Spațiul Schengen

SINTEZĂ PRIVIND:

Acquis-ul Schengen – Acord între guvernele statelor din Uniunea Economică Benelux, Republicii Federale Germania și Republicii Franceze privind eliminarea treptată a controalelor la frontierele lor comune

Acquis-ul Schengen – Convenție de punere în aplicare a acordului Schengen din 14 iunie 1985 între guvernele statelor din Uniunea Economică Benelux, Republicii Federale Germania și Republicii Franceze privind eliminarea treptată a controalelor la frontierele comune

CARE ESTE SCOPUL SPAȚIULUI SCHENGEN?

• Acesta își propune să permită rezidenților Uniunii Europene (UE) să călătorească dincolo de granițele interne ale statelor membre ale UE, fără a fi verificați sau a fi nevoiți să-și prezinte pașapoartele.
• Eliminarea frontierelor interne este o parte a implementării spațiului Schengen. Cealaltă jumătate se referă la asigurarea siguranței cetățenilor săi. Aceasta implică impunerea și aplicarea unor criterii uniforme privind controalele la intrarea resortisanților non-Schengen în UE la frontiera externă comună, dezvoltarea cooperării între polițiștii de frontieră, poliția națională și autoritățile judiciare și utilizarea unor sisteme sofisticate de schimb de informații.
• Acquis-ul Schengen a fost modificat pe măsură ce noile țări s-au alăturat spațiului Schengen și pe măsură ce noua legislație a UE a fost încorporată în acesta.

ASPECTE-CHEIE

Cooperarea

Cooperarea în spațiul Schengen s-a dezvoltat de la un plan inițial între câteva guverne într-un domeniu de politică europeană complet în următoarele etape:

• 1985. Belgia, Germania de Vest, Franța, Luxemburg și Țările de Jos (5 din 10 țări ale Comunității Economice Europene de la momentul respectiv, acum state membre ale UE) semnează un acord, în satul luxemburghez Schengen, cu privire la eliminarea treptată a controalelor de frontieră internă;
• 1990. Aceleași cinci țări semnează convenția Schengen de completare a acordului și stabilesc măsurile și garanțiile pentru punerea în aplicare a politicii de control al frontierei interne;
• 1995. Punerea în aplicare a agendei Schengen demarează prin participarea a șapte state membre ale UE;
• 1997. Tratatul de la Amsterdam a introdus acquis-ul Schengen în cadrul juridic al UE.

Membrii

• Începând cu cinci membri fondatori, spațiul Schengen include în prezent toate statele membre – cu excepția Bulgariei, Irlandei, Ciprului și României – împreună cu patru țări din Asociația Europeană a Liberului Schimb: Islanda, Liechtenstein, Norvegia și Elveția.
• De la 1 ianuarie 2023, controalele asupra persoanelor la frontierele interne terestre și maritime dintre Croația și celelalte țări din spațiul Schengen au fost anulate, iar acquis-ul Schengen se aplică integral Croației [Decizia (UE) 2022/2451 a Consiliului].

Verificări la frontiera internă puse în practică

• Oricine, indiferent de naționalitatea sa, poate traversa o frontieră internă a spațiului Schengen fără a fi verificat.
• Autoritățile naționale pot efectua controale de poliție fie la frontieră, fie în zonele de frontieră atunci când acestea se bazează pe informații generale și pe experiență și când nu sunt controale sistematice ale pașaportului.
• Persoanele fizice trebuie să aibă asupra lor anumite documente de călătorie, în funcție de faptul că sunt resortisanți ai UE, membri de familie din țări din afara UE sau cetățeni din țări din afara UE.
• O țară Schengen poate reintroduce în mod excepțional controalele la frontieră, inițial timp de până la 30 de zile, în cazul în care există o amenințare serioasă la ordinea publică sau la securitatea internă. Aceasta trebuie să informeze alte țări Schengen, Parlamentul European, Comisia Europeană și publicul.

