Principiul „poluatorul plătește” și răspunderea pentru mediul înconjurător

SINTEZĂ PRIVIND:

Directiva 2004/35/CE privind răspunderea pentru mediul înconjurător în legătură cu prevenirea și repararea daunelor aduse mediului

CARE ESTE ROLUL ACESTEI DIRECTIVE?

Directiva prevede norme în temeiul principiului „poluatorul plătește”. Acest lucru înseamnă că o companie care cauzează daune mediului înconjurător este răspunzătoare pentru acestea și trebuie să ia măsurile de reparare sau de prevenire necesare și să suporte toate costurile aferente.

ASPECTE-CHEIE

Directiva definește daunele aduse mediului ca fiind:

• daune cu efecte negative grave asupra stării ecologice (ecologice, chimice sau cantitative) a resurselor de apă, astfel cum sunt definite acestea de Directiva 2000/60/CE, Directiva-cadru privind apa a UE și Directiva 2008/56/CE, Directiva privind strategia pentru mediul marin;
• daune aduse solului care creează un risc semnificativ pentru sănătatea umană;
• daune aduse speciilor protejate și habitatelor naturale cu efecte negative asupra stării de conservare, astfel cum este definită aceasta în Directiva 2009/147/CE privind conservarea păsărilor sălbatice și Directiva 92/43/CEE, Directiva privind habitatele naturale.

Definiția include eliminarea de substanțe poluante în aer (deoarece acest lucru afectează starea solului sau a apei), deversarea de asemenea substanțe în apele interioare de suprafață și în apele subterane, precum și orice diseminare deliberată în mediu a organismelor modificate genetic în sensul Directivei 2001/18/CE.

Domeniul de aplicare

Există două scenarii în care se aplică răspunderea:

• 1.

  Daune aduse mediului prin exercitarea uneia dintre activitățile enumerate în anexa III la directivă, cum ar fi:

  • industria energetică;
  • producția și prelucrarea metalelor;
  • industria extractivă;
  • industria chimică;
  • gestionarea deșeurilor;
  • producția de celuloză, hârtie și carton la scară largă, vopsirea textilelor și tăbăcăria;
  • producția de carne, produse lactate și produse alimentare la scară largă.
• 2.

  Daune ecologice aduse speciilor protejate și habitatelor naturale (sau o amenințare iminentă de producere a unor asemenea daune) prin exercitarea altor activități profesionale decât cele enumerate în anexa III și în cazul în care compania a comis vreo eroare sau vreo neglijență.

Excepții

Printre excepții se numără conflictul armat, catastrofele naturale, răspunderea pentru daune aduse mediului care fac obiectul unor convenții internaționale (de exemplu, poluarea maritimă) și riscurile nucleare, care fac obiectul Tratatului Euratom.

Acțiuni de prevenire și de reparare

• În cazul unei amenințări iminente de producere a unei daune, compania trebuie să ia, fără întârziere, măsurile de prevenire necesare.
• În cazul producerii unei daune, compania trebuie să informeze imediat autoritățile și să ia măsuri pentru a gestiona situația și a preveni producerea unor noi daune aduse mediului și a unor amenințări la adresa sănătății umane, precum și să ia măsurile de reparare necesare.

Compania trebuie să suporte costurile acțiunilor de prevenire și de reparare, cu excepția anumitor situații, cum ar fi dacă dauna a fost cauzată de un terț în pofida aplicării măsurilor de securitate corespunzătoare sau a rezultat din respectarea unei instrucțiuni oficiale.

Punerea în aplicare

• Un raport privind punerea în aplicare din 2016 a analizat experiența punerii în aplicare a directivei din 2007 până în 2013, incluzând o evaluare efectuată în cadrul REFIT, programul Comisiei Europene privind o reglementare adecvată și funcțională.
• Raportul confirmă faptul că, deși directiva nu și-a atins încă pe deplin potențialul, aceasta s-a dovedit eficace în ceea ce privește repararea daunelor aduse mediului și încurajarea prevenirii acestora.

Regulamentul de modificare (UE) 2019/1010

Directiva a fost modificată în 2019 prin Regulamentul (UE) 2019/1010, care aliniază și simplifică obligațiile de raportare în domeniul legislației mediului. Noile norme introduse, care se aplică începând cu 26 iunie 2019, sunt următoarele.

• Țările UE raportează Comisiei cu privire la experiența acumulată la punerea în aplicare a acestei directive. Informațiile pe care trebuie să le furnizeze se află în anexa VI la directivă și trebuie colectate până la 30 aprilie 2022 și, ulterior, la fiecare 5 ani.
• Până la 30 aprilie 2023 și, ulterior, la fiecare 5 ani, Comisia va publica o evaluare a acestei directive pe care a efectuat-o pe baza informațiilor furnizate de țările UE.
• Până la 31 decembrie 2020, Comisia trebuie să elaboreze orientări care să ofere o înțelegere comună a termenului „daune aduse mediului”, așa cum este definit în prezenta directivă.

DE CÂND SE APLICĂ DIRECTIVA?

Se aplică de la 30 aprilie 2004, iar țările UE au avut obligația de a o transpune în legislația națională până la 30 aprilie 2007.

CONTEXT

Pentru informații suplimentare, consultați:

• Răspunderea pentru mediul înconjurător (Comisia Europeană).

DOCUMENTUL PRINCIPAL

Directiva 2004/35/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind răspunderea pentru mediul înconjurător în legătură cu prevenirea și repararea daunelor aduse mediului (JO L 143, 30.4.2004, pp. 56-75)

Modificările succesive aduse Directivei 2004/35/CE au fost integrate în textul de bază. Această versiune consolidată are doar un caracter informativ.

DOCUMENTE CONEXE

Raport al Comisiei către Consiliu și Parlamentul European: Raport al Comisiei către Consiliu și Parlamentul European în temeiul articolului 18 alineatul (2) din Directiva 2004/35/CE privind răspunderea pentru mediul înconjurător în legătură cu prevenirea și repararea daunelor aduse mediului [COM(2016) 204 final, 14.4.2016]

Document de lucru al serviciilor Comisiei: Evaluarea REFIT a Directivei privind răspunderea pentru mediul înconjurător, care însoțește documentul Raport al Comisiei către Consiliu și Parlamentul European în temeiul articolului 18 alineatul (2) din Directiva 2004/35/CE privind răspunderea pentru mediul înconjurător în legătură cu prevenirea și repararea daunelor aduse mediului [SWD(2016) 121 final, 14.4.2016)]

Data ultimei actualizări: 17.06.2020