Acest regulament vizează îmbunătățirea legislației ca parte a politicii comune a Uniunii Europene (UE) de gestionare a frontierelor, prin instituirea regimului privind controlul la frontieră al persoanelor care trec frontierele externe ale UE și privind reintroducerea temporară a controlului la frontierele interne.

Regulamentul (CE) nr. 562/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 martie 2006 de instituire a unui Cod comunitar privind regimul de trecere a frontierelor de către persoane (Codul Frontierelor Schengen) (a se vedea actul/actele de modificare).

Acest regulament se aplică tuturor persoanelor care trec frontierele externe ale oricărei țări a UE, cu excepția celor ale Regatului Unit și ale Irlandei, precum și frontierele interne ale spațiului Schengen (un spațiu fără frontiere care cuprinde 22 de țări ale UE, precum și Islanda, Liechtenstein, Norvegia și Elveția).

Frontierele externe nu pot fi trecute decât pe la punctele de trecere a frontierei și în timpul programului de funcționare stabilit.

La trecerea unei frontiere externe, cetățenii UE și celelalte persoane care beneficiază de dreptul la liberă circulație în baza dreptului Uniunii (cum ar fi membrii familiei unui cetățean UE) fac obiectul unei verificări minime. Această verificare minimă are ca scop stabilirea identității pe baza documentelor de călătorie și constă într-o examinare simplă și rapidă a valabilității documentelor (inclusiv, dacă este cazul, consultarea bazelor de date privind documentele furate, deținute fără drept, pierdute sau anulate) și a prezenței indiciilor de falsificare sau contrafacere.

Resortisanții țărilor terțe fac obiectul unor verificări amănunțite. Acestea includ examinarea îndeplinirii condițiilor de intrare, inclusiv verificarea în sistemul de informații privind vizele (VIS), dacă este cazul.

Pentru șederile care nu depășesc 90 de zile pe parcursul oricărei perioade de 180 de zile, resortisanții țărilor din afara UE trebuie:

În cazul în care aceste condiții nu sunt îndeplinite, și dacă nu se aplică unele dispoziții speciale (de exemplu din motive umanitare), intrarea pe teritoriul UE este refuzată. Intrarea nu poate fi refuzată decât printr-o decizie care să indice motivele precise ale refuzului, comunicată de către o autoritate națională competentă printr-un formular uniform. Persoana care a făcut obiectul unei decizii de refuz al intrării are dreptul la o cale de atac și trebuie să primească informații scrise cu privire la procedura națională.

Documentele de călătorie ale resortisanților din afara UE sunt sistematic ștampilate la intrare și la ieșire. În cazul în care documentul de călătorie nu are ștampilă de intrare, se poate prezuma că titularul nu îndeplinește, sau nu mai îndeplinește, condițiile privind durata șederii pe termen scurt. Cu toate acestea, resortisanții țărilor din afara UE pot prezenta orice elemente de probă credibile de natură să demonstreze că au respectat condițiile privind durata șederii pe termen scurt, cum ar fi bilete de călătorie sau documente justificative ale prezenței lor în afara teritoriului țărilor UE. La cererea unui resortisant al unei țări din afara UE, se poate renunța la aplicarea ștampilei de intrare sau de ieșire în cazul în care aceasta ar putea crea dificultăți pentru respectivul resortisant. În acest caz, ștampila trebuie aplicată pe un formular separat, în care se menționează numele persoanei și numărul pașaportului.

Controalele la frontieră se efectuează de către polițiștii de frontieră . În exercitarea funcțiilor lor, polițiștii de frontieră trebuie să respecte în totalitate demnitatea umană și să nu facă nicio discriminare pe criterii de sex, rasă sau origine etnică, religie sau credință, handicap, vârstă sau orientare sexuală.

Codul frontierelor Schengen le permite țărilor UE să înființeze puncte de trecere a frontierei comune cu vecinii lor din afara UE, la care polițiștii de frontieră din fiecare țară efectuează controale la ieșire și la intrare în mod consecutiv, în conformitate cu legislația lor națională, fie pe teritoriul țării UE în cauză, fie pe teritoriul unei țări din afara UE.

Țările UE trebuie să aloce personal și resurse corespunzătoare suficiente pentru a asigura un nivel înalt și uniform de control la frontierele lor externe. Acestea se asigură că polițiștii de frontieră sunt profesioniști specializați și instruiți corespunzător.

Țările UE își acordă asistență reciprocă în vederea punerii eficiente în aplicare a controalelor la frontiere. Cooperarea operativă este coordonată de Agenția Europeană pentru Gestionarea Cooperării Operative la Frontierele Externe ale Statelor Membre ale Uniunii Europene (Frontex).

Orice persoană, indiferent de cetățenie, poate trece frontierele interne prin orice punct, fără niciun control. Acest fapt nu elimină posibilitatea ca autoritățile naționale polițienești să își exercite competențele, inclusiv în zonele de frontieră internă, cu condiția ca această exercitare să nu aibă un efect echivalent cu cel al verificărilor la frontieră.

Țările UE care fac parte din spațiul Schengen trebuie să elimine orice obstacol care împiedică fluidizarea traficului la punctele de trecere a frontierelor interne, în special limitările de viteză care nu se bazează exclusiv pe considerente de siguranță rutieră.

