Libera circulație a lucrătorilor
SINTEZĂ PRIVIND:
Regulamentul (UE) nr. 492/2011 privind dreptul lucrătorilor din UE de a circula în UE
CARE ESTE ROLUL ACESTUI REGULAMENT?
- Regulamentul actualizează (și codifică) un act legislativ anterior privind dreptul cetățenilor Uniunii Europene de a circula liber și de a lucra într-o altă țară din UE.
- De asemenea, regulamentul este menit să garanteze respectarea în practică a articolului 45 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE).
ASPECTE-CHEIE
- Libera circulație a lucrătorilor este în avantajul persoanelor care aleg să muncească în altă parte în UE și în al societăților care le primesc. Aceasta le permite primelor să își exercite dreptul la liberă circulație și să își îmbunătățească situația personală și profesională, iar celor din urmă să ocupe locurile de muncă vacante și să găsească soluții pentru deficitele în materie de competențe.
- Așa cum o persoană care trăiește într-o țară a UE are dreptul de acces la o activitate lucrativă într-o altă țară, tot astfel și angajatorii pot difuza locurile de muncă vacante și pot încheia contracte cu potențiali angajați din întreaga UE.
- Actul legislativ codifică și înlocuiește Regulamentul (CEE) nr. 1612/68, care a fost modificat substanțial de mai multe ori. Actul asigură o bună funcționare a sistemului, interzicând orice formă de discriminare a lucrătorilor din UE pe criterii de naționalitate.
- În special, acesta interzice:
- procedurile separate de recrutare pentru străini; și
- limitele în ceea ce privește difuzarea ofertelor de muncă sau impunerea unor condiții specifice, precum înregistrarea la oficiile de ocupare a forței de muncă în cazul persoanelor provenite dintr-o altă țară UE.
- În mod similar, este ilegală discriminarea între lucrătorii naționali și cei proveniți din alte state ale UE în ceea ce privește condițiile de încadrare în muncă și de muncă referitoare la:
- accesul la locuri de muncă, inclusiv asistența oferită de oficiile de ocupare a forței de muncă persoanelor dornice de angajare;
- condițiile de muncă, inclusiv remunerarea, concedierea, reintegrarea profesională sau reangajarea;
- accesul la formare, inclusiv în școli profesionale și centre de recalificare.
- Același principiu al accesului la sistemul național de învățământ general, la cursurile de ucenici și de formare profesională se aplică în cazul copiilor unei persoane care este sau a fost încadrată în muncă într-o altă țară a UE.
- Actul legislativ se referă la anumite drepturi sociale. Un lucrător care lucrează într-o altă țară a UE are dreptul la aceleași avantaje sociale și fiscale ca și cetățenii țării UE gazdă. De asemenea, acesta are dreptul la beneficii în ceea ce privește locuințele în aceleași condiții ca și lucrătorii naționali și se poate înscrie pe lista cererilor de locuință, în cazul în care există o astfel de listă, în regiunea în care lucrează.
- De asemenea, actul legislativ vizează egalitatea de tratament în ceea ce privește afilierea la organizații sindicale și exercitarea drepturilor sindicale, cum ar fi dreptul de vot și accesul la posturile administrative sau de conducere ale unei organizații sindicale.
- Pentru un loc de muncă poate fi necesar un anumit nivel de cunoaștere a limbii, dar orice cerință referitoare la limbă trebuie să fie rezonabilă și necesară pentru locul de muncă în cauză.
- Actul legislativ înființează un comitet consultativ compus din câte șase membri din fiecare țară a UE: doi reprezentând guvernul, doi reprezentând sindicatele și doi reprezentând asociațiile patronale. Acest comitet oferă asistență Comisiei Europene în ceea ce privește libera circulație a lucrătorilor. Autoritatea Europeană a Muncii, instituită prin Regulamentul (UE) 2019/1149, participă la reuniunile comitetului în calitate de observator, furnizând informații tehnice și expertiză.
O singură excepție
Singura excepție de la principiul nediscriminării vizează accesul la posturi care implică exercitarea autorității publice și sarcinile menite să protejeze interesele generale ale statului. Țările UE pot rezerva asemenea posturi pentru propriii cetățeni.
Regulamentul EURES
DE CÂND SE APLICĂ REGULAMENTUL?
Se aplică de la 16 iunie 2011. Regulamentul (UE) nr. 492/2011 a codificat și a înlocuit Regulamentul (CEE) nr. 1612/68 și modificările ulterioare ale acestuia.
CONTEXT
Pentru informații suplimentare, consultați:
DOCUMENTUL PRINCIPAL
Regulamentul (UE) nr. 492/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 5 aprilie 2011 privind libera circulație a lucrătorilor în cadrul Uniunii (text codificat) (JO L 141, 27.5.2011, pp. 1-12)
Modificările succesive aduse Regulamentului (UE) nr. 492/2011 au fost integrate în textul de bază. Această versiune consolidată are doar un caracter informativ.
DOCUMENTE CONEXE
Regulamentul (UE) 2019/1149 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 iunie 2019 de instituire a unei Autorități Europene a Muncii, de modificare a Regulamentului (CE) nr. 883/2004, a Regulamentului (UE) nr. 492/2011 și a Regulamentului (UE) 2016/589 și de abrogare a Deciziei (UE) 2016/344 (JO L 186, 11.7.2019, pp. 21-56)
Raportul special nr. 6/2018 – „Libera circulație a lucrătorilor – această libertate fundamentală este garantată, dar o mai bună direcționare a fondurilor UE ar facilita mobilitatea lucrătorilor” (JO C 79, 2.3.2018, p. 17)
Directiva 2014/54/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 aprilie 2014 privind măsurile de facilitare a exercitării drepturilor conferite lucrătorilor în contextul liberei circulații a lucrătorilor (JO L 128, 30.4.2014, pp. 8-14)
Versiune consolidată a Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene – Partea a treia: Politicile și acțiunile interne ale Uniunii – Titlul IV: Libera circulație a persoanelor, a serviciilor și a capitalurilor – Capitolul 1: Lucrătorii – Articolul 45 (ex-articolul 39 TCE) (JO C 202, 7.6.2016, pp. 65-66)
Data ultimei actualizări: 21.04.2020