Încălcarea legislației UE

SINTEZĂ PRIVIND:

Articolele 258, 259 și 260 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE)

CARE ESTE ROLUL ARTICOLELOR 258, 259 ȘI 260 DIN TFUE?

Acestea stabilesc măsurile de luat în cazul în care Comisia Europeană sau un guvern al UE consideră că o anumită țară a UE a încălcat obligațiile care îi revin în temeiul dreptului UE.

ASPECTE-CHEIE

Nerespectarea obligațiilor UE se poate datora unor:

• decizii sau practici legislative sau administrative;
• acțiuni pozitive (adoptarea unor măsuri contrare legislației UE sau neabrogarea unor astfel de măsuri);
• acțiuni negative (întârzieri la punerea în aplicare a legislației UE sau neinformarea Comisiei cu privire la punerea în aplicare).

Procedura privind încălcarea

Procedurile judiciare în fața Curții de Justiție a Uniunii Europene sunt:

• de obicei intentate de Comisie, însă pot fi inițiate și de o altă țară a UE;
• îndreptate spre țara UE, chiar dacă neregulile percepute reprezintă responsabilitatea guvernului acesteia, a parlamentului, a unor organisme federale sau subnaționale.

Procedura decurge astfel:

• Comisia sau o țară a UE indică faptul că este posibil ca o anumită țară a UE să nu își respecte obligațiile.
• Comisia trimite țării în cauză o scrisoare de punere în întârziere, solicitând informații suplimentare. Țara respectivă trebuie să trimită un răspuns detaliat într-un anumit termen, de obicei două luni.

• Pe baza acestui răspuns, Comisia poate:
  • să formuleze un aviz motivat (o solicitare oficială de a respecta legislația UE, cerându-i țării UE în cauză să o informeze cu privire la măsurile luate în vederea conformării într-o anumită perioadă, de obicei două luni); sau
  • să închidă cazul, dacă problemele legate de țara UE respectivă au fost rezolvate fără a fi necesară aplicarea procedurii de către Comisie.
• Dacă țara în cauză nu respectă avizul Comisiei în termenul acordat, Comisia poate trimite cauza Curții de Justiție spre judecare.
• Dacă o altă țară a UE a inițiat procedura, aceasta poate trimite cauza Curții chiar și în cazul în care Comisia nu prezintă un aviz motivat.
• Curtea poate impune unei țări a UE despre care consideră că încalcă legislația UE să ia anumite măsuri.
• În cazul în care Comisia consideră că țara nu respectă hotărârea judecătorească, poate trimite cauza spre rejudecare, recomandând valoarea amenzii care ar trebui plătită.
• În cazul în care Curtea concluzionează că hotărârea încă nu se respectă, aceasta poate impune o sumă forfetară și/sau o penalitate cu titlu cominatoriu.
• În cazul în care Comisia sesizează Curtea cu privire la o țară care nu și-a îndeplinit obligația de a comunica măsurile naționale de punere în aplicare a legislației UE, aceasta poate, în același timp, să solicite Curții impunerea unor sancțiuni financiare. În acest caz, Curtea poate impune sancțiuni în etapa hotărârii inițiale.

DOCUMENTUL PRINCIPAL

Versiune consolidată a Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene – Partea a șasea – Dispoziții instituționale și financiare – Titlul I – Dispoziții instituționale – Capitolul 1 – Instituțiile – Secțiunea 5 – Curtea de Justiție a Uniunii Europene – Articolele 258, 259 și 260 (JO C 202, 7.6.2016, pp. 160-161)

Data ultimei actualizări: 12.07.2016