Măsuri antisubvenții

SINTEZĂ PRIVIND:

Regulamentul (UE) 2016/1037 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unor subvenții din partea țărilor din afara UE

CARE ESTE ROLUL ACESTUI REGULAMENT?

Regulamentul (UE) 2016/1037 stabilește norme ale UE privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unor subvenții din partea țărilor din afara UE și condițiile pentru aplicarea de măsuri compensatorii.

Acesta a fost modificat de 3 ori: prin Regulamentul (UE) 2017/2321, prin Regulamentul (UE) 2018/825 și prin Regulamentul delegat (UE) 2020/1173.

ASPECTE-CHEIE

Regulamentul (UE) 2016/1037

O taxă compensatorie se aplică pentru a compensa efectele prejudiciabile ale importurilor unui produs care fac obiectul unor subvenții asupra producătorilor din UE de pe piața aceluiași produs și a restabili concurența echitabilă. Această taxă este plătită de importator și colectată de autoritățile vamale ale țării UE în cauză.

Pentru a putea impune măsuri antisubvenții asupra importurilor unui produs trebuie îndeplinite 4 condiții:

importurile beneficiază de o subvenție specifică;
trebuie să existe un prejudiciu important* adus industriei UE care produce produsul similar*;
trebuie să existe o legătură de cauzalitate între importurile care fac obiectul unor subvenții și prejudiciul material; și
măsura antisubvenție nu trebuie să fie împotriva interesului UE – măsurile nu ar trebui să cauzeze mai mult prejudiciu economiei sale generale decât scutirea adusă industriei care suferă din cauza importurilor.

Inițierea unei plângeri

O plângere antisubvenție se depune la Comisia Europeană de către sau în numele producătorilor UE ai produsului în cauză, fie direct, fie prin intermediul autorităților unei țări din UE. Alte părți, precum sindicatele, pot și ele să depună plângeri împreună, în conformitate cu industria UE, și să devină părți interesate la procedură. În circumstanțe speciale, Comisia poate deschide, de asemenea, din proprie inițiativă o examinare privind subvențiile.
Orice reclamație trebuie să includă dovezi privind subvenția, prejudiciul și o legătură de cauzalitate între importurile presupuse care fac obiectul unor subvenții și prejudiciul presupus.
Pentru a proteja datele comerciale confidențiale, trebuie depuse 2 versiuni ale unei plângeri: o versiune confidențială și o versiune neconfidențială. Prima va fi disponibilă numai personalului Comisiei care lucrează direct la caz. La cerere, versiunea neconfidențială va fi accesibilă tuturor părților interesate după deschiderea examinării.
Comisia trebuie să examineze acuratețea și adecvarea dovezilor furnizate în plângere pentru a stabili dacă există o bază suficientă pentru a justifica inițierea unei examinări. Acest lucru trebuie făcut în termen de 45 de zile de la depunerea plângerii.
Înainte de a demara o examinare antisubvenție, Comisia trebuie să ofere consultări guvernului țării exportatoare.

Examinarea antisubvenție

Odată ce Comisia decide lansarea unei anchete, aceasta trebuie să publice o notificare în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Aceasta contactează toți producătorii cunoscuți și toate celelalte părți interesate, solicitându-le să completeze chestionare într-un termen strict.
În cazul în care există multe părți potențial interesate, Comisia poate decide să își desfășoare ancheta pe baza unui eșantion de operatori (producători-exportatori, producători din UE, importatori, utilizatori).
Dacă, pe baza examinării, Comisia consideră că s-a produs o subvenționare care aduce prejudicii, se pot impune măsuri antisubvenție asupra importurilor produsului respectiv în UE. În general, aceste măsuri îmbracă următoarele forme:
- o taxă ad valorem – un procent din valoarea de import a produsului în cauză;
- taxe specifice – o valoare fixă pentru o anumită cantitate de bunuri, de exemplu, 100 EUR per tonă de produs; sau
- un angajament de preț – un angajament din partea unui exportator de a respecta prețurile minime de import.
Autoritățile țării exportatoare se pot angaja și ele să elimine subvenția sau să ia măsuri cu privire la efectele subvenției.
Eventualele măsuri provizorii trebuie impuse cel târziu în termen de 9 luni de la începerea examinării și trebuie să rămână în vigoare maximum 4 luni. Acestea pot fi urmate de impunerea unor măsuri definitive, care rămân în vigoare timp de 5 ani.
Taxele sunt plătite de importatorul din UE și colectate de autoritățile vamale naționale ale țărilor UE în cauză.
Măsurile aflate în vigoare pot fi revizuite (reexaminare intermediară) în anumite condiții. Domeniul de aplicare al acestei reexaminări este limitat, de obicei, la unul sau mai multe elemente ale măsurilor inițiale, cum ar fi nivelul subvenționării și/sau al prejudiciului, domeniul de aplicare al produsului sau forma măsurilor.
După 5 ani, măsurile încetează să mai fie aplicabile, cu excepția cazului în care, în urma unei reexaminări a măsurilor care urmează să expire, se concluzionează că, dacă măsurile ar expira, subvenționarea și prejudiciul important probabil că ar continua sau s-ar relua.
Importatorii pot solicita o rambursare totală sau parțială a taxelor achitate, dacă aceștia pot arăta că marja de subvenționare, pe baza căreia au fost achitate taxele, a fost eliminată sau redusă.
Normele antisubvenții ale UE se bazează pe standardele globale stabilite de Organizația Mondială a Comerțului (OMC).

