9.12.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 327/1

(1)

Regulamentul (UE) 2016/399 al Parlamentului European și al Consiliului (3) stabilește condițiile, criteriile și normele detaliate pentru trecerea frontierelor externe ale statelor membre.

(2)

Regulamentul (UE) 2017/2226 al Parlamentului European și al Consiliului (4) vizează crearea unui sistem centralizat de înregistrare a datelor de intrare și de ieșire și a datelor referitoare la refuzul intrării în ceea ce îi privește pe resortisanții țărilor terțe care trec frontierele externe ale statelor membre ale Uniunii pentru o ședere pe termen scurt.

(3)

În vederea efectuării verificărilor asupra resortisanților țărilor terțe în temeiul Regulamentului (UE) 2016/399, care includ verificarea identității resortisanților țărilor terțe, identificarea acestora, sau ambele, precum și verificarea faptului că un resortisant al unei țări terțe nu a depășit durata maximă de ședere autorizată pe teritoriul statelor membre, polițiștii de frontieră ar trebui să utilizeze toate informațiile disponibile, inclusiv datele din Sistemul de intrare/ieșire instituit prin Regulamentul (UE) 2017/2226 (denumit în continuare „EES”), atunci când aceasta se impune. Datele stocate în EES ar trebui utilizate, de asemenea, pentru a verifica faptul că resortisanții țărilor terțe care dețin o viză eliberată pentru una sau două intrări au respectat numărul maxim de intrări autorizate.

(4)

În anumite cazuri, este necesar ca resortisanții țărilor terțe să furnizeze date biometrice în scopul efectuării verificărilor la frontiere. Prin urmare, condițiile de intrare pentru resortisanții țărilor terțe ar trebui modificate prin introducerea unei obligații de a furniza respectivele date biometrice. În cazul în care un resortisant al unei țări terțe refuză să furnizeze date biometrice pentru crearea dosarului său individual sau pentru efectuarea verificărilor la frontiere, ar trebui adoptată o decizie privind refuzul intrării.

(5)

Pentru a se asigura eficiența deplină a EES, verificările la intrare și la ieșire trebuie să fie efectuate în mod armonizat la frontierele la care se operează EES.

(6)

Instituirea EES implică adaptarea procedurilor pentru verificarea persoanelor la trecerea frontierelor la care se operează EES. În special, EES urmărește eliminarea ștampilării la intrare și la ieșire a documentelor de călătorie ale resortisanților țărilor terțe admiși pentru o ședere pe termen scurt, înlocuind-o cu înregistrarea electronică a intrărilor și a ieșirilor direct în EES. În plus, în procedurile privind verificarea la frontiere trebuie să fie luată în considerare interoperabilitatea dintre EES și Sistemul de informații privind vizele (VIS) instituit prin Decizia 2004/512/CE a Consiliului (5). În sfârșit, EES oferă posibilitatea utilizării noilor tehnologii pentru trecerea frontierei de către călătorii admiși pentru o ședere pe termen scurt. Respectivele adaptări ale procedurilor privind verificarea la frontiere ar trebui să devină efective în statele membre care operează EES la data punerii în funcțiune a EES stabilită în conformitate cu Regulamentul (UE) 2017/2226.

(7)

Pe o perioadă de șase luni de la data punerii în funcțiune a EES, polițiștii de frontieră ar trebui să țină seama de șederile resortisanților țărilor terțe pe teritoriul statelor membre în perioada de șase luni care precedă intrarea sau ieșirea, verificând ștampilele de pe documentele de călătorie în plus față de datele de intrare/ieșire înregistrate în EES. Respectiva măsură ar trebui să permită efectuarea verificărilor necesare în cazurile în care o persoană a fost admisă pentru o ședere pe termen scurt pe teritoriul statelor membre în perioada de șase luni înainte de punerea în funcțiune a EES. În plus, este necesar să se prevadă dispoziții specifice pentru resortisanții țărilor terțe care au intrat pe teritoriul statelor membre și care nu au ieșit încă înainte de punerea în funcțiune a EES. În aceste situații, la ieșirea resortisantului unei țări terțe de pe teritoriul statelor membre ar trebui să se înregistreze în EES și ultima intrare.

(8)

Având în vedere situațiile diferite din statele membre și de la diversele puncte de trecere a frontierei ale statelor membre în ceea ce privește numărul de resortisanți ai țărilor terțe care trec frontierele, statele membre ar trebui să poată decide dacă și în ce măsură să utilizeze tehnologii precum sistemele de self-service, porți electronice și sistemele automatizate de control la frontiere. În cazul în care se utilizează astfel de tehnologii, verificările la intrare și la ieșire la frontierele externe ar trebui să fie efectuate în mod armonizat și ar trebui să se asigure un nivel adecvat de securitate.

(9)

În plus, este necesar să se precizeze sarcinile și rolurile polițiștilor de frontieră atunci când utilizează aceste tehnologii. În acest sens, ar trebui să se asigure faptul că rezultatele verificărilor la frontiere efectuate prin mijloace automatizate sunt puse la dispoziția polițiștilor de frontieră, astfel încât aceștia să poată lua decizii adecvate. În plus, este necesar să se supravegheze utilizarea sistemelor de self-service, a porților electronice și a sistemelor automatizate de control la frontiere de către călători pentru a preveni comportamentele și utilizările frauduloase. În plus, atunci când efectuează această supraveghere, polițiștii de frontieră ar trebui să acorde o atenție deosebită minorilor și să fie în măsură să identifice persoanele care au nevoie de protecție.

