OMC: acordul privind comerțul cu mărfuri

SINTEZĂ PRIVIND:

Decizia 94/800/CE a Consiliului privind încheierea, în numele UE, a acordurilor obținute în cadrul negocierilor comerciale multilaterale din Runda Uruguay (1986-1994) – aspecte privind comerțul cu mărfuri

Negocierile comerciale multilaterale din Runda Uruguay (1986-1994) – Acord de instituire a Organizației Mondiale a Comerțului

CARE ESTE ROLUL DECIZIEI ȘI AL ACORDULUI?

Decizia aprobă, în numele Comunității Europene (în prezent Uniunea Europeană – UE) acordul în temeiul căruia s-a înființat Organizația Mondială a Comerțului (OMC).

ASPECTE-CHEIE

Acordul multilateral privind comerțul cu mărfuri include GATT 1994 (Acordul general pentru tarife și comerț) și 13 acorduri sectoriale. Acestea acoperă patru domenii:

• accesul la piețe;
• norme privind măsurile netarifare;
• administrația vamală și comercială;
• măsuri de apărare comercială.

ACCESUL LA PIEȚE

Acordul General pentru Tarife și Comerț (GATT 1994)

• Acest text de bază conține normele generale care trebuie să reglementeze comerțul cu mărfuri. Normele specifice sunt stabilite în acordurile sectoriale instituite prin Actul final. GATT din 1994 a înglobat GATT din 1947 și toate instrumentele juridice adoptate înaintea acordului de instituire a OMC.
• Acordul general introduce anumite principii fundamentale derivate din GATT din 1947, care vizează în special asigurarea unei concurențe echitabile, cum ar fi:
  • principiul general al clauzei națiunii celei mai favorizate: conform acestui principiu, fiecare membru al OMC acordă produselor altei țări membre un tratament nu mai puțin favorabil decât tratamentul pe care îl acordă produselor similare provenite din orice altă țară (conceptul de nediscriminare);
  • principiul tratamentului național în materie de impozitare și reglementări interne: potrivit acestui principiu, fiecare membru al OMC acordă produselor altui membru un tratament nu mai puțin favorabil decât tratamentul acordat produselor naționale în ceea ce privește impozitarea și reglementările interne.
• De asemenea, acordul prevede:
  • reducerea taxelor vamale și angajamentul cu privire la nivelul maxim al acestora;
  • eliminarea restricțiilor cantitative la import și la export;
  • obligația de notificare din partea întreprinderilor comerciale de stat;
  • măsuri antidumping*;
  • măsuri împotriva subvențiilor*;
  • măsuri de salvgardare*;
  • măsuri de consultare și de soluționare a litigiilor;
  • mai multe criterii privind zonele de liber schimb și uniunile vamale; precum și
  • cerințe pentru membrii acestor zone și uniuni.
• Dispozițiile adăugate în 1965 prevăd norme și avantaje speciale pentru țările în curs de dezvoltare.

Protocolul de la Marrakech

Protocolul de la Marrakech anexat la GATT din 1994 integrează în GATT din 1994 listele de concesii și angajamente privind mărfurile negociate în cursul Rundei Uruguay și stabilește autenticitatea lor și modalitățile de punere în aplicare a acestora.

Produse industriale

• În ceea ce privește produsele industriale, obiectivul Rundei Uruguay era de a reduce barierele tarifare cu cel puțin o treime în cinci ani și de a crește numărul taxelor vamale consolidate (guvernele angajându-se să nu crească nivelul acestor taxe).
• Datorită acestor angajamente, taxele vamale percepute de țările dezvoltate asupra produselor industriale importate din toate regiunile din lume au fost reduse, în medie, cu 40 %, de la 6,3 % la 3,8 %.
• În ceea ce privește UE, aproape 40 % din importurile sale industriale urmau să fie scutite de taxe vamale. De fapt, taxele vamale aplicate de UE produselor industriale sunt printre cele mai scăzute din lume.

