Sistemul de informaţii Schengen de a doua generaţie (SIS II) – decizia privind fostul pilon 3

Sistemul de informaţii Schengen de a doua generaţie (SIS II) va înlocui sistemul curent, oferind funcţionalităţi sporite. În prezent, sistemul este supus unor teste ample, în strânsă cooperare cu ţările Uniunii Europene (UE) şi cu ţările asociate care participă la spaţiul Schengen.

Decizia privind SIS II constituie baza legislativă necesară pentru guvernarea SIS II în chestiuni cuprinse în titlul al VI-lea al Tratatului privind Uniunea Europeană (fostul pilon 3). Decizia include prevederi privind aspectele tehnice şi funcţionarea SIS II, responsabilităţile autorităţii de management şi ale ţărilor participante, prelucrarea datelor referitoare la alerte care vor fi incluse în sistem şi condiţii pentru accesarea şi protecţia datelor. Mai precis, decizia defineşte alertele privind persoanele şi obiectele care vor fi introduse în SIS II pentru facilitarea cooperării poliţieneşti şi judiciare în materie penală. De asemenea, decizia cuprinde prevederi privind condiţiile şi procedurile de emitere a acestor alerte şi autorităţile care vor avea dreptul de a accesa aceste date.

Decizia 2007/533/JAI a Consiliului din 12 iunie 2007 privind înfiinţarea, funcţionarea şi utilizarea Sistemului de informaţii Schengen de a doua generaţie (SIS II).

Sistemul de informaţii Schengen de a doua generaţie (SIS II) va fi un sistem de informaţii la scară largă, care va conţine alerte cu privire la persoane şi la obiecte. Acesta va fi folosit de către poliţia de frontieră, de agenţii vamali, de autorităţile de eliberare a vizelor şi de aplicare a legii din întregul spaţiu Schengen, în vederea asigurării unui nivel ridicat de securitate. Acest nou sistem este supus în prezent unor teste ample în strânsă cooperare cu ţările Uniunii Europene (UE) şi cu ţările asociate care participă la spaţiul Schengen (denumite mai jos state membre) şi va înlocui sistemul actual, oferind funcţionalităţi sporite.

Baza legislativă pentru SIS II este reprezentată de două acte: Decizia privind SIS II şi Regulamentul privind SIS II, care se completează reciproc. Ambele au mai multe articole comune, completate de un set de prevederi specifice care guvernează utilizarea sistemului în domeniul specific acoperit de instrumentul respectiv.

Prevederile specifice din decizia privind SIS II guvernează utilizarea sistemului în scopurile vizate de titlul al VI-lea al Tratatului privind Uniunea Europeană (fostul pilon al treilea). În special, decizia defineşte categoriile de date (alerte privind persoanele şi obiectele) ce trebuie introduse în sistem în vederea sprijinirii cooperării operaţionale dintre poliţie şi autorităţile judiciare în materie penală, scopurile în care trebuie introduse aceste date, criteriile şi procedurile de introducere şi de prelucrare a acestor date şi autorităţile care vor avea dreptul de a accesa aceste date. Decizia cuprinde, de asemenea, prevederi specifice privind prelucrarea şi protecţia datelor în ceea ce priveşte aceste categorii de date.

Decizia specifică faptul că în SIS II vor fi incluse următoarele categorii de date pentru a sprijini cooperarea operaţională dintre poliţie şi autorităţile judiciare în materie penală:

Odată ce SIS II devine funcţional, se vor aplica următoarele prevederi şi proceduri cu privire la alerte:

Un stat membru care emite o alertă are responsabilitatea de a asigura precizia şi actualitatea datelor introduse în SIS II, precum şi caracterul legal al introducerii acestora. Numai statul membru care a emis alerta este autorizat să modifice, să suplimenteze, să corecteze, să actualizeze sau să şteargă datele pe care le-a introdus.

Regulile cuprinse în decizie privind accesarea datelor din SIS II sunt identice cu cele cuprinse în regulament. Decizia prevede însă şi accesul la datele din SIS II de către personalul autorizat în acest sens din cadrul Europol şi de către membrii naţionali ai Eurojust şi de către adjuncţii acestora. Aceste organisme pot accesa numai datele specifice care le sunt necesare în scopul îndeplinirii atribuţiilor ce le revin.

În general, alertele cu privire la persoane şi la obiecte trebuie păstrate în SIS II numai atât timp cât este necesar pentru realizarea scopurilor în care au fost introduse. Atât decizia, cât şi regulamentul menţionează că statele membre trebuie să reexamineze nevoia de a menţine o alertă cu privire la o persoană în termen de trei ani de la introducerea acesteia în SIS II. Decizia adaugă măsuri de garantare suplimentare, reducând această perioadă la un an în cazul alertelor privind persoanele pentru controale discrete sau specifice. Statele membre pot stabili perioade de reexaminare mai scurte, în conformitate cu legislaţia naţională. Decizia conţine, de asemenea, prevederi specifice privind perioadele maxime de păstrare a alertelor privind obiectele (5 sau 10 ani, în funcţie de tipul de alertă).

Prevederile privind protecţia datelor cuprinse în decizie şi în regulament sunt similare în linii mari. Decizia invocă însă Convenţia Consiliului Europei din 28 ianuarie 1981 privind protecţia persoanelor în cadrul prelucrării automate a datelor cu caracter personal (EN) (FR) potrivit căreia trebuie protejate datele cu caracter personal din alertele relevante din SIS II care privesc cooperarea poliţienească şi judiciară în materie penală şi ca bază pentru definirea categoriilor de date a căror prelucrare în SIS II va fi interzisă.