(10)

De asemenea, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a institui, pe bază voluntară, programe naționale de facilitare pentru a permite resortisanților țărilor terțe care au făcut obiectul unor verificări preliminare să beneficieze, la intrare, de derogări de la anumite aspecte ale verificărilor amănunțite. Acolo unde se utilizează astfel de programe naționale de facilitare, acestea ar trebui să fie instituite în conformitate cu un model armonizat și un nivel adecvat de securitate ar trebui să fie asigurat.

(11)

Prezentul regulament nu aduce atingere aplicării Directivei 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului (6).

(12)

Întrucât obiectivul prezentului regulament, și anume acela de a modifica normele existente ale Regulamentului (UE) 2016/399, poate fi realizat doar la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE). În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat la articolul respectiv, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acestui obiectiv.

(13)

În conformitate cu articolele 1 și 2 din Protocolul nr. 22 privind poziția Danemarcei, anexat la TUE și la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Danemarca nu participă la adoptarea prezentului regulament, nu are obligații în temeiul acestuia și acesta nu i se aplică. Deoarece prezentul regulament constituie o dezvoltare a acquis-ului Schengen, Danemarca decide, în conformitate cu articolul 4 din protocolul respectiv, în termen de șase luni de la data la care Consiliul decide cu privire la prezentul regulament, dacă îl va pune în aplicare în legislația sa națională.

(14)

Prezentul regulament constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen la care Regatul Unit nu participă, în conformitate cu Decizia 2000/365/CE a Consiliului (7); prin urmare, Regatul Unit nu participă la adoptarea prezentului regulament, nu are obligații în temeiul acestuia și acesta nu i se aplică.

(15)

Prezentul regulament constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen la care Irlanda nu participă, în conformitate cu Decizia 2002/192/CE a Consiliului (8); prin urmare, Irlanda nu participă la adoptarea prezentului regulament, nu are obligații în temeiul acestuia și acesta nu i se aplică.

(16)

În ceea ce privește Islanda și Norvegia, prezentul regulament constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen în înțelesul Acordului încheiat între Consiliul Uniunii Europene și Republica Islanda și Regatul Norvegiei în ceea ce privește asocierea acestor două state la punerea în aplicare, asigurarea respectării și dezvoltarea acquis-ului Schengen (9), care se află sub incidența articolului 1 punctul A din Decizia 1999/437/CE a Consiliului (10).

(17)

În ceea ce privește Elveția, prezentul regulament constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen în înțelesul Acordului între Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană privind asocierea Confederației Elvețiene la punerea în aplicare, asigurarea respectării și dezvoltarea acquis-ului Schengen (11), care se află sub incidența articolului 1 punctul A din Decizia 1999/437/CE, coroborat cu articolul 3 din Decizia 2008/146/CE a Consiliului (12).

(18)

În ceea ce privește Liechtenstein, prezentul regulament constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen în înțelesul Protocolului semnat între Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană, Confederația Elvețiană și Principatul Liechtenstein cu privire la aderarea Principatului Liechtenstein la Acordul între Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană privind asocierea Confederației Elvețiene la punerea în aplicare, asigurarea respectării și dezvoltarea acquis-ului Schengen (13), care se află sub incidența articolului 1 punctul A din Decizia 1999/437/CE, coroborat cu articolul 3 din Decizia 2011/350/UE a Consiliului (14).

(19)

În ceea ce privește Ciprul, Bulgaria, România și Croația, dispozițiile Regulamentului (UE) 2016/399 privind EES ar trebui să se aplice numai atunci când sunt îndeplinite condițiile stabilite la articolul 66 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2017/2226. Prin urmare, pentru acele state membre care nu îndeplinesc condițiile stabilite la articolul 66 alineatul (2) din respectivul regulament până la data punerii în funcțiune a EES, este necesar să se stabilească dispoziții tranzitorii specifice privind ștampilarea până la conectarea acestora la EES. Respectivele dispoziții tranzitorii ar trebui să asigure faptul că ștampilarea documentelor de călătorie are același efect precum o fișă de intrare/ieșire în EES.

(20)

Statele membre care nu îndeplinesc condițiile prevăzute la articolul 66 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2017/2226 la data punerii în funcțiune a EES ar trebui să procedeze în continuare la ștampilarea sistematică, la intrare și la ieșire, a documentelor de călătorie aparținând resortisanților țărilor terțe admiși pentru o ședere pe termen scurt. Respectivele state membre ar trebui să examineze ștampilele de intrare și de ieșire de pe documentele de călătorie ale resortisantului țării terțe în cauză, în vederea verificării, prin compararea datelor de intrare și de ieșire, dacă persoana nu a depășit durata maximă de ședere autorizată pe teritoriul statului membru în cauză. Ar trebui să se continue ștampilarea documentelor de călătorie și examinarea ștampilelor până în momentul în care statul membru în cauză este conectat la EES, astfel cum se menționează la articolul 66 alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2017/2226.

(21)

Prin urmare, Regulamentul (UE) 2016/399 ar trebui modificat în consecință.

(22)

Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor a fost consultată în conformitate cu articolul 28 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului (15) și a emis un aviz la 21 septembrie 2016,

1.

La articolul 2, se adaugă următoarele puncte:

2.

Articolul 6 se modifică după cum urmează:

3.