Produse agricole

• Acordul privind agricultura a vizat introducerea unei reforme a comerțului cu produse agricole și înființarea unui sistem echitabil orientat spre piață.
• Astfel, accesul pe piețele agricole face acum obiectul unui regim bazat numai pe taxe vamale. De asemenea, membrilor OMC li s-a cerut să reducă subvențiile la export și cantitatea de exporturi subvenționate cu privire la anumite produse. În plus, s-a dispus reducerea măsurilor de sprijin pentru agricultori (susținerea prețurilor).
• Acordul luase în calcul nivelul de dezvoltare economică al membrilor OMC. Țările în curs de dezvoltare nu au fost obligate să își reducă subvențiile sau tarifele în aceeași măsură ca și țările dezvoltate și au avut la dispoziție mai mult timp în vederea respectării obligațiilor care le revin. Țările cel mai puțin dezvoltate au fost scutite de aceste angajamente de reducere.

Textile și confecții

• Acordul multifibre (AMF) din 1973, care se referă la fibrele naturale și sintetice și la produsele conexe, a exclus comerțul cu produse textile din regimul comun al GATT. De fapt, acest acord a instituit o derogare pentru textile, permițându-le membrilor OMC să încheie între ei acorduri bilaterale de restricționare a exporturilor reciproce de produse textile. Asemenea acorduri ar fi interzise în temeiul normelor generale ale GATT.
• Negocierile din Runda Uruguay aveau ca obiectiv asigurarea unei integrări fără obstacole a sectorului textilelor și confecțiilor în cadrul GATT din 1994. Astfel, Acordul privind textilele și confecțiile (ATC) prevedea eliminarea în etape a AMF înainte de 1 ianuarie 2005. Astfel, s-a dispus eliminarea progresivă a restricțiilor bilaterale.
• Se vor putea adopta măsuri de salvgardare pentru țările ale căror industrii locale vor avea dificultăți de adaptare. Aceste măsuri cu o durată de maximum trei ani vor face obiectul unei supravegheri stricte din partea Comitetului de supraveghere textilă.

Măsuri privind investițiile și legate de comerț (MIC)

• Acordul referitor la măsurile privind investițiile și legate de comerț (MIC) recunoaște că anumite măsuri privind investițiile pot avea un efect de restricționare sau de denaturare a comerțului. Membrii OMC sunt de acord să nu aplice MIC care nu respectă principiul tratamentului național stabilit prin GATT sau eliminarea restricțiilor cantitative. Anexa la acord cuprinde exemple de MIC care nu respectă aceste norme, de exemplu, obligația de a achiziționa o cantitate determinată de produse de origine internă.
• Toate MIC trebuiau notificate și eliminate în termen de doi ani pentru țările dezvoltate, cinci ani pentru țările în curs de dezvoltare și șapte ani pentru țările cel mai puțin dezvoltate. Supravegherea acestor angajamente este asigurată de un Comitet pentru măsurile privind investițiile legate de comerț. De asemenea, membrii au decis să stabilească ulterior dacă va fi oportună completarea acordului cu dispoziții referitoare la politica în materie de investiții și la politica în materie de concurență.

NORME PRIVIND MĂSURILE NETARIFARE

Bariere tehnice în calea comerțului

• Acordul privind barierele tehnice în calea comerțului (BTC) are ca obiectiv garantarea că regulamentele tehnice și normele, precum și procedurile de evaluare a conformității, nu creează bariere inutile în calea comerțului internațional. Acordul confirmă că țările pot adopta astfel de măsuri dintr-un motiv legitim, cum ar fi protecția sănătății și securității persoanelor sau protecția mediului înconjurător. Regulamentele tehnice și normele nu trebuie să facă însă discriminare între produsele naționale și produsele similare importate. Acordul încurajează aplicarea normelor internaționale și armonizarea și recunoașterea reciprocă a regulamentelor tehnice, a normelor și a procedurilor de evaluare a conformității.
• De asemenea, acordul prevede instituirea unor puncte naționale de informare, pentru a facilita accesul la informații privind regulamentele tehnice.

