Guvernanţă şi dezvoltare

Uniunea Europeană (UE) propune o abordare mai pragmatică în materie de sprijinire a guvernanţei în ţările în curs de dezvoltare, bazată pe dialog şi pe consolidarea capacităţilor UE subliniază că nu există o soluţie uniformă pentru toţi şi susţine o abordare individuală, în funcţie de specificul fiecărei ţări.

ACT

Communication from the Commission to the Council, the European Parliament and the European Economic and Social Committee - Governance and development [COM(2003) 615 final- Not published in the Official Journal] (Comunicarea Comisiei către Consiliu, Parlamentul European şi Comitetul Economic şi Social European din 20 octombrie 2003 – Guvernanţă şi dezvoltare [COM(2003) 615 final – Nepublicată în Jurnalul Oficial]).

SINTEZĂ

Această Comunicare îşi propune să identifice răspunsuri adecvate în diferitele contexte pentru:

• dezvoltarea capacităţii instituţionale şi creşterea gradului de însuşire a ţărilor partenere în dezvoltarea şi punerea în aplicare a programelor şi a reformelor adecvate;
• asigurarea unei sinergii şi a unei coerenţe între diferitele instrumente şi politici ale UE în acest domeniu;
• asigurarea complementarităţii şi coordonării diverşilor donatori de fonduri;
• contribuţia la protecţia drepturilor omului şi la promovarea democraţiei, a bunei guvernanţe şi a statului de drept.

Comunicarea subliniază că nu există o soluţie uniformă pentru toţi şi susţine o abordare individuală, în funcţie de specificul fiecărei ţări în curs de dezvoltare. Astfel, se disting trei tipuri de situaţii: parteneriatele eficiente, parteneriatele dificile şi situaţiile postconflict. Astfel, orientările politice trebuie să fie abordate din perspective diferite, în funcţie de aceste trei scenarii.

Parteneriatele eficiente

La fel ca majoritatea donatorilor, Comisia acordă sprijin prioritar ţărilor performante, astfel încât să crească eficienţa ajutorului. În cadrul parteneriatelor eficiente, guvernele se angajează în favoarea obiectivelor de dezvoltare şi de bună guvernanţă, în cadrul definit la nivel internaţional. Deşi capacităţile instituţionale sunt slabe, existenţa unui angajament politic în sensul unui proces de reformă, este cea luată în considerare.

Priorităţile de acţiune trebuie să se axeze pe:

• dialogul continuu şi eficient cu aceste ţări;
• consolidarea guvernanţei democratice, participarea cetăţenilor şi accesul la justiţie;
• promovarea drepturilor omului;
• consolidarea transparenţei, responsabilizării şi eficienţei instituţiilor publice;
• îmbunătăţirea capacităţii societăţii civile de a participa la procesele şi dezbaterile cu privire la elaborarea de politici.

Comunicarea citează ca exemple ţările din regiunea mediteraneană, anumite ţări africane şi ţările din Europa de Est şi Asia Centrală.

Parteneriatele dificile

Comisia subliniază că donatorii nu ar trebui să abandoneze parteneriatele mai dificile, caracterizate de o lipsă de angajament din partea guvernării în sensul reducerii sărăciei, al dezvoltării durabile şi al bunei guvernanţe. În aceste situaţii, cooperarea pentru dezvoltare este, uneori, suspendată parţial sau total. Populaţiile din aceste ţări deosebit de vulnerabile, nu ar trebui să plătească pentru comportamentul inadecvat al guvernanţilor lor. Izolarea acestor ţări ar putea încuraja extremismul şi terorismul, putând avea şi consecinţe regionale. Abandonarea unei ţări în criză nu va duce decât la un proces de recuperare mai dificil şi mai costisitor pe termen lung. Toţi aceşti factori pledează împotriva unei retrageri totale a ţărilor donatoare. Donatorii ar trebui să caute, prin urmare, puncte de intrare şi abordări în materie de cooperare, astfel încât să trateze esenţa problemelor, care îşi au adesea originea în proasta guvernanţă şi sărăcie.