Se introduce următorul articol:

„Articolul 6a

Resortisanții țărilor terțe pentru care datele trebuie să fie introduse în EES

(1)   La intrare și la ieșire, datele privind următoarele categorii de persoane se introduc în EES în conformitate cu articolele 16, 17, 19 și 20 din Regulamentul (UE) 2017/2226:

(2)   Datele privind resortisanții țărilor terțe a căror intrare pentru o ședere pe termen scurt a fost refuzată în conformitate cu articolul 14 din prezentul regulament se introduc în EES în conformitate cu articolul 18 din Regulamentul (UE) 2017/2226.

(3)   Datele privind următoarele categorii de persoane nu se introduc în EES:

4.

Articolul 8 se modifică după cum urmează:

5.

Se introduc următoarele articole:

„Articolul 8a

Utilizarea sistemelor de self-service pentru preînregistrarea datelor în EES

(1)   Persoanele a căror trecere a frontierei face obiectul unei înregistrări în EES în conformitate cu articolul 6a, pot utiliza sistemele de self-service pentru a preînregistra în EES datele menționate la prezentul articol alineatul (4) litera (a), sub rezerva îndeplinirii tuturor următoarelor condiții:

(2)   În temeiul alineatului (1) din prezentul articol, sistemul de self-service verifică existența unei înregistrări anterioare în EES a persoanei și identitatea resortisantului unei țări terțe în conformitate cu articolul 23 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2017/2226.

(3)   În conformitate cu articolul 23 alineatul (4) din Regulamentul (UE) 2017/2226, sistemul de self-service efectuează o identificare în conformitate cu articolul 27 din respectivul regulament.

În plus, în conformitate cu articolul 23 alineatul (4) din Regulamentul (UE) 2017/2226, atunci când se efectuează o identificare în EES:

(4)   În cazul în care datele referitoare la persoana menționată la prezentul articol alineatul (1) nu sunt înregistrate în EES în temeiul alineatelor (2) și (3):

(5)   În cazul în care din operațiunile descrise la alineatele (2) și (3) rezultă că datele referitoare la persoana menționată la alineatul (1) sunt înregistrate în EES, sistemul de self-service evaluează dacă este necesară actualizarea oricăreia dintre datele menționate la alineatul (4) litera (a).

(6)   Atunci când evaluarea menționată la alineatul (5) indică faptul că persoana menționată la alineatul (1) are un dosar individual înregistrat în EES, dar că datele sale trebuie să fie actualizate, persoana:

(7)   Sistemele de self-service sunt operate sub supravegherea unui polițist de frontieră care este responsabil de depistarea oricărei utilizări necorespunzătoare, frauduloase sau anormale a sistemului de self-service.

Articolul 8b

Utilizarea sistemelor de self-service și a porților electronice pentru trecerea frontierei de către persoanele a căror trecere a frontierei face obiectul unei înregistrări în EES

(1)   Persoanele a căror trecere a frontierei face obiectul unei înregistrări în EES în conformitate cu articolul 6a, li se poate permite să utilizeze un sistem de self-service în scopul efectuării verificărilor la frontiere, sub rezerva îndeplinirii tuturor următoarelor condiții:

(2)   Atunci când sunt îndeplinite condițiile prevăzute la alineatul (1) de la prezentul articol, pot fi efectuate prin intermediul unui sistem de self-service verificările la frontiere la intrare prevăzute la articolul 8 alineatul (2) și la articolul 8 alineatul (3) literele (a) și (b) și verificările la frontiere la ieșire prevăzute la articolul 8 alineatul (2) și la articolul 8 alineatul (3) literele (g) și (h). Atunci când se efectuează prin intermediul unui sistem automatizat de control la frontiere, verificările la frontiere la ieșire includ verificările prevăzute la articolul 8 alineatul (3) litera (h).

Atunci când o persoană are acces la un program național de facilitare instituit de un stat membru în temeiul articolului 8d, este posibil ca verificările la frontiere efectuate prin intermediul unui sistem de self-service la intrare să omită examinarea aspectelor menționate la articolul 8 alineatul (3) litera (a) punctele (iv) și (v) atunci când respectiva persoană trece frontierele externe ale statului membru respectiv sau frontierele externe ale unui stat membru care a încheiat un acord cu statul membru care a acordat accesul, astfel cum se menționează la articolul 8d alineatul (9).

(3)   La intrare și la ieșire, rezultatele verificărilor la frontiere efectuate prin intermediul sistemului de self-service sunt puse la dispoziția unui polițist de frontieră. Polițistul de frontieră în cauză monitorizează rezultatele verificărilor la frontiere și, ținând seama de respectivele rezultate, autorizează intrarea sau ieșirea sau, în caz contrar, orientează persoana către un polițist de frontieră care efectuează verificări suplimentare.

(4)   Persoana în cauză este orientată către un polițist de frontieră în temeiul alineatului (3) în oricare dintre următoarele situații:

(5)   În plus față de situațiile menționate la alineatul (4), polițistul de frontieră care supraveghează trecerea frontierei poate decide, pe baza altor motive, să orienteze persoana care utilizează sistemul de self-service către un polițist de frontieră.