Regulamentul (UE) 2017/2321 de modificare

Deoarece experiența a demonstrat că subvențiile sunt descoperite numai în timpul examinării relevante, Regulamentul (UE) 2017/2321 a adăugat un subparagraf, solicitând Comisiei, în situațiile respective, să ofere consultări suplimentare cu privire la aceste subvenții țării de origine și/sau de export în cauză în legătură cu subvențiile identificate în cursul examinării.

Regulamentul (UE) 2018/825 de modificare

Printre altele, regulamentul produce următoarele efecte.

Acesta eficientizează procesul de investigare și facilitează participarea întreprinderilor mai mici la examinările de apărare comercială [inclusiv crearea unui helpdesk de apărare comercială pentru întreprinderile mici și mijlocii (IMM)].
Acesta modifică modul în care se aplică regula cunoscută sub numele de „regula taxelor mai mici” în cazurile antisubvenție. Anterior, UE impusese măsuri numai la un nivel mai mic decât anvergura completă a subvenției, unde un nivel inferior („marja de prejudiciu”) era suficient pentru a elimina prejudiciul suferit de industria UE. Conform noilor norme, măsurile antisubvenție pot compensa în totalitate subvențiile pe care le-a primit un exportator, cu condiția ca acest lucru să fie în interesul UE în ansamblu.
Acesta introduce noi reguli privind calcularea „prețului neprejudiciabil” (prețul pe care industria se așteaptă să îl perceapă în circumstanțe normale). Calculul poate lua acum în considerare costul investițiilor necesare, de exemplu, pentru infrastructură sau cercetare și dezvoltare, dar și cheltuielile viitoare legate de standardele sociale și de mediu, de exemplu în cadrul sistemului de comercializare a cotelor de emisii al UE. Prețul neprejudiciabil presupune acum un profit minim de 6 % care va fi inclus în calcul, cu o marjă de profit mai mare posibilă de la caz la caz.
Regulamentul a introdus o perioadă de informare prealabilă, în care părțile interesate primeau, cu 3 săptămâni în avans, informații privind eventuala impunere a unor măsuri provizorii. În cadrul revizuirii efectuate în conformitate cu Regulamentul (UE) 2018/825 de modificare, Comisia a concluzionat că, în ansamblu, importurile nu au cauzat un prejudiciu suplimentar industriei UE în perioada de informare prealabilă. Prin urmare, aceasta a adoptat un act delegat de modificare a duratei perioadei de informare prealabilă la 4 săptămâni [Regulamentul delegat (UE) 2020/1173)].

DE CÂND SE APLICĂ REGULAMENTUL?

Regulamentul (UE) 2016/1037 se aplică de la 20 iulie 2016. Acesta a codificat și a înlocuit Regulamentul (CE) nr. 597/2009 și modificările ulterioare ale sale.
Regulamentul (UE) 2017/2321 de modificare se aplică de la 20 decembrie 2017.
Regulamentul (UE) 2018/825 de modificare se aplică de la 8 iunie 2018.
Regulamentul delegat (UE) 2020/1173 se aplică de la 11 august 2020.

CONTEXT

O subvenție este o contribuție financiară, ca un grant sau un împrumut, plătită de obicei de guvernul unei țări din afara UE. Aceasta conferă beneficii unei întreprinderi sau unei industrii care își exportă produsele în UE, denaturând astfel concurența pe piața UE. Pentru a compensa această denaturare și a restabili concurența echitabilă, UE poate impune taxe compensatorii pe importurile în cauză.
Normele antisubvenții ale UE se bazează pe standardele globale stabilite OMC.
Pentru informații suplimentare, consultați:
- Măsuri antisubvenții (Comisia Europeană);
- Aviz: Privind consecințele epidemiei de COVID-19 asupra anchetelor antidumping și antisubvenții.

TERMENI-CHEIE

Prejudiciu important: prejudiciu semnificativ pentru industria UE, de exemplu, pierderea cotei de piață, niveluri reduse ale prețurilor și/sau rentabilitate redusă.

Produs similar: un produs care este identic sau care se aseamănă foarte mult cu produsul respectiv importat.

DOCUMENTUL PRINCIPAL

Regulamentul (UE) 2016/1037 al Parlamentului European și al Consiliului din 8 iunie 2016 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unor subvenții din partea țărilor care nu sunt membre ale Uniunii Europene (text codificat) (JO L 176, 30.6.2016, pp. 55-91)

Modificările succesive aduse Regulamentului (UE) 2016/1037 au fost integrate în textul de bază. Această versiune consolidată are doar un caracter informativ.

Data ultimei actualizări: 16.10.2020