Acorduri privind transportul aerian între Uniunea Europeană și Statele Unite ale Americii

SINTEZĂ PRIVIND:

CARE ESTE ROLUL ACESTUI ACORD ȘI AL ACESTOR DECIZII?

Acordul prevede o deschidere totală a rutelor transatlantice pentru companiile aeriene din Uniunea Europeană (UE) și din Statele Unite ale Americii (SUA). Acesta a fost modificat printr-un protocol în 2010 (a se vedea acordul în a doua etapă).
De asemenea, acesta cuprinde un mecanism pentru dezvoltarea ulterioară a acordului cu privire la aspecte precum proprietatea și controlul asupra companiilor aeriene.
Decizia 2007/339/CE și Decizia (UE) 2020/1110 marchează respectiv semnarea de către Comunitatea Europeană și aprobarea de către UE a acordului.

ASPECTE-CHEIE

Accesul la piață: drepturile de trafic și chestiunile comerciale/operaționale

Acordul permite companiilor aeriene din UE:
- să opereze zboruri către SUA din orice aeroport din UE, indiferent de locul de rezidență a acestora pe teritoriul UE (conceptul de operator de transport comunitar);
- să opereze pe rute internaționale între UE și SUA (drepturile celei de a treia libertăți* și drepturile celei de a patra libertăți*) și pe rute din afara UE și SUA (drepturile celei de a cincea libertăți*), fără restricții privind numărul de zboruri sau tipul de aeronavă;
- să opereze nelimitat servicii de transport de mărfuri conform celei de a șaptea libertăți* (deși, pentru companiile aeriene din SUA, nu vor exista drepturi la servicii de transport exclusiv de mărfuri, conform celei de a șaptea libertăți, în plus față de cele acordate anterior de către opt state membre ale UE);
- să opereze zboruri limitate conform celei de a șaptea libertăți pentru servicii de transport de pasageri între SUA și orice punct din Spațiul aerian comun european* (SACE) deși companiilor aeriene din SUA nu li se acordă astfel de drepturi.
Acordul permite libera tarifare (deși operatorii de transport din SUA nu pot stabili prețuri pe rutele din interiorul UE) și cuprinde norme detaliate privind franciza și atribuirea unui nume de marcă pentru a le permite companiilor aeriene din UE să extindă prezența rețelei lor pe piața din SUA.
De asemenea, acesta permite partajarea nelimitată a codurilor (în cazul în care două sau mai multe companii aeriene pot partaja același zbor) și noi oportunități pentru companiile aeriene din UE de a furniza aeronave cu echipaj (în baza unui acord de închiriere cu echipaj) companiilor aeriene din SUA pe rute internaționale.

Accesul la piață: proprietatea și controlul

Companiile aeriene din SUA garantează:
- deținerea unui procent admisibil de către resortisanții UE, incluzând posibilitatea de a depăși 50 % din numărul total de acțiuni;
- examinarea rapidă și imparțială a tranzacțiilor care implică investiții din partea UE în companiile aeriene din SUA.
Companiile aeriene din UE garantează:
- dreptul de a limita investițiile SUA în companiile aeriene din UE la 25 % din acțiunile cu drept de vot (reflectând sistemul SUA);
- acceptarea de către SUA a oricărei companii aeriene din UE care este deținută sau controlată de cetățenii UE sau SACE.
Companiile aeriene din țările din afara UE garantează:
- acceptarea unilaterală de către SUA a proprietății și a controlului de către UE asupra oricărei companii aeriene din Spațiul Economic European, SACE și 18 țări africane.
Comitetul mixt instituit în temeiul acordului îndeplinește un rol în aspectele referitoare la proprietate și la control.

Cooperarea în materie de reglementare

Acordul consolidează, de asemenea, cooperarea între cele două părți în domeniile următoare.

