de struguri de vinificație care pot fi plantate, replantate sau altoite pe teritoriile lor în scopul producerii vinului.

Statele membre pot clasifica numai soiurile de struguri de vinificație care îndeplinesc următoarele condiții:

(a)

soiurile respective aparțin speciei Vitis vinifera sau provin dintr-o încrucișare între specia Vitis vinifera și alte specii din genul Vitis;

(b)

soiul nu este unul dintre următoarele: Noah, Othello, Isabelle, Jacquez, Clinton și Herbemont.

În cazul în care un soi de struguri de vinificație este eliminat din clasificarea menționată la primul paragraf, defrișarea acestui soi se efectuează în termen de 15 ani de la eliminarea sa.

(3)   Statele membre a căror producție vinicolă nu depășește 50 000 de hectolitri de vin pe an vinicol, calculată pe baza producției medii din cursul ultimilor cinci ani vinicoli, sunt scutite de obligația de clasificare prevăzută la alineatul (2) primul paragraf.

Cu toate acestea, și în respectivele state membre, pot fi plantate, replantate sau altoite în scopul producerii vinului, numai soiurile de struguri de vinificație care respectă condițiile prevăzute la alineatul (2) al doilea paragraf.

(4)   Prin derogare de la alineatul (2) primul și al treilea paragraf și de la alineatul (3) al doilea paragraf, statele membre autorizează plantarea, replantarea sau altoirea, în scopul cercetării științifice și în scop experimental, a următoarelor soiuri de struguri de vinificație:

(a)

soiurile de struguri de vinificație care nu sunt clasificate, în ceea ce privește statele membre altele decât cele menționate la alineatul (3);

(b)

soiurile de struguri de vinificație care nu respectă dispozițiile de la alineatul (2) al doilea paragraf, în ceea ce privește statele membre menționate la alineatul (3).

(5)   Suprafețele plantate, în scopul producerii de vin, cu soiuri de struguri de vinificație pentru a căror plantare nu se respectă alineatele (2), (3) și (4) se defrișează.

Cu toate acestea, nu există nicio obligație de defrișare a suprafețelor respective dacă producția în cauză este destinată exclusiv consumului în gospodăriile producătorilor de vin.

Articolul 82

Utilizare specifică a vinului necorespunzătoare categoriilor enumerate în anexa VII partea II

Cu excepția vinurilor îmbuteliate pentru care există dovada că îmbutelierea a fost făcută anterior datei de 1 septembrie 1971, vinul produs dintr-unul dintre soiurile de struguri de vinificație enumerate în clasificările întocmite în conformitate cu articolul 81 alineatul (2) primul paragraf, dar care nu corespunde niciuneia dintre categoriile prevăzute în partea II din anexa VII, poate fi utilizat numai pentru consumul individual în gospodăriile producătorilor de vin, pentru producerea oțetului sau pentru distilare.

Articolul 83

Norme naționale pentru anumite produse și sectoare

(1)   Fără a aduce atingere articolului 75 alineatul (2), statele membre pot adopta sau pot menține norme naționale de stabilire a diferitelor niveluri de calitate a materiilor grase tartinabile. Astfel de norme permit evaluarea nivelurilor respective de calitate pe baza unor criterii care se referă în special la materiile prime utilizate, la caracteristicile organoleptice ale produselor și la stabilitatea lor fizică și microbiologică.

Statele membre care folosesc posibilitatea prevăzută la primul paragraf se asigură că produsele altor state membre, care respectă criteriile stabilite prin respectivele norme naționale, pot utiliza în mod nediscriminatoriu termeni care stabilesc că au fost respectate criteriile respective.

(2)   Statele membre pot limita sau interzice utilizarea anumitor practici oenologice și pot impune norme mai stricte pentru vinurile autorizate conform dreptului Uniunii și produse pe teritoriile lor, în scopul de a sprijini menținerea caracteristicilor esențiale ale vinurilor cu denumire de origine protejată sau cu indicație geografică protejată, precum și ale vinurilor spumante și ale vinurilor licoroase.

(3)   Statele membre pot autoriza utilizarea experimentală a unor practici oenologice neautorizate.

(4)   Pentru a se asigura aplicarea transparentă și corectă a prezentului articol, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care se stabilesc condițiile de aplicare a alineatelor (1), (2) și (3) din prezentul articol, precum și condițiile de deținere, circulație și utilizare a produselor obținute prin practicile experimentale menționate la alineatul (3) de la prezentul articol.

(5)   Statele membre pot adopta sau menține dispoziții legislative naționale suplimentare cu privire la produsele reglementate de un standard de comercializare al Uniunii doar dacă respectivele dispoziții sunt conforme cu dreptul Uniunii, în special în ceea ce privește respectarea principiului liberei circulații a mărfurilor și sub rezerva Directivei 98/34 CE a Parlamentului European și a Consiliului (28).

Subsecțiunea 3

Mențiuni rezervate facultative

Articolul 84

Dispoziție generală

Se instituie un sistem referitor la mențiunile rezervate facultative în funcție de sector sau de produs pentru a oferi producătorilor de produse agricole cu caracteristici sau proprietăți care oferă valoare adăugată posibilitatea să comunice mai ușor aceste caracteristici sau proprietăți pe piața internă, precum și, mai ales, pentru a sprijini și a completa standardele specifice de comercializare.

Prezenta subsecțiune nu se aplică produselor vitivinicole menționate la articolul 92 alineatul (1).

Articolul 85

Mențiuni rezervate facultative existente

(1)   Mențiunile rezervate facultative cuprinse în acest sistem la 20 decembrie 2013 sunt enumerate în anexa IX, iar condițiile de utilizare a acestora sunt stabilite în temeiul articolului 86 litera (a).

(2)   Mențiunile rezervate facultative menționate la alineatul (1) din prezentul articol rămân în vigoare și pot fi modificate în orice fel, dacă nu sunt anulate în temeiul articolului 86.

Articolul 86

Rezervarea, modificarea și anularea mențiunilor rezervate facultative

Pentru a lua în considerare așteptările consumatorilor, progresele științifice și tehnice, situația de pe piață și evoluțiile referitoare la standardele de comercializare și la standardele internaționale, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care:

(a)

să rețină o mențiune rezervată facultativă suplimentară, stabilind condițiile de utilizare a acesteia;

(b)

să modifice condițiile de utilizare a unei mențiuni rezervate facultative; sau

(c)

să anuleze o mențiune rezervată facultativă.

Articolul 87

Mențiuni rezervate facultative suplimentare

(1)   O mențiune poate fi rezervată ca mențiune rezervată facultativă suplimentară numai dacă îndeplinește toate cerințele următoare:

(a)

mențiunea face referire la o caracteristică a unui produs sau la o proprietate de producție agricolă sau de procesare și se referă la un sector sau produs;

(b)

utilizarea mențiunii permite o comunicare mai clară a valorii adăugate a produsului prin particularitățile sale sau printr-o proprietate de producție agricolă sau de procesare;

(c)

caracteristica sau proprietatea produsului menționată la litera (a), atunci când produsul este introdus pe piață, este identificabilă de către consumatori în mai multe state membre;

(d)

condițiile și utilizarea mențiunii sunt în conformitate cu Directiva 2000/13/CE a Parlamentului European și a Consiliului (29) sau cu Regulamentul (UE) nr. 1169/2011.

Atunci când introduce mențiuni rezervate facultative suplimentare, Comisia ia în considerare toate standardele internaționale relevante și mențiunile rezervate actuale pentru produsele sau sectoarele în cauză.

(2)   Pentru a lua în considerare caracteristicile anumitor sectoare și de așteptările consumatorilor, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care se stabilesc detalii suplimentare referitoare la cerințele pentru introducerea unei mențiuni rezervate suplimentare, conform prevederilor de la alineatul (1) din prezentul articol.

Articolul 88

Restricții privind utilizarea mențiunilor rezervate facultative

(1)   O mențiune rezervată facultativă poate fi utilizată pentru a descrie exclusiv produse care sunt conforme cu condițiile de utilizare corespunzătoare.

(2)   Statele membre adoptă măsurile corespunzătoare pentru a se asigura că eticheta produsului nu produce confuzie în ceea ce privește mențiunile rezervate facultative.

(3)   Pentru a asigura faptul că produsele descrise prin intermediul mențiunilor rezervate facultative respectă condițiile de utilizare aplicabile, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care se stabilesc norme suplimentare de utilizare a mențiunilor rezervate facultative.

Subsecțiunea 4

Standarde de comercializare referitoare la import și export

Articolul 89

Dispoziții generale

Pentru a lua în considerare particularitățile schimburilor comerciale dintre Uniune și anumite țări terțe și caracterul special al anumitor produse agricole, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate cu privire la:

(a)

condițiile în care produsele importate sunt considerate a avea un nivel echivalent de conformitate cu standardele de comercializare ale Uniunii și condițiile de derogare de la articolul 74; și

(b)

normele de aplicare a standardelor de comercializare produselor exportate din Uniune.

Articolul 90

Dispoziții speciale pentru importurile de vin

(1)   Cu excepția cazului în care acordurile internaționale încheiate în conformitate cu TFUE conțin dispoziții contrare, dispozițiile privind denumirile de origine, indicațiile geografice și etichetarea vinului, stabilite în secțiunea 2 din prezentul capitol și definițiile, denumirile și denumirile comerciale menționate la articolul 78 din prezentul regulament se aplică produselor încadrate la codurile NC 2009 61, 2009 69 și 2204 care sunt importate în Uniune.

(2)   Sub rezerva unor prevederi contrare din acordurile internaționale încheiate în conformitate cu TFUE, produsele menționate la alineatul (1) din prezentul articol se obțin în conformitate cu practicile oenologice autorizate de Uniune în temeiul prezentului regulament sau, înainte de autorizarea în temeiul articolului 80 alineatul (3), în conformitate cu practicile oenologice recomandate și publicate de OIV.

(3)   Importul produselor menționate la alineatul (1) este condiționat de prezentarea:

(a)

unui certificat care să ateste conformitatea cu dispozițiile menționate la alineatele (1) și (2), întocmit de un organism competent, inclus pe o listă care urmează să fie făcută publică de Comisie, în țara de origine a produsului;

(b)

unui raport de analiză întocmit de un organism sau de o direcție desemnată de țara de origine a produsului, dacă produsul este destinat consumului uman direct.

Subsecțiunea 5

Dispoziții comune

Articolul 91

Competențe de executare în conformitate cu procedura de examinare

Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care stabilește:

(a)

lista cuprinzând laptele și produsele lactate, menționate în anexa VII partea III punctul 5 al doilea paragraf, precum și materiile grase tartinabile, menționate în anexa VII partea VII al șaselea paragraf litera (a), pe baza listelor orientative de produse pe care statele membre le consideră ca fiind corespunzătoare, pe teritoriul lor, dispozițiilor respective și pe care statele membre le transmit Comisiei;

(b)

norme pentru punerea în aplicare a standardelor de comercializare pe sector sau pe produs;

(c)

norme pentru a stabili dacă produsele au fost supuse unor procese care contravin practicilor oenologice autorizate;

(d)

norme pentru metodele de analiză pentru stabilirea caracteristicilor produselor;

(e)

norme pentru fixarea nivelului de toleranță;

(f)

norme pentru punerea în aplicare a măsurilor menționate la articolul 89;

(g)

norme pentru identificarea sau înregistrarea producătorului și/sau a instalațiilor industriale în care a fost pregătit sau procesat produsul, a procedurilor de certificare și a documentelor comerciale, a documentelor însoțitoare și a registrelor care trebuie păstrate.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

Secțiunea 2

Denumiri de origine, indicații geografice și mențiuni tradiționale în sectorul vitivinicol

Subsecțiunea 1

Dispoziții introductive

Articolul 92

Domeniul de aplicare

(1)   Normele referitoare la denumirile de origine, indicațiile geografice și mențiunile tradiționale prevăzute în prezenta secțiune se aplică produselor menționate în anexa VIII partea II punctele 1, 3-6, 8, 9, 11, 15 și 16.

(2)   Normele menționate la alineatul (1) se bazează pe:

(a)

protecția intereselor legitime ale consumatorilor și ale producătorilor;

(b)

asigurarea bunei funcționări a pieței interne pentru produsele vizate; și

(c)

promovarea producerii unor produse de calitate astfel cum sunt menționate în prezenta secțiune, permițând, în același timp, adoptarea unor măsuri naționale în materie de politică a calității.

Subsecțiunea 2

Denumiri de origine și indicații geografice

Articolul 93

Definiții

(1)   În sensul prezentei secțiuni, se aplică următoarele definiții:

(a)

„denumire de origine” înseamnă denumirea unei regiuni, a unui loc specific sau, în cazuri excepționale și justificate corespunzător, a unei țări, utilizată pentru a descrie un produs menționat la articolul 92 alineatul (1) care îndeplinește următoarele cerințe:

(i)

calitatea și caracteristicile produsului se datorează în principal sau exclusiv unui anumit mediu geografic cu factori naturali și umani proprii;

(ii)

strugurii din care se obține produsul provin exclusiv din aria geografică respectivă;

(iii)

producția are loc în aria geografică respectivă; și

(iv)

produsul este obținut din soiuri de viță-de-vie aparținând speciei Vitis vinifera.

(b)

„indicație geografică” înseamnă o indicație referitoare la o regiune, la un loc specific sau, în cazuri excepționale și justificate corespunzător, la o țară, utilizată pentru a descrie un produs menționat la articolul 92 alineatul (1) care îndeplinește următoarele cerințe:

(i)

deține o calitate, o reputație sau alte caracteristici specifice care pot fi atribuite zonei geografice respective;

(ii)

strugurii din care se obține produsul provin, în proporție de cel puțin 85 %, exclusiv din aria geografică respectivă;

(iii)

este produs în aria geografică respectivă; și

(iv)

este obținut din soiuri de viță-de-vie aparținând speciei Vitis vinifera sau unei încrucișări între Vitis vinifera și alte specii din genul Vitis.

(2)   Anumite denumiri utilizate în mod tradițional constituie o denumire de origine dacă:

(a)

desemnează un vin;

(b)

trimit la o denumire geografică;

(c)

îndeplinesc cerințele menționate la alineatul (1) litera (a) punctele (i)-(iv); și

(d)

au fost supuse procedurii de acordare a protecției pentru denumirile de origine și indicațiile geografice prevăzute în prezenta subsecțiune.

(3)   Denumirile de origine și indicațiile geografice, inclusiv cele care se referă la arii geografice din țări terțe, sunt eligibile pentru protecție în Uniune conform normelor prevăzute în prezenta subsecțiune.

(4)   Producția, astfel cum este menționată la alineatul (1) litera (a) punctul (iii), vizează toate operațiunile realizate, de la recoltarea strugurilor până la încheierea procesului de vinificare, cu excepția oricăror procese ulterioare producției.

(5)   În sensul aplicării alineatului (1) litera (b) punctul (ii), cel mult 15 % din cantitatea de struguri care poate proveni din afara ariei delimitate provine din statul membru sau din țara terță în care se află aria delimitată.

Articolul 94

Cererile de protecție

(1)   Cererile de protecție a denumirilor ca denumiri de origine sau indicații geografice includ un dosar tehnic care conține:

(a)

denumirea care urmează a beneficia de protecție;

(b)

numele și adresa solicitantului;

(c)

caietul de sarcini al produsului, menționat la alineatul (2); și

(d)

un document unic care rezumă caietul de sarcini al produsului menționat la alineatul (2).

(2)   Caietul de sarcini al produsului permite părților interesate să verifice respectarea condițiilor relevante de producție asociate denumirii de origine sau indicației geografice.

Caietul de sarcini al produsului conține cel puțin următoarele elemente:

(a)

denumirea care urmează a beneficia de protecție;

(b)

o descriere a vinului sau a vinurilor:

(i)

în ceea ce privește denumirea de origine, principalele caracteristici analitice și organoleptice;

(ii)

în ceea ce privește indicația geografică, principalele caracteristici analitice, precum și o evaluare sau o indicație a caracteristicilor organoleptice;

(c)

dacă este cazul, practicile oenologice specifice utilizate pentru producerea vinului sau a vinurilor, precum și a restricțiilor relevante pentru producerea acestora;

(d)

delimitarea ariei geografice în cauză;

(e)

producția maximă la hectar;

(f)

indicarea soiului sau a soiurilor de struguri de vinificație din care a fost obținut vinul sau vinurile;

(g)

informațiile care confirmă legătura menționată la litera (a) punctul (i) sau, dacă este cazul, la articolul 93 alineatul (1) litera (b) punctul (i);

(h)

cerințele aplicabile prevăzute de legislația Uniunii sau națională sau, dacă un stat membru prevede astfel, de o organizație care gestionează denumirile de origine sau indicațiile geografice protejate, având în vedere că aceste cerințe trebuie să fie obiective, nediscriminatorii și compatibile cu legislația Uniunii;

(i)

denumirea și adresa autorităților sau organismelor care verifică dacă sunt respectate dispozițiile caietului de sarcini al produsului, precum și o descriere a sarcinilor acestora.

(3)   În cazul în care cererea de protecție se referă la o arie geografică situată într-o țară terță, aceasta conține, pe lângă elementele prevăzute la alineatele (1) și (2), o dovadă că denumirea în cauză este protejată în țara sa de origine.

Articolul 95

Solicitanții

(1)   Orice grup de producători interesat sau, în cazuri excepționale și justificate corespunzător, orice producător individual poate depune o cerere de protecție pentru o denumire de origine sau o indicație geografică. La această cerere se pot asocia și alte părți interesate.

(2)   Producătorii pot depune o cerere de protecție numai pentru vinurile pe care le produc.

(3)   În cazul unei denumiri care desemnează o arie geografică transfrontalieră sau în cazul unei denumiri tradiționale legate de o arie geografică transfrontalieră, se poate depune o cerere de protecție comună.

Articolul 96

Procedura preliminară la nivel național

(1)   Cererile de protecție a unei denumiri de origine sau a unei indicații geografice pentru vinurile originare din Uniune fac obiectul unei proceduri preliminare la nivel național.

(2)   Cererea de protecție se depune în statul membru de pe teritoriul căruia provine denumirea de origine sau indicația geografică.

(3)   Statul membru examinează cererea de protecție care i-a fost prezentată pentru a verifica respectarea condițiilor prevăzute în prezenta subsecțiune.

Respectivul stat membru desfășoară o procedură națională prin care se garantează o publicare adecvată a cererii și se prevede o perioadă de cel puțin două luni de la data publicării în care orice persoană fizică sau juridică care are un interes legitim și este stabilită sau rezidentă pe teritoriul său poate formula o opoziție la protecția propusă, prin depunerea unei declarații bine motivate pe lângă autoritățile respectivului stat membru.

(4)   În cazul în care, examinând cererea, statul membru consideră că denumirea de origine sau indicația geografică nu îndeplinește condițiile prevăzute în prezenta subsecțiune sau este incompatibilă cu dreptul Uniunii, respinge cererea.

(5)   În cazul în care, examinând cererea, statul membru consideră că sunt îndeplinite condițiile prevăzute în prezenta subsecțiune, acesta urmează o procedură națională care asigură publicarea adecvată a caietului de sarcini al produsului cel puțin pe internet și înaintează cererea respectivă Comisiei.

Articolul 97

Examinarea de către Comisie

(1)   Comisia aduce la cunoștința publicului data depunerii cererii de protecție a denumirii de origine sau a indicației geografice.

(2)   Comisia verifică dacă cererile de protecție menționate la articolul 94 respectă condițiile prevăzute în prezenta subsecțiune.

(3)   În cazul în care Comisia consideră că sunt îndeplinite condițiile prevăzute în prezenta subsecțiune, aceasta adoptă acte de punere în aplicare cu privire la publicarea în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene a documentului unic menționat la articolul 94 alineatul (1) litera (d) și a trimiterii la publicarea caietului de sarcini al produsului efectuată în cursul procedurii preliminare la nivel național. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă fără a se aplica procedura menționată la articolul 229 alineatul (2) sau (3).

(4)   În cazul în care Comisia consideră că nu sunt îndeplinite condițiile stabilite în prezenta subsecțiune, aceasta adoptă acte de punere în aplicare prin care se respinge cererea.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

Articolul 98

Procedura de opoziție

În termen de două luni de la data publicării documentului unic, menționată la articolul 94 alineatul (1) litera (d), orice stat membru ori țară terță sau orice persoană fizică ori juridică având un interes legitim, având reședința sau fiind stabilită într-un alt stat membru decât cel care depune cererea de protecție sau într-o țară terță poate formula o opoziție la protecția propusă, prin prezentarea către Comisie a unei declarații motivate corespunzător, referitoare la condițiile de eligibilitate prevăzute în prezenta subsecțiune.

În cazul persoanelor fizice sau juridice care au reședința sau sunt stabilite într-o țară terță, această declarație se prezintă fie direct, fie prin intermediul autorităților țării terțe în cauză, în termenul de două luni menționat la primul paragraf.

