Etichetarea, prezentarea şi publicitatea produselor alimentare
Produsele alimentare preambalate trebuie să respecte normele de etichetare, de prezentare şi de publicitate făcute în privinţa lor. Aceste norme sunt armonizate în cadrul Uniunii Europene (UE) pentru a permite consumatorilor europeni să aleagă în cunoştinţă de cauză precum şi pentru a elimina obstacolele care pot împiedica libera circulaţie a produselor alimentare şi condiţiile de concurenţă inegale.
ACT
Directiva 2000/13/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 20 martie 2000 privind apropierea legislaţiilor statelor membre referitoare la etichetarea şi prezentarea produselor alimentare, precum şi la publicitatea acestora [A se vedea actul/actele de modificare].
SINTEZĂ
Directiva se aplică produselor alimentare destinate a fi livrate ca atare consumatorului final sau restaurantelor, spitalelor, cantinelor şi altor colectivităţi similare. Ea nu se aplică produselor destinate a fi exportate în afara Uniunii Europene (UE).
Etichetarea, prezentarea şi publicitatea produselor alimentare nu poate să fie de natură să:
MENŢIUNI OBLIGATORII DE ETICHETARE
Etichetarea produselor alimentare trebuie să conţină anumite menţiuni obligatorii. Aceste menţiuni trebuie să fie uşor de înţeles şi uşor vizibile, lizibile şi să nu poată fi şterse. Anumite menţiuni trebuie să figureze în acelaşi câmp vizual.
Atunci când produsele alimentare sunt preambalate, menţiunile obligatorii figurează pe preambalaj sau pe o etichetă ataşată acestuia.
Menţiunile obligatorii acoperă:
DEROGĂRI ŞI DISPOZIŢII SPECIALE
Dispoziţiile europene aplicabile anumitor produse alimentare determinate pot autoriza caracterul facultativ al menţiunilor cu privire la lista ingredientelor şi la data de valabilitate minimă. Aceste dispoziţii pot să prevadă alte menţiuni obligatorii, cu condiţia ca acestea să nu împiedice informarea cumpărătorului.
Sunt prevăzute dispoziţii speciale în ceea ce priveşte:
CLAUZA DE PROTECŢIE
Statele membre nu pot interzice comerţul cu produsele alimentare conforme normelor directivei decât prin aplicarea dispoziţiilor de drept intern nearmonizate justificate de motive speciale, precum de protecţie a sănătăţii publice, de reprimare a fraudelor sau de protecţie a proprietăţii industriale şi comerciale.
PROCEDURA COMITETELOR ŞI CONTEXTUL
Punerea în practică a directivei este asigurată de Comisia Europeană, cu ajutorul Comitetului permanent pentru lanţul alimentar şi sănătatea animală.
Directiva 2000/13/CE înlocuieşte directiva 79/112/CEE a Consiliului privind etichetarea, prezentarea şi publicitatea produselor alimentare.
Referinţe
Act |
Intrarea în vigoare |
Termen de transpunere în legislaţia statelor membre |
Jurnalul Oficial |
Directiva 2000/13/CE |
26.5.2000 |
- |
JO L 109 din 6.5.2000 |
Act/acte de modificare |
Intrarea în vigoare |
Termen de transpunere în legislaţia statelor membre |
Jurnalul Oficial |
Directiva 2001/101/CE |
18.12.2001 |
31.12.2002 |
JO L 310 din 28.11.2001 |
Directiva 2002/67/CE |
8.8.2002 |
30.6.2003 |
JO L 191 din 19.7.2002 |
Acte de aderare la UE ale Republicii Cehe, Estoniei, Ciprului, Letoniei, Lituaniei, Ungariei, Maltei, Poloniei, Sloveniei şi Slovaciei |
1.5.2004 |
Nu mai târziu de 2007 |
JO L 236 din 23.9.2003 |
Directiva 2006/107/CE |
1.1.2007 |
1.1.2007 |
JO L 363 din 20.12.2006 |
Directiva 2003/89/CE |
25.11.2003 |
25.11.2004 |
JO L 308 din 25.11.2003 |
Directiva 2006/142/CE |
12.1.2007 |
23.12.2007 |
JO L 368 din 23.12.2006 |
Regulamentul (CE) nr. 1332/2008 |
20.1.2009 |
- |
JO L 354 din 31.12.2008 |
Regulamentul (CE) nr. 596/2009 |
7.8.2009 |
- |
JO L 188 din 18.7.2009 |
Modificările şi corecturile succesive aduse Directivei 2000/13/CE au fost integrate în textul de bază. Această versiune consolidată are doar un caracter informativ.
ACTE CONEXE
Propunere de regulament al Parlamentului European şi al Consiliului din 30 ianuarie 2008 privind informarea consumatorilor referitoare la produsele alimentare [COM(2008) 40 final – Nepublicată în Jurnalul Oficial].
Prezenta propunere de regulament vizează să fuzioneze Directivele 2000/13/CE şi 90/496/CEE privind etichetarea nutriţională, în vederea îmbunătăţirii nivelului de informare şi de protecţie a consumatorilor europeni. Propunerea introduce cerinţe noi în materie de etichetare. Menţiunile obligatorii ar trebui să se refere îndeosebi la identitatea produselor alimentare, la compoziţia şi la caracteristicile nutriţionale ale acestora, la originea lor precum şi la condiţiile de siguranţă a utilizării lor (termenul de valabilitate, riscurile şi posibilele efecte asupra sănătăţii). Aceste informaţii furnizate în conformitate cu practicile loiale, trebuie să fie lizibile şi uşor de înţeles de către consumator. Dimensiunea minimală a caracterelor trebuie să fie de cel puţin 3 mm.
Etichetarea nutriţională trebuie să cuprindă menţiuni obligatorii precum valoarea energetică şi prezenţa anumitor substanţe nutritive în compoziţia produsului (lipide, acizi graşi saturaţi, glucide, precum şi o referire specifică la zaharuri şi sare).
De altfel, consumatorii trebuie să primească informaţii adecvate, în special în momentul achiziţionării produselor alimentare prin intermediul internetului sau prin alte mijloace de comunicare la distanţă.
Statele membre pot menţine posibilitatea de a adopta menţiuni obligatorii complementare pentru anumite categorii specifice de produse alimentare, în vederea protejării sănătăţii şi siguranţei publice, şi, în acelaşi timp, a proprietăţii industriale şi comerciale. Menţiunile vizate sunt notificate Comisiei cu titlul de proiect, şi pot primi din partea acesteia avize negative.
Procedură de codecizie (2008/0028/COD)
LIMBILE UTILIZATE ÎN VEDEREA ETICHETĂRII
Interpretative Commission communication concerning the use of languages in the marketing of foodstuffs in the light of the judgment in the Peeters case [COM(93) 532 final – Official Journal C 345 of 23.12.1993] (Comunicare interpretativă privind limbile utilizate în vederea comercializării produselor alimentare ca urmare a dosarului „Peeters” al Curţii de Apel) În cadrul acestei comunicări, Comisia subliniază că etichetarea produselor alimentare destinate să fie vândute în statul membru către consumatorul final trebuie să fie redactată într-o limbă uşor de înţeles; este vorba, în termeni largi, de limba oficială (limbile oficiale) ale statului în care se comercializează produsul alimentar. Cu toate acestea, trebuie să fie acceptaţi anumiţi termeni sau anumite expresii în limbă străină însă uşor de înţeles pentru cumpărător.
Ultima actualizare: 16.11.2010