Această directivă armonizează modul în care țările UE reglementează accesul la rețelele de comunicații electronice și la infrastructura asociată, precum și interconectarea acestora. Directiva instituie un cadru de reglementare pentru relațiile dintre furnizorii de rețele și servicii care să stimuleze o concurență durabilă și interoperabilitatea serviciilor de comunicații electronice.

Directiva 2002/19/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 martie 2002 privind accesul la rețelele de comunicații electronice și la infrastructura asociată, precum și interconectarea acestora (Directiva privind accesul).

Directiva se aplică tuturor formelor de rețele de comunicații publice utilizate pentru servicii de comunicații electronice disponibile pentru public. Între acestea se numără rețelele de telecomunicații fixe și mobile, rețelele utilizate pentru radiodifuziunea terestră, rețelele de televiziune prin cablu și rețelele de satelit și de internet utilizate pentru transmisia vocală, pentru fax, date și imagini.

Țările UE trebuie să se asigure că nu există restricții care să împiedice întreprinderile din aceeași țară a UE sau din țări diferite ale UE să negocieze între ele acorduri privind accesul și/sau interconectarea, în conformitate cu normele referitoare la concurență cuprinse în tratat.

Principiul general prevede că, pe piețele pe care încă mai există diferențe majore în ceea ce privește puterea de negociere între întreprinderi, este necesar să se stabilească un cadru bazat pe principiile pieței interne și pe normele privind concurența, care să funcționeze ca instrument de reglementare a pieței.

Prin adoptarea unei abordări neutre din punct de vedere tehnologic, obiectivele sunt următoarele:

Directiva stabilește o normă fundamentală în baza căreia operatorii rețelelor publice de comunicații au dreptul și, la cererea altor întreprinderi autorizate în acest sens, obligația de a negocia interconectarea reciprocă în vederea asigurării interoperabilității serviciilor pe întreg teritoriul Uniunii Europene.

Autoritățile naționale de reglementare (ANR) au responsabilitatea de a efectua analize de piață periodice pentru a determina dacă unul sau mai mulți operatori au o putere semnificativă pe piața în cauză. Dacă, în urma unei analize de piață, se constată că un operator are o putere semnificativă pe o anumită piață, ANR îi vor impune operatorului respectiv una sau mai multe dintre următoarele obligații, în funcție de situație:

În cazul în care disfuncționalitățile pieței persistă în ciuda îndeplinirii acestor obligații, ANR pot, în ultimă instanță, să impună unei întreprinderi integrate vertical să își plaseze activitățile cu privire la furnizarea cu ridicata a produselor și a serviciilor de acces într-o entitate comercială independentă.

Această entitate independentă trebuie să furnizeze produse și servicii de acces tuturor întreprinderilor, inclusiv altor entități comerciale din cadrul societății-mamă, respectând aceleași limite de timpși condiții,și sistemeși procese inclusiv cele referitoare la nivelurile de preț și servicii, și prin intermediul acelorași sistemeși procese .

REFERINȚE

Act	Intrarea în vigoare	Termen de transpunere în legislația statelor membre	Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
Directiva 2002/19/CE	24.4.2002	24.7.2003	JO L 108, 24.4.2002, pp. 7-20

Act(e) de modificare	Intrarea în vigoare	Termen de transpunere în legislația statelor membre	Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
Directiva 2009/140/CE	19.12.2009	25.5.2011	JO L 337, 18.12.2009, pp. 37-69

MODIFICAREA ANEXELOR

Anexa II - Lista minimă a elementelor care trebuie incluse într-o ofertă de referință pentru accesul în masă la infrastructura de rețea, inclusiv accesul partajat sau degrupat complet la bucla locală la un post fix, care trebuie publicată de către operatorii notificați cu o putere semnificativă pe piață (SMP)

Directiva 2009/140/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 noiembrie 2009 de modificare a Directivelor 2002/21/CE privind un cadru de reglementare comun pentru rețelele și serviciile de comunicații electronice, 2002/19/CE privind accesul la rețelele de comunicații electronice și la infrastructura asociată, precum și interconectarea acestora și 2002/20/CE privind autorizarea rețelelor și serviciilor de comunicații electronice (JO L 337, 18.12.2009, pp. 37-69).

Rectificare la Directiva 2009/140/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 noiembrie 2009 de modificare a Directivelor 2002/21/CE privind un cadru de reglementare comun pentru rețelele și serviciile de comunicații electronice, 2002/19/CE privind accesul la rețelele de comunicații electronice și la infrastructura asociată, precum și interconectarea acestora și 2002/20/CE privind autorizarea rețelelor și serviciilor de comunicații electronice(JO L 241, 10.9.2013, pp. 8-9).

Orientările Comisiei privind analiza pieței și evaluarea puterii semnificative pe piață conform cadrului de reglementare comunitar pentru rețelele și serviciile de comunicații electronice (JO C 165, 11.7.2002, pp. 6-31)

În conformitate cu cadrul de reglementare privind serviciile de comunicații, aceste orientări stabilesc principiile pe care trebuie să se bazeze analiza de piață a autorităților naționale de reglementare pentru a garanta o concurență eficace.

Propunere de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a unor măsuri privind piața unică europeană a comunicațiilor electronice și de realizare a unui continent conectat și de modificare a Directivelor 2002/20/CE, 2002/21/CE și 2002/22/CE și a Regulamentelor (CE) nr. 1211/2009 și (UE) nr. 531/2012 [COM(2013) 627 final, 11.9.2013 - nepublicată în Jurnalul Oficial]