Articolul 99

Decizia de protecție

Pe baza informațiilor de care dispune la încheierea procedurii de opoziție menționate la articolul 98, Comisia adoptă acte de punere în aplicare prin care, fie se acordă protecție pentru denumirea de origine sau pentru indicația geografică care îndeplinește condițiile prevăzute în prezenta subsecțiune și este compatibilă cu dreptul Uniunii, fie se respinge cererea, dacă aceste condiții nu sunt îndeplinite.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

Articolul 100

Omonimie

(1)   O denumire pentru care se depune o cerere și care este omonimă sau parțial omonimă cu o denumire deja înregistrată în temeiul prezentului regulament se înregistrează ținându-se seama în mod corespunzător de utilizările locale și tradiționale, precum și de orice risc de creare a unei confuzii.

O denumire omonimă care lasă consumatorilor impresia greșită că produsele sunt originare dintr-un alt teritoriu nu se înregistrează, chiar dacă aceasta este exactă în ceea ce privește teritoriul, regiunea sau localitatea din care produsele respective sunt originare.

O denumire omonimă înregistrată poate fi utilizată doar în cazul în care denumirea omonimă înregistrată ulterior este practic suficient de diferită de cea deja înregistrată, ținând seama de necesitatea de a asigura un tratament echitabil pentru producătorii respectivi și de necesitatea de a nu induce în eroare consumatorul.

(2)   Alineatul (1) se aplică mutatis mutandis în cazul în care o denumire pentru care se depune o cerere este omonimă sau parțial omonimă cu o indicație geografică protejată în conformitate cu dreptul național al statelor membre.

(3)   Atunci când denumirea unui soi de struguri de vinificație conține sau constă într-o denumire de origine protejată sau o indicație geografică protejată, denumirea respectivă nu se utilizează la etichetarea produselor agricole.

Pentru a lua în considerare practicile de etichetare existente, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care se stabilesc excepții de la regula respectivă.

(4)   Protecția denumirilor de origine și a indicațiilor geografice ale produselor care intră sub incidența articolului 93 din prezentul regulament nu aduce atingere indicațiilor geografice protejate care se aplică băuturilor spirtoase definite la articolul 2 din Regulamentul (CE) nr. 110/2008 al Parlamentului European și al Consiliului (30).

Articolul 101

Motive suplimentare de refuz al protecției

(1)   O denumire care a devenit generică nu este protejată ca denumire de origine sau ca indicație geografică.

În sensul prezentei secțiuni, o „denumire devenită generică” înseamnă denumirea unui vin care, deși se raportează la locul sau regiunea unde acest produs a fost inițial obținut sau comercializat, a devenit denumirea comună a unui vin în cadrul Uniunii.

Pentru a stabili dacă o denumire a devenit sau nu generică, se va ține cont de factorii relevanți, în special de:

(a)

situația existentă în Uniune, în special în zonele de consum;

(b)

dreptul Uniunii sau legislația națională în domeniu.

(2)   O denumire nu este protejată ca denumire de origine sau indicație geografică atunci când, având în vedere reputația și notorietatea unei mărci, protecția ar putea să inducă în eroare consumatorul cu privire la identitatea reală a vinului în cauză.

Articolul 102

Relația cu mărcile

(1)   Înregistrarea unei mărci care conține sau constă într-o denumire de origine protejată sau o indicație geografică protejată care nu respectă specificațiile produsului în cauză sau a cărei utilizare face obiectul articolului 103 alineatul (2) și care se referă la un produs care se înscrie în una dintre categoriile enumerate în partea II din anexa VII este:

(a)

refuzată, dacă cererea de înregistrare a mărcii este înaintată după data de prezentare la Comisie a cererii de protecție privind denumirea de origine sau indicația geografică și, prin urmare, denumirea de origine sau indicația geografică este protejată; sau

(b)

anulată.

(2)   Fără a aduce atingere articolului 101 alineatul (2), o marcă, dintre cele menționate la alineatul (1) din prezentul articol, pentru care a fost depusă o cerere, care a fost înregistrată sau care este consacrată prin utilizare de bună credință, dacă această posibilitate este prevăzută de dreptul în domeniu, pe teritoriul Uniunii, fie anterior datei obținerii protecției denumirii de origine sau a indicației geografice în țara de origine, fie anterior datei de 1 ianuarie 1996, poate fi utilizată în continuare și poate fi reînnoită în pofida protecției denumirii de origine sau a indicației geografice, cu condiția să nu existe motive de anulare sau revocare a mărcii, prevăzute de Directiva 2008/95/CE a Parlamentului European și a Consiliului (31) sau de Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului (32).

În astfel de cazuri, este permisă utilizarea denumirii de origine sau a indicației geografice alături de mărcile relevante.

Articolul 103

Protecție

(1)   O denumire de origine protejată și o indicație geografică protejată pot fi utilizate de orice operator care comercializează un vin produs în conformitate cu caietul de sarcini corespunzător.

(2)   O denumire de origine protejată și o indicație geografică protejată, precum și vinul care utilizează denumirea protejată în conformitate cu caietul de sarcini sunt protejate împotriva:

(a)

oricărei utilizări comerciale directe sau indirecte a denumirii protejate respective:

(i)

de produse comparabile care nu sunt conforme cu caietul de sarcini pentru denumirea protejată; sau

(ii)

în măsura în care această utilizare exploatează reputația unei denumiri de origine protejate sau a unei indicații geografice protejate.

(b)

utilizării abuzive, imitării sau evocării, chiar dacă originea adevărată a produsului sau a serviciului este indicată sau dacă denumirea protejată este tradusă, transcrisă sau transliterată ori este însoțită de expresii, precum „stil”, „tip”, „metodă”, „manieră”, „imitație”, „gust”, „similar” sau altele asemănătoare;

(c)

oricărei indicații false sau înșelătoare privind proveniența, originea, natura sau calitățile esențiale ale produsului, care figurează pe partea interioară sau exterioară a ambalajului, în materialul publicitar sau în documentele referitoare la produsul vinicol respectiv, precum și împotriva ambalării produsului într-un recipient de natură să creeze o impresie greșită cu privire la originea acestuia;

(d)

oricărei alte practici de natură să inducă în eroare consumatorul cu privire la adevărata origine a produsului.

(3)   Denumirile de origine protejate și indicațiile geografice protejate nu devin generice în Uniune în sensul articolului 101 alineatul (1).

Articolul 104

Registrul

Comisia întocmește și păstrează un registru electronic al denumirilor de origine protejate și al indicațiilor geografice protejate pentru vinuri, care este accesibil publicului. În registru pot fi introduse denumiri de origine și indicații geografice referitoare la produse din țări terțe care sunt protejate în Uniune în temeiul unui acord internațional la care Uniunea este parte contractantă. În cazul în care nu sunt identificate în mod specific în acordul respectiv ca denumiri de origine protejate în sensul prezentului regulament, denumirile respective se introduc în registru ca indicații geografice protejate.

Articolul 105

Modificări ale caietului de sarcini

Un solicitant care satisface condițiile stabilite la articolul 95 poate solicita aprobarea unei modificări a caietului de sarcini al unei denumiri de origine protejate sau al unei indicații geografice protejate, în special pentru a lua în considerare evoluțiile cunoștințelor științifice și tehnice sau pentru a redemarca aria geografică menționată la articolul 94 alineatul (2) al doilea paragraf litera (d). Cererile descriu și motivează modificările solicitate.

Articolul 106

Anulare

În cazul în care respectarea caietului de sarcini corespunzător nu mai este asigurată, Comisia poate adopta acte de punere în aplicare, din inițiativă proprie sau la cererea motivată corespunzător a unui stat membru, a unei țări terțe ori a unei persoane fizice sau juridice având un interes legitim, prin care se anulează protecția acordată unei denumiri de origine sau unei indicații geografice.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

Articolul 107

Denumiri de vinuri protejate în prezent

(1)   Denumirile de vinuri menționate la articolele 51 și 54 din Regulamentul (CE) nr. 1493/1999 al Consiliului (33) și la articolul 28 din Regulamentul (CE) nr. 753/2002 al Comisiei (34) sunt protejate în mod automat în temeiul prezentului regulament. Comisia le înscrie în registrul prevăzut la articolul 104 din prezentul regulament.

(2)   Comisia ia măsura oficială corespunzătoare de eliminare a denumirilor de vinuri cărora li se aplică articolul 118s alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 din registrul prevăzut la articolul 104 din prezentul regulament, prin intermediul unor acte de punere în aplicare adoptate fără a se aplica procedura menționată la articolul 229 alineatul (2) sau (3) din prezentul regulament.

(3)   Articolul 106 nu se aplică denumirilor existente de vinuri protejate menționate la alineatul (1) din prezentul articol.

Comisia poate adopta, până la 31 decembrie 2014, din inițiativă proprie, acte de punere în aplicare prin care se anulează protecția denumirilor de vinuri protejate existente menționate la alineatul (1) din prezentul articol, dacă acestea nu întrunesc condițiile prevăzute la articolul 93.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

(4)   În ceea ce privește Croația, denumirile de vinuri publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene  (35) sunt protejate în temeiul prezentului regulament, sub rezerva unui rezultat favorabil al procedurii de opoziție. Comisia le înscrie în registrul prevăzut la articolul 104.

Articolul 108

Taxe

Statele membre pot solicita plata unor taxe pentru acoperirea cheltuielilor, inclusiv a celor ocazionate de examinarea cererilor de protecție, a declarațiilor de opoziție, a cererilor de modificare și a cererilor de anulare formulate în temeiul prezentei subsecțiuni.

Articolul 109

Competențe delegate

(1)   Pentru a lua în considerare particularitățile producției în aria geografică delimitată, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care se stabilesc:

(a)

criteriile suplimentare aplicabile delimitării ariei geografice și

(b)

restricțiile și derogările referitoare la producția în aria geografică delimitată.

(2)   Pentru a asigura calitatea și trasabilitatea produselor, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care se stabilesc condițiile în care caietul de sarcini al produsului poate include cerințe suplimentare.

(3)   Pentru a garanta protecția drepturilor sau a intereselor legitime ale producătorilor și ale operatorilor, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care se stabilesc:

(a)

tipul de solicitant care poate cere protecția unei denumiri de origine sau a unei indicații geografice;

(b)

condițiile care trebuie respectate în cazul unei cereri de protecție a unei denumiri de origine sau a unei indicații geografice, examinarea de către Comisie, procedura de opoziție și procedurile referitoare la modificarea, anularea sau conversia denumirilor de origine protejate sau ale indicațiilor geografice protejate;

(c)

condițiile aplicabile cererilor transfrontaliere;

(d)

condițiile aplicabile cererilor privind arii geografice dintr-o țară terță;

(e)

data de la care se aplică o protecție sau o modificare a unei protecții;

(f)

condițiile referitoare la modificări ale caietelor de sarcini.

(4)   Pentru a asigura un nivel adecvat de protecție, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate privind restricții referitoare la denumirea protejată.

(5)   Pentru a se asigura că autoritățile competente și operatorii economici nu sunt afectați în mod nejustificat prin aplicarea prezentei subsecțiuni în ceea ce privește denumirile vinurilor cărora li s-a acordat protecție anterior datei de 1 august 2009 sau pentru care s-a solicitat protecția anterior datei menționate, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate care să stabilească norme tranzitorii referitoare la:

(a)

denumirile de vinuri recunoscute de statele membre ca denumiri de origine sau indicații geografice până la data de 1 august 2009 și denumirile de vinuri pentru care s-a solicitat protecția anterior datei menționate;

(b)

vinurile introduse pe piață sau etichetate înainte de o anumită dată și

(c)

modificarea caietelor de sarcini ale produselor.

Articolul 110

Competențe de executare în conformitate cu procedura de examinare

(1)   Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care se stabilesc măsurile necesare referitoare la:

(a)

informațiile care trebuie furnizate în caietul de sarcini cu privire la legătura dintre aria geografică și produsul final;

(b)

punerea la dispoziția publicului a deciziei de protecție sau de respingere;

(c)

întocmirea și menținerea registrului menționat la articolul 104;

(d)

conversia unei denumiri de origine protejate într-o indicație geografică protejată;

(e)

depunerea cererilor transfrontaliere.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

(2)   Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care se stabilesc măsurile necesare referitoare la procedura de examinare a cererilor de protecție sau de aprobare a unei modificări a unei denumiri de origine sau a unei indicații geografice, precum și la procedura referitoare la cererile de opoziție, de anulare sau de conversie și la prezentarea informațiilor legate de denumirile vinurilor protejate existente, în special în ceea ce privește:

(a)

modelele de documente și forma de comunicare;

(b)

termenele;

(c)

detaliile cu privire la fapte, la probele și documentele justificative care trebuie depuse în sprijinul unei cereri sau al unei solicitări.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

Articolul 111

Alte competențe de executare

Atunci când o declarație de opoziție este considerată ca fiind inadmisibilă, Comisia adoptă un act de punere în aplicare prin care respinge declarația de opoziție ca fiind inadmisibilă. Respectivul act de punere în aplicare se adoptă fără a se aplica procedura menționată la articolul 229 alineatul (2) sau (3).

Subsecțiunea 3

Mențiuni tradiționale

Articolul 112

Definiții

„Mențiune tradițională” înseamnă o mențiune folosită în mod tradițional în statele membre pentru produsele menționate la articolul 92 alineatul (1) pentru a desemna:

(a)

faptul că produsul are o denumire de origine protejată sau o indicație geografică protejată în temeiul legislației Uniunii sau în temeiul legislației naționale; sau

(b)

metoda de producție sau de maturare, calitatea, culoarea, tipul locului de proveniență sau un eveniment deosebit legat de istoria produsului cu denumire de origine protejată sau cu indicație geografică protejată.

Articolul 113

Protecție

(1)   O mențiune tradițională protejată poate fi utilizată numai în cazul unui produs care a fost produs în conformitate cu definiția prevăzută la articolul 112.

Mențiunile tradiționale sunt protejate împotriva utilizării ilicite.

(2)   Mențiunile tradiționale sunt protejate doar în limba și pentru categoriile de produse vinicole menționate în cerere împotriva:

(a)

oricărei utilizări abuzive, inclusiv atunci când denumirea protejată este însoțită de expresii precum „stil”, „tip”, „metodă”, „produs la fel ca în”, „imitație”, „gust”, „la fel ca” sau altele similare;

(b)

oricărei alte indicații false sau înșelătoare cu privire la natura, caracteristicile sau calitățile esențiale ale produsului, care figurează pe partea interioară sau exterioară a ambalajului, în materialul publicitar sau în documentele aferente;

(c)

oricăror alte practici care pot induce în eroare consumatorii, în special pentru a crea impresia că vinul îndeplinește condițiile mențiunii tradiționale protejate.

(3)   Mențiunile tradiționale nu pot deveni generice în cadrul Uniunii.

Articolul 114

Competențe delegate

(1)   Pentru a asigura un nivel adecvat de protecție, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate cu privire la limba și ortografierea mențiunii tradiționale care trebuie protejată.

(2)   Pentru a garanta protecția drepturilor și a intereselor legitime ale producătorilor și ale operatorilor, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care se stabilesc:

(a)

tipul solicitanților care pot cere protecția unei mențiuni tradiționale;

(b)

condițiile de validitate a unei cereri de recunoaștere a unei mențiuni tradiționale;

(c)

motivele pentru care se pot prezenta obiecții la o propunere de protecție a unei mențiuni tradiționale;

(d)

domeniul de aplicare a protecției, relația cu mărcile, mențiunile tradiționale protejate, denumirile de origine protejate sau indicațiile geografice protejate, omonimele sau anumite denumiri de soiuri de struguri de vinificație;

(e)

motivele anulării unei mențiuni tradiționale;

(f)

data depunerii unei cereri sau a unei solicitări de opoziție sau de anulare;

(g)

procedurile de urmat în ceea ce privește cererea de protecție a unei mențiuni tradiționale, inclusiv analizarea de către Comisie, procedurile de opoziție și procedurile de anulare și modificare.

(3)   Pentru a lua în considerare particularitățile schimburilor comerciale dintre Uniune și anumite țări terțe, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care se stabilesc condițiile în care se pot utiliza mențiuni tradiționale pentru produse din țări terțe, și se prevăd derogări de la articolul 112 și de la articolul 113 alineatul (2).

Articolul 115

Competențe de executare în conformitate cu procedura de examinare

(1)   Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care se stabilesc măsurile necesare cu privire la procedura de examinare a cererilor de protecție sau de aprobare a unei modificări a unei mențiuni tradiționale, precum și la procedura referitoare la cererile de opoziție sau de anulare, în special în ceea ce privește:

(a)

modelele de documente și forma de comunicare;

(b)

termenele;

(c)

detaliile cu privire la fapte, la probele și documentele justificative care trebuie depuse în sprijinul cererii sau al solicitării;

(d)

normele detaliate privind punerea la dispoziția publicului a mențiunilor tradiționale.

(2)   Comisia adoptă acte de punere în aplicare prin care se admite sau se respinge o cerere de protecție a unei mențiuni tradiționale sau o solicitare de modificare a unei mențiuni protejate ori de anulare a protecției unei mențiuni tradiționale.

(3)   Comisia adoptă acte de punere în aplicare prin care se dispune protecția mențiunilor tradiționale pentru care o cerere de protecție a fost admisă, în special prin clasificarea lor conform articolului 112 și prin publicarea unei definiții și/sau a condițiilor de utilizare.

(4)   Actele de punere în aplicare menționate la alineatele (1), (2) și (3) de la prezentul articol se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

Articolul 116

Alte competențe de executare

Atunci când o declarație de opoziție este considerată inadmisibilă, Comisia adoptă un act de punere în aplicare prin care o respinge ca inadmisibilă. Respectivul act de punere în aplicare se adoptă fără a se aplica procedura menționată la articolul 229 alineatul (2) sau (3).

Secțiunea 3

Etichetarea și prezentarea în sectorul vitivinicol

Articolul 117

Definiții

În sensul prezentei secțiuni:

(a)

„etichetare” înseamnă mențiunile, indicațiile, mărcile de fabrică sau comerciale, imaginile sau semnele care figurează pe orice ambalaj, document, anunț, etichetă, inel sau manșetă, care însoțesc un anumit produs sau care se referă la acesta;

(b)

„prezentare” înseamnă toate informațiile transmise consumatorilor prin modalitatea de ambalare a produsului vizat, inclusiv prin forma și tipul sticlelor.

Articolul 118

Condiții de aplicare a normelor orizontale

În absența unor dispoziții contrare în prezentul regulament, în Directiva 89/396/CEE a Consiliului (36), Directiva 2000/13/CE, Directiva 2007/45/CE a Parlamentului European și a Consiliului (37), Directiva 2008/95/CE și în Regulamentul (UE) nr. 1169/2011 se aplică etichetării și prezentării.

Etichetele produselor menționate în anexa VII partea II punctele 1-11, 13, 15 și 16 nu pot fi completate cu alte indicații decât cele prevăzute în prezentul regulament, cu excepția cazului în care aceste indicații îndeplinesc cerințele prevăzute de Directiva 2000/13/CE sau de Regulamentul (UE) nr. 1169/2011.

Articolul 119

Indicații obligatorii

(1)   Etichetarea și prezentarea produselor menționate în anexa VII partea II punctele 1-11, 13, 15 și 16 comercializate în Uniune sau destinate exportului conțin următoarele indicații obligatorii:

(a)

denumirea categoriei de produse viticole în conformitate cu anexa VII partea II;

(b)

pentru vinurile cu denumire de origine protejată sau cu indicație geografică protejată:

(i)

mențiunea „denumire de origine protejată” sau „indicație geografică protejată” și

(ii)

denumirea de origine protejată sau indicația geografică protejată;

(c)

titrul alcoolic volumic dobândit;

(d)

indicarea provenienței;

(e)

indicarea îmbuteliatorului sau, în cazul vinului spumant, al vinului spumos, al vinului spumant de calitate sau al vinului spumant de calitate de tip aromat, numele producătorului sau al vânzătorului;

(f)

indicarea importatorului, în cazul vinurilor importate și

(g)

în cazul vinului spumant, al vinului spumos, al vinului spumant de calitate sau al vinului spumant de calitate de tip aromat, indicarea conținutului de zahăr.

(2)   Prin derogare de la alineatul (1) litera (a), trimiterea la categoria de produse viticole poate fi omisă pentru vinurile ale căror etichete conțin numele unei denumiri de origine protejate sau al unei indicații geografice protejate.

(3)   Prin derogare de la alineatul (1) litera (b), referirea la mențiunile „denumire de origine protejată” sau „indicație geografică protejată” poate fi omisă în următoarele cazuri:

(a)

atunci când o mențiune tradițională în conformitate cu articolul 112 litera (a) figurează pe etichetă în conformitate cu caietul de sarcini menționat la articolul 94 alineatul (2);

(b)

în cazuri excepționale și justificate corespunzător care urmează să fie stabilite de Comisie prin intermediul unor acte delegate adoptate în conformitate cu articolul 227 pentru a asigura conformitatea cu practicile de etichetare existente.

