Sistemul „Eurodac”

Obiectivul acestui regulament este de a stabili un sistem pentru compararea amprentelor solicitanţilor de azil şi ale unor categorii de imigranţi ilegali. El va facilita aplicarea Regulamentului Dublin II, care permite determinarea ţării din Uniunea Europeană (UE) responsabile cu examinarea unei cereri de azil.

ACT

Regulamentul Consiliului nr. 2725/2000 din 11 decembrie 2000, privind instituirea sistemului „Eurodac” pentru compararea amprentelor în scopul aplicării eficiente a Convenţiei de la Dublin.

SINTEZĂ

Sistemul Eurodac permite ţărilor din Uniunea Europeană (UE) să contribuie la identificarea solicitanţilor de azil şi a persoanelor care au fost prinse trecând fraudulos o frontieră externă a Uniunii. Comparând amprentele, ţările din UE pot determina dacă un solicitant de azil sau un cetăţean străin descoperit ca aflându-se ilegal într-o ţară a UE a mai cerut azil într-o altă ţară din UE sau dacă un solicitant de azil a intrat fraudulos pe teritoriul Uniunii.

Eurodac constă dintr-o unitate centrală instituită în cadrul Comisiei, echipată cu o bază de date centrală computerizată pentru compararea amprentelor şi un sistem pentru transmiterea electronică a datelor între ţările UE şi baza de date.

Pe lângă amprente, datele transmise de ţările UE includ:

Sunt colectate date pentru persoanele care au cel puţin 14 ani,aceste date fiind trimise la unitatea centrală prin intermediul unor puncte de acces naţionale.

În cazul solicitanţilor de azil, datele se păstrează timp de zece ani, cu excepţia cazului în care persoana respectivă dobândeşte cetăţenia unei ţări din UE, caz în care datele sale trebuie şterse imediat. Datele referitoare la cetăţenii străini reţinuţi pentru trecerea frauduloasă a unei frontiere externe se păstrează timp de doi ani de la data prelevării amprentelor. Datele sunt şterse imediat, înainte de încheierea celor doi ani, în cazul în care cetăţeanul străin:

În cazul cetăţenilor străini despre care se constată că sunt prezenţi ilegal într-o ţară din UE, se pot compara amprentele acestora cu cele din baza de date centrală, pentru a determina dacă persoana respectivă a mai introdus o cerere de azil într-o altă ţară din UE. După transmiterea amprentelor în scopul comparării, acestea nu se mai păstrează în Eurodac.

În ceea ce priveşte protecţia datelor cu caracter personal, ţările din UE care trimit date spre Eurodac trebuie să asigure desfăşurarea legală a prelevării de amprente şi a tuturor operaţiilor ce implică prelucrarea, transmiterea, conservarea sau ştergerea datelor. Comisia trebuie să se asigure că regulamentul este aplicat corect de către unitatea centrală şi să ia măsurile necesare pentru a asigura securitatea acestuia. De asemenea, Comisia informează Parlamentul European şi Consiliul cu privire la măsurile pe care le ia.

Activităţile de prelucrare a datelor desfăşurate de ţările UE sunt monitorizare de către organismele naţionale de supraveghere, iar activităţile Comisiei sunt monitorizate de către Autoritatea Europeană pentru Protecţia Datelor (AEPD).

În plus faţă de toate ţările UE, acest regulament este aplicat şi de către ţările care (în baza acordurilor internaţionale) aplică Regulamentul Dublin, adică Islanda, Norvegia şi Elveţia.

Referinţe

Act

Intrarea în vigoare

Termen de transpunere în legislaţia statelor membre

Jurnalul Oficial

Regulamentul nr. 2725/2000

15.12.2000

-

JO L 316 din 15.12.2000

ACTE CONEXE

Regulamentul Consiliului (CE) nr. 407/2002 din 28 februarie 2002 de stabilire a anumitor norme de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 2725/2000 privind instituirea sistemului „Eurodac” pentru compararea amprentelor digitale în scopul aplicării eficiente a Convenţiei de la Dublin [Jurnalul Oficial L 62 din 5.3.2002]. În conformitate cu Articolul 22 din Regulamentul Eurodac, Consiliul a adoptat anumite prevederi privind transmiterea şi compararea amprentelor şi definirea sarcinilor unităţii centrale. Unitatea centrală defineşte cerinţele tehnice pentru transmiterea electronică a amprentelor. Cu ajutorul unui număr de referinţă se poate face legătura dintre o amprentă şi o anumită persoană şi se poate identifica ţara din UE care a trimis datele. Numărul este format din mai multe litere şi un cod. Ţările UE asigură transmiterea datelor „de o calitate corespunzătoare” în scopul comparării.

De regulă, unitatea centrală se ocupă de solicitările de comparaţii în decurs de 24 de ore (cu excepţia cazurilor urgente), în ordinea sosirii acestora.

