Spațiul de libertate, securitate și justiție;

SINTEZĂ PRIVIND:

Articolul 3 alineatul (2) din Tratatul privind Uniunea Europeană – Temei juridic

Articolul 67 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene – Obiective

CARE ESTE ROLUL ACESTOR ARTICOLE?

• Articolul 3 alineatul (2) din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE), care stabilește obiectivele principale ale Uniunii Europene (UE), acordă o mai mare importanță creării unui spațiu de libertate, securitate și justiție decât precedentul Tratat de la Nisa.
• Articolul 67 al Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) prevede că UE urmărește să asigure un înalt nivel de securitate prin măsuri de prevenire și combatere a criminalității, a rasismului și a xenofobiei, prin măsuri de coordonare și de cooperare între autoritățile polițienești și judiciare și între alte autorități competente, prin recunoașterea reciprocă a deciziilor judiciare în materie penală și, după caz, prin apropierea legislațiilor penale ale statelor membre ale UE.
• Spațiul a fost creat pentru a asigura absența controalelor la frontierele interne, oferind în același timp un nivel ridicat de protecție cetățenilor.

ASPECTE-CHEIE

Titlul V din TFUE – articolele 67-89 – se axează pe spațiul de libertate, securitate și justiție. În plus față de dispozițiile generale, prezentul titlu conține capitole specifice privind:

• politicile privind controalele la frontiere, azilul și imigrarea;
• cooperarea judiciară în materie civilă;
• cooperarea judiciară în materie penală;
• cooperarea polițienească.

Articolul 47 din TEU recunoaște explicit personalitatea juridică a UE, aceasta devenind astfel o entitate independentă în sine. Cu toate acestea, înainte de intrarea în vigoare a TUE, aspectele legate de cooperarea judiciară în materie penală și de cooperarea polițienească erau reglementate de ceea ce se numea cel de-al treilea pilon al UE și erau guvernate de cooperarea interguvernamentală. În cadrul celui de-al treilea pilon, instituțiile UE nu aveau competențe, deci nu puteau adopta nici regulamente, nici directive. Tratatul de la Lisabona pune capăt acestei situații, permițând UE să intervină în toate chestiunile referitoare la spațiul de libertate, securitate și justiție.

Controlul la frontiere, azilul și imigrația

Tratatul de la Lisabona atribuie noi competențe instituțiilor UE, care le permit să adopte măsuri menite:

• să instituie o gestionare comună a frontierelor externe ale UE, în special prin consolidarea Agenției Europene pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă, cunoscută sub numele de Frontex;
• să creeze un sistem european comun de azil bazat pe un statut uniform la nivelul UE și pe proceduri comune de acordare și de retragere a azilului;
• să stabilească norme, condiții și drepturi în materie de imigrație legală.

Cooperarea judiciară în materie civilă;

Tratatul de la Lisabona autorizează instituțiile UE, în special Parlamentul European și Consiliul Uniunii Europene, să adopte măsuri privind:

• punerea în aplicare a principiului recunoașterii reciproce – fiecare sistem judiciar trebuie să recunoască deciziile luate în cadrul sistemelor judiciare ale altor state membre ca fiind valabile și aplicabile;
• accesul efectiv la justiție;
• dezvoltarea metodelor alternative de soluționare a litigiilor;
• formarea magistraților și a personalului din justiție.

Cooperarea judiciară în materie penală

Odată cu eliminarea celui de-al treilea pilon, cooperarea judiciară în materie penală devine un domeniu în care instituțiile UE pot să legifereze. Mai exact, în temeiul articolului 83 din TFUE, acestea au posibilitatea de a elabora norme minime care să definească și să sancționeze cele mai grave infracțiuni.

UE poate, de asemenea, să definească reguli comune în ceea ce privește derularea procedurilor penale, de exemplu în ceea ce privește admisibilitatea probelor sau drepturile persoanelor.

Tratatul de la Lisabona a consolidat rolul Agenției Uniunii Europene pentru Cooperare în domeniul Justiției Penale (Eurojust), a cărei misiune este de a contribui la coordonarea investigațiilor și a urmăririlor penale între autoritățile competente ale statelor membre.

Cooperarea polițienească

Cooperarea polițienească eficientă este un element-cheie pentru a face din UE un spațiu de libertate, securitate și justiție bazat pe respectarea drepturilor fundamentale. De la intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, procedura legislativă ordinară a fost extinsă la toate aspectele neoperaționale ale cooperării polițienești. Între timp, cooperarea operațională este supusă unei proceduri legislative speciale care necesită unanimitate în Consiliu. Tratatul de la Lisabona a creat, de asemenea, posibilitatea de a stabili o cooperare consolidată în cazul în care nu se ajunge la unanimitate în Consiliu.

Tratatul de la Lisabona permite, de asemenea, consolidarea treptată a Agenției Uniunii Europene pentru cooperarea în materie de aplicare a legii (Europol). Ca și în cazul Eurojust, tratatul permite Parlamentului și Consiliului să dezvolte în continuare misiunile și competențele Europol. Acesta specifică faptul că noile sarcini includ, de asemenea, coordonarea, organizarea și punerea în aplicare a acțiunilor operaționale, iar acestea sunt încorporate în regulamentul Europol revizuit [Regulamentul (UE) 2016/794 – a se vedea sinteza].