Măsuri sanitare și fitosanitare

• Acordul privind aplicarea măsurilor sanitare și fitosanitare (SPS) se referă la toate măsurile SPS care pot afecta, direct sau indirect, comerțul internațional. Măsurile SPS protejează oamenii, animalele sau plantele de riscurile generate de aditivi, contaminanți, toxine sau organisme patogene prezente în produsele alimentare; de asemenea, acestea protejează o țară de daunele provocate de pătrunderea, instalarea sau răspândirea paraziților.
• Acordul recunoaște că membrii pot lua măsuri SPS fondate pe principii științifice, însă aceste măsuri nu trebuie să aibă un efect discriminatoriu asupra altor țări și nu trebuie să fie utilizate în scopuri protecționiste. Țările membre sunt încurajate să își stabilească măsurile pe baza normelor, directivelor sau recomandărilor internaționale, ori de câte ori acest lucru este posibil.
• Dacă membrii aleg să nu respecte standardele internaționale, aceștia trebuie să demonstreze științific necesitatea nerespectării. Aplicarea normelor se poate contesta și se instituie o procedură de soluționare a litigiilor.

ADMINISTRAREA VAMALĂ ȘI COMERCIALĂ

Evaluarea în vamă

• În cazul în care taxele vamale sunt bazate pe valoarea mărfurilor, este important să se stabilească o procedură clară pentru determinarea valorii în vamă a mărfurilor importate. De fapt, atunci când se efectuează în mod inechitabil, evaluarea în vamă poate avea efectul unei măsuri de protecție netarifară și poate fi mai restrictivă decât taxa vamală propriu-zisă.
• Acordul privind valoarea în vamă recunoaște că această valoare ar trebui să se bazeze pe prețul real al mărfurilor. În cazurile foarte precise în care nu se poate folosi prețul drept bază de determinare a valorii în vamă, acordul prevede alte metode de evaluare în vamă, care trebuie aplicate într-o anumită ordine a importanței.

Control înainte de expediere

• Pentru prevenirea fraudelor și compensarea deficiențelor administrațiilor proprii, un număr de țări în curs de dezvoltare recurg la servicii ale societăților private pentru verificarea calității, a cantității, a prețului și/sau a clasificării vamale a mărfurilor importate înainte ca acestea să fie exportate din țara furnizoare.
• Acordul privind controlul înainte de expediere enunță obligațiile care revin țărilor utilizatoare, în principal în materie de nediscriminare, de transparență, de protecție a informațiilor comerciale confidențiale și de verificare a prețurilor.

Regulile de origine

• Regulile de origine sunt criterii necesare pentru a stabili țara de origine a unui produs, dar nu trebuie să constituie bariere inutile în calea comerțului internațional. Acordul privind regulile de origine instituie discipline în aplicarea acestor reguli. Acesta se referă la regulile utilizate în instrumentele nepreferențiale de politică comercială. Principalul obiectiv al acestui acord este armonizarea regulilor de origine nepreferențiale astfel încât să se aplice aceleași criterii pentru toți membrii OMC, oricare ar fi scopul aplicării lor.
• Până la armonizare, membrii OMC trebuie să vegheze la definirea clară a condițiilor necesare pentru stabilirea originii și pentru ca regulile de origine să nu aibă efect de restrângere, de denaturare sau de dezorganizare a comerțului internațional.

Procedurile în materie de licențe de import

• Licențele de import sunt proceduri administrative care impun prezentarea unei cereri sau a altor documente către organul administrativ competent înainte de a importa mărfuri într-o țară.
• Principalele obiective ale Acordului privind procedurile în materie de licențe de import sunt simplificarea acestor proceduri și asigurarea transparenței și previzibilității lor, astfel încât acestea să poată fi aplicate și administrate just și echitabil.