(6)   Persoanele a căror trecere a frontierei face obiectul unei înregistrări în EES în conformitate cu articolul 6a alineatul (1) și care au utilizat un sistem de self-service pentru efectuarea verificărilor la frontiere pot fi autorizate să utilizeze o poartă electronică. În cazul în care se utilizează o poartă electronică, înregistrarea corespunzătoare din fișa de intrare/ieșire, precum și asocierea fișei respective la dosarul individual în cauză, în temeiul articolului 14 din Regulamentul (UE) 2017/2226 se efectuează în momentul trecerii frontierei prin poarta electronică. În cazul în care poarta electronică și sistemul de self-service sunt separate din punct de vedere fizic, se verifică identitatea utilizatorului la poarta electronică în scopul confirmării faptului că persoana care utilizează poarta electronică este aceeași persoană care a utilizat sistemul de self-service. Confirmarea se realizează cu utilizarea a cel puțin unui element biometric de identificare.

(7)   În cazul în care nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute în alineatul (1) litera (a) sau (b) de la prezentul articol sau în ambele, o parte din verificările la frontiere la intrare prevăzute la articolul 8 alineatul (3) literele (a) și (b) și o parte din verificările la frontiere la ieșire prevăzute la articolul 8 alineatul (3) literele (g) și (h) pot fi efectuate prin intermediul unui sistem de self-service. Polițistul de frontieră poate efectua numai verificările prevăzute la articolul 8 alineatul (3) literele (a) și (b) și la articolul 8 alineatul (3) la literele (g) și (h) care nu au putut fi realizate prin intermediul sistemului de self-service. În plus, polițistul de frontieră verifică dacă documentul de călătorie utilizat în sistemul de self-service corespunde celui deținut de persoana pe care o verifică.

(8)   Sistemele de self-service și porțile electronice sunt operate sub supravegherea unui polițist de frontieră care este responsabil de depistarea oricărei utilizări necorespunzătoare, frauduloase sau anormale a sistemului de self-service, a porții electronice sau a ambelor.

(9)   Prezentul articol nu aduce atingere posibilității statelor membre de a permite utilizarea de sisteme de self-service, de porți electronice sau ambele pentru trecerea frontierei de către cetățenii Uniunii, de către cetățenii unui stat care face parte din Asociația Europeană a Liberului Schimb a Spațiului Economic European, de către cetățenii Elveției și de către cetățeni ai țărilor terțe a căror trecere a frontierei nu face obiectul unei înregistrări în EES.

Articolul 8c

Standarde pentru sistemele automatizate de control la frontiere

În măsura posibilului, sistemele automatizate de control la frontiere sunt proiectate astfel încât să poată fi utilizate de toate persoanele, cu excepția copiilor cu vârsta sub 12 ani. Acestea sunt, de asemenea, concepute astfel încât să respecte pe deplin demnitatea umană, în special în cazurile în care sunt implicate persoane vulnerabile. În cazul în care statele membre decid să utilizeze sisteme automatizate de control la frontiere, acestea asigură prezența unor efective suficiente de personal pentru a ajuta persoanele la utilizarea unor astfel de sisteme.

Articolul 8d

Programele naționale de facilitare

(1)   Fiecare stat membru poate să instituie un program voluntar (denumit în continuare «program național de facilitare») pentru a permite resortisanților țărilor terțe sau resortisanților unei anumite țări terțe care nu beneficiază de dreptul la liberă circulație în temeiul dreptului Uniunii să beneficieze de facilitările prevăzute la alineatul (2) atunci când trec frontiera externă a unui stat membru.

(2)   Prin derogare de la articolul 8 alineatul (3) litera (a), pentru resortisanții țărilor terțe menționați la alineatul (1) al prezentului articol și cărora li s-a acordat acces la programul național de facilitare, verificările amănunțite la intrare nu trebuie să includă o examinare a aspectelor menționate la articolul 8 alineatul (3) litera (a) punctele (iv) și (v) atunci când astfel de resortisanți ai țărilor terțe trec frontiera externă a unui stat membru.

(3)   Statul membru efectuează o verificare preliminară a resortisanților țărilor terțe care solicită utilizarea programului național de facilitare, pentru a confirma, în special, îndeplinirea condițiilor menționate la alineatul (4).

Acești resortisanți ai țărilor terțe fac obiectul unei verificări preliminare efectuate de polițiștii de frontieră, de autoritățile responsabile în domeniul vizelor astfel cum sunt definite la articolul 4 punctul 3 din Regulamentul (CE) nr. 767/2008 sau de autoritățile responsabile în domeniul imigrației astfel cum sunt definite la articolul 3 alineatul (1) punctul 4 din Regulamentul (UE) 2017/2226;

(4)   Autoritățile menționate la alineatul (3) nu acordă unei persoane acces la programul național de facilitare decât în cazul în care sunt îndeplinite toate condițiile următoare:

(5)   Accesul inițial la programul național de facilitare se acordă pentru o perioadă de cel mult un an. Accesul poate fi prelungit pentru un maxim de încă cinci ani sau până la sfârșitul perioadei de valabilitate a documentului de călătorie sau a eventualelor vize cu intrări multiple, a vizelor de lungă ședere sau a permiselor de ședere eliberate, oricare dintre acestea este mai scurtă.

În cazul unei prelungiri, statul membru reevaluează anual situația fiecărui resortisant al unei țări terțe căruia i se acordă acces la programul național de facilitare, pentru a se asigura că, pe baza informațiilor actualizate, respectivul resortisant al unei țări terțe îndeplinește în continuare condițiile prevăzute la alineatul (4). Această reevaluare poate fi efectuată cu ocazia verificărilor la frontiere.

