Procedurile pentru înmatricularea autovehiculelor originare din alte state membre
Comisia oferă statelor membre şi cetăţenilor Uniunii Europene o prezentare generală a regulilor comunitare aplicabile în materie de înmatriculare a vehiculelor originare din alte state membre. Aceasta informează cetăţenii cu privire la diferitele mijloace care le sunt puse la dispoziţie pentru a-şi exercita drepturile.
ACT
Comunicarea Comisiei – Comunicare interpretativă privind procedurile pentru înmatricularea autovehiculelor originare din alte state membre [SEC(2007) 169 final – Jurnalul Oficial C 68 din 24.3.2007].
SINTEZĂ
Deşi cumpărarea sau transferarea vehiculelor într-un alt stat membru a devenit din ce în ce mai facilă, mulţi cetăţeni şi întreprinderi încă se tem de formalităţile administrative, de costurile suplimentare, precum şi de procedurile anevoioase. Cu toate acestea, cumpărarea unui vehicul într-un alt stat membru a devenit mai simplă datorită punerii în aplicare a:
Prezenta comunicare face parte din noul stimulent pentru schimburile comerciale de mărfuri în Uniunea Europeană (UE). Aceasta enumeră actele legislative referitoare la înmatricularea autovehiculelor originare din alte state membre şi la transferul înmatriculării între statele membre. Comunicarea îşi propune, de asemenea, să elaboreze un ghid explicativ şi să ajute autorităţile naţionale la aplicarea optimă a dreptului comunitar.
ÎNMATRICULAREA UNUI AUTOVEHICUL ÎN STATUL MEMBRU DE REŞEDINŢĂ
Înmatricularea este corolarul natural al exercitării puterilor legate de impozitare în domeniul vehiculelor. Orice persoană fizică trebuie să îşi înmatriculeze vehiculul în statul membru în care îşi are reşedinţa în mod normal, adică în locul care reprezintă centrul permanent al intereselor sale.
Omologarea caracteristicilor tehnice ale vehiculului ia forma fie a omologării CE de tip, fie a omologării naţionale.
Valabilă în toate statele membre, omologarea CE de tip este procedura prin care un stat membru certifică faptul că un tip de vehicul respectă standardele europene de siguranţă şi de protecţie a mediului. Sunt supuse acestei proceduri vehiculele omologate începând din 1996 pentru maşini, mai 2003 pentru motociclete şi 2005 pentru tractoare.
Odată ce posedă omologarea CE, producătorul automobilului emite un certificat de conformitate CE. Acest certificat indică faptul că vehiculul a fost construit conform tipului de vehicul omologat. El trebuie să însoţească fiecare vehicul nou care a făcut obiectul unei omologări CE de tip.
Vehiculele nesupuse omologării CE pot fi supuse unei omologări naţionale în statul membru de destinaţie, înainte de a putea fi înmatriculate. Această omologare naţională poate fi individuală (în special pentru vehiculele importate individual din ţări terţe) sau de tip (pentru o categorie de vehicule).
Procedurile de omologare naţională, de tip şi individuală, nu se încadrează în sfera de aplicare a dreptului comunitar. În schimb, procedurile de omologare naţională pentru autovehiculele care au obţinut deja o omologare naţională într-un alt stat membru şi pentru cele care au fost deja înmatriculate într-un alt stat membru, trebuie să se conformeze regulilor privind libera circulaţie a mărfurilor.
Este recomandabil ca autorităţile naţionale competente:
Caracteristicile tehnice ale unui vehicul omologat şi înmatriculat anterior într-un alt stat membru sunt evaluate în funcţie de regulile tehnice aflate în vigoare în statul membru de destinaţie, bazându-se pe regulile care erau în vigoare la momentul omologării în statul membru de provenienţă.
Verificarea tehnică are ca scop garantarea faptului că vehiculul este apt pentru circulaţia rutieră. Acest tip de control poate fi efectuat dacă se bazează pe criterii obiective, nediscriminatorii şi cunoscute în prealabil, dacă nu repetă verificările deja efectuate, precum şi dacă este uşor accesibil şi realizabil într-un termen rezonabil.