Priorităţile de acţiune ar trebui să se axeze pe:

• ajutorul umanitar şi ajutorul alimentar;
• sprijinul pentru activităţile derulate de către societatea civilă;
• dialogul cu autorităţile în scopul explorării măsurilor necesare pentru a schimba situaţia către un parteneriat mai eficient;
• iniţiativele politice lansate la nivel internaţional sau regional, în scopul de a găsi o soluţie durabilă pentru situaţiile dificile sau de criză.

Comunicarea citează ca exemple Coreea de Nord, Angola şi Bangladesh.

Situaţiile postconflict

Se remarcă faptul că într-o situaţie postconflict, instituţiile publice sunt fie disfuncţionale, fie inexistente. Ţările care au ieşit dintr-un conflict sunt adesea înclinate să reia ostilităţile. Conform estimărilor, se pare că 50 % din ţările care au ieşit dintr-un conflict sunt ţări beligerante puternice. Într-o astfel de situaţie, implicarea rapidă a donatorilor este necesară.

Priorităţile de acţiune trebuie să se axeze pe:

• identificarea cauzelor profunde ale conflictului şi pe voinţa de a găsi soluţii;
• punerea în aplicare a procesului de reconciliere;
• crearea unei legături între ajutorul de urgenţă, reabilitare şi dezvoltare pe termen lung;
• furnizarea de ajutor umanitar neutru.

Comunicarea citează ca exemple Guatemala şi Rwanda.

Dialogul privind guvernanţa: noţiuni de bază

Există o gamă largă de instrumente disponibile pentru a promova guvernanţa în cadrul combaterii sărăciei şi al promovării dezvoltării durabile, şi anume: ajutorul umanitar, sprijinul pentru dezvoltarea instituţională în domenii cum ar fi transportul, sănătatea sau educaţia, reforma administrativă şi combaterea corupţiei, însuşirea programelor de reformă în aceste ţări, menţinerea păcii şi securităţii, promovarea drepturilor omului, promovarea participării societăţii civile, promovarea comerţului şi sprijinul bugetar.

Ţinând cont de rezultatele pozitive ale discuţiilor cu Consiliul şi Parlamentul European, Comisia va transpune aceste principii politice în orientări şi va elabora un manual care să ajute delegaţiile să gestioneze într-o manieră coerentă programele de cooperare ale UE în materie de guvernanţă.

Cadru general

În ultimii zece ani, sprijinul pentru buna guvernanţă a devenit un instrument fundamental al ajutorului pentru dezvoltare. Acest element este integrat în programele de cooperare ale Comisiei.

Acest concept acoperă mai multe aspecte. Cu toate că nu există o definiţie clară a bunei guvernanţe, acest termen se referă, în general, la elementele de bază ale legăturii dintre stat şi societate: normele, procesele şi comportamentele prin care sunt organizate interesele, prin care sunt gestionate resursele şi prin care puterea este exercitată în societate. Calitatea guvernanţei este, prin urmare, adesea bazată pe capacitatea unui stat de a oferi cetăţenilor săi servicii de bază care să permită reducerea sărăciei şi promovarea dezvoltării.

Acordul de la Cotonou include un angajament în favoarea bunei guvernanţe şi este, astfel, un instrument de referinţă pentru alte acorduri ale UE cu ţările terţe. Dialogul regulat şi participarea actorilor nestatali fac parte din acest proces.

ACTE CONEXE

Communication from the Commission to the Council, the European Parliament, the European Economic and Social Committee and the Committee of the Regions - Governance in the European Consensus on Development - Towards a harmonised approach within the European Union [COM(2006)421 final - Not published in the Offical Journal] (Comunicarea Comisiei către Consiliu, Parlamentul European, Comitetul Economic şi Social European şi Comitetul Regiunilor – Guvernanţa în cadrul consensului european privind dezvoltarea: Către o abordare armonizată în cadrul Uniunii Europene [COM(2006) 421 final – Nepublicată în Jurnalul Oficial]).

Ultima actualizare: 14.12.2007