(6)   Verificările amănunțite la intrare în temeiul articolului 8 alineatul (3) literele (a) și (b) și verificările amănunțite la ieșire în temeiul articolului 8 alineatul (3) litera (g) includ, de asemenea, verificarea faptului că resortisantul țării terțe are acces în mod valabil la programul național de facilitare.

Polițiștii de frontieră pot efectua verificarea resortisantului unei țări terțe care beneficiază de programul național de facilitare la intrare în temeiul articolului 8 alineatul (3) literele (a) și (b) și la ieșire în temeiul articolului 8 alineatul (3) litera (g) fără compararea pe cale electronică a datelor biometrice, ci prin compararea imaginii faciale obținute de pe suportul electronic de stocare (cip) și a imaginii faciale din dosarul individual EES al resortisantului unei țări terțe cu cea a feței respectivului resortisant al unei țări terțe. Verificarea completă se efectuează în mod aleatoriu și pe baza unei analize de risc.

(7)   Autoritățile menționate la alineatul (3) revocă imediat accesul acordat unui resortisant al unei țări terțe la programul național de facilitare dacă se constată că nu au fost îndeplinite condițiile de acordare a accesului la respectivul program sau dacă acestea nu mai sunt îndeplinite.

(8)   Atunci când se verifică, în conformitate cu alineatul (3), dacă solicitantul îndeplinește condițiile prevăzute la alineatul (4), se evaluează, cu o atenție specială, dacă solicitantul prezintă un risc de imigrație ilegală sau un risc la adresa securității oricăruia dintre state membre și dacă solicitantul are intenția de a părăsi teritoriul statelor membre în timpul șederii autorizate.

Mijloacele de întreținere pentru șederile preconizate sunt evaluate în funcție de durata și de scopul șederii sau a șederilor avute în vedere și în raport cu nivelul mediu al prețurilor în statele membre în cauză pentru masă și cazare la un preț moderat, pe baza sumelor de referință fixate de statele membre în conformitate cu articolul 39 alineatul (1) litera (c). Dovada unui angajament de luare în întreținere, a unui angajament de cazare privată ori ambele pot constitui, de asemenea, dovada unor mijloace suficiente de întreținere.

Examinarea cererii se bazează în special pe autenticitatea și pe fiabilitatea documentelor prezentate și pe veridicitatea și fiabilitatea declarațiilor solicitantului. În cazul în care un stat membru responsabil de examinarea unei cereri are îndoieli cu privire la solicitant, la declarațiile sau la documentele justificative pe care solicitantul le-a oferit, acesta poate consulta alte state membre înainte de a lua o decizie cu privire la cerere.

(9)   Două sau mai multe state membre care au instituit programe naționale proprii de facilitare în temeiul prezentului articol pot încheia între ele un acord pentru a se asigura că persoanele care utilizează programele lor naționale de facilitare pot beneficia de facilitările recunoscute de alt program național de facilitare. În termen de o lună de la încheierea acordului, se transmite Comisiei o copie a acordului.

(10)   La instituirea unui program național de facilitare, statele membre se asigură că sistemul lor pentru operarea programului este conform cu standardele de securitate a datelor stabilite la articolul 43 din Regulamentul (UE) 2017/2226. Statele membre realizează o evaluare adecvată a riscurilor privind securitatea informațiilor, iar responsabilitățile în materie de securitate, pentru toate etapele procesului, sunt clarificate.

(11)   Înainte de finalul celui de al treilea an de aplicare a dispozițiilor prezentului articol, Comisia transmite Parlamentului European și Consiliului o evaluare cu privire la punerea în aplicare a acestuia. Pe baza respectivei evaluări, Parlamentul European sau Consiliul pot invita Comisia să propună instituirea unui program al Uniunii pentru resortisanții țărilor terțe care călătoresc în mod frecvent și care au făcut obiectul unor verificări preliminare.”

6.

Articolul 9 se modifică după cum urmează:

7.

La articolul 10, se introduc următoarele alineate:

„(3a)   În cazul în care decid să utilizeze porți electronice, sisteme de self-service sau sisteme automatizate de control la frontiere, statele membre utilizează panourile prevăzute în anexa III partea D pentru a identifica culoarele respective.

(3b)   În cazul în care decid să instituie un program național de facilitare în conformitate cu articolul 8d, statele membre pot alege să utilizeze culoare speciale pentru resortisanții țărilor terțe care beneficiază de un astfel de program național de facilitare. Acestea utilizează panourile prevăzute în anexa III partea E pentru a identifica diferitele culoare.”

8.

Articolul 11 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 11

Ștampilarea documentelor de călătorie

(1)   În cazurile prevăzute în mod expres în temeiul dreptului său intern, un stat membru poate, la intrare și la ieșire, să aplice o ștampilă pe documentele de călătorie ale resortisanților țărilor terțe care dețin un permis de ședere sau o viză de lungă ședere eliberată de statul membru respectiv.

(2)   Documentul de călătorie al unui resortisant al unei țări terțe care este titular al unui document de facilitare a tranzitului feroviar, eliberat în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 693/2003, se ștampilează la intrare și la ieșire. În plus, documentul de călătorie al unui resortisant al unei țări terțe care este titular al unui document de facilitare a tranzitului valabil, eliberat în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 693/2003 și care tranzitează cu trenul și nu debarcă pe teritoriul unui stat membru se ștampilează la intrare și la ieșire.

(3)   Documentele de călătorie ale resortisanților țărilor terțe care intră sau ies, pe baza unei vize naționale de scurtă ședere eliberată pentru una sau două intrări, de pe teritoriul unui stat membru care nu aplică încă integral acquis-ul Schengen, dar care operează EES, se ștampilează la intrare și la ieșire.