Articolul 120

Indicații facultative

(1)   Etichetarea și prezentarea produselor menționate în anexa VII partea II punctele 1-11, 13, 15 și 16 pot conține în special următoarele indicații facultative:

(a)

anul de recoltă;

(b)

denumirea unuia sau a mai multor soiuri de struguri de vinificație;

(c)

în cazul altor vinuri decât cele menționate la articolul 119 alineatul (1) litera (g), mențiuni indicând conținutul de zahăr;

(d)

în cazul vinurilor cu denumire de origine protejată sau cu indicație geografică protejată, mențiunile tradiționale în conformitate cu articolul 112 litera (b);

(e)

simbolul Uniunii care indică denumirea de origine protejată sau indicația geografică protejată;

(f)

mențiuni referitoare la anumite metode de producție;

(g)

în cazul vinurilor cu denumire de origine protejată sau cu indicație geografică protejată, numele altei unități geografice care este mai restrânsă sau mai extinsă decât zona care determină denumirea de origine sau indicația geografică.

(2)   Fără a aduce atingere articolului 100 alineatul (3), în ceea ce privește utilizarea indicațiilor menționate la alineatul (1) literele (a) și (b) de la prezentul articol pentru vinurile fără denumire de origine protejată sau indicație geografică protejată:

(a)

statele membre adoptă acte cu putere de lege și acte administrative pentru a asigura procedurile de certificare, aprobare și verificare în vederea garantării veridicității informațiilor respective;

(b)

statele membre pot întocmi, pe baza unor criterii nediscriminatorii și obiective și fără a afecta concurența loială, să întocmească, pentru vinul produs din soiuri de struguri de vinificație de pe propriul teritoriu, liste de soiuri de struguri de vinificație excluse, în special în cazul în care:

(i)

există riscul creării unei confuzii în rândul consumatorilor cu privire la adevărata origine a vinului, din cauza faptului că soiul de struguri de vinificație formează o parte integrantă a unei denumiri de origine protejate sau a unei indicații geografice protejate existente;

(ii)

controalele nu ar fi rentabile, din cauza faptului că respectivul soi de struguri de vinificație reprezintă o parte foarte redusă din suprafața plantațiilor viticole a statului membru în cauză;

(c)

amestecurile de vinuri din state membre diferite nu conduc la o etichetare a soiului de struguri de vinificație decât dacă statele membre vizate convin altfel și asigură fezabilitatea procedurilor de certificare, aprobare și verificare relevante.

Articolul 121

Limbile

(1)   Atunci când sunt exprimate în cuvinte, indicațiile obligatorii și facultative menționate la articolele 119 și 120 figurează în una sau mai multe limbi oficiale ale Uniunii.

(2)   Prin derogare de la alineatul (1), numele unei denumiri de origine protejate sau al unei indicații geografice protejate ori al unei mențiuni tradiționale în sensul articolului 112 litera (b) figurează pe etichetă în limba sau limbile pentru care se aplică protecția. În cazul unei denumiri de origine protejate sau al unei indicații geografice protejate ori al unei denumiri naționale specifice care nu utilizează alfabetul latin, numele poate figura, de asemenea, în una sau mai multe limbi oficiale ale Uniunii.

Articolul 122

Competențe delegate

(1)   Pentru a lua în considerare particularitățile sectorului vitivinicol, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care se stabilesc norme și restricții cu privire la:

(a)

prezentarea și utilizarea altor indicații de etichetare decât cele prevăzute în prezenta secțiune;

(b)

indicații obligatorii privind:

(i)

termenii care trebuie utilizați pentru formularea indicațiilor obligatorii și condițiile de utilizare a acestora;

(ii)

termenii care fac referire la o exploatație și condițiile de utilizare a acestora;

(iii)

dispozițiile care permit statelor membre producătoare să stabilească reguli suplimentare în privința indicațiilor obligatorii;

(iv)

dispozițiile care permit și alte derogări decât cele menționate la articolul 119 alineatul (2) în ceea ce privește omiterea trimiterii la categoria de produse viticole; și

(v)

dispozițiile privind utilizarea limbilor;

(c)

indicații facultative privind:

(i)

termenii care trebuie utilizați pentru a formula indicațiile facultative și condițiile de utilizare a acestora;

(ii)

dispozițiile care permit statelor membre producătoare să stabilească reguli suplimentare în privința indicațiilor opționale;

(d)

prezentarea privind:

(i)

condițiile de utilizare a anumitor forme de sticle și o listă a anumitor forme specifice de sticle;

(ii)

condițiile de utilizare a sticlelor și a dispozitivelor de închidere tip „vin spumant”;

(iii)

dispozițiile care permit statelor membre producătoare să stabilească reguli suplimentare în privința prezentării;

(iv)

dispozițiile privind utilizarea limbilor.

(2)   Pentru a asigura protecția intereselor legitime ale operatorilor, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care se stabilesc norme cu privire la etichetarea și prezentarea temporare ale vinurilor care beneficiază de o denumire de origine sau de o indicație geografică, dacă denumirea de origine sau indicația geografică respectivă îndeplinește cerințele necesare.

(3)   Pentru a se asigura că operatorii economici nu sunt prejudiciați, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care se stabilesc dispoziții tranzitorii cu privire la vinul introdus pe piață și etichetat în conformitate cu normele relevante aplicabile anterior datei de 1 august 2009.

(4)   Pentru a lua în considerare particularitățile schimburilor comerciale dintre Uniune și anumite țări terțe, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care se stabilesc derogări de la prezenta secțiune în ceea ce privește produsele care urmează să fie exportate în conformitate cu cerințele dreptului din țara terță vizată.

Articolul 123

Competențe de executare în conformitate cu procedura de examinare

Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care se stabilesc măsurile necesare referitoare la procedurile și la criteriile tehnice aplicabile prezentei secțiuni, inclusiv măsurile necesare procedurilor de certificare, aprobare și verificare aplicabile vinurilor fără denumire de origine protejată sau indicație geografică protejată. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

CAPITOLUL II

Dispoziții speciale aplicabile anumitor sectoare

Secțiunea 1

Sectorul zahărului

Articolul 124

Durata

Cu excepția articolelor 125 și 126, prezenta secțiune se aplică până la sfârșitul anului de comercializare 2016/2017.

Subsecțiunea 1

Măsuri specifice

Articolul 125

Acorduri în sectorul zahărului

(1)   Condițiile de achiziție a sfeclei și a trestiei de zahăr, inclusiv contractele de livrare anterioare însămânțărilor, sunt reglementate de acorduri intraprofesionale scrise încheiate, pe de o parte, între producătorii de sfeclă de zahăr și de trestie de zahăr din Uniune sau, în numele acestora, între organizațiile din care aceștia fac parte și, pe de altă parte, întreprinderile producătoare de zahăr din Uniune sau, în numele acestora, organizațiile din care acestea fac parte.

(2)   Acordurile intraprofesionale, astfel cum sunt descrise în anexa II partea II secțiunea A punctul 6, sunt notificate de către întreprinderile producătoare de zahăr autorităților competente ale statului membru în care produc zahăr.

(3)   De la 1 octombrie 2017, acordurile intraprofesionale respectă condițiile de achiziționare prevăzute în anexa X.

(4)   Pentru a lua în considerare caracteristicile specifice sectorului zahărului și de evoluțiile sectorului în perioada următoare desființării cotelor de producție, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate cu privire la:

(a)

actualizarea condițiilor menționate în anexa II partea II secțiunea A;

(b)

actualizarea condițiilor de achiziționare a sfeclei de zahăr prevăzute în anexa X;

(c)

stabilirea unor noi norme de determinare a greutății brute, a tarei și a conținutului de zahăr al sfeclei de zahăr livrat unei întreprinderi, precum și de norme privind pulpa de sfeclă de zahăr.

(5)   Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care se stabilesc măsurile necesare pentru aplicarea prezentului articol, inclusiv în ceea ce privește respectarea procedurilor, notificările și asistența administrativă în cazul acordurilor interprofesionale care vizează mai multe state membre. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

Articolul 126

Notificări de prețuri pe piața zahărului

Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care se stabilește un sistem de raportare a prețurilor practicate pe piața zahărului, inclusiv acorduri privind publicarea nivelurilor de prețuri pe această piață. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

Sistemul menționat la primul paragraf funcționează în baza informațiilor comunicate de întreprinderile producătoare de zahăr alb sau de alți operatori participanți la comerțul cu zahăr. Informațiile respective sunt confidențiale.

Comisia se asigură că nu sunt făcute publice prețurile specifice sau denumirile unor operatori economici individuali.

Subsecțiunea 2

Cerințele care se aplică în sectorul zahărului în perioada menționată la articolul 124

Articolul 127

Contractele de livrare

(1)   În plus față de cerințele prevăzute la articolul 125 alineatul (1), acordurile intraprofesionale respectă condițiile de achiziționare prevăzute în anexa XI.

(2)   În contractele de livrare se stabilește o distincție în funcție de cantitățile de zahăr care vor fi produse din sfeclă de zahăr,și anume dacă acestea reprezintă:

(a)

zahăr căruia i se aplică o cotă; sau

(b)

zahăr peste cotă.

(3)   Fiecare întreprindere producătoare de zahăr furnizează statului membru în care produce zahăr următoarele informații:

(a)

cantitățile de sfeclă de zahăr menționate la alineatul (2) litera (a), pentru care a încheiat contracte de livrare anterior însămânțărilor, precum și conținutul de zahăr pe baza căruia s-au întocmit aceste contracte;

(b)

randamentul corespunzător prevăzut.

Statele membre pot solicita informații suplimentare.

(4)   Întreprinderile producătoare de zahăr care nu au încheiat, anterior însămânțărilor, contracte de livrare la prețul minim al sfeclei căreia i se aplică o cotă, astfel cum se prevede la articolul 135, pentru o cantitate de sfeclă corespunzătoare zahărului căruia i se aplică o cotă, ajustată, după caz, cu coeficientul de retragere preventivă stabilit în conformitate cu articolul 130 alineatul (2) primul paragraf, au obligația de a achita, pentru toată cantitatea de sfeclă de zahăr pe care o transformă în zahăr, cel puțin prețul minim al sfeclei căreia i se aplică o cotă.

(5)   Sub rezerva aprobării de către statul membru în cauză, acordurile intraprofesionale pot deroga de la dispozițiile alineatelor (2), (3) și (4).

(6)   În absența unor acorduri intraprofesionale, statul membru în cauză adoptă măsurile compatibile cu prezentul regulament, necesare pentru a proteja interesele părților în cauză.

Articolul 128

Taxa pe producție

(1)   O taxă pe producție este percepută asupra zahărului căruia i se aplică o cotă, izoglucozei căreia i se aplică o cotă și siropului de inulină căruia i se aplică o cotă, atribuite întreprinderilor producătoare de zahăr, de izoglucoză sau de sirop de inulină, astfel cum este prevăzut la articolul 136 alineatul (2).

(2)   Măsurile de stabilire a taxei pe producție pentru zahărul, izoglucoza și siropul de inulină cărora li se aplică o cotă, după cum se menționează la alineatul (1), se adoptă de către Consiliu în conformitate cu articolul 43 alineatul (3) din TFUE.

Articolul 129

Restituții la producție

(1)   O restituție la producție poate fi acordată pentru produsele din sectorul zahărului enumerate în anexa I partea III literele (b)-(e), dacă zahărul excedentar sau importat, izoglucoza excedentară sau siropul de inulină excedentar nu este disponibil la un preț corespunzător prețului mondial pentru fabricarea produselor menționate la articolul 140 alineatul (2) al doilea paragraf literele (b) și (c).

(2)   Măsurile cu privire la stabilirea restituției la producție menționate la alineatul (1) se adoptă de către Consiliu în conformitate cu articolul 43 alineatul (3) din TFUE.

Articolul 130

Retragerea zahărului de pe piață

(1)   Pentru a evita situațiile de prăbușire a prețurilor pe piața internă și a remedia situațiile de supraproducție determinate pe baza bilanțului provizoriu de aprovizionare și având în vedere obligațiile Uniunii care derivă din acordurile internaționale încheiate în temeiul TFUE, Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care se retrag de pe piață, pentru un anumit an de comercializare, acele cantități de zahăr sau izoglucoză produse în cadrul cotelor și care depășesc pragul calculat în conformitate cu alineatul (2).

(2)   Pragul de retragere menționat la alineatul (1) se calculează, pentru fiecare întreprindere care deține o cotă, înmulțind cota aferentă cu un coeficient. Comisia poate adopta acte de punere în aplicare care stabilesc acest coeficient pentru un an de comercializare cel târziu până la data de 28 februarie a anului de comercializare anterior, pe baza estimărilor cu privire la tendințele pieței.

Pe baza estimărilor actualizate cu privire la tendințele pieței, Comisia poate adopta, până la data de 31 octombrie a anului de comercializare în cauză, acte de punere în aplicare prin care se ajustează sau, în cazul în care nu a fost fixat niciun coeficient în temeiul primului paragraf, se stabilește un coeficient.

(3)   Fiecare întreprindere care deține o cotă depozitează, pe propria cheltuială, până la începutul anului de comercializare următor, cantitățile de zahăr produs în cadrul unei cote care depășesc pragul calculat în conformitate cu alineatul (2). Cantitățile de zahăr, de izoglucoză sau de sirop de inulină retrase de pe piață pe parcursul unui an de comercializare sunt considerate primele cantități produse în cadrul cotei pentru anul de comercializare următor.

Prin derogare de la primul paragraf, luând în considerare tendințele estimate ale pieței zahărului, Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care se prevede ca, pentru anul de comercializare în curs, pentru cel următor sau pentru ambii ani de comercializare, se considere toată cantitatea de zahăr, de izoglucoză sau de sirop de inulină retrasă sau doar o parte din aceasta drept:

(a)

zahăr excedentar, izoglucoză excedentară sau sirop de inulină excedentar care pot fi procesate în zahăr industrial, izoglucoză industrială sau sirop de inulină industrial; sau

(b)

o producție căreia i se aplică o cotă temporară, din care o parte poate fi rezervată exportului în temeiul angajamentelor Uniunii care decurg din acorduri internaționale încheiate în conformitate cu TFUE.

(4)   În cazul în care aprovizionarea cu zahăr în Uniune nu este adecvată, Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care se permite ca o anumită cantitate de zahăr, de izoglucoză sau de sirop de inulină retrasă să fie vândută pe piața Uniunii înainte de sfârșitul perioadei de retragere.

(5)   În cazul în care zahărul retras este considerat prima producție de zahăr din anul de comercializare următor, prețul minim corespunzător anului de comercializare respectiv, menționat la articolul 135, se plătește cultivatorilor de sfeclă.

În cazul în care zahărul retras devine zahăr industrial sau este exportat în conformitate cu alineatul (3) al doilea paragraf litera (a) sau (b) din prezentul articol, cerințele prevăzute la articolul 135 cu privire la prețul minim nu se aplică.

În cazul în care zahărul retras este vândut pe piața Uniunii înainte de sfârșitul perioadei de retragere în conformitate cu alineatul (4) din prezentul articol, cultivatorilor de sfeclă li se plătește prețul minim corespunzător anului de comercializare în curs.

(6)   Actele de punere în aplicare adoptate în temeiul prezentului articol se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

Articolul 131

Mecanismul temporar de gestionare a pieței

(1)   În cursul perioadei menționate la articolul 124, Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care se stabilesc măsurile necesare pentru a asigura o aprovizionare cu zahăr suficientă pe piața Uniunii. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

Astfel de măsuri pot să ajusteze, în funcție de cantitatea și de perioada de timp necesară, nivelul taxei percepute la importul zahărului brut.

În contextul mecanismului temporar de gestionare a pieței, măsuri pentru fixarea unei taxe pe excedent se adoptă de Consiliu în conformitate cu articolul 43 alineatul (3) din TFUE.

(2)   Comisia adoptă acte de punere în aplicare prin care se stabilește cantitatea adecvată a zahărului peste cotă și a zahărului brut importat care poate fi introdusă pe piața Uniunii. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

Articolul 132

Competențe delegate

Pentru a lua în considerare particularitățile din sectorul zahărului și pentru a garanta luarea în considerare în mod adecvat a intereselor tuturor părților, și având în vedere necesitatea de a evita orice dezechilibru al pieței, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate în ceea ce privește:

(a)

condițiile de achiziționare și contractele de livrare menționate la articolul 127;

(b)

actualizarea condițiilor de achiziție a sfeclei prevăzute în anexa XI;

(c)

criteriile pe care întreprinderile producătoare de zahăr trebuie să le aplice la alocarea, între vânzătorii de sfeclă, a cantităților de sfeclă pentru care trebuie încheiate contracte de livrare anterior însămânțărilor, astfel cum este prevăzut la articolul 127 alineatul (3).

Articolul 133

Competențe de executare în conformitate cu procedura de examinare

Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care se stabilesc măsurile necesare pentru aplicarea prezentei secțiuni privind procedurile, conținutul și criteriile tehnice.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

Subsecțiunea 3

Sistemul de reglementare a producției

Articolul 134

Cote în sectorul zahărului

(1)   Un regim de cote se aplică zahărului, izoglucozei și siropului de inulină.

(2)   În ceea ce privește regimul de cote prevăzut la alineatul (1) din prezentul articol, în cazul în care un producător depășește cota corespondentă și nu utilizează surplusul de cantități conform dispozițiilor articolului 139, se percepe o taxă pe excedent aplicată cantităților respective sub rezerva condițiilor stabilite la articolele 139-142.

Articolul 135

Prețul minim la sfeclă

Prețul minim al sfeclei căreia i se aplică o cotă este stabilit de către Consiliu în conformitate cu articolul 43 alineatul (3) din TFUE.

Articolul 136

Repartiția cotelor

(1)   Cotele naționale și regionale pentru fabricarea zahărului, a izoglucozei și a siropului de inulină se stabilesc în anexa XII.

(2)   Statele membre repartizează o cotă fiecărei întreprinderi producătoare de zahăr, de izoglucoză sau de sirop de inulină aflată pe teritoriul lor și autorizată în conformitate cu articolul 137.

Cota repartizată fiecărei întreprinderi este egală cotei repartizate întreprinderii respective, în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1234/2007, pentru anul de comercializare 2010/2011.

(3)   În cazul repartizării unei cote unei întreprinderi producătoare de zahăr care deține mai multe unități de producție, statele membre adoptă măsurile pe care le consideră necesare pentru a ține seama în mod corespunzător de interesele producătorilor de sfeclă de zahăr și de trestie de zahăr.

Articolul 137

Întreprinderi autorizate

(1)   Statele membre livrează, la cerere, o autorizație întreprinderilor producătoare de zahăr, izoglucoză sau sirop de inulină sau unei întreprinderi care asigură procesarea produselor în cauză în unul dintre produsele din lista prevăzută la articolul 140 alineatul (2), cu condiția ca respectiva întreprindere:

(a)

să își demonstreze capacitatea profesională în domeniul producției;

(b)

să accepte să furnizeze toate informațiile necesare și să se supună controalelor prevăzute de prezentul regulament;

(c)

să nu facă obiectul unei suspendări sau unei retrageri a autorizației.

(2)   Întreprinderile autorizate furnizează statului membru pe teritoriul căruia se efectuează recoltarea de sfeclă sau de trestie de zahăr sau rafinarea, următoarele informații:

(a)

cantitățile de sfeclă sau de trestie de zahăr pentru care s-a încheiat un contract de livrare, precum și producțiile corespunzătoare estimate la hectar pentru sfeclă sau trestie și zahăr;

(b)

datele referitoare la livrările planificate și efective de sfeclă de zahăr, de trestie de zahăr și de zahăr brut, precum și la producția de zahăr și stadiul stocurilor de zahăr;

(c)

cantitățile de zahăr alb vândute, prețurile și condițiile aferente.

Articolul 138

Redistribuirea cotelor naționale și reducerea cotelor

(1)   Un stat membru poate reduce cota de zahăr sau de izoglucoză care a fost repartizată unei întreprinderi de pe teritoriul său până la 10 %. Procedând astfel, statele membre aplică criterii obiective și nediscriminatorii.

(2)   Statele membre pot efectua transferuri de cote între întreprinderi în condițiile stabilite în anexa XIII și luând în considerare interesele fiecăreia dintre părțile implicate, în special ale cultivatorilor de sfeclă de zahăr sau trestie de zahăr.

(3)   Cantitățile reduse în conformitate cu dispozițiile alineatelor (1) și (2) sunt repartizate de statul membru în cauză uneia sau mai multor întreprinderi aflate pe teritoriul său, indiferent dacă aceasta (acestea) dispun(e) de o cotă sau nu.

Articolul 139

Producția peste cotă

(1)   Zahărul, izoglucoza sau siropul de inulină produs în cursul unui an de comercializare în surplus față de cota prevăzută la articolul 136 poate fi:

(a)

utilizat pentru fabricarea anumitor produse enumerate la articolul 140;

(b)

reportat în anul de comercializare următor, în contul producției căreia i se aplică o cotă a anului respectiv, în conformitate cu articolul 141;

(c)

utilizat în scopul programului de aprovizionare specific pentru regiunile ultraperiferice, în conformitate cu capitolul III din Regulamentul (UE) nr. 228/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (38);

(d)

exportat în limita cantitativă care se stabilește de către Comisie prin acte de punere în aplicare, respectându-se angajamentele care decurg din acordurile internaționale încheiate în conformitate cu TFUE; sau

(e)

introdus pe piața internă, în conformitate cu mecanismul descris la articolul 131, în scopul adaptării ofertei la cerere, pe baza bilanțului provizoriu de aprovizionare.

