Expunerea la azbest: protecția lucrătorilor

SINTEZĂ PRIVIND:

Directiva 2009/148/CE privind protecția lucrătorilor împotriva riscurilor legate de expunerea la azbest la locul de muncă

SINTEZĂ

CARE ESTE ROLUL ACESTEI DIRECTIVE?

• Directiva vizează protejarea lucrătorilor împotriva riscurilor pentru sănătate care rezultă din expunerea la azbest la locul de muncă.
• Aceasta stabilește limite de expunere și cerințe specifice privind practicile de lucru sigure, inclusiv în ceea ce privește:
  • lucrările de demolare, de reparare, de întreținere și de îndepărtare a azbestului;
  • informarea, consultarea și formarea profesională a lucrătorilor; și
  • monitorizarea sănătății.

ASPECTE-CHEIE

Azbestul este un mineral natural ale cărui fibre pot fi separate în fire subțiri și durabile. Acesta era utilizat pe scară largă în multe industrii, deoarece fibrele au proprietăți excelente de izolare (rezistență la căldură, foc și substanțe chimice și nu au conductivitate electrică).

Cu toate acestea, azbestul este o substanță deosebit de periculoasă [clasificată ca substanță cancerigenă de categoria 1A în Regulamentul (CE) nr. 1272/2008 privind clasificarea, ambalarea și etichetarea produselor chimice]. Dacă produsele care conțin azbest sunt perturbate, fracțiunile mici de fibre pot fi inhalate, ducând în timp la boli precum azbestoza*, mezoteliomul* și alte forme de cancer.

Interdicții

Activitățile interzise sunt acele activități care presupun expunerea lucrătorilor la fibre de azbest pe parcursul:

• extracției azbestului; sau
• fabricării și prelucrării produselor din azbest; sau
• fabricării și prelucrării produselor care conțin fibre de azbest adăugate în mod deliberat.

Singurele excepții de la această interdicție sunt tratarea și eliminarea produselor provenite din demolare și îndepărtarea azbestului.

La nivelul UE există, de asemenea, o interdicție generală privind aplicarea azbestului prin intermediul procesului de pulverizare și a procedeelor de lucru care implică utilizarea de materiale fonoabsorbante sau izolante de joasă densitate care conțin azbest.

Lucrări de îndepărtare și de demolare

Se permite tratarea și eliminarea produselor care rezultă din îndepărtarea azbestului, precum și a celor care rezultă din lucrările de demolare unde azbestul este îndepărtat printr-o operațiune planificată anterior, înainte ca orice lucrări generale de demolare să aibă loc. Expunerea trebuie menținută la cote minime, prin:

• limitarea numărului de lucrători implicați în procese;
• procese de lucru concepute astfel încât să nu producă praf de azbest;
• construcții și echipamente curate și întreținute;
• eliminarea rapidă a deșeurilor în recipiente etanșe și etichetate.

Evaluarea riscurilor

Unde există riscul probabil de expunere la praf de azbest, acest risc trebuie evaluat pentru a determina natura și nivelul respectivei expuneri, folosind o eșantionare reprezentativă a expunerii personale a unui lucrător. Angajatorii trebuie să notifice autoritatea responsabilă a statului membru al Uniunii Europene (UE) în cauză înainte de demararea oricăror lucrări, inclusiv în privința următoarelor:

• amplasamentul șantierului și numărul lucrătorilor implicați;
• tipul și cantitatea de azbest;
• activitățile și procedeele planificate și durata lucrărilor;
• măsurile luate pentru a limita expunerea.

Concentrația-limită

Niciun lucrător nu va fi expus la o concentrație de azbest în suspensie în aer de peste 0,1 fibre pe cm³. Dacă se depășește această concentrație, lucrările trebuie sistate până la luarea de măsuri suplimentare în vederea protejării lucrătorilor în cauză, incluzând:

• punerea la dispoziție de echipamente respiratorii individuale și alte echipamente de protecție individuală;
• panouri de avertizare dacă valoarea-limită este depășită;
• împiedicarea răspândirii prafului în afara zonei de lucru;
• consultarea lucrătorilor înainte de desfășurarea activităților.

Formarea profesională

Angajatorii au obligația de a asigura o formare profesională adecvată pentru toți lucrătorii care sunt sau pot fi expuși la praf provenit din azbest sau din materiale care conțin azbest, la intervale regulate și fără costuri pentru lucrători. Formarea profesională trebuie să includă informații privind:

• proprietățile azbestului și efectele sale asupra sănătății;
• practicile profesionale sigure; și
• procedurile de urgență și procedurile de control medical.

Evaluarea și supravegherea sănătății

Sănătatea fiecărui lucrător trebuie evaluată înainte de expunere. De asemenea, se vor întocmi fișe medicale individuale și se vor realiza evaluări noi cel puțin o dată la fiecare trei ani. Medicii pot să ofere recomandări cu privire la eventualele măsuri individuale de protecție, care pot presupune retragerea lucrătorului în cauză de la orice expunere la azbest.

Responsabilitățile țărilor UE

Țările UE au obligația de a comunica Comisiei Europene orice legi naționale adoptate în acest domeniu și de a prezenta un raport la fiecare cinci ani privind implementarea practică a directivei. Acestea au, de asemenea, obligația de a ține o evidență a cazurilor de azbestoză și mezoteliom.

Această directivă abrogă o directivă anterioară (Directiva 83/477/CEE), care a fost modificată semnificativ de mai multe ori.

DE CÂND SE APLICĂ DIRECTIVA?

Directiva se aplică începând cu 5 ianuarie 2010.

TERMENI-CHEIE

*Azbestoză: o boală cronică inflamatorie la nivelul plămânilor provocată de inspirarea și retenția fibrelor de azbest. Aceasta poate provoca episoade grave de apnee și comportă un risc crescut pentru dezvoltarea anumitor tipuri de cancer.

*Mezoteliom: o formă agresivă de cancer care afectează țesutul care căptușește suprafața plămânilor și a abdomenului. Expunerea la azbest este principala cauză și factor de risc.

ACT

Directiva 2009/148/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind protecția lucrătorilor împotriva riscurilor legate de expunerea la azbest la locul de muncă (versiune codificată) (JO L 330, 16.12.2009, pp. 28-36)

Data ultimei actualizări: 06.06.2016