(4)   Aspectele practice privind aplicarea ștampilei sunt prevăzute în anexa IV.”

9.

Articolul 12 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 12

Prezumția privind îndeplinirea condițiilor privind durata șederii pe termen scurt

(1)   Fără a aduce atingere articolului 12a, dacă niciun dosar individual nu a fost creat în EES pentru un resortisant al unei țări terțe prezent pe teritoriul unui stat membru sau dacă fișa de intrare/ieșire a unui resortisant al unei țări terțe nu conține o dată de ieșire după data de expirare a duratei autorizate de ședere, autoritățile competente pot prezuma că respectivul resortisant al unei țări terțe nu îndeplinește sau nu mai îndeplinește condițiile privind durata șederii autorizate pe teritoriul statelor membre.

(2)   Prezumția menționată la alineatul (1) de la prezentul articol nu se aplică în cazul unui resortisant al unei țări terțe care poate să furnizeze, prin orice mijloc, elemente de probă credibile confirmând faptul că beneficiază de dreptul la liberă circulație în temeiul dreptului Uniunii sau că deține un permis de ședere ori o viză de lungă ședere. Dacă este cazul, se aplică articolul 35 din Regulamentul (UE) 2017/2226.

(3)   Prezumția menționată la alineatul (1) poate fi răsturnată în cazul în care resortisantul unei țări terțe prezintă, prin orice mijloc, elemente de probă credibile, precum bilete de călătorie sau documente justificative ale prezenței sale în afara teritoriului statelor membre sau ale datei de expirare a valabilității unui permis de ședere ori a unei vize de lungă ședere anterioare, care să demonstreze că a respectat condițiile privind durata șederii pe termen scurt.

În cazul unei răsturnări a prezumției, autoritățile competente creează un dosar individual în EES, dacă este necesar, sau indică în EES data și locul de trecere de către resortisantul țării terțe în cauză a frontierei externe a unuia dintre statele membre sau a frontierei interne a unui stat membru care nu aplică încă integral acquis-ul Schengen, dar care operează EES, în conformitate cu articolul 20 din Regulamentul (UE) 2017/2226.

(4)   În cazul în care prezumția menționată la alineatul (1) nu este răsturnată, resortisantul unei țări terțe prezent pe teritoriul statelor membre poate fi returnat în conformitate cu Directiva 2008/115/CE a Parlamentului European și a Consiliului (*7).

Un resortisant al unei țări terțe care beneficiază de dreptul la liberă circulație în temeiul dreptului Uniunii nu poate fi returnat decât în conformitate cu Directiva 2004/38/CE.

10.

Se introduce următorul articol:

„Articolul 12a

Perioada tranzitorie și măsurile tranzitorii

(1)   Pentru o perioadă de 180 de zile de la data punerii în funcțiune a EES, pentru a verifica, la intrare și la ieșire, dacă persoanele care sunt admise pentru o ședere pe termen scurt nu au depășit durata maximă de ședere autorizată, și, după caz, pentru a verifica la intrare dacă persoanele nu au depășit numărul de intrări autorizate de viza de scurtă ședere eliberată pentru una sau două intrări, polițiștii de frontieră iau în considerare șederile pe teritoriul statelor membre în decursul celor 180 de zile care preced intrarea sau ieșirea, prin verificarea ștampilelor din documentele de călătorie, în plus față de datele de intrare/ieșire înregistrate în EES.

(2)   În cazul în care o persoană a intrat pe teritoriul statelor membre înainte de punerea în funcțiune a EES și iese de pe teritoriul acestora după punerea în funcțiune a EES, la ieșirea sa se creează un dosar individual în EES și se introduce în fișa de intrare/ieșire și data respectivei intrări, în conformitate cu articolul 16 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2017/2226. Aplicarea prezentului alineat nu se limitează la perioada de 180 de zile de la punerea în funcțiune a EES, astfel cum se menționează la alineatul (1). În cazul unei discrepanțe între data ștampilei de intrare și data înregistrată în EES, prevalează data ștampilei de intrare.”

11.

Articolul 14 se modifică după cum urmează:

12.

La articolul 20 alineatul (1), litera (a) se înlocuiește cu următorul text:

13.

Se introduce următorul articol:

„Articolul 42a

Măsuri tranzitorii pentru statele membre care nu operează încă EES

(1)   Documentele de călătorie ale resortisanților țărilor terțe care trec frontierele statelor membre menționate la articolul 66 alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2017/2226 se ștampilează în mod sistematic la intrare și la ieșire.

Documentele de călătorie ale resortisanților țărilor terțe menționați la articolul 6a alineatul (1) literele (b) și (c) din prezentul regulament care trec frontierele statelor membre menționate la articolul 66 alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2017/2226 se ștampilează la intrare și la ieșire.

Aceste obligații de ștampilare se aplică și în cazul relaxării verificărilor la frontiere în conformitate cu articolul 9 din prezentul regulament.

(2)   Prin derogare de la alineatul (1) din prezentul articol, nu se ștampilează documentele de călătorie ale resortisanților țărilor terțe menționați la articolul 6a alineatul (3) literele (a), (b) și (f), la articolul 6a alineatul (3) litera (g) punctele (i), (ii), (iii) și (vii) și la articolul 6a alineatul (3) litera (j).