Măsurile menționate la primul paragraf litera (e) din prezentul articol sunt puse în aplicare anterior oricărei activări a măsurilor de prevenire a perturbărilor de pe piață, menționate la articolul 219 alineatul (1).

Celelalte cantități excedentare fac obiectul unei taxe pe excedent prevăzute la articolul 142.

(2)   Actele de punere în aplicare stabilite în temeiul prezentului articol se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

Articolul 140

Zahărul industrial

(1)   Zahărul industrial, izoglucoza industrială și siropul de inulină industrial se rezervă fabricării unuia dintre produsele enumerate la alineatul (2):

(a)

în cazul în care fac obiectul unui contract de livrare încheiat înainte de sfârșitul anului de comercializare între un producător și un utilizator care au obținut, ambii, autorizația prevăzută la articolul 137; și

(b)

în cazul în care sunt livrate utilizatorului cel târziu la data de 30 noiembrie a anului de comercializare următor.

(2)   Pentru a lua în considerare progresele tehnice, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate care se stabilește o listă de produse pentru fabricarea cărora se poate utiliza zahăr industrial, izoglucoză industrială sau sirop de inulină industrial.

Lista respectivă cuprinde, în special:

(a)

bioetanol, alcool, rom, drojdii active, cantități de siropuri tartinabile și de siropuri ce trebuie procesate în „Rinse appelstroop”;

(b)

unele produse industriale fără conținut de zahăr, dar care sunt procesate utilizând zahăr, izoglucoză sau sirop de inulină;

(c)

unele produse din industria chimică sau farmaceutică, care conțin zahăr, izoglucoză sau sirop de inulină.

Articolul 141

Reportarea zahărului excedentar

(1)   Fiecare întreprindere poate decide să reporteze integral sau parțial în anul de comercializare următor, în contul producției respectivului an, producția excedentară de zahăr, de izoglucoză sau de sirop de inulină cărora li se aplică o cotă. Fără a aduce atingere alineatului (3), respectiva decizie este irevocabilă.

(2)   Întreprinderile care iau decizia menționată la alineatul (1):

(a)

informează statul membru în cauză până la data stabilită de respectivul stat membru:

(i)

între 1 februarie și 31 august din anul de comercializare în curs asupra cantităților de zahăr din trestie de zahăr care fac obiectul unui report;

(ii)

între 1 februarie și 31 august din anul de comercializare în curs asupra altor cantități de zahăr din sfeclă, de izoglucoză sau de sirop de inulină care fac obiectul unui report;

(b)

se angajează să depoziteze, pe propria cheltuială, cantitățile reportate până la sfârșitul anului de comercializare în curs.

(3)   În cazul în care producția definitivă a unei întreprinderi din timpul anului de comercializare în cauză este mai mică decât estimarea făcută la momentul adoptării deciziei prevăzute la alineatul (1), cantitatea reportată poate fi ajustată cu efect retroactiv până cel târziu la data de 31 octombrie a anului de comercializare următor.

(4)   Cantitățile reportate se consideră a fi primele cantități produse cărora li se aplică cota alocată pentru anul de comercializare următor.

(5)   Zahărul depozitat în conformitate cu prezentul articol pe perioada unui an de comercializare nu poate face obiectul niciunei alte măsuri de depozitare prevăzute la articolul 16 sau la articolul 130.

Articolul 142

Taxa pe excedent

(1)   Taxa pe excedent se percepe pentru cantitățile:

(a)

de zahăr excedentar, de izoglucoză excedentară sau de sirop de inulină excedentar produse pe parcursul unui an de comercializare, cu excepția cantităților reportate în contul producției pentru anul de comercializare următor căreia i se aplică o cotă și depozitate în conformitate cu articolul 141 sau a cantităților prevăzute la articolul 139 alineatul (1) primul paragraf literele (c), (d) și (e);

(b)

de zahăr industrial, de izoglucoză industrială și de sirop de inulină industrial pentru care nu s-a prezentat nicio dovadă a utilizării lor la unul dintre produsele menționate la articolul 140 alineatul (2), într-un termen care se stabilește de către Comisie prin acte de punere în aplicare;

(c)

de zahăr, de izoglucoză și de sirop de inulină retrase de pe piață în conformitate cu articolul 130 și pentru care nu se respectă obligațiile prevăzute la articolul 130 alineatul (3).

Actele de punere în aplicare adoptate în temeiul primului paragraf litera (b) se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

(2)   Măsurile cu privire la stabilirea unei taxe pe excedent menționate la alineatul (1) se adoptă de către Consiliu în conformitate cu articolul 43 alineatul (3) din TFUE.

Articolul 143

Competențe delegate

(1)   Pentru a garanta că întreprinderile prevăzute la articolul 137 respectă obligațiile care le revin, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care se stabilesc norme cu privire la acordarea și retragerea autorizațiilor respectivelor întreprinderi, precum și criteriile de aplicare a sancțiunilor administrative.

(2)   Pentru a lua în considerare particularitățile din sectorul zahărului și a garanta că interesele tuturor părților sunt luate în considerare în mod adecvat, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate cu privire la sensul termenilor în ceea ce privește funcționarea sistemului de cote, precum și de stabilire a condițiilor care reglementează vânzările către regiunile ultraperiferice.

(3)   Pentru a garanta că cultivatorii sunt implicați îndeaproape în decizia de a reporta o anumită cantitate din producție, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care se stabilesc norme privind reportarea zahărului.

Articolul 144

Competențe de executare în conformitate cu procedura de examinare

În ceea ce privește întreprinderile menționate la articolul 137, Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care se stabilesc norme privind:

(a)

cererile de autorizare ale întreprinderilor, registrele care trebuie ținute de întreprinderile autorizate și informațiile pe care acestea trebuie să le furnizeze;

(b)

sistemul de controale pe care statele membre trebuie să le efectueze asupra întreprinderilor autorizate;

(c)

comunicările statelor membre către Comisie și către întreprinderile autorizate;

(d)

livrarea de materii prime către întreprinderi, inclusiv contractele de livrare și bonurile de livrare;

(e)

echivalența în ceea ce privește zahărul menționat la articolul 139 alineatul (1) primul paragraf litera (a);

(f)

programul specific de aprovizionare pentru regiunile ultraperiferice;

(g)

exporturile menționate la articolul 139 alineatul (1) primul paragraf litera (d);

(h)

cooperarea statelor membre în vederea efectuării unor controale eficace;

(i)

modificarea datelor prevăzute la articolul 141 pentru anumiți ani de comercializare;

(j)

determinarea cantității excedentare, comunicările și plata taxei pe excedent prevăzute la articolul 142.

(k)

adoptarea unei liste a rafinăriilor cu activitate permanentă în sensul anexei II partea II secțiunea B punctul 6.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

Secțiunea 2

Produse vitivinicole

Articolul 145

Registrul plantațiilor viticole și inventarul privind potențialul de producție

(1)   Statele membre țin un registru al plantațiilor viticole care conține informații actualizate privind potențialul de producție. Începând cu 1 ianuarie 2016, această obligație se aplică doar dacă statele membre pun în aplicare sistemul de autorizații pentru plantările de viță-de-vie prevăzute la Titlul I Capitolul III sau un program național de sprijin.

(2)   Până la data de 31 decembrie 2015, statelor membre a căror suprafață totală cultivată cu viță-de-vie care produce soiuri de struguri de vinificație clasificate conform articolului 81 alineatul (2) este mai mică de 500 de hectare nu le revine obligația menționată la alineatul (1) de la prezentul articol.

(3)   Statele membre care prevăd măsura de restructurare și reconversie a plantațiilor viticole în cadrul programelor lor de sprijin, în conformitate cu articolul 46, transmit Comisiei, pe baza registrului plantațiilor viticole, până la data de 1 martie a fiecărui an, un inventar actualizat al potențialului lor de producție. Începând cu 1 ianuarie 2016, detaliile privind comunicările adresate Comisiei pe tema zonelor viticole se stabilesc de către Comisie prin intermediul unor acte de punere în aplicare. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

(4)   Pentru a facilita monitorizarea și controlul potențialului de producție de către statele membre, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care se stabilesc normele referitoare la conținutul registrului plantațiilor viticole și exonerările de la respectivele norme.

Articolul 146

Autoritățile naționale competente în sectorul vitivinicol

(1)   Fără a aduce atingere altor dispoziții ale prezentului regulament în ceea ce privește stabilirea autorităților naționale competente, statele membre desemnează una sau mai multe autorități responsabile cu controlarea respectării normelor Uniunii în sectorul vitivinicol. Statele membre desemnează, în special, laboratoarele autorizate să efectueze analize oficiale în sectorul vitivinicol. Laboratoarele desemnate îndeplinesc criteriile generale de funcționare a laboratoarelor de testare stabilite în ISO/IEC 17025.

(2)   Statele membre transmit Comisiei denumirile și adresele autorităților și ale laboratoarelor menționate la alineatul (1). Comisia publică aceste informații și le actualizează periodic.

Articolul 147

Documentele însoțitoare și registrul

(1)   Produsele din sectorul vitivinicol circulă în interiorul Uniunii însoțite de un document autorizat oficial.

(2)   Persoanele fizice sau juridice ori grupurile de persoane care dețin produse cărora li se aplică reglementările din sectorul vitivinicol, pentru exercitarea profesiei lor, în special producătorii, îmbuteliatorii, procesatorii și comercianții au obligația să țină registre cu intrările și ieșirile acestor produse.

(3)   Pentru a facilita transportul de produse vitivinicole și controlul acestora de către statele membre, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care se stabilesc:

(a)

normele privind documentul de însoțire și utilizarea acestuia;

(b)

condițiile în care trebuie să se considere că un document de însoțire certifică denumiri de origine sau indicații geografice protejate;

(c)

obligația de a ține un registru și utilizarea acestuia;

(d)

entitatea care are obligația de a ține un registru și exonerările de la această obligație;

(e)

operațiunile care trebuie incluse în registru.

(4)   Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care se stabilesc:

(a)

norme referitoare la constituirea registrelor, la produsele care trebuie înscrise în acesta, la termenele pentru înscrierea în registru și pentru închiderea acestuia;

(b)

măsuri care să impună statelor membre să fixeze procentajul maxim acceptabil de pierderi;

(c)

dispoziții generale și tranzitorii privind ținerea registrelor;

(d)

norme care stabilesc durata de păstrare a documentelor de însoțire și a registrelor.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

Secțiunea 3

Lapte și produse lactate

Articolul 148

Relațiile contractuale din sectorul laptelui și al produselor lactate

(1)   Dacă un stat membru decide că orice livrare de lapte crud pe teritoriul său a unui fermier către un procesator de lapte crud trebuie să facă obiectul unui contract scris între părți și/sau decide că primii cumpărători trebuie să facă o ofertă scrisă pentru un contract de livrare a laptelui crud de către fermieri, un astfel de contract și/sau o astfel de ofertă de contract îndeplinește condițiile stabilite la alineatul (2).

În cazul în care un stat membru decide că livrarea laptelui crud de către fermieri unui procesator de lapte crud trebuie să facă obiectul unui contract scris între părți, statul respectiv decide, de asemenea, care etapă sau etape ale livrării laptelui crud trebuie să facă obiectul unui astfel de contract în cazul în care aceasta se face prin intermediul unuia sau mai multor colectori.

În sensul prezentului articol, „colector” înseamnă o întreprindere care transportă lapte crud de la un fermier sau de la alt colector la un procesator de lapte crud sau un alt colector, caz în care proprietatea laptelui crud este transferată de fiecare dată.

(2)   Contractul și/sau oferta de contract menționat(ă) la alineatul (1):

(a)

se întocmește anterior livrării;

(b)

se întocmește în scris; și

(c)

cuprinde, îndeosebi, următoarele elemente:

(i)

prețul datorat pentru livrare, care:

este fix și este indicat în contract și/sau

este calculat prin combinarea mai multor factori stabiliți în contract, care ar putea include indicatori de piață care reflectă schimbările condițiilor de piață, volumul livrat și calitatea sau compoziția laptelui crud livrat;

(ii)

volumul de lapte crud care poate și/sau trebuie să fie livrat precum și calendarul livrărilor respective;

(iii)

durata contractului, care poate fi încheiat pe o durată determinată sau nedeterminată cu clauze de reziliere;

(iv)

detaliile privind termenele și modalitățile de plată;

(v)

modalitățile de ridicare sau de livrare a laptelui crud; și

(vi)

dispozițiile aplicabile în caz de forță majoră.

(3)   Prin derogare de la alineatul (1), nu este necesar un contract și/sau o ofertă de contract atunci când laptele crud este livrat de un fermier unei cooperative al cărei membru este fermierul, dacă statutul cooperativei respective sau normele și deciziile prevăzute în cadrul acestui statut sau întemeiate pe acesta prevăd dispoziții având efecte similare dispozițiilor stabilite la alineatul (2) literele (a), (b) și (c).

(4)   Toate elementele contractelor de livrare a laptelui crud încheiate de către fermieri, colectori sau procesatori de lapte crud, inclusiv elementele menționate la alineatul (2) litera (c) se negociază în mod liber de către părți.

Fără a aduce atingere primului paragraf, se aplică una sau ambele situații de mai jos:

(a)

în cazul în care statul membru decide încheierea unui contract scris pentru livrarea de lapte crud ca fiind obligatorie în conformitate cu alineatul (1), acesta poate stabili o durată minimă aplicabilă doar în cazul contractelor scrise între un fermier și primul cumpărător al laptelui crud; această durată minimă este de cel puțin șase luni și nu aduce atingere funcționării corespunzătoare a pieței interne;

(b)

în cazul în care statul membru decide că primul cumpărător al laptelui crud trebuie să facă o ofertă scrisă pentru un contract fermierului în conformitate cu alineatul (1), acesta poate prevedea că oferta trebuie să includă o durată minimă a contractului stabilită în dreptul intern în acest sens; această durată minimă este de cel puțin șase luni și nu aduce atingere funcționării corespunzătoare a pieței interne.

Al doilea paragraf nu aduce atingere dreptului fermierului de a refuza o astfel de durată minimă, cu condiția ca refuzul să fie exprimat în scris. În acest caz, părțile sunt libere să negocieze toate elementele contratului, inclusiv elementele menționate la alineatul (2) litera (c).

(5)   Statele membre care recurge la posibilitățile menționate la prezentul articol notifică Comisia cu privire la modul de aplicare a acestora.

(6)   Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care se stabilesc măsurile necesare aplicării uniforme a alineatului (2) literele (a) și (b) și a alineatului (3) din prezentul articol, precum și măsuri referitoare la notificările statelor membre în conformitate cu prezentul articol. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

Articolul 149

Negocieri contractuale în sectorul laptelui și al produselor lactate

(1)   O organizație de producători din sectorul laptelui și al produselor lactate recunoscută în temeiul articolului 152 alineatul (3) poate negocia, în numele fermierilor membri ai acesteia, cu privire la o parte sau la totalitatea producției lor colective, contractele de livrare a laptelui crud de la un fermier la un procesator sau la un colector în sensul articolului 148 alineatul (1) al treilea paragraf.

(2)   Negocierile pot fi purtate de către o organizație de producători:

(a)

fie că este vorba sau nu de un transfer de proprietate a laptelui crud de la fermieri către organizația de producători;

(b)

fie că prețul negociat este sau nu identic pentru producția colectivă a tuturor fermierilor membri ai organizației sau numai pentru unii dintre ei;

(c)

cu condiția ca, pentru organizația de producători respectivă toate condițiile următoare să fie îndeplinite:

(i)

volumul total de lapte crud care face obiectul negocierilor respective să nu depășească 3,5 % din producția totală a Uniunii;

(ii)

volumul de lapte crud care face obiectul negocierilor respective și care este livrat într-un anumit stat membru să nu depășească 33 % din producția națională totală a statului membru respectiv; și

(iii)

volumul de lapte crud care face obiectul negocierilor respective și care este livrat într-un anumit stat membru să nu depășească 33 % din producția națională totală a statului membru respectiv;

(d)

cu condiția ca fermierii în cauză să nu fie membri ai niciunei alte organizații de producători care negociază, de asemenea, astfel de contracte în numele lor; cu toate acestea, statele membre pot oferi o derogare de la această condiție în cazuri justificate în mod corespunzător atunci când fermierii dețin două unități de producție separate amplasate în arii geografice diferite;

(e)

cu condiția ca laptele crud să nu facă obiectul unei obligații de livrare ce decurge din calitatea de membru al unei cooperative a fermierului în conformitate cu condițiile stabilite în statutele cooperativei sau normele și deciziile prevăzute în acestea sau care decurg din acestea; și

(f)

cu condiția ca organizația de producători să notifice autoritățile competente ale statului membru sau ale statelor membre în care își desfășoară activitatea cu privire la volumul de lapte crud care face obiectul negocierilor.

(3)   Prin derogare de la condițiile prevăzute la alineatul (2) litera (c) punctele (ii) și (iii), o organizație de producători poate negocia în temeiul alineatului (1), cu condiția ca volumul total de lapte crud care face obiectul negocierilor respective pentru organizația de producători respectivă și care este produs sau livrat într-un stat membru care are o producție anuală totală de lapte crud mai mică de 500 000 de tone să nu depășească 45 % din producția totală națională a statului membru respectiv.

(4)   În sensul prezentului articol, trimiterile la organizațiile de producători includ asociațiile unor astfel de organizații de producători.

(5)   În scopul aplicării alineatului (2) litera (c) și a alineatului (3), Comisia publică, prin mijloacele pe care le consideră adecvate și pe baza celor mai recente informații disponibile, cantitățile corespunzătoare producției de lapte crud din Uniune și din statele membre.

(6)   Prin derogare de la alineatul (2) litera (c) și de la alineatul (3), chiar dacă plafoanele stabilite nu au fost depășite, autoritatea din domeniul concurenței vizată la al doilea paragraf de la prezentul alineat poate decide într-un caz individual că ar trebui să reinițieze sau să nu autorizeze o anumită negociere de către organizația de producători, în cazul în care consideră acest lucru necesar pentru a evita excluderea concurenței sau pentru a evita prejudicierea gravă a IMM-urilor prelucrătoare de lapte crud de pe teritoriul său.

În cazul negocierilor referitoare la mai multe state membre, decizia menționată la primul paragraf se adoptă de către Comisie, fără a se aplica procedura menționată la articolul 229 alineatul (2) sau (3). În alte cazuri, respectiva decizie se adoptă de către autoritatea națională din domeniul concurenței a statului membru a cărui producție face obiectul negocierilor.

Deciziile menționate la prezentul alineat nu se aplică anterior datei notificării lor către întreprinderile în cauză.

(7)   În sensul prezentului articol:

(a)

o „autoritate națională în domeniul concurenței” înseamnă autoritatea menționată la articolul 5 din Regulamentul (CE) nr. 1/2003 al Consiliului (39);

(b)

o „IMM” înseamnă o microîntreprindere, o întreprindere mică sau mijlocie în sensul Recomandării 2003/361/CE.

(8)   Statele membre în care se desfășoară negocieri în conformitate cu prezentul articol notifică Comisia cu privire la aplicarea alineatului (2) litera (f) și a alineatului (6).

Articolul 150

Reglementarea ofertei de brânzeturi cu denumire de origine protejată sau indicație geografică protejată

(1)   La solicitarea unei organizații de producători recunoscute în temeiul articolului 152 alineatul (3), a unei organizații interprofesionale recunoscute în temeiul articolului 157 alineatul (3) sau a unui grup de operatori menționați la articolul 3 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012, statele membre pot stabili, pentru o durată limitată, norme imperative pentru reglementarea ofertei de brânzeturi care beneficiază de o denumire de origine protejată sau de o indicație geografică protejată în temeiul articolului 5 alineatele (1) și (2) din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012.

(2)   Normele menționate la alineatul (1) din prezentul articol fac obiectul existenței unui acord prealabil între părți în zona geografică menționată la articolul 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012.Un astfel de acord este încheiat între cel puțin două treimi dintre producătorii de lapte sau reprezentanții lor care reprezintă cel puțin două treimi din laptele crud produs pentru producția de brânzeturi menționată la alineatul (1) din prezentul articol și, atunci când este relevant, cel puțin două treimi din producătorii brânzeturilor respective reprezintă cel puțin două treimi din brânzeturile produse în zona geografică menționată la articolul 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012.

(3)   În sensul alineatului (1), în cazul brânzeturilor care beneficiază de o indicație geografică protejată, zona geografică de origine a laptelui crud astfel cum a fost stabilită în specificațiile produsului pentru brânzeturi este aceeași cu zona geografică menționată la articolul 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012.