În cazul unei amenințări grave la adresa ordinii publice sau a siguranței interne, aceste țări pot, în mod excepțional, să reintroducă controlul la frontierele lor interne pe o perioadă limitată de maximum treizeci de zile (care se poate prelungi în anumite condiții stabilite de cod) sau pe durata estimată a amenințării grave. La asemenea măsuri trebuie să se recurgă numai în ultimă instanță. La reintroducerea acestor controale, celelalte țări ale UE care fac parte din spațiul Schengen și Comisia Europeană trebuie informate fără întârziere, în vederea unor posibile consultări. În același timp trebuie informate Parlamentul European și Consiliul.

Consultările dintre țările UE și Comisie pot avea loc cu cel puțin 10 zile înainte de data preconizată pentru reintroducerea controlului la frontiere, pentru a organiza cooperarea reciprocă și a examina proporționalitatea măsurilor în raport cu evenimentele aflate la originea reintroducerii controlului la frontiere. Decizia de reintroducere a controlului la frontierele interne trebuie luată într-o manieră transparentă, iar publicul trebuie informat pe deplin, cu excepția cazului în care există motive imperioase de siguranță care să împiedice această informare.

În situații excepționale și în cazul în care o amenințare gravă la adresa ordinii publice sau a siguranței interne dintr-o țară a UE impune măsuri imediate, țara respectivă poate reintroduce imediat controalele la frontierele sale interne. Acesta notifică apoi în mod adecvat decizia sa celorlalte țări ale UE și Comisiei.

Dacă, în cadrul evaluării Schengen, se constată deficiențe grave la efectuarea controalelor la frontierele externe de către o țară a UE, Comisia poate formula recomandări. Pentru țara UE în cauză, recomandările pot include prezentarea către Frontex a unor planuri strategice de gestionare a situației pe baza unei evaluări a riscurilor sau inițierea alocării unor echipe europene de polițiști de frontieră sau, în ultimă instanță, închiderea unui anumit punct de trecere a frontierei.

REFERINȚE

Act	Intrarea în vigoare	Termen de transpunere în legislația statelor membre	Jurnalul Oficial
Regulamentul (CE) nr. 562/2006	13.10.2006	-	JO L 105, 13.4.2006

Act(e) de modificare	Intrarea în vigoare	Termen de transpunere în legislația statelor membre	Jurnalul Oficial
Regulamentul (CE) nr. 296/2008	10.4.2008	-	JO L 97, 9.4.2008
Regulamentul (CE) nr. 81/2009	24.2.2009	-	JO L 35, 4.2.2009
Regulamentul (CE) nr. 810/2009	5.10.2009	-	JO L 243, 15.9.2009
Regulamentul (UE) nr. 265/2010	5.4.2010	-	JO L 85, 31.3.2010
Regulamentul (UE) nr. 610/2013	19.7.2013 și, pentru prevederile privind durata șederii pe termen scurt, 18.10.2013	-	JO L 182, 29.6.2013
Regulamentul (UE) nr. 1051/2013	26.11.2013	-	JO L 295, 6.11.2013

Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora, de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 1612/68 și de abrogare a Directivelor 64/221/CEE, 68/360/CEE, 72/194/CEE, 73/148/CEE, 75/34/CEE, 75/35/CEE, 90/364/CEE, 90/365/CEE și 93/96/CEE (Jurnalul Oficial L 158 din 30 aprilie 2004).

Regulamentul (CE) nr 1931/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 decembrie 2006 de stabilire a normelor referitoare la micul trafic de frontieră la frontierele terestre externe ale statelor membre și de modificare a dispozițiilor Convenției Schengen (Jurnalul Oficial L 405 din 30 decembrie 2006).

Regulamentul (UE) nr. 1342 /2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 decembrie 2011 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1931/2006 în ceea ce privește includerea oblastului Kaliningrad și a anumitor districte administrative poloneze în zona de frontieră eligibilă (Jurnalul Oficial L 347 din 30 decembrie 2011)

Regulamentul (CE) nr. 810/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 iulie 2009 privind instituirea unui Cod comunitar de vize (Codul de vize) (Jurnalul Oficial L 243 din 15 septembrie 2009).

Regulamentul (UE) nr. 1053/2013 al Consiliului din 7 octombrie 2013 de instituire a unui mecanism de evaluare și monitorizare în vederea verificării aplicării acquis-ului Schengen și de abrogare a Deciziei Comitetului executiv din 16 septembrie 1998 de instituire a Comitetului permanent pentru evaluarea și punerea în aplicare a Acordului Schengen (Jurnalul Oficial L 295 din 6 noiembrie 2013).

Recomandarea Comisiei de instituire a unui Manual practic pentru polițiștii de frontieră (Manualul Schengen) comun, de utilizat de către autoritățile competente ale statelor membre în cadrul efectuării controlului la frontieră asupra persoanelor, C(2006) 5186 final.

Raport al Comisiei către Parlamentul European și Consiliu privind punerea în aplicare a dispozițiilor referitoare la ștampilarea documentelor de călătorie ale resortisanților țărilor terțe în conformitate cu articolele 10 și 11 din Regulamentul (CE) nr. 562/2006 de instituire a unui Cod comunitar privind regimul de trecere a frontierelor de către persoane (Codul Frontierelor Schengen) (COM/2009/0489 final - nepublicat în Jurnalul Oficial).

Raport al Comisiei către Parlamentul European și Consiliu privind aplicarea titlului III (Frontiere interne) din Regulamentul (CE) nr. 562/2006 de instituire a unui Cod comunitar privind regimul de trecere a frontierelor de către persoane (Codul Frontierelor Schengen), (COM/2010/0554 final - nepublicat în Jurnalul Oficial).