Energie

INTRODUCERE

Tratatul de la Lisabona recunoaşte importanţa politicii energetice, rezervându-i un capitol specific în tratatele de instituire a Uniunii Europene (UE). Astfel, UE dispune de competenţe în mod clar definite pentru a îndeplini obiectivele comune ale statelor membre în materie de energie.

Situaţia internaţională şi evoluţia problematicilor legate de energie au demonstrat cât de importantă este o politică europeană în materie de energie. Un răspuns european reprezintă aşadar modalitatea cea mai eficientă de a face faţă unor chestiuni precum protecţia mediului, securitatea aprovizionării cu energie sau dialogul cu ţările producătoare de energie.

UN NOU FUNDAMENT JURIDIC PENTRU POLITICA ENERGETICĂ LA NIVEL EUROPEAN

Anterior intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona, Tratatele de instituire a UE nu conţineau dispoziţii specifice în ceea ce priveşte intervenţia UE în domeniul energiei.

Tratatul de la Lisabona introduce un temei juridic specific în domeniul energiei, prin crearea articolului 194 din Tratatul privind funcţionarea UE. Această inovaţie permite, în special, detalierea şi clarificarea acţiunii UE în domeniul energiei.

Astfel, UE este abilitată să ia măsuri la nivel european pentru:

• a garanta buna funcţionare a pieţei energiei;
• a garanta securitatea aprovizionării cu energie;
• a promova eficienţa energetică;
• a promova interconectarea reţelelor energetice.

Mai mult, Consiliul şi Parlamentul European adoptă acte legislative pe baza procedurii legislative ordinare, după consultarea Comitetului Regiunilor şi a Comitetului Economic şi Social European. Totuşi, pentru adoptarea măsurilor de natură fiscală, Consiliul hotărăşte în unanimitate după consultarea Parlamentului.

DELIMITAREA COMPETENŢELOR UE ÎN MATERIE DE ENERGIE

De acum înainte energia face parte din competenţele partajate între UE şi statele membre şi, prin urmare, face obiectul principiului subsidiarităţii. Prin urmare, UE va putea interveni numai dacă este în măsură să acţioneze în mod mai eficace decât statele membre.

În plus, Tratatul de la Lisabona precizează că UE nu va putea să intervină asupra opţiunilor statelor membre în ceea ce priveşte sursele lor de aprovizionare cu energie decât în unanimitate şi din motive legate de mediu (articolul 192 din Tratatul privind funcţionarea UE). O astfel de restricţie se referă cu precădere la chestiunea de fond a energiei nucleare. Situaţiile şi punctele de vedere pe această temă variază enorm de la o ţară europeană la alta.

În sfârşit, Tratatul de la Lisabona face trimitere la „spiritul de solidaritate” care trebuie să prevaleze între statele membre în punerea în aplicare a politicii energetice europene. Această solidaritate se va dovedi importantă în special pe perioade de criză; dacă unul sau mai multe state se confruntă cu o întrerupere a aprovizionării, acestea vor putea să se bazeze pe o aprovizionare cu energie din partea celorlalte state membre.

Ultima actualizare: 19.04.2010