Consolidarea standardelor de muncă în domeniul maritim

Comisia Europeană doreşte să consulte partenerii sociali cu privire la modul de integrare a dispoziţiilor relevante ale Convenţiei Organizaţiei Internaţionale a Muncii (OIM) privind standardele de muncă în domeniul maritim, adoptată în februarie 2006, în dreptul comunitar.

ACT

Communication from the Commission of 15 June 2006 under Article 138(2) of the EC Treaty on the strengthening of maritime labour standards [COM(2006) 287 final - Not published in the Official Journal] (Comunicarea Comisiei din 15 iunie 2006 în temeiul articolului 138 alineatul (2) din Tratatul CE privind consolidarea standardelor de muncă în domeniul maritim [COM(2006) 287 final - Nepublicată în Jurnalul Oficial]).

SINTEZĂ

Comisia Europeană a susţinut în mod ferm elaborarea Convenţiei OIM (EN) (ES) (FR) privind standardele de muncă în domeniul maritim. Aceasta consideră că punerea în aplicare a convenţiei este indispensabilă, atât la nivel comunitar, cât şi la nivel naţional.

Articolul 138 alineatul (2) din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene (TCE) prevede că, înainte de a prezenta propuneri în domeniul politicii sociale, Comisia se consultă cu partenerii sociali privind posibila orientare a unei acţiuni comunitare.

Domeniul de aplicare a convenţiei

Convenţia regrupează o serie de dispoziţii menite să garanteze condiţii de muncă şi de viaţă decente la bordul navelor cu un tonaj brut de sau mai mare de 500 de tone şi care efectuează deplasări internaţionale sau care navighează între porturi străine. Standardele se referă la:

• condiţiile minime necesare pentru recrutare;
• condiţiile de încadrare în muncă şi drepturile lucrătorilor;
• cazarea la bord;
• protecţia socială;
• definirea responsabilităţilor în ceea ce priveşte aplicarea convenţiei.

Aportul convenţiei

Primul obiectiv al convenţiei OIM este de a consolida convenţiile şi recomandările referitoare la munca în domeniul maritim adoptate de OIM începând cu 1919 într-un singur text cu o mare valoare juridică şi politică. În plus, aceasta utilizează mecanisme inovatoare pentru a conferi textului o eficienţă deplină.

Al doilea obiectiv al convenţiei este de a gestiona globalizarea şi de a garanta condiţii de concurenţă mai echitabile. Aceasta contribuie la stabilizarea sectorului transporturilor maritime, confruntat cu o puternică concurenţă mondială, precum şi la normalizarea statutului navigatorilor în contextul globalizării. În fapt, anumite efecte dăunătoare, cum este dumpingul social, penalizează oamenii mării şi armatorii care respectă normele în vigoare.

Ultimul obiectiv este de a îmbunătăţi siguranţa maritimă şi atractivitatea profesiei. Trebuie menţionat că 80 % din accidentele maritime se datorează unor erori umane. Prin urmare, se impune instituirea unor standarde sociale minime intr-un cadru coerent, precum şi reevaluarea formării. În fapt, calificările şi condiţiile de muncă sunt complementare.

Rolul UE

Convinsă de pertinenţa demersurilor care vizează combaterea concurenţei neloiale şi îmbunătăţirea standardelor sociale peste tot în lume, Comisia şi-a adus încă de la început sprijinul pentru activităţile pregătitoare ale convenţiei. Aceasta a jucat un rol dinamic, aducând o valoare adăugată cu ocazia negocierilor şi asigurând compatibilitatea textului convenţiei cu dreptul comunitar. De asemenea, a coordonat poziţiile statelor membre şi a oferit sprijin financiar.

Comisia caută în prezent să încurajeze şi să accelereze ratificarea pentru o intrare cât mai rapidă în vigoare a convenţiei. Forţa Uniunii, cu cele 27 de state membre ale sale, permite accelerarea acestui proces, deoarece condiţiile impuse pentru intrarea în vigoare a convenţiei sunt fixate la 30 de state reprezentând cel puţin 33 % din tonajul mondial.

În plus, Comisia se străduieşte să dezvolte şi să îmbunătăţească standardele comunitare, căutând să integreze dispoziţiile cele mai relevante ale convenţiei în dreptul comunitar.

Pentru această primă fază a consultării, partenerii sociali sunt astfel invitaţi să se pronunţe cu privire la diversele chestiuni care ţin de punerea în aplicare a convenţiei şi care fac, de asemenea, obiectul unui studiu de impact, şi anume:

• oportunitatea dezvoltării acquis-ului comunitar existent prin adaptarea, consolidarea şi completarea acestuia în conformitate cu o serie de orientări;
• utilitatea de a merge mai departe de dispoziţiile convenţiei în dreptul comunitar;
• pertinenţa conferirii unui caracter obligatoriu părţii fără valoare obligatorie a convenţiei;
• posibila implicare a partenerilor sociali în negocierile pentru un acord care ar urma să se pună în aplicare printr-o decizie a Consiliului, în sensul articolului 139 din Tratatul CE.

De asemenea, Comisia doreşte să afle de la partenerii sociali dacă este pertinentă reflectarea structurii comunitare tripartite în cadrul comisiei de monitorizare prevăzute de convenţie.

Context

După adoptarea convenţiei, Comisia Europeană a considerat că este necesar să se mobilizeze mijloacele necesare pentru punerea ei în aplicare atât la nivel comunitar, cât şi la nivel naţional. Comisia caută să afirme valorile şi interesele UE, precum şi să promoveze standarde înalte peste tot în lume.

ACTE CONEXE

Decizia 2007/431/CE a Consiliului din 7 iunie 2007 de autorizare a ratificării de către statele membre, în interesul Comunităţii Europene, a Convenţiei din 2006 a Organizaţiei Internaţionale a Muncii privind munca în domeniul maritim [Jurnalul Oficial L 161 din 22.6.2007]. În ceea ce priveşte coordonarea sistemelor de securitate socială, Comisia deţine competenţe exclusive. Totuşi, aceasta nu poate să ratifice o convenţie în locul statelor membre. Decizia Consiliului din 7 iunie 2007 face posibilă ratificarea convenţiei de către statele membre, aceasta conţinând aspecte legate de coordonarea sistemelor de securitate socială.

Ultima actualizare: 10.01.2008