Uniunea Europeană şi Organizaţia Naţiunilor Unite: alegerea multilateralismului

Uniunea Europeană (UE) trebuie să-şi intensifice participarea la sistemul de guvernanţă şi activităţile Organizaţiei Naţiunilor Unite (ONU). Într-adevăr, cooperarea în cadrul comunităţii internaţionale este o condiţie prealabilă esenţială pentru a face faţă provocărilor globale, precum combaterea sărăciei sau schimbările climatice.

ACT

Communication from the Commission to the Council and the European Parliament of 10 September 2003 - The European Union and the United Nations: the choice of multilateralism [COM(2003) 526 final – Not published in the Official Journal] (Comunicare a Comisiei către Consiliu şi Parlamentul European din 10 septembrie 2003, Uniunea Europeană şi Organizaţia Naţiunilor Unite: Alegerea multilateralismului [COM(2003) 526 final – Nepublicată în Jurnalul Oficial]).

SINTEZĂ

Prezenta comunicare examinează mijloacele de care dispune Uniunea Europeană (UE) pentru a contribui la îmbunătăţirea constantă a guvernanţei mondiale, prin intermediul sistemului de guvernanţă al Organizaţiei Naţiunilor Unite (ONU) *.

Astfel, UE reiterează sprijinul său pentru sistemul de guvernanţă multilaterală * al ONU, ca instrument de adoptare a unor soluţii concrete la nivel mondial, în special în favoarea dezvoltării durabile, a reducerii sărăciei, a păcii şi a securităţii.

Eficacitatea guvernanţei multilaterale

UE trebuie să îşi consolideze contribuţia la adoptarea şi punerea în aplicare a politicilor şi instrumentelor multilaterale. Într-adevăr, influenţa sa poate fi determinantă în vederea punerii în aplicare a angajamentelor la nivel global de către statele sale membre şi ţările terţe partenere.

În plus, UE ar trebui să se implice mai activ în procesul de reformă instituţională al ONU în vederea îmbunătăţirii eficacităţii sistemului, a adaptării la evoluţiile raporturilor multilaterale şi a favorizării politicii internaţionale de asistenţă pentru dezvoltare.

În mod similar, o îmbunătăţire a coordonării şi cooperării la nivel internaţional ar trebui să faciliteze monitorizarea angajamentelor şi consolidarea acţiunii în sprijinul păcii, securităţii şi drepturilor omului.

În cele din urmă, politica externă europeană susţine consolidarea capacităţii ţărilor în curs de dezvoltare în vederea punerii în aplicare a angajamentele lor internaţionale. Astfel, UE integrează, în special, în programele sale de politică externă, obiectivele vizând dezvoltarea durabilă, ajutoarele pentru comerţ, promovarea normelor de muncă decentă, combaterea terorismului, a traficului de droguri şi a criminalităţii organizate.

Eficacitatea colaborării

Comisia prezintă o serie de orientări în vederea unui parteneriat mai larg între UE şi ONU, în scopul de a:

intensifica dialogul politic, prin creşterea numărului de întâlniri la nivel înalt şi a cooperării cu agenţiile ONU;
consolida reprezentarea Uniunii în cadrul ONU;
spori cooperarea financiară şi contribuţiile financiare ale UE la operaţiunile ONU;
încheia parteneriate strategice cu agenţiile, fondurile şi programele ONU în domeniul asistenţei pentru dezvoltare şi al ajutorului umanitar;
conduce un dialog strategic pentru coordonarea intervenţiilor privind ajutorul umanitar.

Cooperarea politică şi tehnică trebuie, de asemenea, aprofundată în domeniul păcii şi securităţii, fie că este pentru prevenirea conflictelor, gestionarea crizelor sau gestionarea situaţiilor postcriză. Acest parteneriat trebuie extins în mod sistematic către organizaţiile regionale responsabile [cum ar fi Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa (OSCE) şi Consiliul Europei].

Promovarea valorilor şi intereselor UE

UE contribuie în mod substanţial la elaborarea politicilor adoptate în cadrul ONU. Cu toate acestea, este în continuare necesară o mai bună coordonare a poziţiilor statelor membre, asigurarea coerenţei obiectivelor politicii externe şi de securitate comună (PESC) cu poziţiile Consiliului de Securitate al Organizaţiei Naţiunilor Unite, precum şi sporirea rolului delegaţiilor UE pe lângă ONU.

Pentru a spori influenţa UE în cadrul sistemului de guvernanţă al ONU, Comisia recomandă:

coordonarea poziţiilor statelor membre şi participarea cât mai curând posibil la procedura de luare a deciziilor, în special în domeniile politicii sociale internaţionale, al sănătăţii, al drepturilor omului, al cooperării sau dezvoltării şi al ajutorului umanitar;
îmbunătăţirea coordonării şi a dialogului UE cu ţările sau grupurile de ţări vizate de tematicile specifice;
asigurarea faptului că politicile europene sunt în concordanţă cu politicile internaţionale şi asigurarea unei reprezentări europene eficiente la lucrările ONU privind subiecte legate de UE.

Termeni-cheie

Sistemul de guvernanţă al ONU: concept definit de către Comisie ca fiind aplicabil principalelor organisme ale ONU (în special Adunarea Generală, Consiliului economic şi social şi organismele subsidiare ale acestuia, Consiliul de Securitate şi Secretariatul), precum şi programele, fondurile şi instituţiile specializate ale Organizaţiei Naţiunilor Unite, inclusiv instituţiile de la Bretton Woods (în special Banca Mondială şi Fondul Monetar Internaţional).
Guvernanţă multilaterală: mod de organizare a relaţiilor internaţionale, care implică mai mult de două state.

See also