Peştii de adâncime

Pescuitul excesiv poate duce la epuizarea stocurilor de peşti de adâncime. Pentru a se asigura o exploatare durabilă a acestor resurse, au fost adoptate măsuri precum reducerea capturilor totale admisibile (TAC) sau a efortului de pescuit. În prezenta comunicare, Comisia redactează bilanţul măsurilor în vigoare şi subliniază penuria de informaţii cu privire la pescuit cu scopul de a îmbunătăţi gestionarea stocurilor de peşti de adâncime.

ACT

Comunicarea Comisiei către Consiliu şi Parlamentul European – Revizuirea gestionării rezervelor de peşti de adâncime [COM(2007) 30 final – Nepublicată în Jurnalul Oficial].

SINTEZĂ

Stocurile de peşti de adâncime sunt constituite din specii care trăiesc la adâncimi de peste 400 de metri. Aceste resurse sunt deosebit de vulnerabile la pescuitul excesiv. Creşterea lor este lentă şi fecunditatea scăzută.

Activităţile de pescuit care vizează speciile de adâncime s-au dezvoltat recent. Aceste activităţi se caracterizează prin capturi mixte şi suferă de insuficienţa datelor ştiinţifice fiabile pentru asigurarea unei exploatări durabile a resurselor de adâncime.

S-au adoptat măsuri precum limitarea efortului de pescuit sau a capturilor totale admisibile. Cu toate acestea, aceste măsuri sunt insuficiente, deoarece majoritatea speciilor de adâncime fac în permanenţă obiectul unui pescuit în afara limitelor biologice suportabile.

Capturile totale admisibile (TAC)

Reglementarea activităţilor de pescuit în adâncime este relativ recentă. Primele TAC-uri au fost stabilite în 2002 pentru perioada 2003-2004, acestea fiind actualizate o dată la doi ani pentru majoritatea speciilor. Din cauza lipsei de cunoştinţe privind speciile în cauză şi a lipsei de informaţii privind compoziţia capturilor, capturile aruncate, distribuţia stocurilor etc., primele TAC-uri au fost stabilite mai degrabă arbitrar şi au vizat doar nouă dintre cele 48 de specii de peşti de adâncime enumerate în anexele I şi II la Regulamentul (CE) nr. 2347/2002.

În prezent, ele sunt bazate pe opiniile ştiinţifice ale Consiliului Internaţional pentru Explorarea Apelor Maritime (ICES) şi ale Comitetului ştiinţific, tehnic şi economic pentru pescuit (CSTEP), potrivit cărora majoritatea stocurilor de peşti de adâncime sunt supuse unei exploatări nesustenabile. În consecinţă, există tendinţa de reducere a oportunităţilor de pescuit, iar în prezent nu este deloc autorizat pescuitul direcţionat pentru mai multe specii, inclusiv pentru toate speciile de rechini de adâncime.

Efortul de pescuit

Una dintre măsurile complementare consta în reducerea cu 10 % în 2005 şi cu încă 10 % în 2006 a efortului de pescuit al navelor cu licenţă, faţă de nivelurile din 2003. Această plafonare nu a permis totuşi limitarea expansiunii pescuitului în adâncime, dat fiind că anumite stocuri de adâncime sunt exploatate sub formă de capturi accidentale nedorite, precum mihalţul-de-mare, Brosme brosme sau Argentina silus.

Limitele capacităţilor navelor de pescuit nu permit restrângerea numărului de nave care vizează spaţiile de adâncime, deoarece acestea sunt stabilite la un nivel cu mult mai ridicat. Acest lucru se explică prin metoda de calcul aplicată, definită în articolul 4 al Regulamentului (CE) nr. 2347/2002. Acest calcul ia în considerare capacitatea globală a tuturor navelor care, în cursul a cel puţin unuia dintre anii 1998, 1999 sau 2000, au debarcat peste 10 tone de orice tip de amestec de specii de adâncime, şi nu o medie pentru această perioadă.