Facilitarea comerțului

Acordul privind facilitarea comerțului vizează facilitarea circulației, a punerii în circulație și a vămuirii mărfurilor, inclusiv a celor aflate în tranzit, printr-o colaborare eficace între vămi și alte autorități relevante în materie de facilitare a comerțului.

MĂSURI DE APĂRARE COMERCIALĂ

Măsuri antidumping

• Acordul privind aplicarea de măsuri antidumping prevede normele de aplicare a măsurilor antidumping prevăzute la articolul VI al GATT din 1994.
• Acordul introduce reguli precise și clare privind determinarea dumpingului și procedurile de urmat pentru efectuarea anchetelor.

Subvenții și măsuri compensatorii

• Noul acord privind subvențiile și măsurile compensatorii definește termenul „subvenție” și precizează că doar subvențiile specifice fac obiectul normelor sale. Acesta indică criteriile pe baza cărora se poate stabili dacă o subvenție este specifică unei întreprinderi sau unei ramuri de producție sau unui grup de întreprinderi sau de ramuri de producție. Acordul clasifică subvențiile într-una dintre următoarele trei categorii:
  • cele care sunt interzise în mod clar;
  • cele care pot fi supuse unei acțiuni în temeiul normelor OMC;
  • subvenții care sunt permise.
• Acordul prevede măsuri corective diferite în funcție de categoria de subvenții.
• Acordul conține și norme referitoare la utilizarea măsurilor compensatorii, și anume taxele impuse de țara importatoare pentru a compensa efectul subvenției.

Măsuri de salvgardare

• Acordul privind măsurile de salvgardare stabilește norme pentru aplicarea măsurilor de salvgardare prevăzute în articolul XIX din GATT din 1994.
• Acordul interzice așa-numitele măsuri de „zonă gri”, cum sunt măsurile de autolimitare a exporturilor sau alte înțelegeri de împărțire a pieței. Acordul prevede și o clauză de caducitate pentru toate măsurile de salvgardare existente. În plus, acesta face precizări privind procedurile și normele care trebuie urmate pentru luarea măsurilor de salvgardare.

ACORDURILE MULTILATERALE

• Anexa 4 la Acordul de la Marrakech include patru acorduri multilaterale (adică acorduri aplicabile numai pentru membrii OMC care le-au acceptat în mod expres):
  • acordul privind carnea de bovine (în vigoare numai până în decembrie 1997);
  • acordul privind produsele lactate (în vigoare numai până în decembrie 1997);
  • acordul privind comerțul cu aeronave civile;
  • acordul privind achizițiile publice. Acordul privind achizițiile publice vizează deschiderea acestor achiziții pentru companiile străine.
• Acordul se referă la cinci sectoare de activitate: porturile, aeroporturile, apa, electricitatea și transporturile urbane. Acesta se bazează pe principiul reciprocității: țările nu trebuie să deschidă licitațiile lor publice în sectoarele indicate decât țărilor semnatare ale acordului care sunt implicate în același sector.

DE CÂND SE APLICĂ DECIZIA ȘI ACORDUL?

• Decizia se aplică începând cu 22 decembrie 1994.
• Acordul se aplică începând cu 1 ianuarie 1995.

CONTEXT

Pentru mai multe informații, consultați: UE și OMC (Comisia Europeană).

* TERMENI-CHEIE

ACTELE PRINCIPALE

Decizia 94/800/CE a Consiliului din 22 decembrie 1994 privind încheierea, în numele Comunității Europene, referitor la domeniile de competența sa, a acordurilor obținute în cadrul negocierilor comerciale multilaterale din Runda Uruguay (1986-1994) (JO L 336, 23.12.1994, pp. 1-2)

Negocierile comerciale multilaterale din Runda Uruguay (1986-1994) – Acord de instituire a Organizației Mondiale a Comerțului (OMC) (JO L 336, 23.12.1994, pp. 3-10)

Data ultimei actualizări: 18.04.2017