Învăţarea şi formarea în rândul adulţilor: nu este niciodată prea târziu pentru a învăţa

Ridicarea nivelului general de competenţe al cetăţenilor înseamnă creşterea şanselor profesionale ale acestora şi contribuie la combaterea sărăciei şi excluziunii sociale. În acest scop, prin intermediul unei comunicări care analizează tema educaţiei şi a formării profesionale ale adulţilor, Comisia încurajează statele membre să multiplice şi să consolideze oportunităţile de învăţare pentru adulţi şi să le facă accesibile tuturor cetăţenilor.

ACT

Communication of 23 October 2006 from the Commission to the Council - Adult learning [COM (2006) 614 - Not published in the Official Journal (Comunicare a Comisiei către Consiliu din 23 octombrie 2006 privind învăţarea în rândul adulţilor [COM (2006) 614 final – Nepublicată în Jurnalul Oficial]).

SINTEZĂ

Promovarea învăţării pe tot parcursul vieţii se înscrie în cadrul Strategiei de la Lisabona, care stabileşte obiective de creştere economică, competitivitate şi incluziune socială. Chiar dacă statele membre recunosc importanţa educaţiei şi formării profesionale pe tot parcursul vieţii, numărul adulţilor care învaţă astăzi în Europa rămâne sub nivelul obiectivului pe care şi l-au fixat acestea. Prin această comunicare, Comisia încurajează statele membre să vegheze cu privire la calitatea sistemelor lor de educaţie şi de formare profesională în rândul adulţilor şi la nivelul general de competenţe al cetăţenilor.

O mai bună educaţie şi formare a adulţilor poate juca un rol-cheie în formarea profesională a cetăţenilor europeni şi în incluziunea socială a categoriilor mai puţin favorizate de pe piaţa muncii, cum sunt migranţii şi persoanele în vârstă, din ce în ce mai numeroase în Europa. Mai mult, îmbunătăţirea educaţiei şi formării profesionale în rândul adulţilor reprezintă un avantaj considerabil pe plan colectiv şi pe plan individual. Ridicarea nivelului general de competenţe al cetăţenilor contribuie la ameliorarea indicatorilor economici, ca de pildă productivitatea şi rata şomajului, şi a indicatorilor sociali, cum sunt participarea cetăţenilor, criminalitatea şi costurile îngrijirilor medicale.

Răspunsul la provocări

Comisia identifică următoarele provocări în calea demersului de consolidare a învăţării pe tot parcursul vieţii:

competitivitatea economică: ridicarea nivelului general de competenţe al cetăţenilor din toate statele membre reprezintă o miză economică importantă, care contribuie la îndeplinirea obiectivelor de creştere, ocupare a forţei de muncă şi coeziune socială fixate de Strategia de la Lisabona. Rezultatele pozitive înregistrate de alte ţări, care au investit în sistemele lor de educaţie, confirmă soliditatea acestei previziuni. Obiectivul economic devine şi mai urgent din perspectiva evoluţiei preconizate pe piaţa forţei de muncă. Conform unui sondaj realizat de Eurostat (DE) (EN) (FR), de acum până în 2010, jumătate din locurile de muncă nou create vor fi destinate populaţiei mai calificate, în vreme ce în prezent o treime din populaţia activă europeană rămâne puţin calificată şi se estimează că o parte considerabilă a acesteia este în continuare incapabilă să utilizeze zilnic informaţiile scrise;
schimbările demografice: sistemele de educaţie şi de formare profesională trebuie să ia în considerare îmbătrânirea populaţiei europene şi rolul tot mai mare pe care îl joacă imigranţii. Conform OECD (EN) (FR), în treizeci de ani o treime din cetăţenii UE vor avea peste 60 de ani. Acest fenomen impune punerea în aplicare a unor măsuri menite să prelungească viaţa activă a lucrătorilor în vârstă şi să sporească numărul lucrătorilor tineri. În acest scop, statele membre trebuie să se angajeze să diminueze numărul cazurilor de abandon şcolar prematur şi să ridice nivelul de competenţe al persoanelor puţin calificate în vârstă de peste 40 de ani. Imigraţia reprezintă o provocare majoră pentru sistemele de educaţie şi de formare profesională din Europa, oferind, în acelaşi timp, un potenţial uman enorm, care poate compensa îmbătrânirea populaţiei europene şi lipsa de competenţe din anumite sectoare;
sărăcia şi excluziunea socială: educaţia şi formarea profesională în rândul adulţilor pot juca un rol-cheie în combaterea sărăciei şi excluziunii sociale, care marginalizează un număr important de persoane în toate statele membre. Cauzele care stau la baza acestei probleme sunt nivelul scăzut al educaţiei iniţiale, şomajul, izolarea rurală şi şansele reduse în viaţă. Noile forme de ignoranţă, ca de pildă lipsa cunoştinţelor de operare pe calculator, agravează excluziunea socială, împiedicând accesul cetăţenilor afectaţi la anumite informaţii şi resurse.