Această deficienţă a făcut, de asemenea, ca reducerile efortului de pescuit să fie ineficiente. Într-adevăr, reducerile de efort nu au ca rezultat în practică o diminuare a ratei de exploatare a stocurilor de adâncime. Invers, reducerile pot ajunge să restricţioneze inutil efortul de pescuit al altor zone de pescuit, cum ar fi putasu.

Informaţiile privind diversele zone de pescuit care prind specii de adâncime trebuie să fie îmbunătăţite astfel încât nivelurile efortului de pescuit să poată fi ajustate în fiecare zonă, în funcţie de speciile vizate şi de capturile accidentale nedorite. Acordarea licenţelor de pescuit ar trebui să ia în considerare istoricul fiecărei nave.

Comisia are doar o imagine incompletă a impactului uneltelor de pescuit, deoarece anumite state membre nu i-au transmis raportul privind efortul de pescuit.

Programe de eşantionare ştiinţifică

Pentru a atenua lipsa de informaţii ştiinţifice privind stocurile de adâncime, au fost puse în aplicare programe de eşantionare. Cu toate acestea, legislaţia existentă nu furnizează suficiente indicaţii cu privire la modul în care ar trebui făcut acest lucru. Calitatea şi conţinutul planurilor de eşantionare elaborate de către statele membre sunt diferite, ceea ce face ca exploatarea lor să fie dificilă. Pentru a facilita compilarea datelor primite sau pentru a îmbunătăţi calitatea acestora, trebuie stabilit un format de raportare.

Monitorizare şi control

Se pot stabili zone de protecţie pentru anumite specii, precum peştele pion portocaliu. Navele deţinătoare de licenţe de pescuit în adâncime care intră în astfel de zone trebuie să respecte anumite reguli. În timpul tranzitării zonei în cauză, navele trebuie să respecte o viteză medie de cel puţin opt noduri şi să fixeze şi să arimeze toate uneltele aflate la bord.

Autorităţile de control ale statelor membre trebuie să utilizeze mai mult sistemul electronic de monitorizare a navelor prin satelit (SMN). Acest sistem le-ar permite să-i avertizeze pe inspectori în legătură cu activităţile suspecte detectate în zonele în cauză şi să intercepteze navele la intrarea în port. Ar trebui să se creeze centre de monitorizare a pescuitului în fiecare stat membru cu scopul de a inspecta navele care tranzitează sau care pescuiesc în zonele protejate.

Un număr prea mare de nave deţin licenţă de pescuit în adâncime, deşi acestea realizează doar capturi nesemnificative de specii de adâncime. Această situaţie face ca limitările efortului de pescuit în adâncime să fie ineficiente şi poate duce la dificultăţi în ceea ce priveşte controlul stocurilor de peşti de alt tip decât cei de adâncime. O navă care posedă o astfel de licenţă are dreptul să pescuiască în zone în care un stat membru dispune de cote pentru speciile de adâncime, fără a viza neapărat acest tip de stocuri.

Statele membre trebuie să comunice Comisiei procedurile în materie de monitorizare şi control pe care le aplică în porturile desemnate pentru debarcarea speciilor de adâncime.

ACTE CONEXE

Regulamentul (UE) nr. 1225/2010 al Consiliului din 13 decembrie 2010 de stabilire, pentru 2011 şi 2012, a posibilităţilor de pescuit pentru navele din UE în ceea ce priveşte stocurile de peşte din anumite specii de adâncime [Jurnalul Oficial L 336 din 21.12.2010].

Regulamentul (UE) nr. 1262/2012 din 20 decembrie 2012 de stabilire, pentru 2013 şi 2014, a posibilităţilor de pescuit pentru navele din UE în ceea ce priveşte anumite stocuri de peşti de adâncime [Jurnalul Oficial L 356 din 22.12.2012].

Ultima actualizare: 17.01.2014