Frontiere externe

Spațiul Schengen a consolidat treptat controalele la granițele sale externe, integrându-le într-un singur set de reguli. Aceste norme se referă la:

• modul în care ar trebui efectuate controalele persoanelor care trec o frontieră externă a UE, în conformitate cu Codul Frontierelor Schengen;
• armonizarea condițiilor de aderare cu o politică comună de vize și reguli privind vizele de ședere de scurtă durată (până la trei luni);
• o cooperare polițienească sporită cu drepturi de supraveghere și urmărire transfrontalieră;
• o mai strânsă cooperare judiciară bazată pe un sistem de extrădare mai rapid şi pe transferul sentinţelor între jurisdicții.

Sistemul de Informaţii Schengen (SIS)

Această bază de date computerizată la scară largă:

• sprijină controlul frontierelor externe și cooperarea cu aplicarea legii între țările Schengen;
• a fost creată în 1995 și extinsă ulterior, cel mai recent în 2018, din cauza noilor provocări de migrare și securitate;
• conține informații despre:
  • infractorii suspecți;
  • persoanele care nu pot avea dreptul de a intra sau de a rămâne în UE;
  • persoane dispărute;
  • bunuri furate, deturnate sau pierdute;
• este utilizată de autoritățile naționale responsabile pentru:
  • controale de frontieră;
  • verificări polițienești și vamale;
  • urmăriri publice în cadrul procedurilor penale și anchetelor judiciare înainte de a fi acuzate;
  • vize și permise de ședere;
• poate fi accesată de către Agenția Europeană pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă, Agenția Uniunii Europene pentru Cooperare în materie de Justiție Penală și Agenția Uniunii Europene pentru Cooperare în materie de Aplicare a Legii.

Sistem de informații privind vizele (VIS)

Sistemul de informații privind vizele permite țărilor Schengen să partajeze date cu privire la viză, în special în cazul cererilor de viză pe termen scurt. Asemenea Sistemului de informații Schengen, acesta este operat de Agenția Uniunii Europene pentru gestionarea operațională a sistemelor informatice la scară largă în spațiul de libertate, securitate și justiție (eu-LISA).

Condițiile de membru

Țările care solicită să adere la spațiul Schengen trebuie să îndeplinească anumite condiții și trebuie să poată:

• să controleze frontierele externe și să emită vize Schengen uniforme;
• să coopereze cu alte agenții naționale de aplicare a legii pentru a asigura un nivel ridicat de securitate;
• să aplice setul comun de reglementări Schengen (cunoscut sub numele de acquis-ul Schengen), cum ar fi controalele la frontiera terestră, maritimă și aeriană, să elibereze vize, să sprijine cooperarea poliției și să protejeze datele personale;
• să utilizeze Sistemul de informații Schengen.

DATA INTRĂRII ÎN VIGOARE

Acordul Schengen, implicând inițial șapte state membre, a intrat în vigoare la 26 martie 1995, eliminând controalele la frontierele interne.

CONTEXT

Pentru informații suplimentare, consultați:

• Spațiul Schengen (Comisia Europeană).

DOCUMENTELE PRINCIPALE

Acquis-ul Schengen – Acord între guvernele statelor Uniunii Economice Benelux, Republicii Federale Germania și Republicii Franceze privind eliminarea treptată a controalelor la frontierele lor comune (JO L 239, 22.9.2000, pp. 13-18).

Acquis-ul Schengen – Convenție de punere în aplicare a acordului Schengen din 14 iunie 1985 între guvernele statelor din Uniunea Economică Benelux, Republicii Federale Germania și Republicii Franceze privind eliminarea treptată a controalelor la frontierele comune (JO L 239, 22.9.2000, pp. 19-62).

DOCUMENTE CONEXE

Regulamentul (UE) 2019/1896 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 noiembrie 2019 privind Poliția de frontieră și garda de coastă la nivel european și de abrogare a Regulamentelor (UE) nr. 1052/2013 și (UE) 2016/1624 (JO L 295, 14.11.2019, pp. 1-131).