Acorduri

Decizia Consiliului 2008/147/CE din 28 ianuarie 2008 privind încheierea, în numele Comunităţii Europene, a Acordului între Comunitatea Europeană şi Confederaţia Elveţiană cu privire la criteriile şi mecanismele de determinare a statului responsabil să examineze o cerere de azil introdusă într-un stat membru sau în Elveţia [Jurnalul Oficial L 53 din 27.2.2008]. Prin acest Acord, prevederile Regulamentelor Dublin şi Eurodac, precum şi ale regulamentelor de implementare conexe, se aplică Elveţiei în relaţiile acesteia cu ţările UE. Acordul, intrat în vigoare la 1 martie 2008, prevede drepturile şi obligaţiile Elveţiei şi ale ţărilor UE cu privire la aceste regulamente. În cazul nerespectării obligaţiilor, Acordul poate fi suspendat sau denunţat. Se înfiinţează un comitet mixt, format din reprezentanţi ai Elveţiei şi ai statelor membre UE, care să examineze implementarea şi aplicarea practică a prevederilor acquis-ului Dublin/Eurodac. Corespondenţa anexată la Acord prevede organizarea în comun a şedinţelor comitetelor mixte dintre UE şi Islanda şi Norvegia, pe de o parte (a se vedea mai jos), şi dintre UE şi Elveţia, pe de altă parte.

Decizia Consiliului 2006/188/CE din 21 februarie 2006 privind încheierea Acordului între Comunitatea Europeană şi Regatul Danemarcei de extindere la Danemarca a dispoziţiilor Regulamentului (CE) nr. 343/2003 al Consiliului de stabilire a criteriilor şi mecanismelor de determinare a statului membru responsabil de examinarea unei cereri de azil prezentate într-unul dintre statele membre de către un resortisant al unei ţări terţe şi ale Regulamentului (CE) nr. 2725/2000 al Consiliului privind instituirea sistemului „Eurodac” pentru compararea amprentelor digitale în scopul aplicării eficiente a Convenţiei de la Dublin [Jurnalul Oficial L 66 din 8.3.2006].

Decizia Consiliului 2001/258/CE din 15 martie 2001 de încheiere a unui Acord între Comunitatea Europeană, Republica Islanda şi Regatul Norvegiei privind criteriile şi mecanismele de determinare a statului responsabil de examinarea unei cereri de azil prezentate într-un stat membru, în Islanda sau în Norvegia [Jurnalul Oficial L 93 din 3.4.2001].

Rapoarte

Raport al Comisiei către Parlamentul European şi Consiliu din 2 august 2010 – Raport anual către Parlamentul European şi Consiliu privind activităţile unităţii centrale EURODAC în 2009 [COM(2010) 415 final – nepublicat în Jurnalul Oficial]. Acest al şaptelea raport anual al unităţii centrale Eurodac prezintă gestionarea şi rezultatele sistemului în 2009, evaluându-i rezultatele, rentabilitatea şi calitatea serviciilor.

În ceea ce priveşte gestionarea sistemului, are loc o modernizare a sistemului Eurodac ca răspuns la creşterea continuă a cantităţii de date şi la învechirea platformei tehnice, precum şi ca urmare a tendinţelor imprevizibile ale volumului de tranzacţii.

În Anexă, raportul oferă statistici privind cererile de azil (categoria 1), numărul persoanelor reţinute pentru trecerea ilegală a frontierei externe a Uniunii (categoria 2) şi al persoanelor reţinute pentru şederea ilegală pe teritoriul unei ţări din UE (categoria 3). Deşi tranzacţiile cu date din categoriile 1 şi 3 şi-au continuat tendinţa ascendentă din anii anteriori, numărul tranzacţiilor cu date din categoria 2 a scăzut dramatic.

În general, viteza, rezultatele, securitatea şi rentabilitatea unităţii centrale au fost percepute ca fiind satisfăcătoare, dar întârzierile persistente în procesul de transmitere a datelor rămân o preocupare majoră.

Raport al Comisiei către Parlamentul European şi către Consiliu din 25 septembrie 2009 – Raport anual către Consiliu şi Parlamentul European privind activităţile unităţii centrale EURODAC în 2008 [COM(2009) 494 final – nepublicat în Jurnalul Oficial].

Comunicare a Comisiei către Parlamentul European şi Consiliu din 26 ianuarie 2009 – Raport anual către Consiliu şi Parlamentul European privind activităţile unităţii centrale EURODAC în 2007 [COM(2009) 13 final – nepublicată în Jurnalul Oficial].

Commission staff working document - Annual Report to the Council and the European Parliament on the activities of the EURODAC Central Unit in 2006 [SEC(2007) 1184 final - Not published in the Official Journal] (Document de lucru al personalului Comisiei din 11 septembrie 2007 – Raport anual către Consiliu şi Parlamentul European privind activităţile unităţii centrale EURODAC în 2006) [SEK(2007) 1184 final – nepublicat în Jurnalul Oficial].

Comunicare a Comisiei către Parlamentul European şi Consiliu – Raport asupra evaluării sistemului Dublin [COM(2007) 299 final – Jurnalul Oficial C 191 din 17.8.2007]. În opinia Comisiei, obiectivele sistemului Dublin (Regulamentul Dublin II şi Regulamentul Eurodac) au fost realizate în ansamblu. De asemenea, raportul arată că sunt prezente în continuare anumite probleme, atât în ceea ce priveşte aplicarea practică a sistemului, cât şi în ceea ce priveşte eficacitatea acestuia. În acest sens, Comisia propune modificarea ambelor regulamente.

Document de lucru al personalului Comisiei – Al treilea raport anual privind activităţile unităţii centrale Eurodac [SEC(2006) 1170 – nepublicat în Jurnalul Oficial].

Document de lucru al personalului Comisiei – Al doilea raport anual privind activităţile unităţii centrale Eurodac [SEC(2005) 839 – nepublicat în Jurnalul Oficial].

Document de lucru al personalului Comisiei – Primul raport anual privind activităţile unităţii centrale Eurodac [SEC(2004) 557 – nepublicat în Jurnalul Oficial].

Ultima actualizare: 11.08.2010