Securitate: colaborarea în vederea adoptării unor practici și a unor standarde compatibile și a reducerii semnificative a divergențelor de reglementare legate de măsurile de securitate.
Siguranță: îmbunătățirea consultării și a cooperării în cazul unor preocupări legate de siguranță exprimate de oricare dintre părți.
Politica în domeniul concurenței: angajamentul de a coopera la punerea în aplicare a regimurilor de concurență în cadrul acordurilor care au un impact asupra pieței transatlantice și de a promova abordări normative compatibile în acorduri.
Subvențiile de stat: recunoașterea faptului că acestea pot afecta capacitatea companiilor aeriene de a concura în mod loial și echitabil și necesitatea încheierii unor înțelegeri care să permită exprimarea preocupărilor legate de subvenții.
Mediul: recunoașterea importanței protejării mediului și a intențiilor de a îmbunătăți cooperarea tehnică pentru reducerea emisiilor în sectorul transporturilor aeriene și de a îmbunătăți eficiența carburanților.

Acordul include și o foaie de parcurs clară stabilind o listă neexhaustivă a „elementelor de interes prioritar” pentru negocierea unui acord în a doua etapă.

Acordul în a doua etapă

Negocierile suplimentare lansate în 2008 între UE și SUA au dus la semnarea unui acord în a doua etapă în 2010. Acest protocol se bazează pe primul acord și cuprinde oportunități suplimentare privind investițiile și accesul la piață. De asemenea, acesta consolidează cadrul de cooperare în domenii de reglementare precum siguranța, securitatea, aspectele sociale și, în special, mediul, ambele părți convenind asupra unei declarații comune privind mediul.

Norvegia și Islanda au aderat la acord în 2011.

DATA INTRĂRII ÎN VIGOARE

Acordul a intrat în vigoare la 29 iunie 2020. Cu toate acestea, s-a aplicat provizoriu de la 30 martie 2008 (articolul 25 din Acordul privind transportul aerian). Protocolul de modificare a Acordului privind transportul aerian a intrat în vigoare la 5 mai 2022.

CONTEXT

Înainte de acordul din 2007, relațiile cu SUA în domeniul transportului aerian erau guvernate de acordurile bilaterale dintre statele membre și SUA. 16 state membre beneficiau deja de acorduri „cer deschis”. Totuși, această abordare fragmentată s-a dovedit a fi un obstacol, deoarece împiedica realizarea unei piețe unice veritabile.
În 2002, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a pronunțat hotărâri în cazurile care i-au fost înaintate de Comisia Europeană (C-466/98, C-467/98, C468/98, C-469/98, C-472/98, C-475/98 și C-476/98). Acestea au clarificat partajarea competențelor externe între UE și statele membre și au clarificat anumite aspecte referitoare la libertatea de stabilire.
Prin urmare, Comisia a primit o autorizație de negociere a unui acord aerian cu SUA, valabil pentru întreaga UE.
Pentru informații suplimentare, consultați:
- Libertățile aerului (Organizația Aviației Civile Internaționale).

TERMENI-CHEIE

Drepturile celei de a treia libertăți. În contextul serviciilor aeriene internaționale regulate, dreptul sau privilegiul acordat de o țară altei țări, de a debarca, pe teritoriul primei țări, trafic provenind din țara de origine a operatorului de transport.

Drepturile celei de a patra libertăți. În contextul serviciilor aeriene internaționale regulate, dreptul sau privilegiul acordat de o țară altei țări, de a îmbarca, pe teritoriul primei țări, trafic destinat țării de origine a operatorului de transport.

Drepturile celei de a cincea libertăți. În contextul serviciilor aeriene internaționale regulate, dreptul sau privilegiul acordat de o țară altei țări, de a debarca și de a îmbarca, pe teritoriul primei țări, trafic care provine dintr-o țară din afara UE sau care are ca destinație o astfel de țară.