(3)   Dispozițiile din prezentul regulament care se referă la datele de intrare/ieșire înregistrate în EES și la absența unor astfel de date în EES, în special articolul 8 alineatul (3) litera (a) punctul (iiia) și litera (g) punctul (iv), articolul 8d alineatul (4) litera (d) și articolul 12, se aplică mutatis mutandis ștampilelor de intrare și de ieșire.

(4)   În cazul în care este răsturnată prezumția privind îndeplinirea condițiilor legate de durata șederii în conformitate cu articolul 12 alineatul (2), resortisantul țării terțe aflat pe teritoriul unui stat membru care nu operează încă EES are dreptul de a avea o mențiune adăugată în documentul său de călătorie privind data la care persoana a traversat frontiera externă sau internă a acestui stat membru, precum și locul de traversare a respectivei frontiere. De asemenea, resortisantului țării terțe i se poate oferi un formular, astfel cum figurează în anexa VIII.

(5)   Se aplică dispozițiile privind ștampilarea stabilite în anexa IV.

(6)   Statele membre menționate la articolul 66 alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2017/2226 ștampilează documentele de călătorie ale resortisanților țărilor terțe a căror intrare pentru o ședere pe termen scurt este refuzată la frontierele lor. Ștampilarea se efectuează în conformitate cu specificațiile prevăzute în anexa V partea A punctul 1 litera (d).

(7)   Obligațiile de ștampilare în temeiul alineatelor (1)-(6) se aplică până la data punerii în funcțiune a EES în statul membru în cauză.”

14.

Anexele III, IV, V și VII se modifică în conformitate cu anexa la prezentul regulament.

9.12.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 327/20

(1)

În comunicarea sa din 13 februarie 2008, intitulată „Pregătirea următoarelor etape ale gestionării frontierelor în Uniunea Europeană”, Comisia a subliniat că, în cadrul strategiei Uniunii de gestionare integrată a frontierelor, este necesar să se instituie un sistem de intrare/ieșire (Entry/Exit System – EES), prin care să se înregistreze electronic data și locul de intrare și de ieșire a resortisanților țărilor terțe cărora li s-a permis șederea pe termen scurt pe teritoriul statelor membre și să se calculeze durata de ședere autorizată a acestora.

(2)

Consiliul European din 19 și 20 iunie 2008 a subliniat importanța continuării activității de dezvoltare a strategiei Uniunii privind gestionarea integrată a frontierelor, care presupune și o mai bună utilizare a tehnologiilor moderne, în vederea îmbunătățirii gestionării frontierelor externe.

(3)

În comunicarea sa din 10 iunie 2009, intitulată „Un spațiu de libertate, securitate și justiție în serviciul cetățenilor”, Comisia s-a exprimat în favoarea introducerii unui sistem electronic de înregistrare a intrărilor pe teritoriul statelor membre și a ieșirilor de pe acesta la frontierele externe, în scopul de a se asigura o gestionare mai eficientă a accesului la respectivul teritoriu.

(4)

Consiliul European din 23 și 24 iunie 2011 a solicitat accelerarea lucrărilor cu privire la „frontierele inteligente”. La 25 octombrie 2011, Comisia a publicat o comunicare intitulată „Frontiere inteligente – opțiuni și calea de urmat”.

(5)

În cadrul orientărilor strategice adoptate în iunie 2014, Consiliul European a subliniat că spațiul Schengen, care le permite cetățenilor să călătorească fără controale la frontierele interne, precum și numărul tot mai mare de persoane care călătoresc spre Uniune impun o gestionare eficientă a frontierelor externe comune ale Uniunii pentru a asigura o protecție puternică. Acesta a subliniat de asemenea că Uniunea trebuie să mobilizeze toate instrumentele pe care le are la dispoziție pentru a sprijini statele membre în sarcina lor și că, în acest scop, gestionarea integrată a frontierelor externe ar trebui modernizată într-un mod eficient din punctul de vedere al costurilor, pentru a asigura gestionarea inteligentă a frontierelor, printre altele, cu ajutorul unui sistem de intrare/ieșire și cu sprijinul noii Agenții pentru sistemele informatice la scară largă (eu-LISA).

(6)

În Comunicarea sa din 13 mai 2015, intitulată „O agendă europeană privind migrația”, Comisia a subliniat că va fi marcată o nouă etapă prin inițiativa „frontiere inteligente” care urmărește creșterea eficienței trecerii frontierei, prin facilitarea trecerilor frontierei de către marea majoritate a călătorilor din țările terțe, care sunt de bună credință, și prin consolidarea, în același timp, a luptei împotriva migrației neregulamentare prin crearea unui registru al tuturor deplasărilor transfrontaliere ale resortisanților țărilor terțe, cu respectarea deplină a principiului proporționalității.

(7)

Pentru a îmbunătăți în continuare gestionarea frontierelor externe și, în special, pentru a verifica conformitatea cu dispozițiile privind durata autorizată de ședere pe teritoriul statelor membre, ar trebui instituit un EES, care să înregistreze electronic data și locul de intrare și de ieșire a resortisanților țărilor terțe admiși pentru o ședere pe termen scurt pe teritoriul statelor membre și care să calculeze durata șederii autorizate a acestora. Sistemul ar trebui să înlocuiască obligația de a ștampila pașapoartele resortisanților țărilor terțe, care este aplicabilă tuturor statelor membre.

