Răspunderea civilă pentru daunele provocate de poluarea cu hidrocarburi: Convenția hidrocarburi utilizate pentru propulsia navei
SINTEZĂ PRIVIND:
Convenția internațională privind răspunderea civilă pentru daunele provocate de hidrocarburi utilizate pentru propulsia navei, 2001 (Convenția hidrocarburi utilizate pentru propulsia navei)
Decizia 2002/762/CE de autorizare a statelor membre să semneze, să ratifice sau să adere la Convenția internațională privind răspunderea civilă pentru daunele provocate de poluarea cu hidrocarburi utilizate pentru propulsia navei
CARE ESTE ROLUL ACESTEI CONVENȚII ȘI AL ACESTEI DECIZII?
Convenția hidrocarburi pentru propulsia navei a fost adoptată sub auspiciile Organizației Maritime Internaționale (OMI) pentru a asigura compensații adecvate, prompte și eficiente pentru persoanele care au suferit prejudicii din cauza deversărilor de hidrocarburi transportate sub formă de combustibil în buncărele navelor.
Decizia autorizează țările UE să semneze, să ratifice sau să adere la Convenția internațională din 2001 privind răspunderea civilă pentru daunele provocate de poluarea cu hidrocarburi utilizate pentru propulsia navei (Convenția hidrocarburi pentru propulsia navei).
ASPECTE-CHEIE
Compatibilitatea cu normele UE
- Articolele 9 și 10 din Convenția hidrocarburi pentru propulsia navei au efecte asupra normelor prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 44/2001 al Consiliului [în prezent Regulamentul (UE) nr. 1215/2012] privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială.
- Convenția nu stipulează ca o organizație internațională, precum UE, să semneze, să ratifice sau să adere la aceasta.
- Prin urmare, țările UE, cu autorizarea UE, trebuie să semneze, să ratifice sau să adere la convenție în interesul UE. În acest context, țările UE trebuie să facă și o declarație prin care își asumă obligația să aplice Regulamentul (CE) nr. 1215/2012 în relațiile lor reciproce.
Domeniul de aplicare
Convenția se aplică pentru:
- daunele provocate de poluare în teritoriu, pe marea teritorială și în zona economică exclusivă sau echivalentă din orice țară care este parte la convenție;
- măsurile luate pentru prevenirea sau minimizarea unor astfel de daune.
Convenția nu se aplică navelor de război, navelor auxiliare sau altor nave deținute de către o țară. Cu toate acestea, orice țară care face parte din convenție poate decide să o aplice acestor nave.
Răspunderea armatorului
În momentul unui incident, armatorul este responsabil de toate daunele provocate de poluarea cu hidrocarburile utilizate pentru propulsia navei. Cu toate acestea, armatorul va fi exonerat de răspundere dacă poate să dovedească faptul că:
- prejudiciul a fost cauzat de un act de război, ostilități, insurecție sau de un fenomen natural cu caracter excepțional, inevitabil și căruia nu i se poate opune rezistență; sau
- prejudiciul a fost cauzat de o acțiune sau de o omisiune comisă de o terță parte cu intenția de a provoca prejudicii; sau
- prejudiciul a fost cauzat în întregime de neglijența oricărui guvern sau a oricărei alte autorități responsabile.
Asigurarea obligatorie sau garanția financiară
- Proprietarii de nave cu un tonaj brut mai mare de 1 000 de tone și care sunt înregistrate într-o țară care face parte din convenție trebuie să mențină o asigurare sau o altă garanție financiară, precum garanția unei bănci sau a unei instituții financiare similare, pentru a-și acoperi pierderea din cauza daunelor provocate de poluare.
- Autoritatea competentă a unei țări eliberează pentru fiecare navă un certificat care atestă că este în vigoare asigurarea sau altă garanție financiară, iar acesta trebuie să fie păstrat la bordul navei. De asemenea, o copie a certificatului trebuie să fie depusă la autoritatea care păstrează registrul de înmatriculare a navei.
Jurisdicția și executarea hotărârilor
- Acțiunea judiciară pentru compensația solicitată de la armator, asigurător sau altă persoană care asigură garanția trebuie introdusă în țara sau în țările în care au fost provocate daunele din cauza poluării.
- Convenția definește condițiile în care o hotărâre pronunțată de o instanță dintr-o țară care este parte la convenție poate fi recunoscută sau executată în altă țară.
Termene
- Drepturile la compensație în temeiul acestei convenții vor expira dacă nu se introduce nicio acțiune în termen de trei ani de la data la care s-a produs prejudiciul.
- Nu se poate introduce nicio acțiune după mai mult de șase ani de la data incidentului care a provocat prejudiciul.
DATA INTRĂRII ÎN VIGOARE
Convenția a intrat în vigoare la 21 noiembrie 2008. Începând din 2015, toate țările UE au ratificat/aderat la convenție în conformitate cu Decizia 2002/762/CE.
CONTEXT
Pentru informații suplimentare, consultați:
DOCUMENTELE PRINCIPALE
Convenția internațională din 2001 privind răspunderea civilă pentru prejudicii provocate de poluarea cu hidrocarburi utilizate pentru propulsia navei (Convenția hidrocarburi utilizate pentru propulsia navei) (JO L 256, 25.9.2002, pp. 9-16)
Decizia 2002/762/CE a Consiliului din 19 septembrie 2002 de autorizare a statelor membre, în interesul Comunității Europene, să semneze, să ratifice sau să adere la Convenția internațională din 2001 privind răspunderea civilă pentru daunele provocate de poluarea cu hidrocarburi utilizate pentru propulsia navei (Convenția hidrocarburi utilizate pentru propulsia navei) (JO L 256, 25.9.2002, pp. 7-8)
DOCUMENTE CONEXE
Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 decembrie 2012 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială (JO L 351, 20.12.2012, pp. 1-32)
Modificările succesive aduse Regulamentului (UE) nr. 1215/2012 au fost integrate în textul de bază. Această versiune consolidată are doar un caracter informativ.
Data ultimei actualizări: 10.07.2020