Acţiunile în despăgubire pentru încălcarea normelor antitrust ale UE

În această carte albă, Comisia propune îmbunătăţirea drepturilor victimelor la despăgubiri în urma încălcării normelor antitrust ale Uniunii Europene (UE), prin abordarea obstacolelor de natură juridică şi procedurală existente, astfel încât părţile prejudiciate să beneficieze de despăgubirile care li se cuvin.

ACT

Cartea albă din 2 aprilie 2008, intitulată „Acţiuni în despăgubire pentru cazurile de încălcare a normelor CE antitrust” [COM(2008)165 final – Nepublicată în Jurnalul Oficial].

SINTEZĂ

După cum Curtea de Justiţie a precizat în mai multe rânduri, orice persoană care a fost prejudiciată de încălcarea articolelor 101 şi 102 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene (TFUE) („normele antitrust ale UE”) are dreptul să solicite despăgubiri pentru prejudiciul suferit. Scopul cărţii albe este de a identifica obstacolele existente în calea accesului persoanelor prejudiciate la despăgubiri în cazul încălcării normelor antitrust ale UE şi de a defini soluţiile politice la aceste probleme. Dreptul la despăgubiri pentru prejudiciul suferit se referă la toate tipurile de persoane prejudiciate prin încălcările normelor antitrust şi la toate sectoarele economiei, indiferent dacă acţiunile în despăgubiri se bazează sau nu pe o constatare prealabilă a unei încălcări de către o autoritate competentă.

Opţiunile de politică stabilite în cartea albă a Comisiei sunt menite să garanteze că cei care au suferit prejudicii dispun de mijloacele efective pentru a obţine despăgubirile care li se cuvin. În acelaşi timp, măsurile în acest sens trebuie să îşi aibă originea în cultura şi tradiţiile juridice europene.

Calitatea procesuală: cumpărători indirecţi şi acţiunile colective în despăgubire

Potrivit Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, orice persoană care a suferit un prejudiciu din cauza încălcării articolelor 101 şi 102 din TFUE are dreptul să solicite despăgubiri pentru prejudiciul suferit. Prin urmare, atât cumpărătorii direcţi, cât şi cei indirecţi ar trebui să aibă calitatea procesuală de a solicita despăgubiri. Totuşi, deseori, persoanele prejudiciate prin încălcări ale normelor antitrust nu solicită despăgubiri, deoarece pagubele sunt ocazionale şi de o valoare relativ mică. De aceea, cartea albă discută modul în care mecanismele reparatorii colective de natură civilă, unul dintre subiectele unei consultări mai ample a Comisiei, ar putea fi utilizate pentru a aborda situaţia specifică a acţiunilor colective în domeniul antitrust, în paralel cu garantarea unor măsuri adecvate de protecţie împotriva litigiilor abuzive.

Cartea albă propune ca mecanismele reparatorii colective de natură civilă să se bazeze pe acţiuni de reprezentare introduse de entităţi abilitate, cum ar fi asociaţiile consumatorilor, organismele de stat sau asociaţiile profesionale, precum şi pe acţiuni de grup care să reunească cererile individuale.

Accesul la probe şi divulgarea inter partes

Deseori, persoanele prejudiciate în domeniul antitrust nu au acces la probele necesare pentru a-şi dovedi cererea, în special valoarea pagubelor. Prin urmare, accesul la probele deţinute de pârâţi este esenţial pentru a diminua asimetria informaţională între partea prejudiciată şi pârâţi în cauzele antitrust. Totuşi, schimbul de probe inter partes ar trebui să fie dispus doar de instanţele naţionale şi în baza unor controale stricte, în special în ceea ce priveşte proporţionalitatea unui astfel de acces.

Înainte ca instanţa să dispună divulgarea anumitor probe, reclamantul trebuie să prezinte toate probele disponibile constituind temeiuri plauzibile pentru a se presupune că a suferit un prejudiciu în urma unei încălcări a normelor antitrust. De asemenea, acesta trebuie să poată demonstra în faţa instanţei că este în imposibilitatea de a aduce el însuşi probele solicitate. Trebuie specificate categorii precise de probe care ar urma să fie dezvăluite. Dezvăluirea acestora trebuie să fie pertinentă, necesară şi proporţională, ţinând seama de informaţiile confidenţiale şi de secretele de afaceri, precum şi de protecţia documentelor transmise Comisiei de către întreprinderi în cadrul măsurilor de clemenţă.

