Exporturile de organisme modificate genetic în țări din afara UE

SINTEZĂ PRIVIND:

Regulamentul (CE) nr. 1946/2003 – deplasarea transfrontalieră a organismelor modificate genetic

SINTEZĂ

CARE ESTE ROLUL ACESTUI REGULAMENT?

Regulamentul urmărește punerea în aplicare a anumitor puncte din Protocolul de la Cartagena privind prevenirea riscurilor biotehnologice. Motivul îl constituie faptul că unele organisme modificate genetic* (OMG-uri) pot avea efecte adverse asupra mediului și a sănătății umane.

Pentru a asigura un nivel de protecție adecvat, regulamentul instituie un sistem de notificare și de schimb de informații privind exportul de OMG în țări din afara Uniunii Europene (UE).

ASPECTE-CHEIE

Regulamentul face distincție între OMG-uri destinate diseminării deliberate în mediu (adică pentru teste pe teren sau pentru cultivarea, importarea sau transformarea OMG în produse industriale) și OMG-uri destinate utilizării ca produse alimentare sau hrană pentru animale sau destinate prelucrării.

Exportatorii de OMG-uri destinate diseminării deliberate în mediu trebuie să notifice acest lucru autorității naționale competente din țara din afara UE care importă OMG-urile (și să repete notificarea dacă nu primește răspuns). Notificarea trebuie să conțină informațiile precizate în anexa I la acest regulament. Exportatorul trebuie să păstreze această notificare și confirmarea de primire timp de cinci ani, precum și să transmită copii autorităților din țara UE din care face parte și Comisiei Europene.

Comisia Europeană sau țara UE care a luat decizia trebuie să transmită o notificare Centrului de schimb de informații privind biosiguranța (CSIB) cu privire la orice decizie privind utilizarea de OMG-uri destinate utilizării ca alimente sau prelucrării care pot fi transferate peste frontiere internaționale. Notificarea trebuie să conțină informațiile precizate în anexa a II-a la acest regulament. Aceste OMG-uri nu pot fi deplasate în plan transfrontalier dacă nu au fost autorizate în UE.

Dacă o țară a UE constată o exportare neintenționată a unor OMG-uri potențial periculoase, aceasta trebuie să informeze publicul, să transmită o notificare Comisiei și să consulte țara afectată pentru a-i da posibilitatea de a întreprinde acțiunile de remediere necesare.

Țările UE trebuie să prezinte, la fiecare trei ani, rapoarte privind aplicarea acestui regulament.

CONTEXT

În anul 2000, UE și țările sale au semnat Protocolul de la Cartagena, menit să garanteze că deplasările de OMG-uri (în special dintr-o țară în alta) nu reprezintă un risc pentru mediul înconjurător și pentru sănătatea umană.

De atunci, în 2011, UE a semnat Protocolul adițional Nagoya-Kuala Lumpur. Acesta dezvoltă normele și procedurile internaționale ale Protocolului de la Cartagena pentru a reacționa față de prejudiciile cauzate de OMG-urile transferate peste frontiere internaționale.

TERMENI-CHEIE AI ACTULUI

* Organisme modificate genetic: organisme cărora li s-a aplicat o terapie genetică. Aceasta le poate modifica artificial compoziția genetică, conferindu-le proprietăți noi (de exemplu, rezistența unei plante la secetă, la insecte sau la boli). Având în vedere că impactul pe termen lung al OMG-urilor asupra mediului înconjurător și a sănătății umane rămâne în mare parte necunoscut, UE acționează în conformitate cu principiul precauției.

ACT

Regulamentul (CE) nr. 1946/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 iulie 2003 privind deplasările transfrontaliere de organisme modificate genetic (JO L 287, 5.11.2003, pp. 1-10)

ACTE CONEXE

Decizia 2002/628/CE a Consiliului din 25 June 2002 privind încheierea, în numele Comunității Europene, a Protocolului de la Cartagena privind biosecuritatea (JO L 201, 31.7.2002, pp. 48-49)

Decizia 2013/86/UE a Consiliului din 12 februarie 2013 privind încheierea, în numele Uniunii Europene, a Protocolului adițional Nagoya-Kuala Lumpur privind răspunderea și repararea prejudiciului, la Protocolul de la Cartagena privind biosecuritatea (JO L 46, 19.2.2013, pp. 1-3)

Data ultimei actualizări: 24.11.2015