Protejarea investitorilor când o întreprindere de investiții falimentează

SINTEZĂ PRIVIND:

Directiva 97/9/CE privind sistemele de compensare pentru investitori

CARE ESTE OBIECTIVUL DIRECTIVEI?

Directiva vizează protejarea investitorilor în urma falimentului unei întreprinderi de investiții.

ASPECTE-CHEIE

• Directiva obligă țările Uniunii Europene (UE) să înființeze unul sau mai multe sisteme de compensare pentru investitori*. Toate întreprinderile de investiții care furnizează servicii de investiții trebuie să aparțină unui astfel de sistem (instituțiile de credit pot fi exonerate dacă deja aparțin unui sistem care garantează o protecție cel puțin echivalentă cu cea oferită de un program de compensare și dacă îndeplinesc anumite condiții specifice).
• Sistemul de compensare funcționează în cazul în care:
  • autoritățile competente au constatat că, după părerea lor, o întreprindere de investiții pare, pentru moment, să fie în incapacitatea de a-și îndeplini obligațiile rezultate în urma creanțelor investitorilor și nu are perspective apropiate de a și le putea îndeplini sau
  • o autoritate judiciară a dat o hotărâre care are ca efect suspendarea capacității investitorilor de a-și recupera creanțele de la o întreprindere de investiții.
• Acoperirea trebuie să fie asigurată pentru creanțele rezultate din incapacitatea unei întreprinderi de investiții:
  • de a rambursa investitorilor fondurile care le sunt datorate sau care le aparțin și pe care le deține în numele acestora în legătură cu activitatea de investiții sau
  • de a restitui investitorilor orice instrument care le aparține și pe care îl deține, administrează sau gestionează în numele acestora în legătură cu activitatea de investiții.
• În cazul în care o întreprindere de investiții este și instituție de credit, țara UE de origine decide care directivă trebuie să se aplice creanțelor referitoare la fonduri: directiva menționată mai sus sau cea care reglementează schemele de garantare a depozitelor. Nicio creanță referitoare la o sumă unică nu este eligibilă pentru compensare în temeiul ambelor directive.
• Directiva stabilește un nivel european minim de compensare per investitor de 20 000 EUR, autorizând totodată țările UE să ofere un nivel de compensare mai ridicat, dacă doresc să facă acest lucru. Cu toate acestea, anumite categorii de investitori pot fi excluse de către țările UE de la acoperirea programului sau li se poate permite un nivel de acoperire mai scăzut. Mecanismele pentru organizarea și finanțarea sistemelor sunt lăsate la discreția țărilor UE.
• Există proceduri care trebuie urmate în cazul în care o întreprindere de investiții nu își îndeplinește obligațiile care îi revin ca membru al unui sistem (sancțiunile ajungând până la excludere).
• Sucursalele întreprinderilor de investiții se pot alătura sistemelor de compensare din țările gazdă dacă doresc acest lucru.
• Acoperirea se aplică creanței totale a investitorului, indiferent de numărul de conturi, de valută și de locația în UE. În cazul activităților de investiții comune, creanțele sunt împărțite egal între investitori.
• Sistemul de compensare poate stabili o perioadă în care investitorii trebuie să își depună solicitările de compensare. Faptul că această perioadă a expirat nu poate, cu toate acestea, să fie invocată de către sistem pentru a refuza acoperirea unui investitor. Creanța unui investitor trebuie să fie onorată în maximum trei luni de la stabilirea eligibilității și a valorii creanței.
• Sunt stabilite obligații cu privire la informațiile care trebuie să fie furnizate investitorilor.
• Comisia Europeană a adoptat o propunere de modificare a directivei în iulie 2010. Aceasta a ținut seama de evoluțiile înregistrate de la intrarea în vigoare a directivei și de la începutul crizei financiare în 2008. Modificarea propusă a fost informată, de asemenea, de o evaluare desfășurată în 2009. Propunerea:
  • ar fi ridicat limita de compensare la 50 000 EUR;
  • ar fi scurtat întârzierile de plată a compensațiilor;
  • ar fi necesitat prefinanțarea sistemelor cu o sumă minimă comună și ar fi extins acoperirea acestora la entități terțe specifice.
• Propunerea a fost retrasă în martie 2015 ca urmare a progreselor insuficiente ale negocierilor dintre colegiuitori (Parlamentul European și Consiliul Uniunii Europene).

DE CÂND SE APLICĂ DIRECTIVA?

Directiva se aplică de la 26 martie 1997. Țările UE au avut obligația de a o transpune în legislația națională până la 26 septembrie 1998.

CONTEXT

Pentru informații suplimentare, consultați:

• Serviciile de investiții și piețele reglementate (MiFID I și MiFID II) pe site-ul web al Comisiei Europene.

* TERMENI-CHEIE

ACTUL PRINCIPAL

Directiva 97/9/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 3 martie 1997 privind sistemele de compensare pentru investitori (JO L 84, 26.3.1997, pp. 22-31)

Data ultimei actualizări: 06.10.2016