Prioritățile în domeniul educației și formării profesionale (2011-2020)

Consiliul definește prioritățile în domeniul educației și formării profesionale pentru perioada 2011-2020, dar și obiectivele naționale de realizat pe termen mai scurt și sprijinul care va fi acordat de Uniunea Europeană (UE).

SINTEZĂ

Consiliul stabilește prioritățile procesului de la Copenhaga pentru perioada 2011-2020. Procesul de la Copenhaga vizează îmbunătățirea calității și a atractivității educației și formării profesionale (EFP) prin consolidarea cooperării la nivel european.

Aceste obiective actualizate vor contribui la realizarea priorităților și a inițiativelor strategiei Europa 2020. EFP este, de altfel, un factor determinant în realizarea a două dintre obiectivele strategiei: creșterea la 40 % a procentului de persoane cu vârste cuprinse între 30 și 34 de ani absolvente de învățământ superior și reducerea procentului de abandon școlar la mai puțin de 10 % până în 2020.

O viziune globală

Consiliul consideră că, pentru a fi pe deplin eficace, politicile în domeniul EFP trebuie să opteze pentru o abordare globală, ținând seama de politicile sociale și de ocupare a forței de muncă.

Până în 2020, sistemele EFP ar trebui să fie mai atrăgătoare și deschise tuturor, asigurând un învățământ de calitate și pe deplin adaptat nevoilor de pe piața muncii. Acestea trebuie să fie suficient de flexibile pentru a permite trecerea cu ușurință la un alt sistem de învățământ (învățământ școlar, învățământ superior etc.). EFP de-a lungul vieții trebuie să fie ușor accesibilă și mai axată pe carieră. Posibilitățile de a efectua o parte din educația sau formarea profesională în străinătate trebuie sporite.

Obiective 2011-2020

Sunt definite mai multe obiective strategice care trebuie realizate până în 2020. Toate sunt însoțite de obiective pe termen scurt (2011-2014), care trebuie urmărite la nivel național, și de precizări cu privire la sprijinul acordat de Uniunea Europeană (UE) în vederea atingerii lor. S-au stabilit șase obiective strategice, și anume:

• transformarea EFP inițiale într-o opțiune de învățare atractivă. Pe termen scurt, autoritățile naționale sunt invitate să promoveze atractivitatea EFP, dar și să sprijine activitățile care să permită elevilor să ia cunoștință de diferitele filiere profesionale și posibilități de carieră oferite;
• încurajarea excelenței, a calității și a relevanței EFP pentru piața muncii. Între 2011 și 2014, punerea în aplicare a cadrelor naționale de asigurare a calității ar trebui să progreseze. Cooperarea între organismele EFP și întreprinderi ar trebui, de asemenea, consolidată, în special prin intermediul stagiilor pentru profesori în întreprinderi. Organismele EFP trebuie să primească feedback privind capacitatea de ocupare a forței de muncă a absolvenților;
• facilitarea unui acces flexibil la formare și calificări. La nivel național și pe termen scurt, ar fi necesară o reexaminare a utilizării stimulentelor de participare la EFP și a drepturilor și obligațiilor părților implicate. De asemenea, autoritățile naționale trebuie să ia măsurile adecvate pentru a încuraja participarea la EFP continuă. Este necesară stabilirea referințelor între nivelurile din cadrul european al calificărilor și cele din cadrele naționale până în 2012;
• promovarea mobilității internaționale în EFP. În acest scop, țările UE ar trebui să încurajeze în special studenții și profesioniștii să participe la programe de mobilitate, precum și autoritățile locale și regionale și furnizorii de EFP să elaboreze strategii de internaționalizare. Învățarea limbilor străine ar trebui integrată în programe;
• promovarea inovației, a creativității și a spiritului antreprenorial, precum și utilizarea noilor tehnologii. La nivel național, ar trebui încurajate parteneriatele între furnizorii de EFP, instituțiile de învățământ superior, centrele de design, de artă, de cercetare și de inovație. Furnizorii de EFP trebuie să fie dotați cu echipamentele necesare în materie de noi tehnologii. Facilitarea stagiilor practice ar trebui, de asemenea, să încurajeze promovarea spiritului antreprenorial;
• asigurarea accesibilității EFP pentru toți, în special prin îmbunătățirea contribuției la combaterea abandonului școlar. Ar trebui încurajată participarea persoanelor slab calificate și a altor grupuri „de risc” prin servicii de susținere și orientare adecvate, prin utilizarea noilor tehnologii și a sistemelor de monitorizare existente.

Consiliul definește, de asemenea, cinci obiective transversale:

• creșterea implicării părților interesate din domeniul EFP și o mai bună comunicare a rezultatelor obținute datorită cooperării europene;
• guvernanța coordonată a instrumentelor europene și naționale din domeniul transparenței, recunoașterii, asigurării calității și mobilității;
• intensificarea cooperării dintre EFP și celelalte domenii de acțiune relevante;
• îmbunătățirea calității și comparabilității datelor pentru elaborarea de politici la nivelul UE în domeniul EFP;
• buna utilizare a sprijinului din partea UE.

Context

Obiectivele definite în aceste concluzii au fost consacrate în „comunicatul de la Bruges” din 7 decembrie 2010 adoptat de către miniștrii educației din 33 de țări europene, de partenerii sociali și de Comisia Europeană. Acest comunicat constituie ultima actualizare a procesului de la Copenhaga.

ACT

Concluziile Consiliului și ale reprezentanților guvernelor statelor membre, reuniți în cadrul Consiliului, privind prioritățile cooperării europene consolidate în domeniul educației și al formării profesionale pentru perioada 2011-2020 (JO C 324 din 1.12.2010, pp. 5-15)

Data ultimei actualizări: 24.09.2015