Forţa obligatorie a deciziilor adoptate de autorităţile naţionale din domeniul concurenţei (ANC)

Deciziile Comisiei de constatare a unei încălcări a articolelor 101 şi 102 din TFUE au forţă obligatorie pentru instanţele naţionale în acţiunile civile în despăgubiri. În prezent, dreptul UE nu prevede acelaşi efect pentru deciziile adoptate de autorităţile naţionale din domeniul concurenţei (ANC). Cartea albă propune instituirea unei forţe obligatorii similare celei inerente deciziilor Comisiei şi pentru deciziile ANC.

Cerinţa privind existenţa culpei

Cartea albă propune ca, atunci când este necesară dovedirea existenţei culpei într-o acţiune în despăgubiri, să se presupună că persoana care se face vinovată de încălcarea normelor a acţionat din culpă, în afara situaţiei în care poate demonstra că încălcarea a fost rezultatul unei erori cu adevărat scuzabile.

Daune

În conformitate cu jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, persoanele prejudiciate ar trebui să beneficieze de compensarea totală a valorii reale a prejudiciului suferit, constând din prejudiciul efectiv, pierderea de profit şi dreptul la dobândă.

Pentru a spori securitatea juridică, Comisia intenţionează să publice orientări fără caracter obligatoriu destinate instanţelor naţionale, pentru sarcina dificilă de cuantificare a daunelor în cazurile de încălcare a normelor antitrust.

Transferarea suprapreţurilor

În unele cazuri (determinate de condiţiile pieţei), clienţii direcţi ai persoanelor care au încălcat normele transferă parţial sau integral propriilor clienţi suprapreţurile ilegale. Cei care au încălcat normele ar trebui să aibă dreptul de a invoca transferul suprapreţurilor ca modalitate de apărare în faţa cererilor de despăgubire din partea clienţilor direcţi. Totuşi, sarcina probei pentru transfer ar trebui să revină celui care a încălcat normele.

Pe de altă parte, este destul de greu pentru clienţii indirecţi să dovedească că au suferit un prejudiciu în urma unui suprapreţ transferat lor. Cumpărătorii indirecţi ar trebui să se poată baza pe prezumţia relativă conform căreia suprapreţul le-a fost transferat în totalitate.

Termene de prescripţie

Pentru a asigura securitatea juridică, Comisia propune stabilirea unor reguli referitoare la data de la care începe să curgă termenul de prescripţie, pentru a nu afecta recuperarea daunelor. Perioada de prescriere nu ar trebui să înceapă să curgă decât după ce încălcarea a încetat. În cazul reclamanţilor care, în mod întemeiat, nu au avut cunoştinţă de faptul că s-a produs o încălcare a normelor, perioada de prescriere ar trebui să înceapă de îndată ce aceştia au cunoştinţă de acest fapt.

Pentru acţiunile în subsidiar, termenele de prescripţie nu ar trebui să expire atât timp cât procedurile publice sunt încă în desfăşurare.

Costurile acţiunilor în despăgubire

Costurile pot descuraja reclamanţii să intenteze acţiuni în despăgubire. De aceea, Comisia propune ca ţările UE să aibă în vedere normele naţionale în materie de repartizare a cheltuielilor, astfel încât acţiunile întemeiate să poată fi admise, fără a fi împiedicate de costuri.

Interacţiunea dintre programele de clemenţă şi acţiunile în despăgubire

Pentru a menţine atractivitatea programelor de clemenţă, ar trebui să se asigure protecţia declaraţiilor întreprinderilor împotriva divulgării în cadrul acţiunilor civile. Această protecţie ar trebui să se aplice tuturor declaraţiilor întreprinderilor prezentate de solicitanţii de clemenţă în legătură cu articolul 101 din TFUE, indiferent de decizia autorităţii din domeniul concurenţei

De asemenea, cartea albă propune o reflecţie cu privire la posibila limitare a răspunderii civile în cazul solicitanţilor de clemenţă cărora li s-a aprobat cererea de imunitate.

Ultima actualizare: 19.08.2011