Către o supraveghere maritimă integrată

Comisia Europeană a enunţat o serie de principii directoare pentru punerea în aplicare a unei supravegheri maritime integrate. Aceste principii directoare vor ajuta statele membre să instituie un mediu comun în vederea schimbului de informaţii privind domeniul maritim între diferitele comunităţi de utilizatori, cum sunt autorităţile responsabile cu siguranţa şi securitatea maritimă, controlul pescuitului, poluarea marină, mediul marin, vămi, controlul frontierelor, aplicarea legii şi apărarea.

ACT

Comunicare a Comisiei din 15 octombrie 2009, intitulată „Către integrarea supravegherii maritime: Un mediu comun în vederea schimbului de informaţii pentru domeniul maritim al UE” [COM(2009) 538 final – Nepublicată în Jurnalul Oficial].

SINTEZĂ

În cadrul Uniunii Europene, majoritatea informaţiilor din domeniul maritim sunt procesate de autorităţi sectoriale. Autorităţile în cauză sunt responsabile cu supravegherea şi controlul activităţilor maritime din sectorul în care sunt competente şi nu îşi informează neapărat omologii din alte sectoare. Acest lucru reprezintă un inconvenient, deoarece schimbul de informaţii ar permite o mai bună eficienţă şi rentabilitate a activităţilor de supraveghere maritimă.

Schimbul de informaţii şi interoperabilitatea sistemelor de supraveghere maritimă pun însă unele probleme pe plan tehnic şi juridic, precum şi din punct de vedere al securităţii. În această comunicare, Comisia trece în revistă aceste probleme şi propune soluţii.

Obstacole în calea integrării supravegherii maritime

Principalele obstacole în calea creării unui mediu comun pentru schimbul de informaţii sunt următoarele:

• diversitatea comunităţilor de utilizatori şi operatori: majoritatea informaţiilor sunt colectate la mai multe niveluri (internaţional, comunitar şi naţional) prin intermediul unui număr mare de sisteme sectoriale. În unele cazuri, autorităţile implicate ignoră faptul că alte autorităţi sau sisteme colectează informaţii similare. În alte cazuri, acestea nu dispun de standardele sau acordurile necesare pentru schimbul de informaţii;
• diversitatea cadrelor juridice: sistemele de supraveghere maritimă au fost create pe baza legislaţiei sectoriale, internaţionale sau europene. Prin urmare, fuzionarea lor este dificilă;
• ameninţările de natură transfrontalieră: ameninţările cu care se confruntă statele membre necesită în general o abordare transnaţională, chiar transsectorială, consolidată, în special în ceea ce priveşte marea liberă;
• dispoziţiile juridice specifice: legislaţia internaţională şi cea europeană care reglementează activităţile de supraveghere maritimă desfăşurate în marea liberă şi prelucrarea datelor cu caracter personal, confidenţial şi clasificat sunt lipsite de coeziune.

Soluţii pentru integrarea supravegherii maritime

Crearea unui mediu comun pentru schimbul de informaţii se bazează pe respectarea următoarelor patru principii directoare:

• optimizarea schimbului de informaţii dintre diferitele comunităţi de utilizatori. Uniunea Europeană trebuie să adopte norme şi standarde la nivel comunitar pentru a pune în legătură diferitele comunităţi de utilizatori. Aceste comunităţi trebuie să fie în măsură să facă schimb, la nivel naţional, cu informaţiile provenite de la sistemele internaţionale, europene, regionale, militare şi interne. Mediul comun pentru schimbul de informaţii trebuie să fie securizat şi flexibil pentru a se adapta la nevoile noilor utilizatori;
• elaborarea unui cadru tehnic neierarhizat aplicabil sistemelor de control şi de supraveghere maritime. Acest cadru tehnic trebuie să faciliteze colectarea, difuzarea, analizarea şi gestionarea datelor. Cadrul trebuie, de asemenea, să integreze cerinţele în materie de securitate şi să respecte dispoziţiile privind protecţia datelor, normele internaţionale şi cerinţele funcţionale;
• schimbul de informaţii între autorităţile civile şi militare. Autorităţile responsabile cu supravegherea maritimă trebuie să fie în măsură să facă schimburi reciproce de informaţii. Se vor adopta standarde şi proceduri comune privind accesul şi utilizarea informaţiilor, pentru a garanta schimbul de date în ambele sensuri;
• înlăturarea obstacolelor din calea schimburilor de informaţii impuse de dispoziţii juridice specifice. Unele dispoziţii din legislaţia europeană şi naţională pot împiedica schimbul de informaţii privind controlul şi supravegherea maritime. Aceste dispoziţii trebuie identificate şi adaptate, prevăzându-se garanţiile necesare în materie de confidenţialitate şi securitate a datelor şi în materie de protecţie a datelor cu caracter personal.

Aceste patru principii directoare vor servi la demararea unui proces de reflecţie la nivel european şi naţional, proces la care vor trebui să participe toate comunităţile de utilizatori. Principiile vor putea fi revizuite în urma analizării rezultatelor celor trei proiecte vizând evaluarea capacităţii de a face schimb de informaţii a utilizatorilor proveniţi din diferite state membre şi din diferite comunităţi.

Context

Această comunicare se înscrie în linia unei comunicări anterioare intitulate „O politică maritimă integrată pentru Uniunea Europeană”, în care Comisia Europeană s-a angajat să „[adopte] măsuri pentru o mai bună interoperabilitate a sistemului de supraveghere, care să reunească sistemele existente de monitorizare şi reperare utilizate pentru siguranţa şi securitatea maritimă, pentru protecţia mediului marin, controlul activităţilor de pescuit, controlul frontierelor externe şi alte activităţi de aplicare a legii”.

Ultima actualizare: 08.04.2010