Rezoluţia Consiliului European privind coordonarea politicilor economice

SINTEZĂ PRIVIND:

Rezoluția Consiliului European privind coordonarea politicilor economice în UEM

CARE ESTE ROLUL REZOLUȚIEI?

• Rezoluția demonstrează angajamentul formal al Consiliului European de a respecta dispozițiile Tratatului în ceea ce privește supravegherea și coordonarea politicilor economice.
• De asemenea, aceasta consolidează coordonarea în practică între țările Uniunii Europene (UE) care împart moneda unică (prin crearea unui Grup Euro informal, printre altele) și între aceste țări și cele care nu participă.

ASPECTE-CHEIE

• Țările din zona euro vor avea în comun o politică monetară unică şi un curs de schimb unic, în timp ce celelalte aspecte ale politicii economice vor rămâne de competenţa fiecărei țări a UE. În măsura în care evoluţia economică la nivel naţional influențează situaţia monetară din zona euro, va fi necesară o consolidare a supravegherii şi a coordonării politicilor economice ale țărilor din această zonă.
• Toate țările UE, inclusiv cele care nu fac parte din zona euro (Danemarca, Suedia și Regatul Unit (1)), trebuie să fie integrate în coordonarea politicilor economice, în virtutea participării lor la piaţa unică şi, eventual, la mecanismul cursului de schimb.
• Supravegherea şi coordonarea consolidată ar trebui să acopere următoarele domenii:
  • evoluţia macroeconomică din țările UE şi evoluţia cursului de schimb pentru moneda euro;
  • situaţiile şi politicile bugetare;
  • politicile structurale de pe piaţa muncii, a mărfurilor şi a serviciilor, precum şi tendinţele în materie de costuri şi preţuri.
• Această coordonare trebuie să se facă cu respectarea principiului subsidiarităţii.
• Pentru a asigura buna funcţionare a uniunii economice şi monetare (UEM), orientările generale pentru politicile economice ar trebui să ofere linii directoare mai concrete, adaptate la situaţia fiecărei țări a UE şi axate mai mult pe îmbunătăţirea potenţialului de creştere şi pe crearea de locuri de muncă.
• Țările UE ar trebui să se angajeze să facă un schimb complet şi rapid de informaţii privind evoluţia economică şi intenţiile politice care ar putea avea repercusiuni transfrontaliere, chiar şi atunci când nu există riscul deteriorării situaţiei bugetare. În ceea ce priveşte Consiliul, acesta ar trebui să fie mai înclinat să adreseze recomandări unei țări ale cărei politici economice nu sunt în acord cu orientările generale.
• Consiliul Afaceri Economice şi Financiare (Consiliul ECOFIN), care reuneşte miniştrii afacerilor economice şi financiare din țările UE, ocupă o poziţie determinantă în centrul procesului de coordonare şi luare a deciziilor în domeniul economic. De fiecare dată când sunt abordate chestiuni de interes comun, acestea sunt discutate de miniştrii respectivi. Totuşi, miniştrii țărilor UE care participă la zona euro se pot reuni într-un cadru informal pentru a discuta chestiuni ce ţin de responsabilităţile specifice comune legate de moneda unică (această configuraţie, denumită „Eurogrupul”, se reuneşte, de obicei, în ziua premergătoare reuniunii Consiliului ECOFIN).
• Consiliul trebuie să supravegheze evoluţia cursului de schimb al monedei euro, astfel că este important să aibă un schimb de opinii şi de informaţii cu Banca Centrală Europeană (BCE) . În situaţii excepţionale, acesta poate formula orientări generale privind politica cursului de schimb pentru alte monede naționale decât cele ale UE, cu respectarea independenţei Sistemului European al Băncilor Centrale (SEBC) şi a obiectivului principal al acestuia - stabilitatea preţurilor.
• Atât în cadrul relaţiilor bilaterale cu ţările din afara UE, cât şi în cadrul forurilor internaţionale sau al grupărilor statale informale, Consiliul adoptă poziţia UE în chestiunile de interes specific pentru UEM. La procesul de votare participă doar țările care fac parte din zona euro.
• Consiliul şi Banca Centrală Europeană reprezintă UE la nivel internaţional, în conformitate cu competenţele conferite de tratat. În ceea ce priveşte celelalte aspecte ale politicii economice, altele decât politica monetară şi politica cursului de schimb, țările UE continuă să îşi prezinte politicile în afara cadrului comunitar, cu respectarea intereselor UE.
• Reprezentarea în cadrul organizaţiilor internaţionale trebuie să ţină seama de regulile acestora: astfel, de exemplu, numai ţările pot fi membre ale Fondului Monetar Internaţional (FMI).
• Ţinând seama de competenţele conferite de tratat, astfel încât UE să înregistreze o evoluţie economică armonioasă, este necesară instituirea unui dialog permanent între Consiliu şi BCE, la care să participe şi Comisia Europeană şi care să respecte, sub toate aspectele, independenţa SEBC.
• Comitetul economic şi financiar va formula cadrul în care acest dialog va putea fi pregătit şi purtat la nivel de înalţi funcţionari.

ACTUL PRINCIPAL

Rezoluţia Consiliului European din 13 decembrie 1997 privind coordonarea politicilor economice în a treia etapă a uniunii economice şi monetare şi articolele 109 şi 109b din Tratatul CE (JO C 35, 2.2.1998, pp. 1–4)

Data ultimei actualizări: 21.02.2017

(1) Regatul Unit se retrage din Uniunea Europeană și, începând cu 1 februarie 2020, are statut de țară terță (țară din afara UE).