Regulamentul (UE) 2019/817 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 mai 2019 privind instituirea unui cadru pentru interoperabilitatea dintre sistemele de informații ale UE în domeniul frontierelor și al vizelor și de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 767/2008, (UE) 2016/399, (UE) 2017/2226, (UE) 2018/1240, (UE) 2018/1726 și (UE) 2018/1861 ale Parlamentului European și ale Consiliului și a Deciziilor 2004/512/CE și 2008/633/JAI ale Consiliului (JO L 135, 22.5.2019, pp. 27-84).

Modificările succesive aduse Regulamentului (UE) 2019/817 au fost integrate în textul de bază. Această versiune consolidată are doar un caracter informativ.

Regulamentul (UE) 2018/1860 al Parlamentului European și al Consiliului din 28 noiembrie 2018 privind utilizarea Sistemului de informații Schengen pentru returnarea resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală (JO L 312, 7.12.2018, pp. 1-13).

A se vedea versiunea consolidată.

Regulamentul (UE) 2018/1861 al Parlamentului European și al Consiliului din 28 noiembrie 2018 privind instituirea, funcționarea și utilizarea Sistemului de informații Schengen (SIS) în domeniul verificărilor la frontiere, de modificare a Convenției de punere în aplicare a Acordului Schengen și de modificare și abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1987/2006 (JO L 312, 7.12.2018, pp. 14-55).

A se vedea versiunea consolidată.

Regulamentul (UE) 2018/1862 al Parlamentului European și al Consiliului din 28 noiembrie 2018 privind instituirea, funcționarea și utilizarea Sistemului de informații Schengen (SIS) în domeniul cooperării polițienești și al cooperării judiciare în materie penală, de modificare și de abrogare a Deciziei 2007/533/JAI a Consiliului și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1986/2006 al Parlamentului European și al Consiliului și a Deciziei 2010/261/UE a Comisiei (JO L 312, 7.12.2018, pp. 56-106)

A se vedea versiunea consolidată.

Regulamentul (UE) 2018/1806 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 noiembrie 2018 de stabilire a listei țărilor terțe ai căror resortisanți trebuie să dețină viză pentru trecerea frontierelor externe și a listei țărilor terțe ai căror resortisanți sunt exonerați de această obligație (JO L 303, 28.11.2018, pp. 39-58).

A se vedea versiunea consolidată.

Regulamentul (UE) 2018/1726 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 noiembrie 2018 privind Agenția Uniunii Europene pentru Gestionarea Operațională a Sistemelor Informatice la Scară Largă în Spațiul de Libertate, Securitate și Justiție (eu-LISA) și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1987/2006 și a Deciziei 2007/533/JAI a Consiliului, precum și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 1077/2011 (JO L 295, 21.11.2018, pp. 99-137).

A se vedea versiunea consolidată.

Regulamentul (UE) 2016/399 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 martie 2016 cu privire la Codul Uniunii privind regimul de trecere a frontierelor de către persoane (Codul Frontierelor Schengen) (JO L 77, 23.3.2016, pp. 1-52).

A se vedea versiunea consolidată.

Regulamentul (UE) nr. 1053/2013 al Consiliului din 7 octombrie 2013 de instituire a unui mecanism de evaluare și monitorizare în vederea verificării aplicării acquis-ului Schengen și de abrogare a Deciziei Comitetului executiv din 16 septembrie 1998 de instituire a Comitetului permanent pentru evaluarea și punerea în aplicare a Acordului Schengen (JO L 295, 6.11.2013, pp. 27-37).

Regulamentul (CE) nr. 810/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 iulie 2009 privind instituirea unui Cod comunitar de vize (Codul de vize) (JO L 243, 15.9.2009, pp. 1-58).

A se vedea versiunea consolidată.

Regulamentul (CE) nr. 767/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 iulie 2008 privind Sistemul de informații privind vizele (VIS) și schimbul de date între statele membre cu privire la vizele de scurtă ședere (Regulamentul VIS) (JO L 218, 13.8.2008, pp. 60-81).

A se vedea versiunea consolidată.

Data ultimei actualizări: 16.01.2023