Decizia privind SIS II se va aplica statelor membre care participă la Sistemul actual de informaţii Schengen (SIS 1+) începând cu o dată ce va fi stabilită de Consiliu (prin votul unanim al membrilor săi reprezentând guvernele statelor membre participante la SIS 1+), după finalizarea tuturor pregătirilor de ordin tehnic la nivel central şi la nivelul statelor membre şi după ce au fost adoptate toate măsurile de implementare. Informaţii precise pe această temă se pot găsi în articolul 71 al deciziei şi în instrumentele juridice care guvernează migrarea de la SIS 1+ la SIS II.

La trei ani după punerea în funcţiune a SIS II, iar apoi din patru în patru ani, Comisia va elabora o evaluare generală a sistemului central SIS II şi a schimburilor bilaterale şi multilaterale de informaţii suplimentare dintre statele membre. Comisia va transmite evaluarea la Parlamentul European şi la Consiliu.

Regatul Unit şi Irlanda participă la aspectele din SIS II cuprinse în această decizie.

Referinţe

Act	Intrarea în vigoare	Termen de transpunere în legislaţia statelor membre	Jurnalul Oficial
Decizia 2007/533/JAI	28.8.2007	-	JO L 205 din 7.8.2007

Decizia 2010/261/UE a Comisiei din 4 mai 2010 privind planul de securitate pentru SIS II central şi infrastructura de comunicaţii [Jurnalul Oficial L 112 din 5.5.2010]. Această decizie prevede organizarea securităţii sistemului SIS II central şi a infrastructurii de comunicaţii a acestuia şi stabileşte un plan de securitate pentru ambele. Scopul este asigurarea protecţiei împotriva eventualelor ameninţări privind disponibilitatea, integritatea şi confidenţialitatea acestora. Comisia este responsabilă cu implementarea şi cu monitorizarea măsurilor de securitate pentru infrastructura de comunicaţii şi, în perioada de tranziţie, pentru sistemul SIS II central. După ce autoritatea de management îşi intră în atribuţii, aceasta va trebui să adopte propriul plan de securitate pentru SIS II central.

Pentru monitorizarea punerii în aplicare a măsurilor de securitate, Comisia desemnează un responsabil cu securitatea sistemului. Se desemnează un responsabil local cu securitatea pentru SIS II central şi unul pentru infrastructura de comunicaţii. Aceştia sunt responsabili cu punerea în aplicare şi cu monitorizarea măsurilor şi a procedurilor de securitate din CS-SIS principal, inclusiv CS-SIS de rezervă, respectiv din infrastructura de comunicaţii.

Responsabilul cu securitatea sistemului, în cooperare cu responsabilii locali cu securitatea, pregăteşte o politică de securitate care prevede măsuri şi proceduri detaliate pentru protejarea SIS II central şi a infrastructurii de comunicaţii. Printre altele, politica oferă măsuri pentru a controla:

De asemenea, politica stabileşte măsuri de securitate în ceea ce priveşte resursele umane, definind, de exemplu, funcţiile şi responsabilităţile angajaţilor care au acces la SIS II central.

Decizia 2008/334/JAI a Comisiei din 4 martie 2008 de adoptare a Manualului SIRENE şi a altor dispoziţii de aplicare a Sistemului de informaţii Schengen din a doua generaţie (SIS II) [Jurnalul Oficial L 123 din 8.5.2008]. Alertele din SIS II vor conţine un set de date care este absolut necesar pentru identificarea unei persoane sau a unui obiect căutat. În cazurile în care viitorii utilizatori finali (responsabili din cadrul autorităţilor naţionale competente) trebuie să acţioneze după obţinerea unei alerte care corespunde căutării, aceştia vor avea nevoie de informaţii suplimentare cu privire la această alertă (informaţii care nu vor fi conţinute în SIS II, dar vor fi legate de alertele SIS II).

Au fost înfiinţate birouri naţionale cunoscute ca SIRENE Bureaux (Supplementary Information Request at the National Entries – Solicitarea de informaţii suplimentare la intrarea pe teritoriul naţional) în toate statele Schengen pentru a facilita obţinerea de informaţii suplimentare pentru SIS, îndeplinind rolul de puncte de contact între un stat membru care creează o alertă şi unul care găseşte o semnalare ce corespunde criteriilor introduse. Aceleaşi birouri vor fi folosite şi pentru SIS II.

Manualul SIRENE reprezintă un set de instrucţiuni care indică atât procedurile generale, cât şi pe cele specifice pe care le vor avea de urmat autorităţile competente pentru schimbul de informaţii suplimentare cu privire la următoarele categorii de alerte:

Scopul va fi asigurarea comunicării între statele membre, în special când se introduce o alertă, când se acţionează ca urmare a unei alerte, când se soluţionează alerte multiple şi când este vorba despre calitatea datelor din SIS II sau despre drepturile de acces.

Măsurile de implementare acoperă aspecte din SIS II care, datorită naturii lor tehnice, nivelului de detaliere şi necesităţii unei actualizări regulate, nu sunt acoperite exhaustiv de instrumentele juridice ale SIS II.

Ca şi în cazul altor instrumente legate de SIS II, există două instrumente juridice (decizii ale Comisiei) pentru Manualul SIRENE şi pentru măsurile de implementare: unul pentru primul pilon (anexa la Decizia 2008/333/JAI) şi unul pentru pilonul al treilea (anexa la Decizia 2008/334/JAI). Anexele ambelor decizii sunt identice.

See also