Acordul-cadru de parteneriat cu organizaţiile umanitare (2008-2012)

Acest nou acord-cadru de parteneriat (ACP) cu organizaţiile umanitare este vigoare de la 1 ianuarie 2008 până la 31 decembrie 2012. La fel ca ACP anterioare, acesta stabileşte rolul, drepturile şi obligaţiile partenerilor, precum şi dispoziţiile juridice aplicabile operaţiunilor de ajutor umanitar.

ACT

Acordul-cadru (EN) (FR) de parteneriat cu organizaţiile umanitare.

SINTEZĂ

Direcţia Generală Ajutor Umanitar şi Protecţie Civilă a Comisiei Europene (DG ECHO) nu intervine în mod direct pe teren, ci asistenţa sa este distribuită şi pusă în aplicare de partenerii săi. Astfel, acordurile-cadru de parteneriat (ACP) se află la baza activităţii sale. De la crearea sa în 1992, ECHO a recurs întotdeauna la acordurile-cadru de parteneriat şi, în prezent, sunt în vigoare două tipuri de ACP: un acord-cadru cu organizaţiile internaţionale şi un acord-cadru cu organizaţiile neguvernamentale (ONG-uri). Există, de asemenea, un acord-cadru financiar şi administrativ între Comunitatea Europeană şi Organizaţia Naţiunilor Unite (FAFA) care reglementează operaţiunile umanitare finanţate de ECHO şi realizate de agenţiile umanitare ale ONU.

Acest nou ACP cu ONG-urile este în vigoare de la 1 ianuarie 2008 până la 31 decembrie 2012 şi poate fi reînnoit în mod tacit de către Comisie pentru o perioadă de cel mult încă un an. Acesta este cel de-al patrulea ACP din istoria ECHO, urmând celor adoptate în 1993, 1998 şi 2003. Noul ACP vizează să simplifice şi să intensifice flexibilitatea instrumentelor contractuale cu partenerii, precum şi să îmbunătăţească punerea în aplicare a ajutorului umanitar printr-o abordare axată mai mult pe rezultate. În acest context, cele două obiective-cheie, şi anume „continuitatea” şi „parteneriatul de calitate”, au fost preluate din ACP precedent.

Dispoziţii generale

Ajutorul umanitar al Uniunii Europene (UE) este acordat prin intermediul programelor şi proiectelor sprijinite de Comunitatea Europeană, care poate finanţa achiziţionarea sau furnizarea oricărui produs, material sau serviciu necesar pentru punerea în aplicare a ajutorului, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1257/96, care reprezintă temeiul juridic al activităţii DG ECHO şi al ACP.

ACP defineşte principiile comune care reglementează relaţia de parteneriat între ECHO şi ONG-uri, stabilind procedurile şi normele de implementare aplicabile operaţiunilor de ajutor umanitar realizate în parteneriat. De asemenea, ACP defineşte criteriile pentru selecţia partenerilor şi vizează stabilirea unor relaţii de cooperare pe termen lung între ECHO şi ONG-uri, cu scopul de a asigura promptitudinea, eficienţa şi eficacitatea ajutorului. Semnarea unui acord de parteneriat reprezintă astfel, în principiu, o precondiţie pentru acordarea de fonduri în vederea sprijinirii operaţiunilor umanitare specifice, dar ACP nu este un acord de finanţare în sine.

Principalele obiective ale ACP sunt:

optimizarea punerii în aplicare şi a rezultatelor operaţiunilor de ajutor umanitar, pe baza unor principii de economie şi eficacitate, precum şi a unor obiective bine definite şi a unor indicatori de performanţă;
simplificarea procedurilor şi clarificarea regulilor;
promovarea conceptului de parteneriat de calitate, prin intermediul unor parteneriate atent selectate şi cu un angajament pentru ameliorare.

Calitatea parteneriatului trebuie să se concretizeze cu ocazia punerii în aplicare a proiectelor umanitare. Această calitate trebuie să se bazeze pe transparenţa şi responsabilitatea faţă de părţile implicate, formularea strategiilor care urmăresc eficacitatea răspunsului umanitar, accesul la condiţii de muncă echitabile pentru lucrătorii umanitari, precum şi pe promovarea unei culturi a învăţării legată de cele mai bune practici. Informarea şi comunicarea între parteneri trebuie să fie fluente.

Selecţia şi evaluarea partenerilor

Toate ONG-urile care aderă la valorile, principiile şi obiectivele ECHO sunt eligibile pentru a deveni parteneri, după verificarea conformităţii lor cu criteriile prestabilite. Criteriile de eligibilitate sunt:

de a fi o organizaţie autonomă nonprofit cu sediul într-un stat membru. Comisia va verifica pe lângă autorităţile naţionale actul de înregistrare şi statutul organizaţiei;
furnizarea unor situaţii financiare auditate ale ultimelor două exerciţii. Comisia va verifica, de asemenea, rapoartele anuale de activitate din ultimii doi ani care să ateste minimum trei ani de experienţă operaţională în domeniu;
demonstrarea unei capacităţi administrative suficiente şi verificabile, între altele, prin organigramă şi lista membrilor consiliului de administraţie;
capacitatea de a certifica integritatea morală a organizaţiei şi a consiliului de administraţie al acesteia;
să fi subscris la un cod voluntar de conduită sau la o cartă care stipulează aderarea la principiile de imparţialitate, independenţă şi neutralitate în furnizarea ajutorului.

