Aceasta îmbunătățește și simplifică procedurile judiciare pentru a accelera returnarea dintr-o altă țară a Uniunii Europene (UE) a persoanelor care au comis o infracțiune gravă.
Mandatul european de arestare (MEA) înlocuiește sistemul de extrădare. În temeiul acestuia, fiecare autoritate judiciară națională are obligația de a recunoaște și a acționa, cu un minimum de formalități și într-un anumit termen, în urma solicitărilor formulate de autoritatea judiciară a unei alte țări a UE. Mandatul impune predarea unei persoane:
Mandatul se aplică în următoarele cazuri:
Utilizarea proporțională a mandatului
Țările UE trebuie să ia în considerare următoarele (lista nu este exhaustivă):
În momentul în care este arestată o persoană, aceasta trebuie să fie informată cu privire la conținutul mandatului de arestare.
În ce situații trebuie să refuze țările UE să execute un mandat?
Norme pentru asigurarea drepturilor procedurale în procedurile în temeiul mandatului de arestare
Acestea includ:
Posibile îmbunătățiri
Comisia Europeană a adoptat un prim raport privind MEA în 2011. Comisia Europeană a constatat că, deși mandatul european de arestare a reușit într-o foarte mare măsură să ajute statele țările UE în combaterea criminalității, s-ar mai putea îmbunătăți câteva domenii, inclusiv:
Comisia a adoptat al patrulea raport privind punerea în aplicare a MEA în iulie 2020.
Decizia se aplică de la 7 august 2002 și țările UE au trebuit să ia măsurile necesare pentru a respecta această Decizie-cadru până la 31 decembrie 2003.
Pentru informații suplimentare, consultați:
Decizia-cadru 2002/584/JAI a Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre – Declarații formulate de anumite state membre privind adoptarea deciziei-cadru (JO L 190, 18.7.2002, pp. 1-20)
Modificările succesive aduse Deciziei-cadru 2002/584/JAI au fost integrate în textul de bază. Această versiune consolidată are doar un caracter informativ.
Directiva (UE) 2016/1919 a Parlamentului European și a Consiliului din 26 octombrie 2016 privind asistența juridică gratuită pentru persoanele suspectate și persoanele acuzate în cadrul procedurilor penale și pentru persoanele căutate în cadrul procedurilor privind mandatul european de arestare (JO L 297, 4.11.2016, pp. 1-8)
A se vedea versiunea consolidată.
Directiva 2013/48/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 octombrie 2013 privind dreptul de a avea acces la un avocat în cadrul procedurilor penale și al procedurilor privind mandatul european de arestare, precum și dreptul ca o persoană terță să fie informată în urma privării de libertate și dreptul de a comunica cu persoane terțe și cu autorități consulare în timpul privării de libertate (JO L 294, 6.11.2013, pp. 1-12)
Directiva 2012/13/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 mai 2012 privind dreptul la informare în cadrul procedurilor penale (JO L 142, 1.6.2012, pp. 1-10)
Raport al Comisiei către Parlamentul European și Consiliu privind punerea în aplicare, începând cu anul 2007, a Deciziei-cadru a Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre [COM(2011) 175 final, 11.4.2011]
Directiva 2010/64/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 octombrie 2010 privind dreptul la interpretare și traducere în cadrul procedurilor penale (JO L 280, 26.10.2010, pp. 1-7)
Situațiile prevăzute în articolul 31 alineatul (2) din Decizia-cadru 2002/584/JAI a Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre (JO L 246, 29.9.2003, p. 1)
Data ultimei actualizări: 30.10.2020