Actele atipice

Actele atipice sunt o categorie de acte adoptate de către instituțiile europene. Acestea se pot referi la organizarea internă a Uniunii Europene (UE) sau pot avea o aplicabilitate mai generală care vizează domenii politice specifice.

SINTEZĂ

INTRODUCERE

Actele atipice sunt acte adoptate de către instituțiile UE. Aceste acte sunt denumite „atipice”, deoarece nu se înscriu în categoriile de acte juridice prevăzute de Tratatul privind funcționarea UE (articolele 288, 289, 290, 291 sau 292).

Există o mare varietate de acte atipice. Unele dintre acestea sunt prevăzute de alte articole ale tratatelor fondatoare ale UE, iar altele au fost dezvoltate prin practica instituțională.

Actele atipice se disting în funcție de aplicabilitatea lor, care este, în general, de natură politică. Totuși, unele acte atipice pot avea un caracter obligatoriu, dar acesta este limitat la cadrul instituțional al UE.

ACTELE ATIPICE PREVĂZUTE DE TRATATE

Regulamentele de procedură ale instituțiilor UE sunt acte atipice. Tratatele fondatoare stabilesc că instituțiile UE adoptă propriile lor regulamente de procedură.

Regulamentele de procedură stabilesc organizarea, funcționarea și normele interne de procedură ale instituțiilor UE. Acestea au un caracter obligatoriu doar pentru instituția în cauză.

De asemenea, tratatele fondatoare prevăd și alte tipuri de acte adoptate în cadrul dialogului politic între instituțiile UE. Aceste acte sunt menite, în esență, să faciliteze activitatea și cooperarea între instituții. De exemplu, în cadrul procedurii de adoptare a acordurilor internaționale, Consiliul poate adresa Comisiei Europene direcții de negociere pentru negocierea acordurilor.

Instituțiile pot merge și mai departe, organizând cooperarea lor prin acorduri interinstituționale. Aceste tipuri de acorduri sunt, de asemenea, acte atipice. Acordurile interinstituționale pot avea un caracter obligatoriu, dar doar pentru instituțiile semnatare ale acordului.

ACTELE ATIPICE NEPREVĂZUTE DE TRATATE

Instituțiile UE au dezvoltat fiecare câte o serie de instrumente în cadrul activității lor.

De exemplu, Parlamentul European își exprimă anumite poziții politice la nivel internațional prin intermediul rezoluțiilor sau al declarațiilor. De asemenea, Consiliul adoptă în mod regulat concluzii, rezoluții sau orientări cu ocazia reuniunilor sale. Aceste acte reflectă, în esență, opinia instituțiilor cu privire la anumite chestiuni europene sau internaționale. Ele au o aplicabilitate generală, dar nu au caracter obligatoriu.

Comisia adoptă, de asemenea, o serie de acte atipice proprii. Acestea sunt comunicări, care prezintă, în general, noi programe politice. De asemenea, Comisia adoptă cărți verzi, menite să lanseze consultări publice cu privire la anumite chestiuni europene. Astfel, aceasta adună informațiile necesare înainte de a elabora o propunere legislativă. În urma rezultatelor cărților verzi, Comisia adoptă uneori cărți albe, care prezintă propuneri detaliate de acțiuni europene.

Data ultimei actualizări: 10.11.2015