(4)   Normele menționate la alineatul (1):

(a)

se referă doar la reglementarea ofertei pentru produsul respectiv și au scopul de a adapta oferta pentru tipul respectiv de brânzeturi la cerere;

(b)

afectează doar produsele în cauză;

(c)

pot fi obligatorii pe o perioadă de cel mult trei ani și pot fi reînnoite după această perioadă, ca urmare a unei noi solicitări, în conformitate cu alineatul (1);

(d)

nu prejudiciază comercializarea altor produse decât a celor vizate de normele respective;

(e)

nu se referă la tranzacții ulterioare primei desfaceri pe piață a produsului în cauză;

(f)

nu permit fixarea prețurilor, nici măcar cu titlu orientativ sau de recomandare;

(g)

nu indisponibilizează un procent excesiv din recoltă, care ar fi în mod normal disponibil;

(h)

nu sunt discriminatorii, nu constituie un obstacol pentru nou-veniții de pe piață și nu aduc prejudicii micilor producători;

(i)

contribuie la menținerea calității și/sau dezvoltării produsului în cauză;

(j)

nu aduc atingere articolului 149.

(5)   Normele menționate la alineatul (1) se publică într-o publicație oficială a statelor membre în cauză.

(6)   Statele membre efectuează controale pentru a se asigura că condițiile stabilite la alineatul (4) sunt respectate și, în cazul în care autoritățile naționale competente descoperă că aceste condiții nu sunt respectate, abrogă normele menționate la alineatul (1).

(7)   Statele membre notifică Comisiei normele menționate la alineatul (1) pe care le-au adoptat. Comisia informează statele membre cu privire la toate notificările unor astfel de norme.

(8)   Comisia poate adopta oricând acte de punere în aplicare care să oblige un stat membru să abroge normele stabilite de respectivul stat membru în conformitate cu alineatul (1) în cazul în care Comisia constată că normele respective nu respectă condițiile stabilite la alineatul (4), că împiedică sau denaturează concurența într-o parte substanțială a pieței interne sau periclitează liberul schimb, sau că realizarea obiectivelor stabilite la articolul 39 din TFUE este compromisă. Aceste acte de punere în aplicare sunt adoptate fără a se aplica procedura menționată la articolul 229 alineatul (2) sau (3) din prezentul regulament.

Articolul 151

Declarații obligatorii în sectorul laptelui și al produselor lactate

Începând cu 1 aprilie 2015, primii cumpărători de lapte crud declară autorității naționale competente cantitatea de lapte crud care le-a fost livrată în cursul fiecărei luni.

În sensul prezentului articol și al articolului 148, un „prim cumpărător” înseamnă o întreprindere sau grup care cumpără lapte de la producători pentru:

(a)

a-l supune uneia sau mai multor operațiuni de colectare, ambalare, depozitare, răcire sau transformare, inclusiv în temeiul unui contract;

(b)

a-l vinde uneia sau mai multor întreprinderi care tratează sau prelucrează laptele sau alte produse lactate.

Statele membre notifică imediat Comisia cu privire la cantitatea de lapte crud menționată la primul paragraf.

Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care se stabilesc norme privind conținutul, formatul și periodicitatea unor astfel de declarații și măsuri referitoare la notificările statelor membre în conformitate cu prezentul articol. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

CAPITOLUL III

Organizații și asociații ale producătorilor și organizații interprofesionale

Secțiunea 1

Definiție și recunoaștere

Articolul 152

Organizații de producători

(1)   Statele membre pot recunoaște, la cerere, organizațiile de producători care:

(a)

sunt alcătuite și controlate, în conformitate cu articolul 153 alineatul (2) litera (c), de producătorii dintr-un sector specific menționat la articolul 1 alineatul (2);

(b)

sunt constituite la inițiativa producătorilor;

(c)

urmăresc un scop specific care poate include cel puțin unul dintre următoarele obiective:

(i)

asigurarea programării și a adaptării producției la cerere, în special în privința calității și a cantității;

(ii)

concentrarea ofertei și introducerea pe piață a produselor obținute de membrii lor, inclusiv prin comercializare directă;

(iii)

optimizarea costurilor de producție și a randamentului investițiilor ca reacție la standardele de mediu și la cele privind bunăstarea animalelor, precum și stabilizarea prețurilor de producție;

(iv)

realizarea de studii și elaborarea de inițiative privind metodele de producție durabile, practicile inovatoare, competitivitatea economică și evoluția pieței;

(v)

promovarea și furnizarea de asistență tehnică pentru utilizarea unor practici de cultivare și a unor tehnici de producție care protejează mediul, precum și a unor practici și tehnici solide în domeniul bunăstării animalelor;

(vi)

promovarea și furnizarea de asistență tehnică pentru utilizarea standardelor de producție, îmbunătățirea calității produselor și dezvoltarea de produse cu o denumire de origine protejată, o indicație geografică protejată sau care intră sub incidența unei etichete de calitate naționale;

(vii)

gestionarea produselor secundare și a deșeurilor, în special pentru protecția calității apelor, a solului și a peisajului și ocrotirea sau favorizarea biodiversității;

(viii)

contribuția la utilizarea durabilă a resurselor naturale și la atenuarea schimbărilor climatice;

(ix)

elaborarea de inițiative în domeniul promovării și al comercializării;

(x)

gestionarea fondurilor mutuale menționate în programele operaționale din sectorul fructelor și legumelor, menționate la articolul 31 alineatul (2) din prezentul regulament și în temeiul articolului 36 din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013;

(xi)

furnizarea de asistență tehnică necesară pentru utilizarea piețelor la termen și a sistemelor de asigurare.

(2)   O organizație de producători recunoscută în temeiul alineatului (1) poate să fie în continuare recunoscută dacă se implică în comercializarea produselor încadrate la codul NC ex 2208, altele decât cele menționate în anexa I la tratate, cu condiția ca proporția de astfel de produse să nu depășească 49 % din volumul total al producției comercializate de organizația de producători și ca produsele respective să nu beneficieze de sprijin din partea Uniunii. Produsele respective nu sunt luate în calcul, în cazul organizațiilor de producători din sectorul fructelor și legumelor, la calcularea valorii producției comercializate în sensul articolului 34 alineatul (2).

(3)   Prin derogare de la alineatul (1), statele membre recunosc organizațiile de producători, constituite de producători din sectorul laptelui și al produselor lactate, care:

(a)

sunt constituite la inițiativa producătorilor;

(b)

urmăresc un scop specific care poate include unul sau mai multe dintre următoarele obiective:

(i)

asigurarea programării și a adaptării producției la cerere, în special în privința calității și a cantității;

(ii)

concentrarea ofertei și introducerea pe piață a produselor obținute de membrii lor;

(iii)

optimizarea costurilor de producție și stabilizarea prețurilor de producție.

Articolul 153

Statutul organizațiilor de producători

(1)   Statutul unei organizații de producători impune membrilor săi, în special, următoarele obligații:

(a)

să aplice normele adoptate de organizația de producători cu privire la raportarea producției, producție, comercializare și protecția mediului;

(b)

să aparțină unei singure organizații de producători pentru un anumit produs al producătorului; cu toate acestea, statele membre pot oferi o derogare de la această condiție în cazuri justificate în mod corespunzător atunci când membrii producători dețin două unități de producție separate amplasate în arii geografice diferite;

(c)

să pună la dispoziție informațiile solicitate de organizația de producători în vederea întocmirii statisticilor.

(2)   Statutul unei organizații de producători prevede, de asemenea:

(a)

proceduri de stabilire, adoptare și modificare a normelor prevăzute la alineatul (1) litera (a);

(b)

obligația membrilor de a plăti contribuțiile financiare necesare pentru finanțarea organizației de producători;

(c)

norme care să permită producătorilor membri să exercite un control democratic asupra organizației și deciziilor sale;

(d)

sancțiuni pentru nerespectarea obligațiilor care decurg din statut, în special pentru neplata contribuțiilor financiare, sau pentru nerespectarea normelor stabilite de organizația de producători;

(e)

reguli de admitere a noilor membri, în special durata minimă a calității de membru care nu poate fi mai mică de un an;

(f)

norme contabile și bugetare necesare pentru funcționarea organizației.

(3)   Alineatele (1) și (2) nu se aplică organizațiilor de producători din sectorul laptelui și al produselor lactate.

Articolul 154

Recunoașterea organizațiilor de producători

(1)   Pentru a fi recunoscută de un stat membru, organizația de producători care solicită o astfel de recunoaștere trebuie să fie o entitate juridică sau o parte clar definită a unei entități juridice care:

(a)

îndeplinește cerințele prevăzute la articolul 152 alineatul (1) literele (a), (b) și (c);

(b)

are un număr minim de membri și/sau acoperă un volum minim sau valoare minimă de producție comercializabilă, care urmează să fie stabilit de statul membru în cauză, în domeniul în care activează;

(c)

oferă probe suficiente în ceea ce privește faptul că își poate îndeplini în mod corespunzător activitățile atât din punctul de vedere al timpului, cât și din punctul de vedere al eficacității, al furnizării de sprijin uman, material și tehnic pentru membrii săi, precum și, după caz, al concentrării aprovizionării;

(d)

are un statut care respectă literele (a), (b) și (c) de la prezentul alineat.

(2)   Statele membre pot decide că organizațiile de producători care au fost recunoscute anterior datei de 1 ianuarie 2014 în baza legislației naționale și care îndeplinesc condițiile prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol sunt considerate recunoscute ca organizații de producători în conformitate cu articolul 152.

(3)   Organizațiile de producători care au fost recunoscute anterior datei de 1 ianuarie 2014 în baza legislației naționale și care nu îndeplinesc condițiile prevăzute la alineatul (1) își pot continua exercitarea activităților în conformitate cu legislația națională până la 1 ianuarie 2015.

(4)   Statele membre:

(a)

decid cu privire la acordarea recunoașterii unei organizații de producători în termen de patru luni de la data depunerii unei cereri însoțite de toate documentele justificative; această cerere se depune în statul membru în care își are sediul organizația;

(b)

efectuează, la intervale stabilite de ele, controale pentru a se asigura că organizațiile de producători recunoscute respectă prezentul capitol;

(c)

aplică acestor organizații și asociații, în caz de nerespectare a măsurilor prevăzute în prezentul capitol sau de nereguli privind aplicarea acestora, sancțiunile aplicabile și stabilite de acestea și decid, dacă este necesar, dacă recunoașterea ar trebui să fie retrasă;

(d)

informează Comisia anual, până la data de 31 martie, cu privire la orice decizie de acordare, respingere sau retragere a recunoașterii, care a fost adoptată în anul calendaristic anterior.

Articolul 155

Externalizarea

Statele membre pot permite unei organizații de producători recunoscute sau unei asociații a organizațiilor de producători recunoscute din sectoarele specificate de Comisie în conformitate cu articolul 173 alineatul (1) litera (f) să își externalizeze oricare dintre activitățile sale (în afară de producție), inclusiv către sucursale, cu condiția ca organizația de producători sau asociația de organizații de producători să rămână responsabilă de asigurarea desfășurării activității externalizate și de controlul gestionării și supravegherea la nivel general a acordului comercial încheiat pentru desfășurarea activității.

Articolul 156

Asociațiile organizațiilor de producători

(1)   Statele membre pot recunoaște, la cerere, asociații ale organizațiilor de producători într-un sector specific care figurează pe lista de la articolul 1 alineatul (2), care sunt constituite la inițiativa organizațiilor de producători recunoscute.

Sub rezerva normelor adoptate în temeiul articolului 173, asociațiile organizațiilor de producători pot desfășura oricare dintre activitățile organizațiilor de producători sau pot îndeplini oricare dintre funcțiile acestora.

(2)   Prin derogare de la alineatul (1), statele membre pot recunoaște, la cerere, o asociație formată din organizații ale producătorilor recunoscute în sectorul laptelui și al produselor lactate în cazul în care statul membru în cauză consideră că asociația respectivă este capabilă să desfășoare în mod eficient toate activitățile desfășurate de o organizație de producători recunoscută și că aceasta îndeplinește condițiile prevăzute la articolul 161 alineatul (1).

Articolul 157

Organizațiile interprofesionale

(1)   Statele membre pot recunoaște, la cerere, organizații interprofesionale dintr-un sector specific menționat la articolul 1 alineatul (2) care:

(a)

sunt constituite din reprezentanți ai activităților economice legate de producție și de cel puțin una dintre următoarele etape ale lanțului de aprovizionare: procesarea sau comercializarea, inclusiv distribuirea, produselor din unul sau mai multe sectoare;

(b)

sunt formate la inițiativa tuturor organizațiilor sau asociațiilor care le alcătuiesc sau a unei părți din acestea;

(c)

urmăresc un scop specific, care ia în considerare interesele membrilor lor și de cele ale consumatorilor și care poate include, în special, unul dintre următoarele obiective:

(i)

ameliorarea cunoștințelor și a transparenței producției și a pieței, inclusiv prin publicarea de date statistice agregate cu privire la costurile de producție, prețuri, care sunt însoțite, dacă este cazul, de indici de prețuri, volume și durata contractelor încheiate anterior, precum și prin realizarea unor studii privind perspectivele de evoluție ale pieței la nivel regional, național sau internațional;

(ii)

estimarea potențialului de producție, precum și înregistrarea prețurilor pieței;

(iii)

contribuția la o coordonare mai bună în privința introducerii produselor pe piață, în special prin cercetare și studii de piață;

(iv)

explorarea piețelor de export potențiale;

(v)

fără a aduce atingere articolelor 148 și 168, elaborarea unor modele de contracte compatibile cu normele Uniunii pentru vânzarea de produse agricole către cumpărători și/sau pentru furnizarea de produse procesate distribuitorilor și comercianților cu amănuntul, ținând seama de necesitatea de a obține condiții de concurență echitabile și de a evita denaturarea piețelor;

(vi)

exploatarea în mai mare măsură a potențialului produselor, inclusiv la nivelul piețelor de desfacere, și dezvoltarea de inițiative pentru consolidarea competitivității economice și a inovării;

(vii)

furnizarea de informații și realizarea cercetării necesare inovării, raționalizării, ameliorării și ajustării producției și, dacă este cazul, a prelucrării și a comercializării spre produse mai adaptate cerințelor pieței, gusturilor și așteptărilor consumatorilor, în special în materie de calitate a produselor, inclusiv particularitățile produselor cu denumire de origine protejată sau cu indicație geografică protejată, și de protecție a mediului;

(viii)

căutarea unor metode de restricționare a utilizării produselor destinate sănătății animalelor și a produselor de protecție a plantelor, de îmbunătățire a gestionării altor resurse, de garantare a calității produselor, a protecției solului și a apelor, de promovare a siguranței alimentare, îndeosebi prin intermediul trasabilității produselor, și de îmbunătățire a sănătății și bunăstării animalelor;

(ix)

elaborarea unor metode și instrumente de îmbunătățire a calității produselor în toate stadiile de producție și, după caz, de procesare și de comercializare;

(x)

adoptarea tuturor măsurilor necesare pentru apărarea, protecția și promovarea agriculturii ecologice și a denumirilor de origine, a etichetelor de calitate și a indicațiilor geografice;

(xi)

promovarea și realizarea unei cercetări în materie de producție integrată, durabilă, sau de alte metode de producție care protejează mediul;

(xii)

încurajarea consumului sănătos și responsabil de produse existente pe piața internă; și/sau difuzarea de informații privind efectele nocive ale modelelor de consum periculoase;

(xiii)

promovarea consumului și/sau furnizarea de informații cu privire la produsele existente pe piața internă și pe cea externă;

(xiv)

contribuția la gestionarea produselor secundare și la reducerea și gestionarea deșeurilor.

(2)   În cazuri justificate în mod corespunzător, statele membre pot decide, pe baza unor criterii obiective și nediscriminatorii, că prin limitarea numărului de organizații interprofesionale la nivel regional sau național este respectată condiția de la articolul 158 alineatul (1) litera (c), dacă normele interne în vigoare prevăd acest lucru, anterior datei de 1 ianuarie 2014, și în cazul în care acest lucru nu afectează buna funcționare a pieței interne.

(3)   Prin derogare de la alineatul (1), în ceea ce privește sectorul laptelui și al produselor lactate, statele membre pot recunoaște organizațiile interprofesionale care:

(a)

au solicitat în mod oficial recunoașterea și sunt formate din reprezentanți ai activităților economice legate de producția de lapte crud și de cel puțin una dintre următoarele etape ale lanțului de aprovizionare: procesarea sau comercializarea, inclusiv distribuția produselor din sectorul laptelui și al produselor lactate;

(b)

sunt constituite la inițiativa tuturor reprezentanților menționați la litera (a) sau a câtorva dintre ei;

(c)

desfășoară, într-una sau mai multe regiuni ale Uniunii, ținând seama de interesele membrilor organizațiilor interprofesionale și ale consumatorilor, una sau mai multe dintre următoarele activități:

(i)

ameliorarea cunoștințelor și creșterea transparenței la nivelul producției și al pieței, inclusiv prin publicarea de date statistice cu privire la prețuri, volume și durata contractelor de livrare de lapte crud încheiate anterior, precum și prin realizarea unor studii privind perspectivele de evoluție ale pieței la nivel regional, național sau internațional;

(ii)

contribuirea la o mai bună coordonare a introducerii pe piață a produselor din sectorul laptelui și al produselor lactate, în special prin cercetare și studii de piață;

(iii)

promovarea consumului de lapte și de produsele lactate, precum și furnizarea de informații referitoare la acestea, atât pe piețele interne, cât și pe cele externe;

(iv)

explorarea piețelor de export potențiale;

(v)

elaborarea unor contracte-tip compatibile cu normele Uniunii pentru vânzarea laptelui crud către cumpărători sau pentru aprovizionarea distribuitorilor și a comercianților cu amănuntul cu produse procesate, ținând seama de faptul că este necesar să se ofere condiții de concurență echitabile și să se evite denaturarea pieței;

(vi)

comunicarea informațiilor și desfășurarea cercetării necesare orientării producției în favoarea unor produse mai adaptate cerințelor pieței, gusturilor și aspirațiilor consumatorilor, în special în materie de calitate a produselor și de protecție a mediului;

(vii)

menținerea și dezvoltarea capacității de producție a sectorului produselor lactate prin, printre altele, promovarea inovării și susținerea programelor de cercetare și dezvoltare aplicate în vederea exploatării întregului potențial al laptelui și al produselor lactate, în special pentru a crea produse cu valoare adăugată care să fie mai atrăgătoare pentru consumatori;

(viii)

căutarea unor metode care să permită limitarea utilizării produselor farmaceutice de uz animal, îmbunătățirea gestionării altor furnituri și sporirea siguranței alimentare și a sănătății animalelor;

(ix)

elaborarea unor metode și instrumente de îmbunătățire a calității produselor în toate stadiile de producție și comercializare;

(x)

exploatarea potențialului agriculturii ecologice și protecția și promovarea unei astfel de agriculturi, precum și producerea unor produse ce beneficiază de o denumire de origine, etichete de calitate și indicații geografice; și

(xi)

promovarea producției integrate sau a altor metode de producție care protejează mediul.

Articolul 158

Recunoașterea organizațiilor interprofesionale

(1)   Statele membre pot recunoaște organizațiile interprofesionale care depun cereri în acest sens, cu condiția ca acestea:

(a)

să îndeplinească cerințele prevăzute la articolul 157;

(b)

să își desfășoare activitățile în una sau mai multe regiuni din teritoriul în cauză;

(c)

să reprezinte o cotă importantă din activitățile economice menționate la articolul 157 alineatul (1) litera (a);

(d)

să nu desfășoare ele însele activități de producție, procesare sau comercializare, cu excepția cazurilor prevăzute la articolul 162.

(2)   Statele membre pot decide că organizațiile interprofesionale care au fost recunoscute anterior datei de 1 ianuarie 2014 în baza legislației naționale și care îndeplinesc condițiile stabilite la alineatul (1) din prezentul articol sunt considerate recunoscute ca organizații interprofesionale în conformitate cu articolul 157.

(3)   Organizațiile interprofesionale care au fost recunoscute anterior datei de 1 ianuarie 2014 în baza legislației naționale și care nu îndeplinesc condițiile stabilite la alineatul (1) din prezentul articol își pot desfășura în continuare activitatea în conformitate cu legislația națională până la 1 ianuarie 2015.

(4)   Statele membre pot recunoaște organizațiile interprofesionale din toate sectoarele, existente anterior datei de 1 ianuarie 2014, fie că au fost recunoscute la cerere, fie instituite prin lege, chiar dacă nu îndeplinesc condiția prevăzută la articolul 157 alineatul (1) litera (b) sau la articolul 157 alineatul (3) litera (b).

(5)   Atunci când recunosc o organizație interprofesională în conformitate cu alineatul (1) sau (2), statele membre:

(a)

decid cu privire la acordarea recunoașterii în termen de patru luni de la depunerea unei cereri însoțite de toate documentele justificative relevante; această cerere se depune în statul membru în care își are sediul organizația;

(b)

efectuează la intervale stabilite de ele controale pentru a se asigura că organizațiile interprofesionale recunoscute respectă condițiile legate de recunoașterea lor;

(c)

aplică acestor organizații, în caz de nerespectare a măsurilor prevăzute în prezentul regulament sau de nereguli privind aplicarea acestora, sancțiunile aplicabile și stabilite de acestea și decid, dacă este necesar, dacă recunoașterea ar trebui să fie retrasă;

(d)

retrag recunoașterea dacă cerințele și condițiile de recunoaștere prevăzute la prezentul articol nu mai sunt îndeplinite;

(e)

informează Comisia anual, până la data de 31 martie, cu privire la orice decizie de acordare, respingere sau retragere a recunoașterii, care a fost adoptată în anul calendaristic anterior.