Derogări

Danemarca și Irlanda beneficiază de un regim special. Danemarca nu participă la adoptarea de către Consiliu a măsurilor în temeiul titlului V din TFUE (Protocolul nr. 22 – „opt-out” (neparticipare) – scutește Danemarca de participarea la această politică). Irlanda participă la adoptarea și aplicarea de măsuri specifice numai după o decizie de „opt-in” (participare) (Protocolul nr. 21).

Există două tipuri de clauze derogatorii care se aplică în Danemarca și Irlanda:

• clauza „opt-in”, care îi permite fiecăreia să participe, de la caz la caz, la procedura de adoptare a unei măsuri sau la aplicarea unei măsuri deja adoptate. În acest caz, aceste măsuri le vor fi impuse la fel ca și în cazul celorlalte state membre;
• clauza „opt-out”, care le permite în orice moment să nu aplice o măsură.

CONTEXT

Potrivit articolului 3 din TEU, care stabilește obiectivele UE, UE oferă cetățenilor săi un spațiu de libertate, securitate și justiție fără frontiere interne. Acesta este un spațiu în interiorul căruia este asigurată libera circulație a persoanelor și în care se iau măsuri adecvate privind controlul frontierelor externe, dreptul de azil, imigrarea, precum și prevenirea și combaterea criminalității.

DOCUMENTELE PRINCIPALE

Versiune consolidată a Tratatului privind Uniunea Europeană – Titlul I – Dispoziții comune – Articolul 3 (ex-articolul 2 TUE) (JO C 202, 7.6.2016, p. 17).

Versiune consolidată a Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene – Partea a treia – Politicile și acțiunile interne ale Uniunii – Titlul V – Spațiul de libertate, securitate și justiție – Capitolul 1 – Dispoziții generale – Articolul 67 (ex-articolul 61 TCE și ex-articolul 29 TUE) (JO C 202, 7.6.2016, p. 73).

DOCUMENTE CONEXE

Versiune consolidată a Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene - Protocolul (nr. 21) privind poziția Regatului Unit și a Irlandei cu privire la spațiul de libertate, securitate și justiție (JO L 202, 7.6.2016, pp. 295-297).

Versiunea consolidată a Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene – Protocolul (nr. 22) privind poziția Danemarcei (JO C 202, 7.6.2016, pp. 298-302).

Regulamentul (UE) 2019/1896 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 noiembrie 2019 privind Poliția de frontieră și garda de coastă la nivel european și de abrogare a Regulamentelor (UE) nr. 1052/2013 și (UE) 2016/1624 (JO L 295, 14.11.2019, pp. 1-131).

Modificările succesive aduse Regulamentului (UE) 2019/1896 au fost integrate în textul de bază. Această versiune consolidată are doar un caracter informativ.

Regulamentul (UE) 2018/1727 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 noiembrie 2018 privind Agenția Uniunii Europene pentru Cooperare în Materie de Justiție Penală (Eurojust) și de înlocuire și abrogare a Deciziei 2002/187/JAI a Consiliului (JO L 295, 21.11.2018, pp. 138-183).

A se vedea versiunea consolidată.

Versiune consolidată a Tratatului privind Uniunea Europeană, Titlul VI – Dispoziții finale – Articolul 47 (JO C 202, 7.6.2016, pp. 41).

Versiune consolidată a Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene – Partea a treia – Politicile și acțiunile interne ale Uniunii – Titlul V – Spațiul de libertate, securitate și justiție – Capitolul 4 – Cooperarea judiciară în materie penală – Articolul 83 (ex-articolul 31 TUE) (JO C 202, 7.6.2016, pp. 80-81).

Regulamentul (UE) 2016/794 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 mai 2016 privind Agenția Uniunii Europene pentru Cooperare în Materie de Aplicare a Legii (Europol) și de înlocuire și de abrogare a Deciziilor 2009/371/JAI, 2009/934/JAI, 2009/935/JAI, 2009/936/JAI și 2009/968/JAI ale Consiliului (JO L 135, 24.5.2016, pp. 53-114)

A se vedea versiunea consolidată.

Directiva 2013/32/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 privind procedurile comune de acordare și retragere a protecției internaționale (reformare) (JO L 180, 29.6.2013, pp. 60-95)

Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 decembrie 2012 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială (reformare) (JO L 351, 20.12.2012, pp. 1-32).

A se vedea versiunea consolidată.

Directiva 2011/98/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 decembrie 2011 privind o procedură unică de solicitare a unui permis unic pentru resortisanții țărilor terțe în vederea șederii și ocupării unui loc de muncă pe teritoriul statelor membre și un set comun de drepturi pentru lucrătorii din țările terțe cu ședere legală pe teritoriul unui stat membru (JO L 343, 23.12.2011, pp. 1-9).

Data ultimei actualizări: 15.01.2024