Asigurarea creditului la export

SINTEZĂ PRIVIND:

Directiva 98/29/CE – asigurarea creditului la export pentru operațiunile care beneficiază de acoperire pe termen mediu și lung

CARE ESTE ROLUL ACESTEI DIRECTIVE?

Directiva armonizează diferite sisteme naționale de asigurare a creditului la export* pentru a garanta că nu există denaturări ale concurenței între întreprinderile din Uniunea Europeană (UE).
Actul stabilește principii comune pentru garanție, primă, politicile de acoperire la nivel de țară și procedura de notificare.

ASPECTE-CHEIE

Actul legislativ se aplică în cazul acoperirii sub formă de asigurare la exportul de bunuri și servicii. Toate instituțiile care acordă direct sau indirect acoperirea trebuie să respecte prevederile directivei.
Riscurile acoperite pot fi comerciale, politice, de fabricație sau de credit.
Asigurătorii își asumă răspunderea pentru pagubele datorate direct sau indirect diferitor cauze, cum ar fi insolvabilitatea unui debitor sau evoluțiile politice ori economice.
Asigurătorii își pot declina răspunderea pentru orice pagubă datorată unor factori precum:
- comportamente sau omiteri ale titularului poliței; sau
- neexecutarea din partea subcontractorilor a obligațiilor care le revin.
Indemnizațiile se plătesc fără întârziere sau cel târziu în luna imediat următoare expirării termenului în care se așteaptă plata indemnizației*.
Primele trebuie:
- să corespundă riscului de țară, suveran, public și/sau privat acoperit;
- să reflecte în mod corespunzător domeniul de aplicare și calitatea garanției acordate;
- să poată acoperi costurile și pierderile de administrare pe termen lung.
Politica de acoperire la nivel de țară trebuie să reflecte o evaluare a riscurilor implicate, în special în ceea ce privește cumulul de riscuri la nivelul țării respective și/sau valoarea noilor contracte care urmează să fie garantate.
Procedurile de notificare menite să asigure transparența în cadrul sistemului vizează:
- notificarea anuală pentru informare;
- notificarea pentru decizie;
- notificarea ex ante și notificarea ex post pentru informare.
Actul legislativ nu se aplică garanțiilor:
- de ofertă;
- de restituire a unui acont;
- de bună executare și de reținere a garanției*;
- riscurilor legate de echipamentele și materialele de lucrări publice folosite pe plan local.

DE CÂND SE APLICĂ DIRECTIVA?

Directiva se aplică de la 8 iunie 1998. Țările UE au avut obligația de a o transpune în legislația națională până la 1 aprilie 1999.

* TERMENI-CHEIE

Sisteme naționale de asigurare a creditului la export: acestea protejează un exportator de produse și servicii împotriva riscului de neplată din partea unui client străin. Acordându-i exportatorului o asigurare condiționată a efectuării plății în cazul în care cumpărătorul străin este incapabil să efectueze plata, exportatorul își reduce riscurile de plată asociate tranzacțiilor efectuate în străinătate.

Termenul în care se așteaptă: durata stabilită pentru ca riscul acoperit să se realizeze.

Garanții de bună executare și de reținere a garanției: garanții care protejează un client după finalizarea unei lucrări sau a unui proiect. Acestea garantează că contractantul va efectua eventualele lucrări necesare pentru remedierea defectelor descoperite imediat după finalizarea contractului, chiar dacă respectivul contractant a fost plătit integral.

ACTUL PRINCIPAL

Directiva 98/29/CE a Consiliului din 7 mai 1998 privind armonizarea principalelor dispoziții aplicabile asigurării creditului la export pentru operațiunile care beneficiază de acoperire pe termen mediu și lung (JO L 148, 19.5.1998, pp. 22-32)

Modificările succesive aduse Directivei 98/29/CE au fost integrate în textul de bază. Această versiune consolidată are doar un caracter informativ.

ACTE CONEXE

Decizia 2006/789/CE a Consiliului din 13 noiembrie 2006 privind procedurile de consultare și de informare în domeniile asigurării creditului, al garanțiilor și al creditelor financiare (versiune codificată) (JO L 319, 18.11.2006, pp. 37-45)

Data ultimei actualizări: 30.01.2017