Plafoanele naționale de emisie pentru anumiți poluanți atmosferici

SINTEZĂ PRIVIND:

Directiva 2001/81/CE privind plafoanele naționale de emisie pentru anumiți poluanți atmosferici

CARE ESTE ROLUL ACESTEI DIRECTIVE?

Directiva stabilește limite ale emisiilor naționale totale pentru patru poluanți: dioxidul de sulf, oxizii de azot, compușii organici volatili și amoniacul.

Acești poluanți pot cauza:

• acidificare (de exemplu, se acidifică compoziția chimică a apei mării);
• poluare a apei și a solului (eutrofizare); și
• ozon troposferic (ozon rezultat în urma reacției celor patru poluanți cu căldura și lumina solară).

Sunt necesare în continuare acțiuni ale UE din cauza naturii transfrontaliere persistente a acestor poluanți. Limitele reprezintă etape-cheie în direcția atingerii unor obiective mai ambițioase pe termen mai lung.

ASPECTE-CHEIE

• Țările UE au avut obligația să asigure scăderea emisiilor celor patru poluanți sub plafoanele stabilite în legislație până în 2010 și menținerea acestora sub aceste plafoane în anii următori.
• Fiecare țară a trebuit să elaboreze un program național până la 1 octombrie 2002 pentru a îndeplini aceste obiective. Acestea trebuiau să cuprindă politicile și măsurile care urmau să se adopte și impactul potențial al acestora. În cazul în care ar fi fost necesar, acestea s-ar fi actualizat în 2006.
• Programele au fost și urmează să fie disponibile publicului și organizațiilor de mediu și altor organizații.
• Autoritățile naționale trebuie să elaboreze inventare și estimări anuale privind emisiile și să le depună Comisiei și Agenției Europene de Mediu până la sfârșitul fiecărui an.
• Comisia urma să evalueze progresul înregistrat și să raporteze Parlamentului European și Consiliului în 2012.
• Legislația nu acoperă emisiile internaționale maritime și de la aeronave și nici emisiile din Insulele Canare, din departamentele franceze de peste mări, din Insulele Madeira și din Insulele Azore.

CONTEXT

Din moment ce poluarea aerului este o problemă internațională care depășește frontierele naționale, UE a aderat în iunie 2003 la Protocolul la Convenția din 1979 asupra poluării atmosferice transfrontaliere pe distanțe lungi, referitor la reducerea acidificării, eutrofizării și nivelului de ozon troposferic (a se vedea sinteza relevantă).

În 2013, Comisia a observat o îmbunătățire semnificativă a calității aerului din Europa, însă tot nu se reușea atingerea obiectivelor stabilite. Evaluarea, descrisă în comunicarea „Programul Aer curat pentru Europa”, a fost însoțită de adoptarea Directivei (UE) 2016/2284 privind emisiile naționale de anumiți poluanți atmosferici.

Această directivă abrogă Directiva 2001/81/CE, pentru a extinde plafoanele naționale de emisie până în 2020 și a introduce unele noi pentru 2025.

Pentru informații suplimentare, consultați:

• Reducerea emisiilor naționale (Comisia Europeană).

DOCUMENTUL PRINCIPAL

Directiva 2001/81/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2001 privind plafoanele naționale de emisie pentru anumiți poluanți atmosferici (JO L 309, 27.11.2001, pp. 22-30)

Modificările succesive aduse Directivei 2001/81/CE au fost integrate în textul de bază. Această versiune consolidată are doar un caracter informativ.

DOCUMENTE CONEXE

Directiva (UE) 2016/2284 a Parlamentului European și a Consiliului din 14 decembrie 2016 privind reducerea emisiilor naționale de anumiți poluanți atmosferici, de modificare a Directivei 2003/35/CE și de abrogare a Directivei 2001/81/CE (JO L 344, 17.12.2016, pp. 1-31)

Decizia 2003/507/CE a Consiliului din 13 iunie 2003 privind aprobarea aderării Comunității Europene la Protocolul la Convenția din 1979 privind poluarea atmosferică transfrontalieră pe distanțe lungi pentru a reduce gradul de acidifiere, eutrofizare și nivelul de ozon troposferic (JO L 179, 17.7.2003, pp. 1-2)

Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor – Programul „Aer curat pentru Europa” [COM(2013) 918 final din 18.12.2013]

Data ultimei actualizări: 29.08.2019