Secțiunea 2

Norme suplimentare pentru anumite sectoare

Articolul 159

Recunoașterea obligatorie

Prin derogare de la articolele 152-158, statele membre recunosc, la cerere:

(a)

organizațiile de producători din:

(i)

sectorul fructelor și al legumelor în ceea ce privește unul sau mai multe produse din acest sector și/sau astfel de produse destinate exclusiv prelucrării;

(ii)

sectorul uleiului de măsline și al măslinelor de masă;

(iii)

sectorul viermilor de mătase;

(iv)

sectorul hameiului;

(b)

organizațiile interprofesionale din sectorul uleiului de măsline și al măslinelor de masă și din sectorul tutunului.

Articolul 160

Organizațiile de producători din sectorul fructelor și legumelor

În sectorul fructelor și legumelor, organizațiile de producători urmăresc îndeplinirea a cel puțin unuia dintre obiectivele menționate la articolul 152 alineatul (1) litera (c) punctele (i), (ii) și (iii).

Statutul unei organizații de producători din sectorul fructelor și al legumelor impune membrilor producători să își comercializeze întreaga producție vizată prin intermediul organizației de producători.

Se consideră că organizațiile de producători și asociațiile de organizații de producători din sectorul fructelor și al legumelor acționează în numele și în interesul membrilor lor în toate aspectele de natură economică din mandatul lor.

Articolul 161

Recunoașterea organizațiilor de producători din sectorul laptelui și al produselor lactate

(1)   Statele membre recunosc ca organizații de producători din sectorul laptelui și al produselor lactate toate entitățile juridice sau părțile clar definite din cadrul entităților juridice care își depun candidatura în vederea recunoașterii, cu condiția:

(a)

să îndeplinească cerințele prevăzute la articolul 152 alineatul (3);

(b)

să aibă un număr minim de membri și/sau să acopere un volum minim de producție comercializabilă, care urmează să fie stabilit de statul membru în cauză, în domeniul în care activează;

(c)

să ofere probe suficiente în ceea ce privește faptul că își pot îndeplini în mod corespunzător activitățile atât din punctul de vedere al timpului, cât și din punctul de vedere al eficienței și al concentrării aprovizionării;

(d)

să aibă un statut care să respecte literele (a), (b) și (c) de la prezentul alineat.

(2)   Statele membre pot decide că organizațiile de producători care au fost recunoscute anterior datei de 2 aprilie 2012, în baza legislației naționale, și care îndeplinesc condițiile prevăzute la alineatul (1) de la prezentul articol sunt considerate recunoscute ca organizații de producători în conformitate cu articolul 152 alineatul (3).

(3)   Statele membre:

(a)

decid cu privire la acordarea recunoașterii unei organizații de producători în termen de patru luni de la data depunerii unei cereri însoțite de toate documentele justificative; această cerere se depune în statul membru în care își are sediul organizația;

(b)

efectuează la intervale stabilite de ele controale pentru a verifica faptul că organizațiile de producători și asociațiile de organizații de producători recunoscute respectă dispozițiile din prezentul capitol;

(c)

aplică acestor organizații și asociații, în caz de nerespectare a măsurilor prevăzute în prezentul capitol sau de nereguli privind aplicarea acestora, sancțiunile aplicabile și stabilite de acestea și decid, dacă este necesar, dacă recunoașterea ar trebui să fie retrasă;

(d)

informează Comisia anual, până la data de 31 martie, cu privire la orice decizie de acordare, respingere sau retragere a recunoașterii, care a fost adoptată în anul calendaristic anterior.

Articolul 162

Organizațiile interprofesionale din sectorul uleiului de măsline și al măslinelor de masă și din sectorul tutunului

Pentru organizațiile interprofesionale din sectorul uleiului de măsline și al măslinelor de masă și din sectorul tutunului, scopul specific menționat la articolul 157 alineatul (1) litera (c) poate include și cel puțin unul dintre următoarele obiective:

(a)

concentrarea și coordonarea ofertei și comercializarea produselor producătorilor membri;

(b)

adaptarea comună a producției și a prelucrării la cerințele pieței și ameliorarea produsului;

(c)

promovarea raționalizării și a ameliorării producției și a prelucrării.

Articolul 163

Recunoașterea organizațiilor interprofesionale din sectorul laptelui și al produselor lactate

(1)   Statele membre pot recunoaște organizațiile interprofesionale din sectorul laptelui și al produselor lactate care:

(a)

îndeplinesc cerințele prevăzute la articolul 157 alineatul (3);

(b)

își desfășoară activitățile în una sau mai multe regiuni din teritoriul în cauză;

(c)

reprezintă o cotă importantă din activitățile economice menționate la articolul 157 alineatul (3) litera (a);

(d)

nu sunt implicate în producția, procesarea sau comercializarea produselor din sectorul laptelui și al produselor lactate.

(2)   Statele membre pot decide că organizațiile interprofesionale care au fost recunoscute anterior datei de 2 aprilie 2012, în baza legislației naționale, și care îndeplinesc condițiile stabilite la alineatul (1) trebuie considerate recunoscute ca organizații interprofesionale în conformitate cu articolul 157 alineatul (3).

(3)   Atunci când utilizează opțiunea de a recunoaște o organizație interprofesională în conformitate cu alineatul (1) sau (2), statele membre:

(a)

decid cu privire la acordarea recunoașterii organizației interprofesionale în termen de patru luni de la data depunerii unei cereri însoțite de toate documentele justificative; această cerere se depune în statul membru în care își are sediul organizația;

(b)

efectuează la intervale stabilite de ele controale pentru a se asigura că organizațiile interprofesionale recunoscute respectă condițiile legate de recunoașterea lor;

(c)

aplică acestor organizații, în caz de nerespectare a măsurilor prevăzute în prezentul capitol sau de nereguli privind aplicarea acestora, sancțiunile aplicabile și stabilite de acestea și decid, dacă este necesar, dacă recunoașterea ar trebui să fie retrasă;

(d)

retrag recunoașterea în cazul în care:

(i)

cerințele și condițiile privind recunoașterea prevăzute la prezentul articol nu mai sunt îndeplinite;

(ii)

organizația interprofesională participă la oricare dintre acordurile, deciziile și practicile concertate menționate la articolul 210 alineatul (4); retragerea recunoașterii nu aduce atingere oricărei alte sancțiuni aplicabile în temeiul legislației naționale;

(iii)

organizația interprofesională nu respectă obligația de notificare menționată la articolul 210 alineatul (2) primul paragraf litera (a);

(e)

informează Comisia anual, până la data de 31 martie, cu privire la orice decizie de acordare, respingere sau retragere a recunoașterii, care a fost adoptată în anul calendaristic anterior.

Secțiunea 3

Extinderea aplicării normelor și a contribuțiilor obligatorii

Articolul 164

Extinderea aplicării normelor

(1)   În cazul în care o organizație de producători recunoscută, o asociație recunoscută a organizațiilor de producători sau o organizație interprofesională recunoscută care își desfășoară activitatea într-o anumită zonă economică sau în anumite zone economice ale unui stat membru este considerată reprezentativă pentru producția ori comercializarea sau procesarea unui anumit produs, statul membru în cauză poate conferi caracter obligatoriu, la cererea organizației respective, pentru o perioadă de timp limitată, unora dintre acordurile, deciziile sau practicile concertate convenite în cadrul respectivei organizații pentru alți operatori care își desfășoară activitatea în zona economică sau în zonele economice în cauză, indiferent dacă este vorba despre persoane fizice sau despre grupuri care nu fac parte din organizație sau asociație.

(2)   În sensul prezentei secțiuni, o „zonă economică” înseamnă o zonă geografică formată din regiuni de producție adiacente sau învecinate în care există condiții omogene de producție și de comercializare.

(3)   O organizație sau o asociație este considerată reprezentativă în cazul în care, în zona sau în zonele economice vizate ale unui stat membru reprezintă:

(a)

ca proporție din volumul de producție sau de comercializare ori de procesare a produsului sau ale produselor în cauză:

(i)

pentru organizațiile de producători din sectorul fructelor și legumelor, cel puțin 60 %; sau

(ii)

în alte situații, cel puțin două treimi; și

(b)

în cazul organizațiilor de producători, peste 50 % dintre producătorii în cauză.

Cu toate acestea, dacă în cazul organizațiilor interprofesionale, stabilirea proporției din volumul de producție sau de comercializare ori de procesare a produsului sau a produselor vizate dă naștere unor dificultăți de ordin practic, statele membre pot să prevadă norme naționale de stabilire a nivelului specificat de reprezentativitate menționat la primul paragraf litera (a) punctul (ii).

Dacă cererea de extindere a aplicării normelor sale la alți operatori vizează mai multe zone economice, organizația sau asociația trebuie să demonstreze nivelul minim de reprezentativitate definit la primul paragraf pentru fiecare dintre ramurile profesionale pe care le grupează în fiecare dintre zonele economice vizate.

(4)   Normele pentru a căror aplicare se poate solicita extinderea la alți operatori, astfel cum se prevede la alineatul (1), urmăresc unul dintre următoarele scopuri:

(a)

raportări referitoare la producție și la piață;

(b)

norme de producție mai stricte decât cele prevăzute de normele Uniunii sau de cele naționale;

(c)

întocmirea de contracte-tip compatibile cu normele Uniunii;

(d)

comercializare;

(e)

protecția mediului;

(f)

măsuri de promovare și exploatare a potențialului produselor;

(g)

măsuri de protecție a agriculturii ecologice, precum și a denumirilor de origine, a etichetelor de calitate și a indicațiilor geografice;

(h)

cercetare pentru sporirea valorii produselor, în special prin noi întrebuințări care nu reprezintă un pericol pentru sănătatea publică;

(i)

studii pentru îmbunătățirea calității produselor;

(j)

cercetarea, în special în ceea ce privește metodele de cultivare care permit o utilizare redusă a produselor fitosanitare sau a produselor destinate protejării sănătății animalelor și care garantează conservarea solului și conservarea sau ameliorarea mediului;

(k)

definirea calităților minime și definirea standardelor minime de ambalare și prezentare;

(l)

utilizarea semințelor certificate și monitorizarea calității produselor;

(m)

sănătatea animalelor, a plantelor sau siguranța alimentară;

(n)

gestionarea produselor secundare.

Normele respective nu produc niciun fel de prejudicii celorlalți operatori din statul membru în cauză sau Uniunii și nu au niciunul dintre efectele menționate la articolul 210 alineatul (4), nici nu sunt incompatibile în alt mod cu dreptul Uniunii sau cu normele naționale în vigoare.

(5)   Extinderea aplicării normelor menționate la alineatul (1) este adusă exhaustiv la cunoștința operatorilor prin publicarea integrală într-o publicație oficială a respectivului stat membru.

(6)   Statele membre informează Comisia cu privire la orice decizii luate în temeiul prezentului articol.

Articolul 165

Contribuțiile financiare ale producătorilor nemembri

Dacă aplicarea normelor unei organizații de producători recunoscute, ale unei asociații recunoscute a organizațiilor de producători sau ale unei organizații interprofesionale recunoscute este extinsă în temeiul articolului 164, iar activitățile reglementate prin normele menționate țin de interesul economic al operatorilor economici ale căror activități sunt legate de produsele în cauză, statul membru care a acordat recunoașterea poate decide, după consultarea părților interesate relevante, ca operatorii economici individuali sau grupurile care nu sunt membri ai organizației, dar care beneficiază de activitățile respective să achite organizației valoarea integrală sau parțială a contribuțiilor financiare plătite de membrii acesteia, în măsura în care aceste contribuții sunt destinate să acopere costurile rezultate în mod direct în urma desfășurării activităților în cauză.

Secțiunea 4

Adaptarea ofertei

Articolul 166

Măsuri pentru facilitarea adaptării ofertei la cerințele pieței

Pentru a încuraja inițiativele organizațiilor menționate la articolele 152-163 în scopul de a facilita adaptarea ofertei la cerințele pieței, cu excepția inițiativelor privind retragerea de pe piață, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care se stabilesc măsuri din sectoarele enumerate la articolul 1 alineatul (2) referitoare la:

(a)

îmbunătățirea calității;

(b)

promovarea unei mai bune organizări a producției, a prelucrării și a comercializării;

(c)

facilitarea înregistrării tendințelor prețurilor de piață;

(d)

permiterea stabilirii unor previziuni pe termen scurt și lung pe baza mijloacelor de producție utilizate.

Articolul 167

Norme de comercializare pentru îmbunătățirea și stabilizarea funcționării pieței comune a vinurilor

(1)   În vederea îmbunătățirii și a stabilizării funcționării pieței comune a produselor vitivinicole, inclusiv a strugurilor, musturilor și vinurilor din care rezultă, statele membre producătoare pot stabili norme de comercializare pentru a reglementa oferta, în special prin punerea în aplicare a deciziilor luate de organizațiile interprofesionale recunoscute în temeiul articolelor 157 și 158.

Aceste norme sunt proporționale cu obiectivul urmărit și:

(a)

nu se referă la tranzacții ulterioare primei desfaceri pe piață a produsului în cauză;

(b)

nu permit fixarea prețurilor, nici măcar cu titlu orientativ sau de recomandare;

(c)

nu indisponibilizează un procent excesiv din recoltă, care ar fi în mod normal disponibil;

(d)

nu permit refuzul eliberării certificatelor naționale și ale Uniunii necesare circulației și comercializării vinurilor, dacă această comercializare este conformă cu normele menționate anterior.

(2)   Normele menționate la alineatul (1) sunt aduse la cunoștința operatorilor prin publicarea lor integrală într-o publicație oficială a respectivului stat membru.

(3)   Statele membre informează Comisia cu privire la orice decizii luate în temeiul prezentului articol.

Secțiunea 5

Sisteme de contractare

Articolul 168

Relații contractuale

(1)   Fără a aduce atingere articolului 148 cu privire la sectorul laptelui și produselor lactate și nici articolului 125 cu privire la sectorul zahărului, dacă un stat membru decide în ceea ce privește produsele agricole din cadrul unui sector enumerat la articolul 1 alineatul (2), altele decât laptele, produsele lactate și zahărul:

(a)

că orice livrare a produselor respective pe teritoriul său, de la un producător la un procesator sau la un distribuitor, trebuie să facă obiectul unui contract scris între părți; și/sau

(b)

că primii cumpărători trebuie să facă în scris o ofertă de contract pentru livrarea produselor agricole respective pe teritoriul său de către producători,

un astfel de contract sau o astfel de ofertă de contract îndeplinește condițiile stabilite la alineatele (4) și (6) din prezentul articol.

(2)   Atunci când un stat membru decide că livrările de produse vizate de prezentul articol, de la un producător la un cumpărător, trebuie să facă obiectul unui contract scris între părți, statul membru decide, de asemenea, care dintre etapele livrării sunt acoperite de un astfel de contract în cazul în care livrarea produselor vizate se efectuează prin intermediul unuia sau al mai multor intermediari.

Statele membre se asigură că dispozițiile pe care le adoptă în temeiul prezentului articol nu afectează buna funcționare a pieței interne.

(3)   În cazul descris la alineatul (2), statele membre pot stabili un mecanism de mediere pentru cazurile în care nu există un acord reciproc pentru încheierea unui astfel de contract, asigurând, astfel, relații contractuale echitabile.

(4)   Orice contract sau ofertă de contract menționat(ă) la alineatul (1):

(a)

se întocmește anterior livrării;

(b)

se întocmește în scris; și

(c)

cuprinde, îndeosebi, următoarele elemente:

(i)

prețul datorat pentru livrare, care:

este fix și este determinat în contract; și/sau

se calculează prin combinarea mai multor factori stabiliți în contract, care ar putea include indicatori de piață care reflectă schimbările condițiilor de piață, cantitatea de produse livrate și calitatea sau componența produselor agricole livrate;

(ii)

cantitatea și calitatea produselor în cauză care pot sau trebuie să fie livrate, precum și calendarul acestor livrări;

(iii)

durata contractului, care poate fi determinată sau nedeterminată și include clauze de reziliere;

(iv)

detaliile privind termenele și modalitățile de plată;

(v)

modalitățile de colectare sau de livrare a produselor agricole; și

(vi)

dispozițiile aplicabile în caz de forță majoră.

(5)   Prin derogare de la alineatul (1), nu este necesar să se încheie un contract sau o ofertă de contract în cazul în care produsele în cauză sunt livrate de un producător unui cumpărător care este o cooperativă al cărei membru este producătorul, în cazul în care statutul cooperativei sau normele și deciziile stabilite în cadrul sau în temeiul statutului respectiv prevăd dispoziții având efecte similare dispozițiilor stabilite la alineatul (4) literele (a), (b) și (c).

(6)   Toate elementele contractelor de livrare a produselor agricole încheiate de producători, colectori, procesatori sau distribuitori, inclusiv elementele menționate la alineatul (4) litera (c), sunt negociate în mod liber între părți.

Fără a aduce atingere primului paragraf, se aplică unul sau ambele puncte de mai jos:

(a)

în cazul în care statul membru decide obligativitatea încheierii unor contracte scrise pentru livrarea de produse agricole în conformitate cu alineatul (1), acesta poate stabili o durată minimă care să se aplice doar în cazul contractelor scrise încheiate între producători și primii cumpărători ai produselor agricole. Această durată minimă este de cel puțin șase luni și nu aduce atingere funcționării corespunzătoare a pieței interne;

(b)

în cazul în care statul membru decide că primii cumpărători ai produselor agricole trebuie să facă producătorului o ofertă scrisă de contract în conformitate cu alineatul (1), acesta poate să prevadă ca oferta să includă o durată minimă a contractului, astfel cum este stabilită de legislația națională în acest sens. Această durată minimă este de cel puțin șase luni și nu aduce atingere funcționării corespunzătoare a pieței interne.

Al doilea paragraf se aplică fără a aduce atingere dreptului producătorului de a refuza o durată minimă cu condiția ca refuzul să fie exprimat în scris. În acest caz, părțile sunt libere să negocieze toate elementele contratului, inclusiv elementele menționate la alineatul (4) litera (c).

(7)   Statele membre care utilizează opțiunile menționate la prezentul articol se asigură că dispozițiile stabilite nu afectează buna funcționare a pieței interne.

Statele membre notifică Comisia cu privire la modul în care aplică eventualele măsuri introduse în temeiul prezentului articol.

(8)   Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care se stabilesc măsurile necesare aplicării uniforme a alineatului (4) literele (a) și (b) și a alineatului (5) din prezentul articol, precum și măsuri referitoare la notificările statelor membre în conformitate cu prezentul articol.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

Articolul 169

Negocieri contractuale în sectorul uleiului de măsline

(1)   O organizație de producători din sectorul uleiului de măsline, care este recunoscută în temeiul articolului 152 alineatul (1) și care urmărește unul sau mai multe dintre obiectivele concentrării ofertei, introducerii pe piață a produselor obținute de membrii săi și optimizării costurilor de producție, poate negocia în numele membrilor săi, cu privire la producția parțială sau integrală agregată a membrilor săi, contracte pentru furnizarea de ulei de măsline.

O organizație de producători îndeplinește obiectivele menționate la prezentul alineat, cu condiția ca urmărirea acestor obiective să conducă la integrarea activităților și ca această integrare să poată genera îmbunătățiri semnificative, astfel încât activitățile organizației producătorilor în ansamblu să contribuie la îndeplinirea obiectivelor prevăzute la articolul 39 din TFUE.

Aceasta s-ar putea realiza cu condiția ca:

(a)

organizația de producători să desfășoare cel puțin una dintre următoarele activități:

(i)

distribuție comună, inclusiv platformă de vânzare comună sau transport comun;

(ii)

ambalare, etichetare sau promovare comună;

(iii)

organizare comună a controlului calității;

(iv)

utilizare comună a echipamentului sau a instalațiilor de depozitare;

(v)

procesare comună;

(vi)

gestionarea comună a deșeurilor direct legate de producția de ulei de măsline;

(vii)

achiziții publice comune de resurse;

(b)

aceste activități sunt semnificative în ceea ce privește volumul de ulei de măsline în cauză, precum și în privința costului producerii și introducerii pe piață a produsului.

(2)   Negocierile pot fi purtate de către organizația de producători recunoscută:

(a)

fie că este sau nu vorba de un transfer de proprietate a uleiului de măsline vizat de la producători către organizația de producători;

(b)

fie că prețul negociat este sau nu identic pentru producția agregată a tuturor membrilor organizației sau numai a unora dintre ei;

(c)

cu condiția ca, pentru o anumită organizație de producători, volumul de ulei de măsline care face obiectul negocierilor respective și care este produs în oricare stat membru dat să nu depășească 20 % din volumul pieței relevante; pentru calcularea acestui volum, se face distincția între uleiul de măsline destinat consumului uman și uleiul de măsline destinat altor utilizări.

