Securitate maritimă: accelerarea introducerii petrolierelor cu cocă dublă

Acest regulament accelerează înlocuirea petrolierelor cu cocă simplă cu cele cu cocă dublă sau proiectarea de petroliere echivalente pentru reducerea riscului de poluare accidentală cu hidrocarburi în apele europene.

ACT

Regulamentul (CE) nr. 417/2002 al Parlamentului European şi al Consiliului din 18 februarie 2002 privind accelerarea introducerii cerinţelor referitoare la coca dublă sau a unor standarde de proiectare echivalente pentru petrolierele cu cocă simplă şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 2978/94 al Consiliului [A se vedea actul/actele de modificare].

SINTEZĂ

Cele mai multe petroliere actuale sunt proiectate cu „cocă simplă”. La navele de acest tip, petrolul din rezervoare este separat de apa de mare numai printr-un fund şi o placă laterală. În cazul deteriorării acestei plăci ca urmare a unei coliziuni sau a unei eşuări, există riscul de a se vărsa în mare conţinutul rezervoarelor, ceea ce cauzează o poluare gravă. O modalitate eficace de a evita acest risc este de a prevedea, în jurul rezervoarelor, o a doua placă internă, la o distanţă suficientă faţă de prima placă. Acest model, cunoscut drept „cocă dublă”, protejează rezervoarele împotriva deteriorării, reducând astfel riscul de poluare.

După accidentul navei Exxon Valdez din 1989, Statele Unite (SUA), nemulţumite de ineficacitatea standardelor internaţionale privind prevenirea poluării cauzate de nave, a adoptat în 1990 un Act privind poluarea cu hidrocarburi (Oil Pollution Act – OPA 90). Acest act a impus în mod unilateral cerinţele privind coca dublă atât la petrolierele noi, cât şi la cele existente. Ca urmare a acestei măsuri unilaterale din partea americanilor, Organizaţia Maritimă Internaţională (OMI) (EN) s-a văzut nevoită să ia poziţie şi a instituit în 1992 standardele privind coca dublă în cadrul Convenţiei internaţionale pentru prevenirea poluării cauzate de nave (MARPOL) (EN). Această convenţie impune, pentru toate petrolierele cu o capacitate brută de încărcare de cel puţin 600 de tone livrate începând din iulie 1996, construcţia cu cocă dublă sau conform unor cerinţe de proiectare echivalente. Prin urmare, după această dată nu s-au mai construit petroliere de această capacitate cu cocă simplă. Pentru petrolierele cu cocă simplă şi cu o capacitate de încărcare brută de cel puţin 20 000 de tone livrate înainte de 6 iulie 1996, convenţia impune alinierea la standardele privind coca dublă cel târziu în momentul în care acestea împlinesc 25 sau 30 de ani, în funcţie de prezenţa sau absenţa din construcţia acestora a rezervoarelor cu balast separat.

Ţinând cont de dificultatea transformării unui petrolier cu cocă simplă într-unul cu cocă dublă şi de faptul că limitele de vârstă specificate se apropie de finalul duratei de viaţă comercială a unei nave, atât sistemul american, cât şi Convenţia MARPOL au drept rezultat eliminarea treptată a petrolierelor cu cocă simplă. Cu toate acestea, din cauza diferenţelor dintre sistemul american şi cel internaţional, după anul 2005, petrolierele cu cocă simplă interzise în apele SUA din cauza vârstei lor vor începe să fie exploatate în alte părţi ale lumii, inclusiv în Uniunea Europeană (UE), sporind riscul de poluare în zonele respective.

Comisia este preocupată de situaţia descrisă mai sus, cifrele indicând un număr mai mare de accidente în cazul navelor mai vechi. De aceea, Comisia consideră necesară o reacţie adecvată din partea UE, cu aplicare înainte de 2005, acest termen-limită fiind important pentru că el reprezintă data de la care petrolierele cu cocă simplă interzise în apele SUA vor începe a fi utilizate în apele europene.

Scopul acestui regulament al UE este deci reducerea riscului de poluare accidentală cu petrol a apelor europene prin accelerarea introducerii navelor cu cocă dublă. Regulamentul vizează toate petrolierele cu o capacitate brută de încărcare de cel puţin 5 000 de tone care intră sau ies dintr-un port sau un terminal marin aflat sub jurisdicţia unei ţări a UE, indiferent de pavilionul acestora sau de arborarea pavilionului unei ţări a UE. De asemenea, acest regulament vizează şi petrolierele cu o capacitate brută de încărcare de cel puţin 600 de tone pentru transportul de ţiţei greu.

Petrolierele cu cocă simplă nu au dreptul de a fi utilizate sub pavilionul unei ţări a UE şi nici nu au permisiunea de intrare în porturile sau terminalele marine aflate sub jurisdicţia unei ţări a UE după anii menţionaţi mai jos, calculaţi în funcţie de data livrării navei:

• Pentru petrolierele din categoria 1:
• Pentru petrolierele din categoriile 2 şi 3:

Sistemul de evaluare a stării tehnice (Condition Assessment Scheme – CAS) se va aplica tuturor tipurilor de petroliere din categoriile 2 şi 3 care au împlinit 15 ani până în 2005. CAS este un sistem complementar de verificări amănunţite concepute anume pentru detectarea punctelor slabe din structura petrolierelor cu cocă simplă.

Ultima actualizare: 29.08.2011