Procedura de predare între statele membre ale UE și Islanda și Norvegia

SINTEZĂ PRIVIND:

Acordul dintre UE și Islanda și Norvegia privind procedura de predare între statele membre ale UE și Islanda și Norvegia

Decizia 2006/697/CE privind semnarea Acordului dintre Uniunea Europeană și Islanda și Norvegia privind procedura de predare între statele membre ale UE și Islanda și Norvegia

Decizia 2014/835/UE privind încheierea Acordului dintre Uniunea Europeană și Republica Islanda și Regatul Norvegiei privind procedura de predare între statele membre ale Uniunii Europene și Islanda și Norvegia

CARE ESTE ROLUL ACESTUI ACORD ȘI AL ACESTOR DECIZII?

Obiectul acestui acord este îmbunătățirea cooperării judiciare în materie penală între statele membre ale UE și Islanda și Norvegia. Acesta vizează să stabilească o procedură de predare* pentru a accelera transferul persoanelor suspectate și condamnate și pentru a asigura controale suficiente asupra executării mandatelor europene de arestare.
Părțile acordului se angajează să respecte drepturile fundamentale, să protejeze datele cu caracter personal și să refuze predarea oricărei persoane pe baza unor motive discriminatorii. De asemenea, părțile își exprimă încrederea reciprocă în sistemele lor juridice și în capacitatea lor de a garanta un proces echitabil.
Decizia 2006/697/CE aprobă semnarea acordului în numele UE, sub rezerva încheierii acestuia.
Decizia 2014/835/UE aprobă acordul privind procedura de predare între statele membre și Islanda și Norvegia.

ASPECTE-CHEIE

Mandatul de arestare

Se poate emite un mandat de arestare pentru infracțiuni pedepsite cu o pedeapsă sau o măsură de siguranță privative de libertate de cel puțin 12 luni, sau patru luni atunci când s-a dispus o condamnare la o pedeapsă sau s-a pronunțat o măsură de siguranță.
Mandatul de arestare care conține detalii despre identitatea persoanei căutate, autoritatea emitentă, sentința și natura infracțiunii este transmis imediat ce a fost găsită persoana căutată și comunicat Sistemului de Informații Schengen (SIS) sau, dacă acest lucru nu este posibil, Interpolului.
Dacă persoana consimte la predarea sa, decizia finală de executare a mandatului de arestare trebuie luată în termen de 10 zile după ce a fost acordat consimțământul. În alte cazuri, decizia finală privind executarea mandatului de arestare trebuie luată în termen de 60 de zile de la data arestării. În unele circumstanțe, acest termen poate fi prelungit cu 30 de zile.

Dubla incriminare

Pentru infracțiunile pasibile de o pedeapsă privativă de libertate de cel puțin 3 ani, părțile pot face o declarație în sensul de a nu impune condiția dublei incriminări* pentru 32 de categorii de infracțiuni, atât timp cât infracțiunile au o pedeapsă de cel puțin 3 ani.

Aceste infracțiuni includ:

apartenența la o organizație criminală;
terorismul;
traficul de persoane;
exploatarea sexuală a copiilor și pornografia infantilă;
traficul ilicit de stupefiante și substanțe psihotrope;
traficul ilicit de arme, muniție și materiale explozive;
corupția;
frauda, inclusiv frauda care aduce atingere intereselor financiare ale UE;
spălarea produselor infracțiunii;
falsificarea, inclusiv falsificarea monedei euro;
criminalitatea informatică;
infracțiunile împotriva mediului, inclusiv traficul ilicit de specii de animale pe cale de dispariție și traficul ilicit de specii și soiuri de plante pe cale de dispariție;
facilitarea intrării și a șederii ilegale;
omuciderea voluntară, loviturile și vătămările corporale grave;
traficul ilicit de organe și țesuturi umane;
răpirea, sechestrarea și luarea de ostatici;
rasismul și xenofobia;
jafurile organizate sau armate;
traficul ilicit de bunuri culturale, inclusiv antichitățile și operele de artă;
înșelăciunea;
racketul și extorcarea de fonduri;
contrafacerea și pirateria produselor;
falsificarea de documente administrative și traficul de falsuri;
falsificarea mijloacelor de plată;
traficul ilicit de substanțe hormonale și de alți factori de creștere;
traficul ilicit de materiale nucleare sau radioactive;
traficul de vehicule furate;
violul;
incendierea cu intenție;
infracțiunile care intră în competența Curții Penale Internaționale;
sechestrarea ilegală de aeronave și nave;
sabotajul.

Motive pentru neexecutarea unui mandat de arestare

Motive obligatorii de refuz:

Autoritățile judiciare vor refuza executarea unui mandat de arestare dacă:

infracțiunea este acoperită de o amnistie;
persoana a fost deja judecată pentru aceeași infracțiune și a executat sau execută sentința;
persoana nu poate, datorită vârstei sale, să răspundă penal.

Motive opționale de refuz:

Țările pot refuza să execute un mandat de arestare dacă:

acțiunile nu reprezintă o infracțiune în țara care este solicitată să execute mandatul de arestare, adică statul de executare (decât în materie de taxe și impozite, de vamă și schimb valutar);
persoana este urmărită penal în statul de executare pentru aceeași infracțiune;
statul a emis o decizie definitivă cu privire la aceeași infracțiune, ceea ce împiedică desfășurarea ulterioară a procedurilor;
autoritățile din statul de executare au decis să nu înceapă urmărirea penală a persoanei sau au pus capăt urmăririi penale;
urmărirea penală sau pedeapsa persoanei căutate este interzisă prin statut în statul de executare;
persoana căutată este resortisant sau rezident al statului de executare, iar statul respectiv intenționează să execute sentința;
infracțiunile au fost comise în afara statului emitent sau legile acestuia nu permit urmărirea penală pentru aceste infracțiuni.