Drepturile celei de a șaptea libertăți. În contextul serviciilor aeriene internaționale regulate, dreptul sau privilegiul acordat de o țară altei țări, de a transporta trafic între teritoriul țării care acordă acest drept și orice țară din afara UE. Aceasta nu impune ca serviciul să fie în corespondență cu vreun serviciu sau să fie o prelungire a vreunui serviciu care este destinat/care provine din țara de origine a operatorului de transport.

Spațiul aerian comun european. Include statele membre, Albania, Bosnia și Herțegovina, Islanda, Kosovo*, Muntenegru, Macedonia de Nord, Norvegia și Serbia.

DOCUMENTELE PRINCIPALE

Acord privind transportul aerian (JO L 134, 25.5.2007, pp. 4-41).

Modificările succesive aduse Acordului privind transportul aerian au fost integrate în textul de bază. Această versiune consolidată are doar un caracter informativ.

Decizia 2007/339/CE a Consiliului și a reprezentanților guvernelor statelor membre ale Uniunii Europene, reuniți în cadrul Consiliului, din 25 aprilie 2007 privind semnarea și aplicarea provizorie a Acordului privind transportul aerian dintre Comunitatea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de o parte, și Statele Unite ale Americii, pe de altă parte (JO L 134, 25.5.2007, pp. 1-3).

Decizia (UE) 2020/1110 a Consiliului din 23 ianuarie 2018 privind încheierea, în numele Uniunii Europene, a Acordului privind transportul aerian dintre Comunitatea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de o parte, și Statele Unite ale Americii, pe de altă parte (JO L 244, 29.7.2020, pp. 6-7).

DOCUMENTE CONEXE

Informații privind intrarea în vigoare a Protocolului de modificare a Acordului privind transportul aerian dintre Statele Unite ale Americii și Comunitatea Europeană și statele membre ale acesteia (JO L 126, 29.4.2022, p. 1).

Informare cu privire la intrarea în vigoare a Acordului privind transportul aerian dintre Comunitatea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de o parte, și Statele Unite ale Americii, pe de altă parte (JO L 261, 11.8.2020, p. 1).

Decizia 2011/708/UE a Consiliului și a reprezentanților guvernelor statelor membre ale Uniunii Europene, reuniți în cadrul Consiliului din 16 iunie 2011 privind semnarea în numele Uniunii și aplicarea provizorie a Acordului privind transportul aerian dintre Statele Unite ale Americii, ca primă parte, Uniunea Europeană și statele membre ale acesteia, ca a doua parte, Islanda, ca a treia parte, și Regatul Norvegiei, ca a patra parte; precum și privind semnarea în numele Uniunii și aplicarea provizorie a Acordului auxiliar dintre Uniunea Europeană și statele membre ale acesteia, ca primă parte, Islanda, ca a doua parte, și Regatul Norvegiei, ca a treia parte, referitor la aplicarea Acordului privind transportul aerian dintre Statele Unite ale Americii, ca primă parte, Uniunea Europeană și statele membre ale acesteia, ca a doua parte, Islanda, ca a treia parte, și Regatul Norvegiei, ca a patra parte (JO L 283, 29.10.2011, pp. 1-2).

Decizia 2010/465/UE a Consiliului și a reprezentanților guvernelor statelor membre ale Uniunii Europene, reuniți în cadrul Consiliului din 24 iunie 2010 privind semnarea și aplicarea cu titlu provizoriu a Protocolului de modificare a Acordului privind transportul aerian între Statele Unite ale Americii, pe de o parte, și Comunitatea Europeană și statele sale membre, pe de altă parte (JO L 223, 25.8.2010, pp. 1-2).

Protocol de modificare a Acordului privind transportul aerian între Statele Unite ale Americii și Comunitatea Europeană și statele membre ale acesteia, semnat la 25 și 30 aprilie 2007 (JO L 223, 25.8.2010, pp. 3-19).

* Această denumire nu aduce atingere pozițiilor privind statutul și este conformă cu RCSONU 1244/99 și cu Avizul CIJ privind Declarația de independență a Kosovo.

Data ultimei actualizări: 06.05.2022