După eligibilitate, se evaluează şi aptitudinea. Capacităţile tehnice, logistice, de gestiune administrativă şi financiară, rezultatele deja obţinute, capacitatea de execuţie şi imparţialitatea vor fi, de asemenea, avute în vedere pentru procesul de selecţie şi vor fi verificate pe lângă autorităţile naţionale şi la faţa locului.

Monitorizare şi control

Pentru ca acţiunile ONG-urilor să fie supuse unui control mai eficace, au fost instituite două mecanisme de control în cadrul noului ACP:

mecanismul „A” (referitor la acţiune) privind monitorizarea punerii în aplicare a acţiunii, controalele aprofundate ale raportului final şi auditurile ex post ale acţiunilor;
mecanismul „P” (referitor la evaluarea prealabilă şi la procedurile interne) bazat pe o evaluare ex ante a procedurilor de control intern, de gestionare a riscurilor şi de atribuire a contractelor ONG-ului, precum şi pe auditurile ex post ale aplicării normelor şi procedurilor sale.

Comisia efectuează o evaluare periodică a ONG-urilor semnatare ale ACP, în temeiul unei proceduri în două etape:

prima etapă, derulată anual şi obligatorie pentru toate ONG-urile, este menită să verifice criteriile de eligibilitate şi de aptitudine. În acest sens, Comisia trebuie să primească o copie a conturilor anuale, un raport de audit extern şi o copie a raportului anual de activitate pentru exerciţiul precedent, precum şi orice altă documentaţie considerată relevantă;
a doua etapă constă într-o evaluare aprofundată care are loc cel puţin o dată la trei ani.

Suspendarea sau rezilierea acordului de parteneriat

În urma evaluării anuale, Comisia poate fie să confirme parteneriatul cu ONG-ul, fie să suspende ACP sau să îl rezilieze după transmiterea unui preaviz. În cazul în care se constată neconformitatea cu criteriile stabilite, Comisia poate suspenda parteneriatul în baza unui preaviz scris de 45 de zile. În cazul suspendării ACP, ONG-ul nu mai este eligibil pentru o nouă finanţare în perioada de suspendare, dar i se poate reda statutul activ dacă dovedeşte că îndeplineşte din nou criteriile de aptitudine. În cazul în care există motive de a suspecta o încălcare a obligaţiilor contractuale de către un ONG, Comisia poate suspenda ACP cu efect imediat.

După o suspendare de un an, acordul de parteneriat va fi reziliat. Alte cazuri de reziliere derivă din neconformitatea cu cerinţele de eligibilitate enunţate mai sus, nerespectarea valorilor, principiilor sau obiectivelor ACP, precum şi din cazurile în care se constată nereguli majore care cauzează sau ar putea să cauzeze pierderi pentru bugetul comunitar. Şi în aceste situaţii, termenul de preaviz este de 45 de zile.

Acţiuni eligibile pentru finanţare comunitară

Asistenţa umanitară include furnizarea de alimente, apă şi instalaţii sanitare, adăposturi şi servicii de sănătate, reabilitări pe termen scurt, lucrări de reconstrucţie, acţiuni menite să protejeze victimele conflictelor, precum şi operaţiuni de pregătire în caz de dezastre naturale.

Aceste operaţiuni trebuie să respecte principiile fundamentale de umanitate, imparţialitate, neutralitate şi independenţă *. Acţiunile trebuie să fie axate asupra beneficiarilor, să se bazeze pe nevoile populaţiilor afectate şi să utilizeze cele mai bune practici existente în sectorul umanitar. În acest sens, ONG-urile trebuie:

să aloce fondurile în funcţie de nevoi;
să stimuleze participarea beneficiarilor;
să îşi fundamenteze operaţiunile pe capacităţile locale, respectând cultura, structura şi tradiţiile respective;
să stabilească o legătură între ajutorul de urgenţă, reabilitare şi dezvoltare;
să coopereze în vederea consolidării capacităţilor comunităţilor afectate pentru ca acestea să poată răspunde unor viitoare crize umanitare.

Operaţiunile pot fi lansate la iniţiativa Comisiei sau a unui ONG. Dacă este aprobată, operaţiunea poate fi finanţată integral sau parţial de către Comunitatea Europeană.

Termeni-cheie ai actului

Principiul umanităţii: orice fiinţă umană trebuie tratată în mod uman în orice situaţie; vieţile trebuie salvate şi suferinţa trebuie alinată asigurând respectul pentru fiecare individ.
Principiul neutralităţii: presupune nemanifestarea de parti-pris-uri în ostilităţi sau neimplicarea, în orice moment, în controverse de natură politică, rasială, religioasă sau ideologică.
Principiul imparţialităţii: ajutorul umanitar nu trebuie să se bazeze pe criterii de naţionalitate, rasă, religie sau convingeri politice.
Principiul independenţei: agenţiile umanitare trebuie să definească şi să pună în aplicare propriile politici, independent de politicile sau acţiunile guvernamentale.

See also