Drepturile fundamentale

Acordul afirmă că respectă drepturile fundamentale și principiile legale fundamentale prevăzute de Convenția europeană a drepturilor omului sau articolul 6 din Tratatul privind Uniunea Europeană.

Acesta afirmă, de asemenea, că nu trebuie interpretat ca o interdicție de a refuza predarea unei persoane:

atunci când este posibil ca mandatul de arestare să fi fost emis pe criterii de sex, rasă, religie, origine etnică, cetățenie, limbă, opinii politice sau orientare sexuală;
atunci când este posibil să se aducă atingere situației acestei persoane pentru oricare din aceste motive.

Excepția legată de infracțiunile politice

Statul de executare nu poate refuza executarea unui mandat de arestare pe motiv că consideră infracțiunea drept o infracțiune politică. Părțile pot totuși limita această opțiune la infracțiunile prevăzute de Directiva (UE) 2017/541 privind combaterea terorismului și de articolele 1 și 2 din Convenția europeană pentru reprimarea terorismului din 1977.

Procedura de predare

Persoana arestată trebuie informată în momentul arestării despre conținutul mandatului de arestare, despre posibilitatea de a consimți la predarea sa către autoritatea emitentă și despre dreptul de a fi asistat de un avocat și de un interpret.
Persoana poate rămâne în detenție sau poate fi eliberată provizoriu, cu condiția luării unor măsuri pentru prevenirea sustragerii.
Audierea se desfășoară în conformitate cu dreptul statului de executare și în condiții convenite.
Persoana poate alege să își dea în mod voluntar consimțământul la predare, dacă aceasta are loc în cunoștință deplină a consecințelor.
Persoana trebuie să fie predată, dacă este posibil, în termen de 10 zile de la decizia de executare a mandatului sau de la data de predare convenită între autorități.
Autoritatea de executare sechestrează și predă obiectele care pot servi ca mijloace de probă sau care au fost dobândite de persoană ca urmare a săvârșirii infracțiunii.
Părțile vor permite tranzitul pe teritoriul lor al unei persoane care este predată, cu condiția să dețină informații complete despre mandat.

Cheltuieli

Toate cheltuielile sunt suportate de statul emitent, cu excepția celor angajate pe teritoriul statului de executare în legătură cu executarea unui mandat de arestare.

Litigii și revizuire

Orice litigiu trebuie trimis la o reuniune a reprezentanților guvernelor părților și soluționată în termen de 6 luni.

Părțile vor continua să examineze dezvoltarea jurisprudenței Curții de Justiție a Uniunii Europene și a jurisprudenței instanțelor competente din Islanda și Norvegia și vor efectua o revizuire a acordului în cel mult 5 ani de la intrarea în vigoare.

DATA INTRĂRII ÎN VIGOARE

Acordul a intrat în vigoare la 1 noiembrie 2019.

CONTEXT

Pentru informații suplimentare, consultați:

Mandat de arestare european (Portalul european e-justiție).

TERMENI-CHEIE

Procedură de predare: o procedură care permite unei țări să predea o persoană altei țări pentru efectuarea urmăririi penale sau în scopul executării unei pedepse sau a unei măsuri de siguranță privative de libertate.

Dubla incriminare: în legea extrădării/predării, o caracteristică prin care țările pot refuza extrădarea/predarea persoanelor, dacă presupusa infracțiune penală în țara care solicită extrădarea/predarea nu ar fi o infracțiune în țara căreia i se solicită extrădarea/predarea.

DOCUMENTELE PRINCIPALE

Acord între Uniunea Europeană și Republica Islanda și Regatul Norvegiei privind procedura de predare între statele membre ale Uniunii Europene și Islanda și Norvegia (JO L 292, 21.10.2006, pp. 2-19)

Decizia 2006/697/CE a Consiliului din 27 iunie 2006 privind semnarea Acordului dintre Uniunea Europeană și Republica Islanda și Regatul Norvegiei privind procedura de predare între statele membre ale Uniunii Europene și Islanda și Norvegia (JO L 292, 21.10.2006, p. 1)

Decizia 2014/835/UE a Consiliului din 27 noiembrie 2014 privind încheierea Acordului dintre Uniunea Europeană și Republica Islanda și Regatul Norvegiei privind procedura de predare între statele membre ale Uniunii Europene și Islanda și Norvegia (JO L 343, 28.11.2014, pp. 1-2)

DOCUMENTE CONEXE

Notificare privind intrarea în vigoare a Acordului privind predarea dintre Uniunea Europeană, Islanda și Norvegia (JO L 230, 6.9.2019, p. 1)

Directiva (UE) 2017/541 a Parlamentului European și a Consiliului din 15 martie 2017 privind combaterea terorismului și de înlocuire a Deciziei-cadru 2002/475/JAI a Consiliului și de modificare a Deciziei 2005/671/JAI a Consiliului (JO L 88, 31.3.2017, pp. 6-21)

Data ultimei actualizări: 06.05.2021