(d)

cu condiția ca, pentru volumul de ulei de măsline care face obiectul acestor negocieri, organizația de producători să concentreze oferta și să introducă pe piață produsul membrilor săi;

(e)

cu condiția ca producătorii în cauză să nu fie membri ai niciunei alte organizații de producători care negociază, de asemenea, astfel de contracte în numele lor;

(f)

cu condiția ca uleiul de măsline în cauză să nu facă obiectul unei obligații de furnizare ce decurge din calitatea producătorului de membru al unei cooperative, care ea însăși nu este membră a organizației de producători în cauză, în conformitate cu condițiile stabilite în statutul cooperativei sau cu normele și deciziile stabilite în acesta sau care decurg din acesta; și

(g)

cu condiția ca organizația de producători să notifice autoritățile competente ale statului membru în care își desfășoară activitatea cu privire la volumul producției de ulei de măsline care face obiectul negocierilor.

(3)   În sensul prezentului articol, trimiterile la organizațiile de producători includ, de asemenea, asociațiile unor astfel de organizații de producători recunoscute în temeiul articolului 156 alineatul (1).

(4)   În vederea aplicării alineatului (2) litera (c), Comisia publică, prin mijloacele pe care le consideră adecvate, volumul producției de ulei de măsline din statele membre.

(5)   Prin derogare de la alineatul (2) litera (c), chiar dacă plafonul stabilite nu a fost depășit, autoritatea din domeniul concurenței vizată la al doilea paragraf de la prezentul alineat poate decide într-un caz individual că ar trebui să reinițieze sau să nu autorizeze o anumită negociere de către organizația de producători, în cazul în care consideră acest lucru necesar pentru a evita excluderea concurenței sau în care consideră că sunt periclitate obiectivele de la articolul 39 din TFUE.

În cazul negocierilor referitoare la mai multe state membre, decizia menționată la primul paragraf se adoptă de către Comisie, fără a se aplica procedura menționată la articolul 229 alineatul (2) sau (3). În alte cazuri, această decizie se adoptă de către autoritatea națională din domeniul concurenței a statului membru a cărui producție face obiectul negocierilor.

Deciziile menționate la prezentul alineat nu se aplică anterior datei notificării lor către întreprinderile în cauză.

În sensul prezentului articol, se aplică definiția de „autoritate națională în domeniul concurenței” prevăzută la articolul 149 alineatul (7) litera (a).

(6)   Statele membre în care au loc negocieri în conformitate cu prezentul articol notifică Comisia cu privire la aplicarea alineatului (2) litera (g) și a alineatului (5).

Articolul 170

Negocieri contractuale în sectorul cărnii de vită și mânzat

(1)   O organizație de producători din sectorul cărnii de vită și mânzat, care este recunoscută în temeiul articolului 152 alineatul (1) și care urmărește unul sau mai multe dintre obiectivele concentrării ofertei, introducerii pe piață a produselor obținute de membrii săi și optimizării costurilor de producție, poate negocia în numele membrilor săi, cu privire la producția agregată parțială sau integrală a membrilor săi, contracte pentru furnizarea de animale vii din specia bovină a genului Bos taurus destinate sacrificării încadrate la codurile NC ex 0102 29 21, ex 0102 29 41, ex 0102 29 51, ex 0102 29 61 sau ex 0102 29 91:

(a)

cu vârsta mai mică de 12 luni; și

(b)

cu vârsta de cel puțin 12 luni.

O organizație de producători îndeplinește obiectivele menționate la prezentul alineat cu condiția ca urmărirea acestor obiective să conducă la integrarea activităților și ca această integrare să poată să genereze îmbunătățiri semnificative, astfel încât activitățile organizației de producători în ansamblu să contribuie la îndeplinirea obiectivelor prevăzute la articolul 39 din TFUE.

Aceasta s-ar putea realiza cu condiția ca:

(a)

organizația de producători să desfășoare cel puțin una dintre următoarele activități:

(i)

distribuție comună, inclusiv platformă de vânzare comună sau transport comun;

(ii)

promovare comună;

(iii)

organizare comună a controlului calității;

(iv)

utilizare comună a echipamentului sau a facilităților de depozitare;

(v)

gestionarea comună a deșeurilor direct legate de producția de animale vii din specia bovină;

(vi)

achiziții publice comune de factori de producție;

(b)

aceste activități sunt semnificative în ceea ce privește cantitatea carne de vită și mânzat în cauză, precum și în privința costului de producție și introducerii pe piață a produsului.

(2)   Negocierile pot fi purtate de către organizația de producători recunoscută:

(a)

fie că este vorba sau nu de un transfer de proprietate de la fermieri către organizația de producători;

(b)

fie că prețul negociat este sau nu același pentru producția agregată a tuturor membrilor organizației sau numai a unora dintre ei;

(c)

cu condiția ca, pentru o anumită organizație de producători, cantitatea producției de carne de vită și mânzat care face obiectul acestor negocieri, obținută în oricare stat membru, să nu depășească 15 % din producția totală națională a fiecărui produs menționat la alineatul (1) primul paragraf literele (a) și (b) din respectivul stat membru, exprimată în echivalent greutate carcasă;

(d)

cu condiția ca, pentru cantitatea de carne de vită și mânzat care face obiectul acestor negocieri, organizația de producători să concentreze oferta și să introducă pe piață produsul membrilor săi;

(e)

cu condiția ca producătorii în cauză să nu fie membri ai niciunei alte organizații de producători care negociază, de asemenea, astfel de contracte în numele lor;

(f)

cu condiția ca produsul în cauză să nu facă obiectul unei obligații de furnizare ce decurge din calitatea producătorului de membru al unei cooperative care ea însăși nu este membră a organizației de producători în cauză, în conformitate cu condițiile stabilite în statutul cooperativei sau cu normele și deciziile stabilite în acesta sau care decurg din acesta; și

(g)

cu condiția ca organizația de producători să notifice autoritățile competente ale statului membru în care își desfășoară activitatea cu privire la cantitatea producției de carne de vită și mânzat care face obiectul negocierilor.

(3)   În sensul prezentului articol, trimiterile la organizațiile de producători includ, de asemenea, asociațiile unor astfel de organizații de producători recunoscute în temeiul articolului 156 alineatul (1).

(4)   În vederea aplicării alineatului (2) litera (c), Comisia publică, prin mijloacele pe care le consideră adecvate, cantitatea producției de carne de vită și mânzat din statele membre, exprimată în echivalent greutate carcasă.

(5)   Prin derogare de la alineatul (2) litera (c), chiar dacă plafoanele stabilite nu au fost depășite, autoritatea din domeniul concurenței vizată la al doilea paragraf de la prezentul alineat poate decide într-un caz individual că o anumită negociere de către organizația de producători ar trebui, fie redeschisă, fie nu ar trebui să aibă loc dacă se consideră că acest lucru este necesar pentru a preveni excluderea concurenței sau dacă se constată că produsul care face obiectul negocierilor face parte dintr-o altă piață în baza caracteristicilor specifice ale produsului sau a utilizării căreia îi este destinat și că această negociere colectivă ar cuprinde mai mult de 15 % din producția națională a acestei piețe sau dacă se constată că obiectivele prevăzute la articolul 39 din TFUE sunt periclitate.

În cazul negocierilor referitoare la mai multe state membre, decizia vizată la primul paragraf se adoptă de către Comisie fără a se aplica procedura menționată la articolul 229 alineatul (2) sau (3). În alte cazuri, această decizie se adoptă de către autoritatea națională din domeniul concurenței a statului membru care face obiectul negocierilor.

Deciziile menționate la prezentul alineat nu se aplică anterior datei notificării lor către întreprinderile în cauză.

În sensul prezentului articol, se aplică definiția de „autoritate națională în domeniul concurenței” prevăzută la articolul 149 alineatul (7) litera (a):

(6)   Statele membre în care au loc negocieri în conformitate cu prezentul articol notifică Comisia cu privire la aplicarea alineatului (2) litera (g) și a alineatului (5).

Articolul 171

Negocieri contractuale pentru unele culturi arabile

(1)   O organizație de producători, care este recunoscută în temeiul articolului 152 alineatul (1) și care urmărește unul sau mai multe dintre obiectivele concentrării ofertei, introducerii pe piață a produselor obținute de membrii săi și optimizării costurilor de producție, poate negocia în numele membrilor săi, cu privire la producția parțială sau integrală agregată a membrilor săi, contracte pentru furnizarea unuia sau mai multora dintre următoarele produse care nu sunt destinate însămânțării și, în cazul orzului, care nu sunt destinate malțifierii:

(a)

grâu comun încadrat la codul NC 1001 99 00;

(b)

orz încadrat la codul NC 1003 90 00;

(c)

porumb încadrat la codul NC 1005 90 00;

(d)

secară încadrată la codul NC 1002 90 00;

(e)

grâu dur încadrat la codul NC 1001 19 00;

(f)

ovăz încadrat la codul NC 1004 90 00;

(g)

triticală încadrată la codul NC ex 1008 60 00;

(h)

sămânță de rapiță încadrată la codul NC ex 1205;

(i)

sămânță de floarea soarelui încadrată la codul NC ex 1206 00;

(j)

soia încadrată la codul NC 1201 90 00;

(k)

bob mare încadrat la codurile NC ex 0708 și ex 0713;

(l)

mazăre de câmp încadrată la codurile NC ex 0708 și ex 0713.

O organizație de producători îndeplinește obiectivele menționate la prezentul alineat cu condiția ca urmărirea acestor obiective să conducă la integrarea activităților și ca această integrare să poată să genereze îmbunătățiri semnificative, astfel încât activitățile organizației producătorilor în ansamblu să contribuie la îndeplinirea obiectivelor prevăzute la articolul 39 din TFUE.

Aceasta s-ar putea realiza cu condiția ca:

(a)

organizația de producători să desfășoare cel puțin una dintre următoarele activități:

(i)

distribuție comună, inclusiv platformă de vânzare comună sau transport comun;

(ii)

promovare comună;

(iii)

organizare comună a controlului calității;

(iv)

utilizare comună a echipamentului sau a instalațiilor de depozitare;

(v)

achiziții publice comune de factori de producție;

(b)

aceste activități să fie semnificative în ceea ce privește cantitatea produsului în cauză, precum și în privința costului producerii și introducerii pe piață a produsului.

(2)   Negocierile pot fi purtate de către organizația de producători recunoscută:

(a)

indiferent dacă este un transfer de proprietate de la producători către organizația de producători;

(b)

indiferent dacă prețul negociat este identic pentru producția agregată a tuturor membrilor organizației sau numai a unora dintre ei;

(c)

cu condiția ca, pentru fiecare produs menționat la alineatul (1) și pentru o anumită organizație de producători, cantitatea corespunzătoare producției care face obiectul acestor negocieri, obținută în oricare stat membru, să nu depășească 15 % din producția totală națională a produsului în cauză din respectivul stat membru;

(d)

cu condiția ca, pentru cantitatea de produse care fac obiectul acestor negocieri, organizația de producători să concentreze oferta și să introducă pe piață produsul membrilor săi;

(e)

cu condiția ca producătorii în cauză să nu fie membri ai niciunei alte organizații de producători care negociază, de asemenea, astfel de contracte în numele lor;

(f)

cu condiția ca produsul în cauză să nu facă obiectul unei obligații de furnizare ce decurge din calitatea producătorului de membru al unei cooperative care ea însăși nu este membră a organizației de producători în cauză, în conformitate cu condițiile stabilite în statutul cooperativei sau cu normele și deciziile stabilite în acesta sau care decurg din acesta și

(g)

cu condiția ca organizația de producători să notifice autoritățile competente ale statului membru în care își desfășoară activitatea cu privire la cantitatea corespunzătoare producției fiecărui produs care face obiectul acestor negocieri.

(3)   În sensul prezentului articol, trimiterile la organizațiile de producători includ, de asemenea, asociațiile unor astfel de organizații de producători recunoscute în temeiul articolului 156 alineatul (1).

(4)   În vederea aplicării alineatului (2) litera (c), Comisia publică pentru produsele menționate la alineatul (1), prin mijloacele pe care le consideră adecvate, cantitatea corespunzătoare producției din statele membre.

(5)   Prin derogare de la alineatul (2) litera (c), chiar dacă plafoanele stabilite nu au fost depășite, autoritatea din domeniul concurenței vizată la al doilea paragraf de la prezentul alineat poate decide într-un caz individual că ar trebui să reinițieze sau să nu autorizeze o anumită negociere de către organizația de producători, în cazul în care consideră acest lucru necesar pentru a evita excluderea concurenței sau în cazul în care constată că produsul care face obiectul negocierilor face parte dintr-o altă piață în baza caracteristicilor specifice ale produsului sau a utilizării căreia îi este destinat și că această negociere colectivă ar cuprinde mai mult de 15 % din producția națională a acestei piețe sau în cazul în care constată că obiectivele prevăzute la articolul 39 din TFUE sunt periclitate.

În cazul negocierilor referitoare la mai multe state membre, decizia menționată la primul paragraf se adoptă de către Comisie fără a se aplica procedura menționată la articolul 229 alineatul (2) sau (3). În alte cazuri, această decizie se adoptă de către autoritatea națională din domeniul concurenței a statului membru care face obiectul negocierilor.

Deciziile menționate la prezentul alineat nu se aplică anterior datei notificării lor către întreprinderile în cauză.

În sensul prezentului articol, se aplică definiția de „autoritate națională în domeniul concurenței” prevăzută la articolul 149 alineatul (7) litera (a).

(6)   Statele membre în care au loc negocieri în conformitate cu prezentul articol notifică Comisia cu privire la aplicarea alineatului (2) litera (g) și a alineatului (5).

Articolul 172

Reglementarea ofertei de jambon cu denumire de origine protejată sau indicație geografică protejată

(1)   La solicitarea unei organizații de producători recunoscute în temeiul articolului 152 alineatul (1) din prezentul regulament, a unei organizații interprofesionale recunoscute în temeiul articolului 157 alineatul (1) din prezentul regulament sau a unui grup de operatori menționați la articolul 3 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012, statele membre pot stabili, pentru o perioadă limitată, norme cu caracter obligatoriu de reglementare a ofertei de jambon care beneficiază de o denumire de origine protejată sau de o indicație geografică protejată în temeiul articolului 5 alineatele (1) și (2) din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012.

(2)   Normele menționate la alineatul (1) din prezentul articol fac obiectul existenței unui acord prealabil între părți în zona geografică menționată la articolul 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012. Un astfel de acord este încheiat, în urma consultării cu crescătorii de porci din zona geografică, între cel puțin două treimi dintre procesatorii tipului respectiv de jambon care reprezintă cel puțin două treimi din producția tipului respectiv de jambon din zona geografică menționată la articolul 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012 și, dacă statul membru consideră că este oportun, cel puțin două treimi din crescătorii de porci din zona geografică menționată la articolul 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012.

(3)   Normele menționate la alineatul (1):

(a)

se referă doar la reglementarea ofertei pentru produsul respectiv și/sau materia sa primă și au scopul de a adapta oferta pentru tipul respectiv de jambon la cerere;

(b)

afectează doar produsul în cauză;

(c)

pot fi obligatorii pe o perioadă de cel mult trei ani și pot fi reînnoite după această perioadă, ca urmare a unei noi solicitări, în conformitate cu alineatul (1);

(d)

nu prejudiciază comercializarea altor produse decât a celor vizate de normele respective;

(e)

nu se referă la tranzacții ulterioare primei desfaceri pe piață a jambonului în cauză;

(f)

nu permit fixarea prețurilor, nici măcar atunci când prețurile sunt stabilite cu titlu orientativ sau de recomandare;

(g)

nu indisponibilizează un procent excesiv din produsul în cauză, care ar fi în mod normal disponibil;

(h)

nu sunt discriminatorii, nu constituie un obstacol pentru nou-veniții pe piață și nu aduc prejudicii micilor producători;

(i)

contribuie la menținerea calității și/sau dezvoltării produsului în cauză.

(4)   Normele menționate la alineatul (1) se publică într-o publicație oficială a statelor membre în cauză.

(5)   Statele membre efectuează controale pentru a asigura respectarea condițiilor stabilite la alineatul (3) și, în cazul în care autoritățile naționale competente descoperă că aceste condiții nu sunt respectate, abrogă normele menționate la alineatul (1).

(6)   Statele membre notifică fără întârziere Comisiei normele menționate la alineatul (1) pe care le-au adoptat. Comisia informează alte state membre cu privire la toate notificările unor astfel de norme.

(7)   Comisia poate adopta oricând acte de punere în aplicare care să oblige un stat membru să abroge normele stabilite de respectivul stat membru în conformitate cu alineatul (1) în cazul în care Comisia constată că normele respective nu respectă condițiile stabilite la alineatul (4), că împiedică sau denaturează concurența într-o parte substanțială a pieței interne sau periclitează liberul schimb sau realizarea obiectivelor stabilite la articolul 39 din TFUE. Respectivele acte de punere în aplicare sunt adoptate fără a se aplica procedura menționată la articolul 229 alineatul (2) sau (3) din prezentul regulament.

Secțiunea 6

Norme de procedură

Articolul 173

Competențe delegate

(1)   Pentru a se asigura că obiectivele și responsabilitățile organizațiilor de producători, ale asociațiilor organizațiilor de producători și ale organizațiilor interprofesionale sunt definite în mod clar astfel încât să contribuie la eficacitatea acțiunilor acestor organizații și asociații, fără să creeze obligații administrative inutile și fără să submineze principiul libertății de asociere în special în ceea ce privește producătorii care nu sunt membri ai acestor organizații, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate privind următoarele aspecte referitoare la organizațiile de producători, la asociațiile organizațiilor de producători și la organizațiile interprofesionale pentru unul sau mai multe dintre sectoarele menționate la articolul 1 alineatul (2) sau pentru produse specifice din respectivele sectoare:

(a)

obiectivele specifice care pot fi, trebuie să fie sau nu trebuie să fie urmărite de aceste organizații și asociații și, după caz, adăugate la cele stabilite la articolele 152-163;

(b)

normele acestor organizații și asociații, statutele organizațiilor altele decât organizațiile de producători, condițiile specifice aplicabile statutelor organizațiilor de producători din anumite sectoare, inclusiv derogările de la obligația de comercializare a întregii producții prin intermediul organizației de producători menționate la articolul 160 al doilea paragraf, structura, durata afilierii, dimensiunea, responsabilitatea și activitățile acestor organizații și asociații, efectele care decurg din recunoaștere, din retragerea recunoașterii și din fuziuni;

(c)

condițiile privind recunoașterea, retragerea și, suspendarea recunoașterii, efectele care decurg din recunoașterea, din retragerea și din suspendarea recunoașterii, precum și solicitările adresate unor astfel de organizații și asociații în vederea întreprinderii unor acțiuni corective în cazul nerespectării criteriilor de recunoaștere;

(d)

organizațiile și asociațiile transnaționale, inclusiv normele menționate la literele (a), (b) și (c) din prezentul alineat;

(e)

normele referitoare la stabilirea și condițiile referitoare la asistența administrativă care trebuie acordată de autoritățile competente relevante în cazul cooperării transnaționale;

(f)

sectoarele pentru care se aplică articolul 161, condițiile privind externalizarea activităților, natura activităților care pot fi externalizate și punerea la dispoziție de către organizații sau asociații a unor mijloace tehnice;

(g)

baza pentru calcularea volumului minim sau a valorii minime a producției comercializabile a organizațiilor și asociațiilor;

(h)

acceptarea unor membri care nu sunt producători, în cazul organizațiilor de producători, și care nu sunt organizații de producători, în cazul asociațiilor organizațiilor de producători;

(i)

extinderea aplicării anumitor norme ale organizațiilor prevăzute la articolul 164 la operatori nemembri și plata obligatorie de cotizații de către operatorii nemembri menționați la articolul 165, inclusiv utilizarea și alocarea plății respective de către aceste organizații, precum și o listă cu norme de producție mai stricte care poate fi extinsă în temeiul articolului 164 alineatul (4) primul paragraf litera (b), garantând totodată că aceste organizații sunt transparente și responsabile față de nemembri și că membrii lor nu se bucură de un tratament mai favorabil în comparație cu nemembrii, în special în ceea ce privește utilizarea plății obligatorii de cotizații;

(j)

cerințe suplimentare privind reprezentativitatea organizațiilor menționate la articolul 164, zonele economice în cauză, inclusiv examinarea definiției lor de către Comisie, perioadele minime în care normele se aplică înainte de extinderea aplicării lor, persoanele sau organizațiile cărora li se pot aplica normele sau contribuțiile, precum și situațiile în care Comisia poate solicita ca extinderea respingerea sau retragerea aplicării normelor sau a contribuțiilor obligatorii.

(2)   Prin derogare de la alineatul (1), pentru a garanta faptul că obiectivele și responsabilitățile organizațiilor de producători, ale asociațiilor organizațiilor de producători și ale organizațiilor interprofesionale din sectorul laptelui și al produselor lactate sunt definite în mod clar, astfel încât să contribuie la eficiența demersurilor organizațiilor respective fără a impune o sarcină inutilă, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care se stabilesc:

(a)

condițiile privind recunoașterea organizațiilor transnaționale de producători și a asociațiilor organizațiilor transnaționale de producători;

(b)

normele referitoare la stabilirea și condițiile referitoare la asistența administrativă care trebuie acordată organizațiilor de producători, inclusiv asociațiilor organizațiilor de producători, de autoritățile competente în cazul cooperării transnaționale;

(c)

normele suplimentare referitoare la calcularea volumului de lapte crud care face obiectul negocierilor menționate la articolul 149 alineatul (2) litera (c) și alineatul (3);

(d)

normele privind extinderea aplicării anumitor norme ale organizațiilor prevăzute la articolul 164 la operatori nemembri și plata obligatorie de cotizații de către operatorii nemembri menționați la articolul 165.

