Recunoașterea reciprocă pe piața unică a UE

SINTEZĂ PRIVIND:

COM(1999) 299 final – Recunoașterea reciprocă pe piața unică

SINTEZĂ

CARE ESTE ROLUL ACESTEI COMUNICĂRI?

Comunicarea explică importanța recunoașterii reciproce – unul dintre principiile-cheie care stau la baza pieței unice. Aceasta permite libera circulație a bunurilor și a serviciilor în întreaga UE (Uniune Europeană) fără a fi necesară armonizarea legislației naționale. Comunicarea identifică probleme legate de aplicarea acesteia și moduri în care acestea ar putea fi tratate.

ASPECTE-CHEIE

—	Conform principiului, orice produs comercializat legal într-o țară a UE poate fi comercializat în alta, chiar dacă nu respectă toate normele tehnice ale acesteia – cu excepția unor circumstanțe strict definite.

—

Comunicarea evidențiază următoarele probleme:

—	absența informațiilor fiabile privind aplicarea recunoașterii reciproce;

—	costurile și întârzierile cauzate de organizarea internă necorespunzătoare din cadrul unor administrații naționale;

—	reticența funcționarilor în ceea ce privește aprobarea unui produs pe care nu îl cunosc, însoțit de certificate în limbi pe care aceștia nu le vorbesc.

—	Unele produse, în special cele de o complexitate sporită, se confruntă cu cerințe naționale specifice privind sănătatea, siguranța și protecția consumatorilor. Acest fapt este valabil îndeosebi în sectorul alimentar, electric, al vehiculelor, al metalelor prețioase, al construcțiilor și chimic.

—	Serviciile în domenii precum comunicațiile comerciale, construcțiile, brevetele și securitatea sunt deseori evaluate pe baza unui criteriu de „interes general” pentru publicul țării respective.

—

Comunicarea sugerează următoarele măsuri:

—	consolidarea monitorizării printr-un raport bianual de evaluare din partea Comisiei Europene, însoțit de o analiză economică privind aplicarea principiului recunoașterii reciproce. Aceasta ar putea identifica domenii în care ar putea fi necesară deplina armonizare;

—	posibila acționare în instanță a guvernelor UE care nu pun în aplicare principiul;

—	informații mai cuprinzătoare despre principiu pentru jucătorii-cheie precum administrațiile naționale și regionale, întreprinderile, avocații și federațiile profesionale;

—	formare pentru autoritățile naționale și reprezentanții organismelor profesionale din sectoarele cele mai interesate, cu seminare naționale, regionale și locale susținute în paralel;

—	moduri mai eficiente de abordare a problemelor prin reducerea timpului de tratare a reclamațiilor individuale.

—

Țările UE au de jucat un rol important prin:

—	integrarea recunoașterii reciproce în legislația națională;

—	oferirea de răspunsuri fără întârzieri nejustificate la cererile de utilizare a acesteia;

—	consolidarea cooperării între departamentele guvernelor;

—	îmbunătățirea utilizării punctelor de contact naționale.

—	Acordurile de recunoaștere reciprocă promovează schimbul de bunuri între UE și piețe-cheie precum Australia, Canada, Israelul, Japonia, Noua Zeelandă și SUA.

—	Regulamentul (CE) nr. 764/2008 stabilește normele și procedurile pe care autoritățile naționale trebuie să le aplice dacă intenționează să refuze sau să aplice condiții suplimentare în cazul unei cereri de recunoaștere reciprocă a unui produs.

CONTEXT

Recunoașterea reciprocă

ACT

Comunicare a Comisiei către Consiliu și Parlamentul European – Recunoașterea reciprocă în contextul urmăririi planului de acțiune pentru piața unică [COM(1999) 299 final din 16.6.1999]

ACTE CONEXE

Rezoluția Consiliului din 24 iunie 1999 privind gestionarea acordurilor de recunoaștere reciprocă (JO C 190, 7.7.1999, p. 2)

Regulamentul (CE) nr. 764/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 iulie 2008 de stabilire a unor proceduri de aplicare a anumitor norme tehnice naționale pentru produsele comercializate în mod legal în alt stat membru și de abrogare a Deciziei nr. 3052/95/CE (JO L 218, 13.8.2008, pp. 21-29)

Data ultimei actualizări: 04.01.2016