Mecanismele de control al exercitării competențelor de executare de către Comisia Europeană

 

SINTEZĂ PRIVIND:

Regulamentul (UE) nr. 182/2011 privind normele și principiile generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie

CARE ESTE ROLUL ACESTUI REGULAMENT?

ASPECTE-CHEIE

Regulamentul stabilește două proceduri de control al exercitării de către Comisie a competențelor sale de executare (acordate de legislator): procedura de examinare și procedura de consultare.

Procedura de examinare este utilizată în principal pentru:

Actele de punere în aplicare ale Comisiei trebuie să primească sprijinul unei majorități calificate (un sistem de vot ponderat în care 15 din cele 27 de state membre trebuie să voteze în favoarea lor, iar aceste voturi trebuie să reprezinte cel puțin 65 % din populația totală a UE) din cadrul comitetului. În cazul în care comitetul emite un aviz nefavorabil, Comisia poate supune proiectul de act unui comitet de apel pentru a vedea dacă examinarea măsurii trebuie să continue sau pentru a modifica textul. În cazul în care comitetul de apel se pronunță împotriva actelor de punere în aplicare propuse de Comisie, Comisia nu poate adopta proiectul de act de punere în aplicare.

Procedura de consultare este în general utilizată pentru toate celelalte acte de punere în aplicare (de exemplu, acte individuale în domeniul culturii). Comisia decide singură dacă adoptă sau nu actul propus și trebuie „să țină seama în cea mai mare măsură” de avizul comitetului, care este adoptat cu majoritate simplă (majoritatea celor care votează).

Dreptul de control al Parlamentului European și al Consiliului Uniunii Europene: atunci când un act legislativ de bază a fost adoptat în cadrul procedurii legislative ordinare (cea mai frecventă procedură decizională, care acoperă majoritatea domeniilor de politică și în care Parlamentul și Consiliul au o pondere egală), Parlamentul sau Consiliul poate, în orice moment, să informeze Comisia că, în opinia sa, actul de punere în aplicare propus depășește competențele conferite Comisiei. În astfel de cazuri, Comisia trebuie să revizuiască proiectul de act de punere în aplicare și să decidă menținerea, modificarea sau retragerea acestuia. Din motive de transparență, Comisia ține un registru al procedurilor comitetului (registrul de comitologie) care conține o listă a tuturor comitetelor de comitologie, împreună cu informații de bază și documente referitoare la activitatea fiecărui comitet.

DE CÂND SE APLICĂ REGULAMENTUL?

Se aplică de la 1 martie 2011.

CONTEXT

Articolul 291 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene permite Comisiei să adopte măsuri de punere în aplicare a unui act juridic atunci când sunt necesare condiții uniforme de punere în aplicare. Actul juridic de bază trebuie să confere în mod explicit Comisiei competența de a adopta acte de punere în aplicare.

Conform ultimului raport al Comisiei privind evoluția sistemului de comitologie, au existat 322 de comitete care acoperă aproape toate competențele UE (agricultură, mediu, transporturi, sănătate și consumatori etc.). În 2022, aceștia au organizat 673 de reuniuni, au efectuat 1 675 de proceduri scrise și au emis 2 048 de avize.

Pentru detalii suplimentare, consultați:

DOCUMENTUL PRINCIPAL

Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (JO L 55, 28.2.2011, pp. 13-18).

DOCUMENTE CONEXE

Raport al Comisiei către Parlamentul European și Consiliu privind activitatea comitetelor în 2022 [COM(2023) 664 final, 26.10.2023].

Versiune consolidată a Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene – Partea a șasea – Dispoziții instituționale și financiare – Titlul I – Dispoziții instituționale – Capitolul 2 – Actele juridice ale Uniunii, procedurile de adoptare și alte dispoziții – Secțiunea I – Actele juridice ale Uniunii – Articolul 291 (JO C 202, 7.6.2016, p. 173).

Data ultimei actualizări: 23.01.2024