Articolul 174

Competențe de executare în conformitate cu procedura de examinare

(1)   Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care se stabilesc măsurile necesare pentru aplicarea prezentului capitol, în special în ceea ce privește:

(a)

măsurile pentru punerea în aplicare a condițiilor pentru recunoașterea organizațiilor de producători și a organizațiilor interprofesionale prevăzute la articolele 154 și 158;

(b)

procedurile în cazul unei fuziuni a unor organizații de producători;

(c)

procedurile care urmează să fie stabilite de statele membre în legătură cu dimensiunea minimă și perioada de afiliere minimă;

(d)

procedurile referitoare la extinderea normelor și contribuțiile financiare menționate la articolele 164 și 165, în special punerea în aplicare a noțiunii de „zonă economică” menționată la articolul 164 alineatul (2);

(e)

procedurile referitoare la asistența administrativă;

(f)

procedurile referitoare la externalizarea activităților;

(g)

procedurile și condițiile tehnice în ceea ce privește punerea în aplicare a măsurilor menționate la articolul 166.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

(2)   Prin derogare de la alineatul (1), în ceea ce privește sectorul laptelui și al produselor lactate, Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care se stabilesc normele detaliate necesare pentru:

(a)

punerea în aplicare a condițiilor pentru recunoașterea organizațiilor de producători și a asociațiilor acestora, precum și a organizațiilor interprofesionale prevăzute la articolele 161 și 163;

(b)

notificarea menționată la articolul 149 alineatul (2) litera (f);

(c)

notificările care trebuie făcute de statele membre către Comisie în conformitate cu articolul 161 alineatul (3) litera (d), articolul 163 alineatul (3) litera (e), articolul 149 alineatul (8) și articolul 150 alineatul (7);

(d)

procedurile legate de sprijinul administrativ în cazul cooperării transnaționale.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

Articolul 175

Alte competențe de executare

Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care se iau decizii individuale cu privire la:

(a)

recunoașterea organizațiilor care desfășoară activități în mai mult de un stat membru, în conformitate cu normele adoptate în temeiul articolului 174 alineatul (1) litera (d);

(b)

obiecția față de recunoașterea de către un stat membru a unei organizații interprofesionale sau retragerea acestei recunoașteri de către un stat membru;

(c)

lista zonelor economice notificate de statele membre în conformitate cu normele adoptate în temeiul articolului 174 alineatul (1) litera (h) și al articolului 174 alineatul (2) litera (d);

(d)

cerința ca un stat membru să refuze sau să abroge o extindere a aplicării normelor sau a contribuțiilor financiare plătite de nemembri adoptată de statul membru respectiv.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă fără a se aplica procedura menționată la articolul 229 alineatul (2) sau (3),

PARTEA III

SCHIMBURILE COMERCIALE CU ȚĂRI TERȚE

CAPITOLUL I

Licențe de import și export

Articolul 176

Norme generale

(1)   Fără a aduce atingere cazurilor în care se solicită licențe de import sau de export în conformitate cu prezentul regulament, importul realizat în scopul punerii în liberă circulație în Uniune sau exportul unuia sau al mai multor produse din următoarele sectoare din Uniune poate fi condiționat de prezentarea unei licențe:

(a)

cereale;

(b)

orez;

(c)

zahăr;

(d)

semințe;

(e)

ulei de măsline și măsline de masă, în ceea ce privește produsele care se încadrează la codurile NC 1509, 1510 00, 0709 92 90, 0711 20 90, 2306 90 19, 1522 00 31 și 1522 00 39;

(f)

in și cânepă, în măsura în care este implicată cânepa;

(g)

fructe și legume;

(h)

fructe și legume procesate;

(i)

banane;

(j)

vin;

(k)

plante vii;

(l)

carne de vită și mânzat;

(m)

lapte și produse lactate;

(n)

carne de porc;

(o)

carne de oaie și de capră;

(p)

ouă;

(q)

carne de pasăre;

(r)

alcool etilic de origine agricolă.

(2)   Licențele sunt eliberate de statele membre oricărui solicitant, oricare ar fi sediul acestuia în Uniune, în absența oricăror dispoziții contrare ale unui act adoptat în conformitate cu articolul 43 alineatul (2) din TFUE și fără a aduce atingere aplicării articolelor 177, 178 și 179 din prezentul regulament.

(3)   Licențele sunt valabile în întreaga Uniune.

Articolul 177

Competențe delegate

(1)   Pentru a lua în considerare obligațiile internaționale ale Uniunii și de standardele sociale, de mediu și în materie de bunăstarea animalelor ale Uniunii care sunt aplicabile, de necesitatea de a monitoriza evoluția comerțului și a pieței, a importurilor și a exporturilor produselor, de necesitatea de a asigura o bună gestionare a piețelor și de necesitatea de a reduce sarcina administrativă, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care se stabilesc:

(a)

lista produselor din sectoarele menționate la articolul 176 alineatul (1) care fac obiectul prezentării unei licențe de import sau de export;

(b)

cazurile și situațiile în care nu se impune prezentarea unei licențe de import sau de export, ținând seama de statutul vamal al produselor în cauză, de regimul comercial care trebuie respectat, de obiectivele operațiunilor, de statutul juridic al solicitantului și de cantitățile implicate.

(2)   Pentru a furniza alte elemente ale sistemului de licențe, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care se stabilesc norme cu privire la:

(a)

drepturile și obligațiile care decurg din licență, efectele juridice ale acesteia și cazurile în care se aplică o toleranță în ceea ce privește respectarea obligației de a importa sau exporta cantitatea menționată în licență sau în care originea urmează să fie indicată în licență;

(b)

condiționarea eliberării unei licențe de import sau a punerii în liberă circulație de prezentarea unui document emis de o țară terță sau de o entitate care certifică, printre altele, originea, autenticitatea și caracteristicile calitative ale produselor;

(c)

transferul de licențe sau restricțiile referitoare la transferabilitatea acestora;

(d)

condiții suplimentare pentru licențele de import pentru cânepă în conformitate cu articolul 189 și principiul asistenței administrative între statele membre pentru a preveni sau pentru a trata cazurile de fraudă sau neregulile;

(e)

cazurile și situațiile în care constituirea unei garanții prin care să se asigure că produsele sunt importate sau exportate în perioada de valabilitatea a licenței este necesară și situațiile și cazurile în care aceasta nu este necesară.

Articolul 178

Competențe de executare în conformitate cu procedura de examinare

Comisia adoptă acte de punere în aplicare prin care se stabilesc măsurile necesare pentru aplicarea prezentului capitol, inclusiv norme în cea ce privește:

(a)

formatul și conținutul licenței;

(b)

depunerea cererilor și eliberarea și utilizarea licențelor;

(c)

perioada de valabilitate a licențelor;

(d)

procedurile privind garanția care trebuie constituită și valoarea acesteia;

(e)

dovada respectării cerințelor referitoare la utilizarea licențelor;

(f)

nivelul de toleranță cu privire la respectarea obligației de a importa sau de a exporta cantitatea menționată în licență;

(g)

chestiunea licențelor de înlocuire și a licențelor duplicat;

(h)

tratarea licențelor de către statele membre și schimburile de informații necesare în vederea administrării sistemului, inclusiv procedurile referitoare la asistența administrativă specifică dintre statele membre.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

Articolul 179

Alte competențe de executare

Comisia adoptă acte de punere în aplicare prin care:

(a)

se limitează cantitățile pentru care pot fi eliberate licențe;

(b)

se resping cantitățile solicitate; și

(c)

se suspendă depunerea de cereri pentru a gestiona piața pentru care se depun cereri de cantități mari.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă fără a se aplica procedura menționată la articolul 229 alineatul (2) sau (3).

CAPITOLUL II

Taxe la import

Articolul 180

Aplicarea acordurilor internaționale și a altor acte specifice

Comisia adoptă acte de punere în aplicare prin care se stabilesc măsuri pentru a se respecta cerințele prevăzute în acordurile internaționale care au fost încheiate în conformitate cu TFUE sau în orice alt act relevant adoptat în conformitate cu articolul 43 alineatul (2) sau cu articolul 207 din TFUE, ori cu Tariful Vamal Comun, în ceea ce privește calcularea taxelor la import pentru produsele agricole. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

Articolul 181

Sistemul prețului de intrare pentru anumite produse din sectorul fructelor și legumelor, al fructelor și legumelor procesate și din cel vitivinicol

(1)   În scopul aplicării nivelului taxei din Tariful Vamal Comun pentru produse din sectorul fructelor și legumelor și cel al fructelor și legumelor procesate, precum și pentru sucul și mustul de struguri, prețul de intrare al unui transport este egal cu valoarea în vamă calculată în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 2913/92 al Consiliului (40) și cu Regulamentul (CE) nr. 2454/93 al Comisiei (41).

(2)   Pentru a asigura eficiența sistemului, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care se impune verificarea veridicității prețului de intrare declarat al unui transport cu ajutorul unei valori forfetare la import, precum și condițiile în care este necesară constituirea unei garanții.

(3)   Comisia adoptă acte de punere în aplicare prin care se stabilesc norme privind calcularea valorii forfetare la import menționate la alineatul (2). Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

Articolul 182

Taxe suplimentare la import

(1)   Comisia adoptă acte de punere în aplicare prin care se stabilesc produsele din sectorul cerealelor, al orezului, al zahărului, al fructelor și legumelor, al fructelor și legumelor procesate, al cărnii de vită și mânzat, al laptelui și produselor lactate, al cărnii de porc, al cărnii de oaie și de capră, al ouălor, al cărnii de pasăre și al bananelor, precum și din cel al sucului de struguri și mustului de struguri cărora li se aplică o taxă la import suplimentară atunci când sunt importate la nivelul taxei prevăzut în Tariful Vamal Comun, pentru a evita sau a neutraliza efectele negative pe piața Uniunii pe care le pot avea aceste importuri, dacă:

(a)

importurile sunt efectuate la un preț inferior nivelului notificat de Uniune către OMC („preț de declanșare”); sau

(b)

volumul importurilor dintr-un an dat depășește un anumit nivel („volum de declanșare”).

Volumul de declanșare se bazează pe posibilitățile de acces la piață definite ca importuri exprimate ca procent din consumul intern corespunzător în cursul celor trei ani anteriori.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

(2)   Nu se impun taxe la import suplimentare dacă importurile nu riscă să perturbe piața Uniunii sau dacă efectele ar fi disproporționate în raport cu obiectivul vizat.

(3)   În sensul alineatului (1) primul paragraf litera (a), prețurile de import sunt determinate pe baza prețurilor de import CIF ale transportului în cauză. Prețurile de import CIF se verifică în acest scop în comparație cu prețurile reprezentative pentru produsul respectiv de pe piața mondială sau de pe piața de import a Uniunii pentru produsul respectiv.

(4)   Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care se stabilesc măsurile necesare pentru aplicarea prezentului articol. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

Articolul 183

Alte competențe de executare

Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care:

(a)

se stabilește nivelul taxei de import aplicate în conformitate cu normele stabilite în cadrul unui acord internațional încheiat în conformitate cu TFUE, în Tariful Vamal Comun și în cadrul actelor de punere în aplicare menționate la articolul 180;

(b)

se stabilesc prețurile reprezentative și volumele de declanșare în scopul aplicării taxelor suplimentare de import în cadrul normelor adoptate în temeiul articolului 182 alineatul (1).

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă fără a se aplica procedura menționată la articolul 229 alineatul (2) sau (3).

CAPITOLUL III

Gestionarea contingentelor tarifare și tratamentul special al importurilor de către țările terțe

Articolul 184

Contigente tarifare

(1)   Contingentele tarifare pentru importul de produse agricole destinate punerii în liberă circulație în Uniune (sau o parte din aceasta) ori contingentele tarifare pentru importurile de produse agricole din Uniune în țări terțe, care trebuie să fie parțial sau integral gestionate de Uniune și rezultă din acorduri internaționale încheiate în conformitate cu TFUE sau din orice alt act adoptat în conformitate cu articolul 43 alineatul (2) sau cu articolul 207 din TFUE sunt deschise și/sau administrate de Comisie prin intermediul unor acte delegate în temeiul articolului 186 din prezentul regulament și al unor acte de punere în aplicare, în temeiul articolelor 187 și 188 din prezentul regulament.

(2)   Contingentele tarifare sunt gestionate astfel încât să se evite orice discriminare între operatorii în cauză, cu ajutorul uneia dintre metodele menționate în continuare, al unei combinații a acestor metode sau al unei alte metode adecvate:

(a)

o metodă bazată pe ordinea cronologică de depunere a cererilor (după principiul „primul sosit, primul servit”);

(b)

o metodă de repartizare proporțional cu cantitățile solicitate la depunerea cererilor („metoda examinării simultane”);

(c)

o metodă bazată pe luarea în considerare a formelor tradiționale de comerț (pe baza metodei denumite „a operatorilor tradiționali/nou-veniți”).

(3)   Metoda de gestionare adoptată:

(a)

ia în considerare în mod corespunzător, pentru contingentele tarifare de import, necesitățile de aprovizionare a pieței de producere, de procesare și de consum a Uniunii, atât a celei existente, cât și a celei emergente, din punctul de vedere al competitivității, siguranței și continuității aprovizionării și al necesității de a menține echilibrul acestei piețe și

(b)

permite, pentru contingentele tarifare de export, utilizarea integrală a tuturor posibilităților oferite în cadrul contingentului în cauză.

Articolul 185

Contingente tarifare specifice

Pentru a aplica contingentele tarifare pentru importul a 2 000 000 de tone de porumb și 300 000 de tone de sorgun în Spania și al contingentelor tarifare pentru importul a 500 000 de tone de porumb în Portugalia, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care se stabilesc dispozițiile necesare pentru a efectua importurile în cadrul contingentelor tarifare și, dacă este cazul, pentru depozitarea publică a cantităților importate de agențiile de plăți ale statelor membre în cauză și punerea lor la dispoziție pe piețele statelor membre respective.

Articolul 186

Competențe delegate

(1)   Pentru a asigura un acces echitabil pentru cantitățile disponibile și egalitatea de tratament al operatorilor în cadrul contingentelor tarifare, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate prin care:

(a)

să se stabilească condițiile și criteriile de eligibilitate pe care trebuie să le îndeplinească un operator pentru a putea depune o cerere în cadrul contingentului tarifar; dispozițiile respective pot impune o experiență minimă în domeniul schimburilor comerciale cu țările terțe și teritoriile asimilate sau în activitatea de procesare, exprimată în cantitate minimă și perioadă minimă de timp într-un anumit sector al pieței; aceste dispoziții pot include norme specifice destinate să răspundă nevoilor și practicilor în vigoare dintr-un anumit sector și utilizărilor și nevoilor industriilor de procesare;

(b)

să se stabilească norme cu privire la transferul de drepturi între operatori și, acolo unde este cazul, la restricționarea acestui transfer în cadrul gestionării contingentului tarifar;

(c)

să se condiționeze participarea la contingentul tarifar de constituirea unei garanții;

(d)

să se prevadă, acolo unde este cazul, particularități, cerințe sau restricții aplicabile contingentului tarifar prevăzut în acordul internațional sau în alt act menționat la articolul 184 alineatul (1).

(2)   Pentru a asigura faptul că produsele exportate pot beneficia de un tratament special la importul într-o țară terță în anumite condiții, în temeiul acordurilor internaționale încheiate de Uniune în conformitate cu TFUE, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227 din prezentul regulament, acte delegate privind norme prin care să se impună autorităților competente ale statelor membre să elibereze, la cerere și după controalele de rigoare, un document care să certifice îndeplinirea condițiilor pentru produsele care, în cazul în care sunt exportate, pot beneficia de un tratament special la importul într-o țară terță dacă sunt respectate anumite condiții.

Articolul 187

Competențe de executare în conformitate cu procedura de examinare

Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care se stabilesc:

(a)

contingentele tarifare anuale, dacă este necesar, eșalonate în mod adecvat pe parcursul anului și metoda de gestionare care trebuie aplicată;

(b)

procedurile pentru aplicarea dispozițiilor specifice din acordul sau actul de adoptare a regimului importurilor sau exporturilor, în special cu privire la:

(i)

garanțiile privind natura, proveniența și originea produsului;

(ii)

recunoașterea documentului folosit pentru verificarea garanțiilor menționate la punctul (i);

(iii)

prezentarea unui document emis de țara exportatoare;

(iv)

destinația și utilizarea produselor;

(c)

perioada de valabilitate a licențelor sau a autorizațiilor;

(d)

procedurile pentru garanția care trebuie constituită și valoarea acesteia;

(e)

utilizarea licențelor și, acolo unde este necesar, măsuri specifice referitoare îndeosebi la condițiile în care vor fi depuse cererile de licențe de import și se va acorda o autorizație în limitele contingentului tarifar;

(f)

procedurile și criteriile tehnice pentru aplicarea articolului 185;

(g)

măsurile necesare referitoare la conținutul, forma, eliberarea și utilizarea documentului menționat la articolul 186 alineatul (2).

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

Articolul 188

Alte competențe de executare

(1)   Comisia adoptă acte de punere în aplicare prin care se stabilesc dispoziții de gestionare a procesului pentru a se asigura că nu sunt depășite cantitățile disponibile în cadrul contingentului tarifar, în special fixând un coeficient de alocare pentru fiecare cerere în cazul în care este atinsă limita cantităților disponibile, respingând cererile pendinte și, acolo unde este necesar, suspendând depunerea de noi cereri.

(2)   Comisia poate adopta acte de punere în aplicare prin care se stabilesc dispoziții pentru realocarea cantităților neutilizate.

(3)   Actele de punere în aplicare menționate la prezentul articol se adoptă fără a se aplica procedura menționată la articolul 229 alineatul (2) sau (3),

CAPITOLUL IV

Dispoziții speciale privind importul anumitor produse

Articolul 189

Importurile de cânepă

(1)   Produsele următoare pot fi importate în Uniune numai dacă se respectă următoarele condiții:

(a)

cânepa brută care intră sub incidența codului NC 5302 10 00 care îndeplinește condițiile stabilite la articolul 32 alineatul (6) și la articolul 35 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013;

(b)

semințele de soiuri de cânepă încadrate la codul NC ex 1207 99 20, destinate însămânțării, însoțite de dovada că nivelul de tetrahidrocanabinol al soiului respectiv nu este mai ridicat decât cel stabilit în conformitate cu articolul 32 alineatul (6) și cu articolul 35 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013;

(c)

semințele de cânepă, altele decât cele destinate însămânțării, încadrate la codul NC 1207 99 91 și care sunt importate numai de către importatori autorizați de statul membru, pentru a garanta că acestea nu sunt destinate însămânțării.

(2)   Prezentul articol se aplică fără a aduce atingere normelor mai stricte adoptate de statele membre conform TFUE și obligațiilor care decurg din Acordul OMC privind agricultura.

Articolul 190

Importurile de hamei

(1)   Produsele din sectorul hameiului nu pot fi importate din țări terțe decât dacă prezintă caracteristici calitative cel puțin echivalente celor adoptate pentru aceleași produse recoltate în Uniune sau fabricate din aceste produse.

(2)   Produsele însoțite de o atestare eliberată de către autoritățile țării de origine și recunoscută ca fiind echivalentă certificatului menționat la articolul 77 sunt considerate ca prezentând caracteristicile menționate la alineatul (1).

În cazul pulberii de hamei, pulberii de hamei îmbogățite cu lupulină, extractului de hamei și produselor amestecate de hamei, atestarea nu poate fi recunoscută ca fiind echivalentă certificatului decât în cazul în care conținutul de acid alfa al produselor respective nu este inferior celui din hameiul din care au fost elaborate.

(3)   Pentru a reduce la minimum sarcina administrativă, Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 227, acte delegate pentru a stabili condițiile în care obligațiile legate de o atestare de echivalență și de etichetarea ambalajelor nu se aplică.

(4)   Comisia adoptă acte de punere în aplicare prin care se stabilesc măsurile necesare pentru aplicarea prezentului articol, inclusiv normele privind recunoașterea atestărilor de echivalență și controlul importurilor de hamei. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 229 alineatul (2).

Articolul 191

Derogări pentru produsele importate și garanții speciale în sectorul vitivinicol

Derogările de la punctul 5 din anexa VIII partea II secțiunea B sau C pentru produsele importate pot fi adoptate în conformitate cu articolul 43 alineatul (2) din TFUE, în conformitate cu obligațiile internaționale ale Uniunii.

În cazul derogărilor de la punctul 5 din anexa VIII partea II secțiunea B, importatorii constituie o garanție pentru produsele respective la autoritățile vamale desemnate, în momentul punerii în liberă circulație. Garanția se eliberează la prezentarea, de către importator, a dovezii, considerate adecvate de autoritățile vamale din statul membru &ic