Îmbunătăţind oferta de formare şi educaţie profesională destinate adulţilor, statele membre pot contribui la consolidarea competenţelor lingvistice şi culturale, precum şi profesionale, ale cetăţenilor care sunt adeseori marginalizaţi pe piaţa muncii. Statele membre trebuie să pună în aplicare aceste proiecte, utilizând la maxim resursele existente. În acest scop, statele membre trebuie să dezvolte o mai bună coordonare între participanţii la proiectele respective: autorităţile politice, care iau deciziile la diferite niveluri, şi toţi partenerii care colaborează la elaborarea şi punerea în aplicare a politicilor. Coordonarea poate juca un rol-cheie în identificarea priorităţilor, elaborarea politicilor şi comunicarea cu beneficiarii potenţiali ai proiectelor. Fondurile structurale europene pot contribui la îmbunătăţirea infrastructurilor şi a ofertei de programe de educaţie şi de formare profesională pentru adulţi.

Tipuri de acţiuni

Comisia identifică cinci tipuri de acţiuni care să le permită statelor membre să răspundă la provocările menţionate anterior.

punerea în aplicare a unor programe de educaţie şi de formare profesională în rândul adulţilor mai echitabile, cu un număr mai mare de participanţi: statele membre trebuie să se angajeze în privinţa participării la activităţile de învăţare pentru adulţi, astfel încât învăţarea să fie mai echitabilă şi să se apropie de obiectivul de 12,5 % care trebuie atins până în 2010. Statele membre trebuie să încurajeze toţi cetăţenii, mai ales pe cei mai puţin calificaţi, cum sunt persoanele în vârstă şi persoanele cu handicap, şi pe cei care locuiesc în zone izolate. Acestea trebuie să mărească numărul investiţiilor publice cu obiective precise, să răspândească pe scară mai largă informaţiile privind posibilităţile de educaţie şi de formare profesională pentru adulţi şi să exploateze mai bine potenţialul unităţilor de învăţământ deja existente;
asigurarea calităţii programelor de educaţie şi de formare profesională în rândul adulţilor: statele membre trebuie să se asigure că metodele educative, precum şi personalul însărcinat cu educaţia şi formarea profesională sunt eficiente şi adecvate cursanţilor adulţi. În vederea promovării calităţii procesului de învăţare, Comisia identifică patru elemente de luat în considerare:
dezvoltarea unor sisteme de recunoaştere şi de validare a rezultatelor învăţării: statele membre trebuie să dezvolte sisteme bazate pe principii comune, care să permită măsurarea şi aprecierea învăţării. Aceste sisteme le permit cursanţilor o mai bună autoevaluare şi îi încurajează să îşi continue procesul de învăţare. În acest scop, Consiliul Educaţie a identificat deja în 2004 o serie de principii comune, iar unele state membre au pus în aplicare mecanisme care servesc drept bază pentru elaborarea unor sisteme de evaluare. Pentru a favoriza dezvoltarea eficientă a acestor sisteme, Comisia scoate în evidenţă provocările viitoare, cum ar fi participarea tuturor părţilor implicate la procesul de validare, la îmbunătăţirea sistemelor şi la explicitarea obiectivelor programelor de învăţare;
investiţiile în educaţia şi formarea profesională a persoanelor în vârstă şi a migranţilor: statele membre trebuie să asigure că programele de educaţie şi de formare profesională se adresează populaţiei în vârstă şi migranţilor, două categorii care reprezintă un enorm potenţial uman în economiile şi societăţile moderne, dar care sunt adeseori defavorizate pe piaţa muncii. În ceea ce priveşte persoanele în vârstă, statele membre trebuie să se angajeze pe două fronturi: cel al lucrătorilor în vârstă, care trebuie şi pot să îşi prelungească viaţa profesională printr-o îmbătrânire activă, şi cel al pensionarilor, care au ocazia să facă din învăţare o parte integrantă a vieţii lor şi pot deveni la rândul lor formatori. În acest scop, Comisia doreşte ca universităţile să propună o ofertă adaptată nevoilor cursanţilor adulţi, dar majoritatea ţărilor înregistrează întârzieri la acest capitol. Statele membre trebuie, de asemenea, să favorizeze integrarea imigranţilor, folosindu-le la maxim competenţele. În acest scop, Comisia susţine acţiunile care includ programe de educaţie şi de formare profesională în ţările vecine, dezvoltarea sistemelor de recunoaştere a competenţelor deja dobândite şi deschiderea unor posibilităţi de învăţare eficiente;
promovarea cercetării şi a analizării activităţilor de învăţare destinate adulţilor: indicatorii cum sunt bazele de date au un rol esenţial în observarea şi evaluarea activităţilor de educaţie şi formare profesională pentru adulţi. În prezent, aceste date sunt destul de limitate, dar organismele internaţionale cum sunt OCDE şi Comisia Europeană, inclusiv Eurostat şi unitatea de cercetare recent înfiinţată la Ispra, întreprind eforturi în acest sens.

Până la sfârşitul anului 2007, Comisia intenţionează să întocmească un plan de acţiune inspirat din această comunicare.

Context

În cadrul Strategiei de la Lisabona, care vizează promovarea unei societăţi a cunoaşterii, Comisia a susţinut realizarea unui spaţiu european al educaţiei şi formării profesionale pe tot parcursul vieţii, printr-o primă comunicare în 2001.

Totodată, Consiliul şi-a adus contribuţia la realizarea obiectivului Strategiei de la Lisabona printr-o rezoluţie adoptată în 2002. Până la sfârşitul anului 2007, va fi elaborat un plan de acţiune în conformitate cu prezenta comunicare care să ţină cont de experienţa dobândită în cadrul programelor Socrate şi Grundtvig.

Ultima actualizare: 17.05.2007