Investiţiile eficiente în educaţie şi formare

Această comunicare are ca scop propunerea unui regim de investiţii mai eficient în educaţia şi formarea din Europa. De asemenea, aceasta propune statelor membre implementarea de parteneriate şi de stimulente pentru o creştere susţinută a investiţiilor făcute de către întreprinderi şi de către persoanele fizice.

ACT

Comunicarea Comisiei din 10 ianuarie 2003 - Investiţiile eficiente în educaţie şi formare: un imperativ pentru Europa [COM(2002) 779 final - Nepublicată în Jurnalul Oficial].

SINTEZĂ

Pentru ca sistemele de educaţie şi formare să poată îndeplini un rol decisiv în atingerea obiectivului strategic stabilit cu ocazia Consiliului European de la Lisabona, şi anume acela de a transforma Uniunea Europeană (UE) în cea mai competitivă şi mai dinamică economie a cunoaşterii din lume, statele membre sunt încurajate să investească resurse suficiente şi să facă astfel încât acestea să fie ţintite şi gestionate în modul cel mai eficient posibil.

Într-un context internaţional foarte concurenţial şi dinamic, politica de investiţii în educaţie şi formare trebuie să ia în considerare noile exigenţe ale societăţii cunoaşterii. În prezent, UE pare să prezinte un anumit decalaj faţă de Statele Unite, decalaj care se manifestă mai ales prin incapacitatea de a atrage şi de a reţine talentele în Europa. Decalajul de productivitate dintre UE şi Statele Unite continuă să se adâncească. Pentru a inversa această tendinţă, sunt necesare investiţii suplimentare, nu numai în domeniul cercetării-dezvoltării şi al tehnologiei informaţiei şi comunicaţiilor (TIC), ci şi în sistemul educativ şi formativ european, în ansamblul său.

Realizarea unei creşteri substanţiale a investiţiilor totale în educaţie

Europa pare să sufere de un nivel redus de investiţii în resursele umane. Deşi în ţările UE, ca şi în Statele Unite, se alocă, în medie, puţin peste 5 % din PIB cheltuielilor publice destinate educaţiei şi formării, există în schimb un deficit net la nivelul finanţării private. Dacă recunoaştem că, în modelul social european, sursele private au fost considerate întotdeauna un complement, şi nu un substitut al finanţării publice, în faţa noilor provocări ale globalizării se dovedeşte a fi necesară o creştere a acestora.

Nivelul finanţării private din domeniul educaţiei şi formării constituie o diferenţă majoră între UE şi Statele Unite, care continuă să se adâncească. Cheltuielile private dedicate instituţiilor de învăţământ nu au crescut decât foarte puţin în UE din anul 1995 (de la 0,55 % la aproximativ 0,66 % din PIB), în timp ce se observă un nivel aproape dublu (aproximativ 1,2 % din PIB) în Japonia şi aproape de trei ori mai mare în Statele Unite (1,6 %).

Acest deficit este evident mai ales în domeniile esenţiale pentru economia cunoaşterii, cum ar fi învăţământul superior, educaţia pentru adulţi şi formarea profesională continuă. În total, UE investeşte semnificativ mai puţin în învăţământul superior decât Statele Unite: Statele Unite cheltuiesc de peste două ori mai mult per student decât Uniunea Europeană. Raportat la PIB, media UE este de numai 1,1 % dedicat învăţământului superior, faţă de 2,3 % în Statele Unite. Decalajul de finanţare în acest domeniu este, astfel, şi mai marcant în cercetare şi dezvoltare (R&D), unde cifrele sunt de 1,9 % din PIB în UE, faţă de 2,7 % în Statele Unite. Universităţile europene sunt cele care stabileşte nivelul cheltuielilor în acest domeniu.

Celălalt domeniu în care sunt în mod incontestabil necesare investiţii private mai importante este cel al formării profesionale continue şi al educaţiei pentru adulţi, unde există încă diferenţe profunde de la o ţară la alta. Doar 40 % din salariaţii europeni participă la formarea profesională continuă (23 % din întreprinderile mici şi mijlocii, IMM-uri) şi numai 62 % din totalul întreprinderilor furnizează vreun tip de formare pentru personalul propriu (56 % pentru IMM-uri).

Deşi, în modelul social european, sursele private provenite de la întreprinderi şi persoane fizice sunt un complement al finanţării publice, situaţia actuală impune noi investiţii publice ţintă şi cheltuieli private mai ridicate, care să vină în completarea finanţărilor publice. Acest lucru reprezintă o provocare mai ales pentru mai multe dintre noile state membre, pe seama limitelor bugetare ale acestora şi a proporţiei ridicate a cheltuielilor publice alocate educaţiei formale.

Utilizarea la maxim a resurselor existente într-un context european

Pentru a face ca alocările financiare să fie cele mai eficiente cu putinţă, prezenta comunicare solicită, în egală măsură, statelor membre să combată zonele de ineficacitate a cheltuielilor, cum ar fi rata ridicată a eşecului şcolar, a abandonului prematur al studiilor, a şomajului absolvenţilor de facultate, a duratei excesive a studiilor, a nivelurilor slabe de cunoştinţe, şi propune focalizarea atenţiei pe formarea personalului educativ, pe noile competenţe de bază, pe învăţarea pe tot parcursul vieţii, pe domeniul TIC, pe spiritul civic activ şi pe informare.

În ceea ce priveşte modalitatea de mobilizare a resurselor umane şi financiare suplimentare, comunicarea subliniază importanţa creării unei abordări de tipul unui parteneriat cu întreprinderile şi persoanele fizice. Acesta ar trebui să se realizeze pe seama unei gestiuni mai eficiente a resurselor existente şi unei descentralizări la nivel regional, în cadrul gestionării resurselor şi programelor. Această descentralizare, care trebuie completată de o mai mare coordonare între ministerele naţionale, trebuie, bineînţeles, să acţioneze în sensul dimensiunii europene a deciziilor de investiţii.

În sfârşit, pentru a permite ca educaţia şi formarea să joace pe deplin un rol în cadrul Strategiei europene privind ocuparea forţei de muncă şi în cadrul Strategiei de la Lisabona, prezenta comunicare invită statele membre:

Context

În cadrul programului detaliat privind obiectivele sistemelor de educaţie şi formare, care include între obiectivele sale utilizarea cea mai eficientă a resurselor, prezenta comunicare dezvoltă chestiunea investiţiilor în educaţie şi formare dintr-o perspectivă care pune accentul în special pe aspectele referitoare la cercetare, educarea pe tot parcursul vieţii şi ocuparea forţei de muncă.

ACTE CONEXE

Comunicarea Comisiei din 20 aprilie 2005 - Mobilizarea creierelor europene: crearea condiţiilor necesare pentru ca universităţile să contribuie pe deplin la Strategia de la Lisabona [COM(2005) 152 final - Nepublicată în Jurnalul Oficial].

Comunicarea Comisiei din 5 februarie 2003 - Rolul universităţilor în Europa cunoaşterii [COM(2003) 58 final - Nepublicată în Jurnalul Oficial].

Ultima actualizare: 11.05.2006