Prin înmatricularea autovehiculului, statul membru autorizează introducerea acestuia în circulaţia rutieră, ceea ce implică identificarea autovehiculului şi atribuirea unui număr de înmatriculare acestuia.
La prima înmatriculare, statul membru de destinaţie poate solicita datele persoanei interesate şi certificatul de conformitate CE al unui vehicul nou omologat CE, dacă acesta este originar dintr-un alt stat membru. În schimb, pentru un vehicul neomologat CE, poate solicita omologarea naţională de tip sau individuală, precum şi o dovadă a acoperirii prin asigurare. De asemenea, statele membre au dreptul de a verifica în momentul înmatriculării dacă TVA-ul a fost plătit corect.
Pentru vehiculele înmatriculate anterior într-un alt stat membru, ţara de recepţie poate solicita doar: certificatul de control tehnic, certificatul de conformitate CE sau naţional, certificatul de înmatriculare nearmonizat emis într-un alt stat membru – în original sau în copie – certificatul de înmatriculare armonizat, certificatul de asigurare, precum şi o dovadă a plăţii TVA.
TRANSFERAREA UNUI VEHICUL ÎNTR-UN ALT STAT
Ca regulă generală, un autovehicul nu poate fi condus pe drumurile publice fără a afişa un număr de înmatriculare. În plus, răspunderea civilă trebuie să fie acoperită prin asigurare şi se recomandă automobiliştilor să aibă asupra lor „cartea verde”.
Plăcuţa de înmatriculare echivalează cu un certificat de asigurare. Astfel, vehiculele echipate cu o plăcuţă de înmatriculare europeană pot circula liber în interiorul UE, fără niciun control la graniţă al certificatului de asigurare de răspundere civilă auto obligatorie.
Pentru a conduce un autovehicul în condiţii de legalitate în statul membru de destinaţie, vehiculul trebuie să afişeze o plăcuţă de înmatriculare profesională sau una de înmatriculare temporară.
Plăcuţa profesională permite detailiştilor de automobile să îşi conducă vehiculele temporar fără înmatriculare oficială. În general, statele membre furnizează un document care stabileşte legătura dintre acest tip de plăcuţă şi deţinător şi/sau îl obligă pe acesta din urmă să ţină un jurnal.
Sistemul de înmatriculare temporară permite conducerea unui vehicul pentru o perioadă scurtă, înainte de a obţine o înmatriculare definitivă. Un stat membru poate să împiedice circulaţia unui astfel de autovehicul în caz de nesiguranţă rutieră, furt sau invaliditate a certificatului.
Asigurarea trebuie să fie încheiată în locul de destinaţie.
SFERA DE APLICARE
Prezenta comunicare se aplică primei înmatriculări a vehiculelor, precum şi înmatriculării vehiculelor înmatriculate anterior într-un alt stat membru, indiferent de caracterul acestora, nou sau uzat.
Un vehicul este „înmatriculat în prealabil într-un alt stat membru” dacă a obţinut autorizaţia administrativă de punere în circulaţia rutieră, care implică identificarea acestuia şi atribuirea unui număr de înmatriculare.
REMEDIUL
Orice decizie a autorităţilor de a refuza omologarea de tip sau înmatricularea trebuie să fie adusă la cunoştinţa proprietarului vehiculului, indicându-i acestuia remediile posibile, precum şi termenele limită de care dispune.
Cetăţenii şi întreprinderile pot, de asemenea, să caute o soluţie la problemele legate de omologare sau de înmatriculare prin reţeaua SOLVIT sau depunând o reclamaţie la Comisie. Aceasta din urmă poate iniţia apoi o procedură privind încălcarea dreptului comunitar.
ACTE CONEXE
Comunicarea Comisiei din 14 februarie 2007 intitulată „Piaţa internă de mărfuri: o piatră de temelie a competitivităţii europene” [COM(2007) 35 final - Nepublicată în Jurnalul Oficial].
Ultima actualizare: 09.05.2008