CARE ESTE ROLUL ACESTEI DIRECTIVE?

Directiva stabilește norme privind modul în care agricultorii pot utiliza nămolurile de epurare* ca îngrășământ pentru ca acesta să nu dăuneze mediului și sănătății umane, asigurând faptul că se iau în considerare necesitățile nutriționale ale plantelor și că nu este alterată calitatea solurilor și a apelor de suprafață și subterane.

În acest scop, directiva stabilește valori-limită în ceea ce privește concentrațiile permise în sol a șapte metale grele care pot fi toxice pentru plante și oameni:

cadmiu;
cupru;
nichel;
plumb;
zinc;
mercur;
crom.

Directiva interzice utilizarea nămolurilor de epurare dacă astfel ar rezulta concentrații peste aceste valori-limită ale acestor metale grele.

În 2018, directiva a fost modificată prin Decizia (UE) 2018/853 în ceea ce privește normele procedurale în domeniul raportării cu privire la mediu.

În 2019, directiva a fost modificată prin Regulamentul (UE) 2019/1010, care aliniază și eficientizează cerințele de raportare din legislația legată de mediu.

ASPECTE-CHEIE

Valorile-limită specifice se regăsesc în anexele directivei:

anexa IA – metale grele în sol;
anexa IB – metale grele în nămol;
anexa IC – cantități anuale maxime de metale grele care pot fi adăugate solului.

În mod normal, nămolurile trebuie tratate* înainte de a fi utilizate în agricultură. Cu toate acestea, agricultorilor din unele țări ale UE li se poate acorda permisiunea de a utiliza nămol netratat dacă acesta este injectat sau introdus în sol.

În anumite situații, este interzisă complet utilizarea nămolului în agricultură:

pe pășuni folosite pentru pășunat sau pentru recoltarea de culturi furajere, dacă nu au trecut deja cel puțin trei săptămâni;
pe culturile de legume și fructe în timpul perioadei de vegetație. Această regulă nu include pomii fructiferi;
pe solurile destinate culturilor de legume și fructe care sunt în mod normal în contact direct cu solul și sunt consumate crude. Această restricționare se aplică pentru o perioadă de 10 luni înaintea recoltării și în timpul recoltării.

Răspunderea de a se asigura că fermierii nu depășesc limitele legale în ceea ce privește utilizarea nămolurilor revine autorităților naționale, care trebuie să preleve probe și să analizeze nămolul, precum și solul în care se utilizează și să țină la zi registre care să conțină:

cantitățile de nămoluri produse și cantitățile furnizate pentru agricultură;
compoziția și caracteristicile nămolurilor;
cum au fost tratate nămolurile;
unde și de către cine sunt utilizate nămolurile.

În urma adoptării Regulamentului (UE) 2019/1010, de la 1 ianuarie 2022, țările UE trebuie să țină, suplimentar, un registru cu orice alte informații privind transpunerea și punerea în aplicare a directivei, pe care să îl furnizeze Comisiei Europene. De asemenea, acestea trebuie să prezinte informațiile înscrise în registrele respective astfel încât datele digitale să se refere la o anumită locație sau zonă geografică.

Țările UE au obligația să transmită Comisiei, la fiecare 3 ani, informații privind punerea în aplicare a acestei directive, sub forma unui raport sectorial care să acopere și celelalte directive relevante, pe baza chestionarului descris în Decizia 94/741/CE a Comisiei. Decizia (UE) 2018/853 impune ca aceste rapoarte sectoriale să fie întocmite pe baza unui chestionar sau a unei prezentări generale adoptate de către Comisie sub forma unui act de punere în aplicare. Raportul trebuie transmis Comisiei în termen de nouă luni de la încheierea perioadei de trei ani la care se referă.

Regulamentul (UE) 2019/1010, ale cărui modificări aduse directivei se aplică de la 1 ianuarie 2022, simplifică procesul de raportare. De asemenea, acesta urmărește să asigure creșterea transparenței țărilor UE în ceea ce privește informațiile pe care le furnizează, precum și posibilitatea publicului de a accesa informațiile cât mai rapid posibil. Registrele sus-menționate trebuie să fie disponibile și accesibile cu ușurință publicului pentru fiecare an calendaristic, în termen de opt luni de la sfârșitul anului calendaristic relevant, precum și să fie transmise Comisiei.

Comisia publică un raport periodic privind utilizarea nămolului în agricultura din UE, care reunește informațiile raportate de țări în mod individual pe această temă.

Se aplică de la 18 iunie 1986, iar țările UE au avut obligația de a o transpune în legislația națională până la 18 iunie 1989.

CONTEXT

TERMENI-CHEIE

Nămoluri de epurare: nămoluri provenite de la stațiile de epurare a deșeurilor menajere sau urbane, fose septice și stații similare de epurare a deșeurilor.

Nămoluri tratate: nămoluri tratate printr-un proces biologic, chimic sau termic, prin stocare pe termen lung sau prin orice alt procedeu corespunzător astfel încât să reducă în mod semnificativ puterea lor de fermentare (reducând și riscurile pentru sănătate).

DOCUMENTUL PRINCIPAL

Directiva 86/278/CEE a Consiliului din 12 iunie 1986 privind protecția mediului, în special a solului, atunci când se utilizează nămoluri de epurare în agricultură (JO L 181, 4.7.1986, pp. 6-12)

Modificările și corecturile succesive aduse Directivei 86/278/CEE au fost integrate în textul de bază. Această versiune consolidată are doar un caracter informativ.

DOCUMENTE CONEXE

Regulamentul (UE) 2019/1010 al Parlamentului European și al Consiliului din 5 iunie 2019 privind alinierea obligațiilor de raportare în domeniul legislației legate de mediu și de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 166/2006 și (UE) nr. 995/2010 ale Parlamentului European și ale Consiliului, a Directivelor 2002/49/CE, 2004/35/CE, 2007/2/CE, 2009/147/CE și 2010/63/UE ale Parlamentului European și ale Consiliului, a Regulamentelor (CE) nr. 338/97 și (CE) nr. 2173/2005 ale Consiliului și a Directivei 86/278/CEE a Consiliului (JO L 170, 25.6.2019, pp. 115-127)

Utilizarea nămolurilor de epurare în agricultură