Uniunea economică și monetară a UE

SINTEZĂ PRIVIND:

Articolul 119 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene

Articolul 140 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene

CARE ESTE ROLUL ARTICOLELOR 119 ȘI 140 DIN TRATATUL PRIVIND FUNCȚIONAREA UNIUNII EUROPENE?

• Articolul 119 prevede că Uniunea Europeană (UE) și statele membre ale UE își vor coordona politica economică și vor defini și pune în aplicare o politică monetară unică și o politică unică a cursurilor de schimb. Articolul face referire la introducerea unei monede unice, euro, și prevede câteva principii directoare.
• Articolul 140 prevede că statele membre trebuie să întrunească anumite „criterii de convergență” pentru a putea participa la a treia etapă a uniunii economice și monetare (UEM) a UE. A treia etapă include adoptarea monedei euro și punerea în aplicare a unei politici monetare unice în statele membre respective.

ASPECTE-CHEIE

• UEM este procesul de armonizare a politicilor economice și monetare ale statelor membre. Acesta cuprinde trei etape.
  • Etapa întâi (1990-1993). Libera circulație a capitalului între statele membre.
  • Etapa a doua (1994-1998). Coordonarea politicilor monetare ale țărilor UE, intensificarea cooperării dintre băncile naționale ale acestora și apropierea economiilor acestora (cu alte cuvinte, convergența economică).
  • Etapa a treia (începând cu 1 ianuarie 1999). Introducerea treptată a monedei euro şi instituirea unei politici monetare unice sub responsabilitatea Băncii Centrale Europene (BCE).

Primele două etape ale UEM au fost deja finalizate pentru toate statele membre, dar a treia etapă încă nu a este finalizată. Până în prezent, numai 20 de state membre – denumite colectiv „zona euro” – au adoptat euro ca monedă proprie.

Trecerea la moneda euro

• Înainte de a putea introduce moneda euro, un stat membru trebuie să întrunească mai multe cerințe economice și juridice – criteriile de convergență.
• Obiectivul criteriilor de convergență economică este de a garanta stabilitatea economiei și a situației financiare a UE.
• Criteriul de convergență juridică prevede că legile statelor membre trebuie să fie compatibile cu tratatele UE, îndeosebi în ceea ce privește aspectele legate de banca centrală națională și de monedă.
• În momentul în care un state membru întrunește toate aceste cerințe, acesta poate adopta moneda euro ca monedă proprie. Euro înlocuiește atunci fosta monedă națională, devenind moneda oficială a respective.
• Cel puțin o dată la doi ani, Comisia Europeană și BCE evaluează progresele înregistrate de statele membre în direcția întrunirii cerințelor de convergență. Dacă aceste instituții consideră că un stat membru este capabil să treacă la etapa a treia a UEM, Consiliul Uniunii Europene decide că statul membru respectiv poate să adopte euro ca monedă proprie.

Banca Centrală Europeană;

BCE joacă un rol esențial în UEM. Aceasta stabilește în mod independent politica monetară a statelor membre din zona euro. De asemenea, aceasta deține competența de a autoriza emiterea de bancnote euro. Statele membre au dreptul de a emite monede, dar BCE trebuie să autorizeze mai întâi cantitatea anuală care va fi emisă.

Primele țări ale zonei euro

• La 3 mai 1998, o dată istorică în ceea ce privește lansarea celei de-a treia etape a UEM, Consiliul a adoptat o decizie prin care recunoștea că 11 state membre (Belgia, Germania, Irlanda, Spania, Franța, Italia, Luxemburg, Țările de Jos, Austria, Portugalia și Finlanda) întruniseră condițiile necesare pentru a introduce moneda unică la 1 ianuarie 1999. În 2000 s-a luat o decizie similară cu privire la Grecia, care a intrat în etapa a treia a UEM în ianuarie 2001.

• După aceea, moneda euro a fost introdusă în două etape.
  • 1 ianuarie 1999. S-a introdus moneda euro ca monedă contabilă* i s-au fixat ratele de conversie cu fostele monede naționale, care au devenit astfel unități nezecimale ale monedei euro;
  • 1 ianuarie 2002. S-au introdus monedele și bancnotele euro în statele membre în cauză. Cetățenii și întreprinderile europene au avut atunci posibilitatea de a efectua plăți în numerar în euro.

Extinderea zonei euro

• În principiu, toate statele membre trebuie să participe la a treia etapă a UEM și deci să adopte euro. Cu toate acestea, unele nu au întrunit încă cerințele economice și juridice. Acestea sunt scutite până când vor putea să introducă moneda euro.
• Zona euro s-a extins în mai multe rânduri, pentru a cuprinde mai multe state membre:
  • Slovenia, la 1 ianuarie 2007;
  • Cipru și Malta, la 1 ianuarie 2008;
  • Slovacia, la 1 ianuarie 2009;
  • Estonia, la 1 ianuarie 2011;
  • Letonia, la 1 ianuarie 2014;
  • Lituania, la 1 ianuarie 2015;
  • Croația, la 1 ianuarie 2023.

Derogări

Danemarca are o clauză de neparticipare la UEM, ale cărei detalii sunt definite în Protocolul nr. 16, anexat la tratatele fondatoare ale UE. Danemarca și-a rezervat opțiunea de a-și înceta acordurile de derogare și de a adopta moneda europeană, dar nu și-a anunțat încă o asemenea intenție.

CONTEXT

Pentru informații suplimentare, consultați:

• Extinderea zonei euro (Comisia Europeană);
• Uniunea economică și monetară (UEM) (Banca Centrală Europeană).

TERMENI-CHEIE

DOCUMENTELE PRINCIPALE

Versiune consolidată a Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene – Partea a treia – Politicile și acțiunile interne ale Uniunii – Titlul VIII – Politica economică și monetară – Articolul 119 (ex-articolul 4 TCE) (JO C 202, 7.6.2016, pp. 96-97).

Versiune consolidată a Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene – Partea a treia – Politicile și acțiunile interne ale Uniunii – Titlul VIII – Politica economică și monetară – Capitolul 5 – Dispoziții tranzitorii – Articolul 140 [ex-articolul 121 alineatul (1), ex-articolul 122 alineatul (2) teza a doua și ex-articolul 123 alineatul (5) TCE] (JO C 202, 7.6.2016, pp. 108-110).

Data ultimei actualizări: 23.02.2023