PAC în perspectiva anilor 2020

Viitoarea politică agricolă comună (PAC) ar trebui să se axeze pe susţinerea unei agriculturi performante, atât în plan economic, cât şi în plan ecologic, precum şi pe menţinerea unui sector agricol solid pe întregul teritoriu UE. Uniunea Europeană (UE) va trebui să se sprijine pe o politică agricolă comună puternică, pentru a dezvolta potenţialul de creştere inteligentă, durabilă şi favorabilă incluziunii a zonelor rurale.

ACT

Comunicarea Comisiei din 18 noiembrie 2010 – PAC în perspectiva anilor 2020: Cum răspundem provocărilor viitorului legate de alimentaţie, resurse naturale şi teritorii [COM(2010) 672 – Nepublicată în Jurnalul Oficial].

SINTEZĂ

Comunicarea identifică provocările cărora vor trebui să le facă faţă agricultura şi politica agricolă comună (PAC) în anii viitori. Aceste provocări au fost definite pe baza unei analize a experienţelor trecute, a conjuncturii actuale şi a unei largi dezbateri publice organizate în decursul anului 2010.

Prin această comunicare, Comisia lansează direcţiile de reflecţie asupra viitorului PAC. Ea propune, astfel, adaptarea obiectivelor care stau la baza PAC prin prisma noilor provocări identificate. Accentul ar trebui pus în special pe o producţie agricolă puternică şi de calitate, pe protecţia resurselor naturale şi pe menţinerea sectorului agricol pe întreg teritoriul UE.

Comisia explică, în fine, care sunt instrumentele care vor permite atingerea obiectivelor fixate. Aceste instrumente vor trebui să permită PAC să fie mai ecologică, mai echitabilă, mai eficientă şi mai eficace.

OBIECTIVE

Securitatea alimentară

În deceniile următoare, cererea mondială va continua să crească. UE va trebui să fie în măsură a contribui la satisfacerea acesteia. Este esenţial ca UE să îşi conserve şi să îşi sporească propria capacitate de producţie.

Europenii doresc să dispună de o ofertă de produse alimentare de calitate ridicată şi foarte variate, care îndeplinesc norme riguroase în materie de siguranţă, de calitate şi de bunăstare a animalelor. Doar o agricultură puternică va permite sectorului foarte competitiv al industriei alimentare să îşi păstreze un loc de seamă în cadrul economiei şi comerţului UE, care este cel mai mare exportator mondial al majorităţii produselor agricole procesate, cu valoare adăugată mare.

Resursele naturale

Agricultura poate exercita o presiune asupra mediului (poluarea apei, epuizarea solurilor, penurii de apă, pierderea habitatelor naturale), dar poate totodată avea şi influenţe pozitive (stabilitatea climei, biodiversitate, peisaje, rezistenţa la inundaţii).

UE trebuie să depună eforturi pentru limitarea efectelor negative şi încurajarea contribuţiilor pozitive ale agriculturii. Viitoarea PAC va trebui să favorizeze eficienţa energetică, sechestrarea carbonului, producţia de biomasă şi de energii regenerabile şi, în plan mai general, inovarea.

Dezvoltarea teritorială echilibrată

Agricultura rămâne un element propulsor esenţial al economiei rurale în majoritatea ţărilor membre UE. Este necesară menţinerea unui sector agricol competitiv şi dinamic, care să atragă tinerii agricultori, pentru păstrarea vitalităţii şi a potenţialului zonelor rurale europene.

INSTRUMENTE

Plăţi directe

Pentru atingerea obiectivelor enunţate anterior, Comisia propune adaptarea sistemului de plăţi directe pentru ca acestea să fie mai bine repartizate şi mai bine direcţionate.

S-a propus ca viitoarele plăţi directe să susţină venitul de bază al agricultorilor prin intermediul unei plăţi directe decuplate, cu o limită superioară, axarea pe „agricultorii activi”, un sprijin simplu pentru micii exploatatori şi o luare în considerare sporită a zonelor marcate de constrângeri naturale specifice.

Comisia propune consolidarea criteriilor de atribuire legate de mediu prin intermediul unui element ecologic obligatoriu al plăţilor directe, direcţionat către practicile agricole care concordă cu obiectivele în materie de schimbări climatice şi de mediu (păşuni permanente, înveliş vegetal, rotaţia culturilor, pârloage ecologice etc.).

Măsuri de piaţă

Comisia precizează că PAC trebuie să menţină în continuare orientarea agriculturii către pieţele agricole, păstrând totodată acele instrumente de gestiune care şi-au demonstrat rolul important în timpuri de criză sau de perturbaţii. În anii care vin, anumite pieţe agricole vor trebui să evolueze, în special regimul actualmente în vigoare în sectoarele zahărului, care va expira în 2014/2015.

Comisia estimează că ar trebui luate măsuri mai generale în scopul ameliorării modului de funcţionare a lanţului de aprovizionare alimentară, care ar trebui să fie mai transparent şi în cadrul căruia raporturile de forţe ar trebui să fie mai echilibrate.

Politica de dezvoltare rurală

Comisia subliniază, în fine, importanţa politicii de dezvoltare rurală practicată de UE prin intermediul PAC. Ea propune consolidarea componentei de mediu şi îmbunătăţirea coordonării acestei politici cu alte politici europene.

Comisia propune axarea cu precădere pe competitivitatea agriculturii, încurajând inovarea, favorizarea bunei gestiuni a resurselor naturale şi susţinerea unei dezvoltări echilibrate a teritoriului, prin încurajarea iniţiativelor locale.

Pe lângă consolidarea instrumentelor de promovare şi de valorificare a calităţii, Comisia estimează că este necesară includerea unui ansamblu de instrumente de gestionare a riscurilor, în scopul gestionării mai eficace a fluctuaţiilor de venit şi a volatilităţii pieţelor.

Ultima actualizare: 01.03.2011