(8)

Este necesar să se precizeze obiectivele EES, categoriile de date care urmează să fie introduse în EES, scopurile în care vor fi utilizate datele, criteriile privind introducerea acestora, autoritățile autorizate să acceseze datele, alte norme privind prelucrarea datelor și protecția datelor cu caracter personal, precum și arhitectura tehnică a EES, normele de operare și utilizare a acestuia și interoperabilitatea cu alte sisteme de informații. Este necesar, de asemenea, să se definească responsabilitățile pentru EES.

(9)

EES ar trebui să se aplice resortisanților țărilor terțe care sunt admiși pentru o ședere pe termen scurt pe teritoriul statelor membre. EES ar trebui să se aplice, de asemenea, resortisanților țărilor terțe cărora li s-a refuzat intrarea pentru o ședere pe termen scurt.

(10)

EES ar trebui să fie operat la frontierele externe ale statelor membre care aplică integral acquis-ul Schengen. Este de dorit ca statele membre care nu aplică încă integral acquis-ul Schengen, să îl aplice integral înainte de punerea în funcțiune a EES. Cu toate acestea, în cazul în care controalele la frontierele interne nu pot fi eliminate înainte de punerea în funcțiune a EES, este necesar să se precizeze condițiile operării EES de către acele state membre care nu aplică integral acquis-ul Schengen și să se stabilească dispozițiile privind operarea și utilizarea EES la frontierele interne la care controalele nu au fost încă eliminate.

În ceea ce privește condițiile de operare a EES, EES ar trebui să fie operat la frontierele externe ale statelor membre care nu aplică încă integral acquis-ul Schengen, dar pentru care verificarea în conformitate cu procedura de evaluare Schengen aplicabilă a fost deja finalizată cu succes, cărora accesul pasiv la Sistemul de informații privind vizele (VIS) instituit prin Decizia 2004/512/CE a Consiliului (3) le-a fost acordat în scopul operării EES și pentru care dispozițiile acquis-ului Schengen referitoare la Sistemul de informații Schengen (SIS) instituit prin Regulamentul (CE) nr. 1987/2006 al Parlamentului European și al Consiliului (4) au fost puse în aplicare în conformitate cu dispozițiile din actul de aderare relevant. În ceea ce privește dispozițiile privind operarea și utilizarea EES de către statele membre care îndeplinesc aceste condiții, EES ar trebui să fie operat la toate frontierele interne ale acelor state membre la care controalele nu au fost încă eliminate. Cu toate acestea, la astfel de frontiere ar trebui să se aplice dispoziții specifice în ceea ce privește operarea și utilizarea EES, pentru a minimiza impactul procedurii de verificare la frontiere la frontierele respective, fără a fi afectate nivelul de securitate și buna funcționare a EES și fără a se aduce atingere celorlalte obligații de control la frontiere care decurg din Regulamentul (UE) 2016/399 al Parlamentului European și al Consiliului (5).

(11)

Durata de ședere autorizată a resortisanților țărilor terțe pe teritoriul statelor membre în sensul prezentului regulament rezultă din acquis-ul Schengen aplicabil.

(12)

Un calculator automat ar trebui să fie inclus în EES. Calculatorul automat ar trebui să țină seama de șederile pe teritoriul statelor membre care operează EES în vederea calculării limitei totale de 90 de zile în orice perioadă de 180 de zile. La calcularea respectivei limite totale cu ocazia intrării ulterioare a resortisantului țării terțe pe teritoriul statelor membre ar trebui să fie luată în considerare orice prelungire a șederii autorizate. Șederile pe teritoriul statelor membre care nu operează încă EES ar trebui să fie contorizate separat, pe baza ștampilelor aplicate pe documentele de călătorie ale resortisanților țărilor terțe.

(13)

Calculatorul automat ar trebui să ia în considerare șederile pe teritoriul statelor membre care nu aplică încă integral acquis-ul Schengen, dar care operează EES, numai în scopul verificării respectării limitei totale de 90 de zile în orice perioadă de 180 de zile și în scopul verificării perioadei de valabilitate a unei vize Schengen de scurtă ședere. Calculatorul automat nu ar trebui să calculeze durata șederii ca fiind autorizată de o viză națională de scurtă ședere emisă de un stat membru care nu aplică încă integral acquis-ul Schengen, dar care operează EES. La calcularea duratei de ședere autorizată printr-o viză Schengen de scurtă ședere, calculatorul automat nu ar trebui să ia în considerare șederile pe teritoriul statelor membre care nu aplică încă integral acquis-ul Schengen, dar care operează EES.

(14)

Ar trebui să se stabilească norme precise cu privire la responsabilitatea pentru dezvoltarea și operarea EES și la responsabilitatea statelor membre pentru conectarea lor la EES. Agenția Europeană pentru Gestionarea Operațională a Sistemelor Informatice la Scară Largă în Spațiul de Libertate, Securitate și Justiție, instituită prin Regulamentul (UE) nr. 1077/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (6), ar trebui să fie responsabilă pentru dezvoltarea și gestionarea operațională a unui EES centralizat în conformitate cu prezentul regulament. Prin urmare, Regulamentul (UE) nr. 1077/2011 ar trebui modificat în consecință.

(15)

Obiectivele EES ar trebui să fie îmbunătățirea gestionării frontierelor externe, prevenirea imigrației neregulamentare și facilitarea gestionării fluxurilor de migrație. EES ar trebui, în special și atunci când acest lucru este relevant, să contribuie la identificarea tuturor persoanelor care nu îndeplinesc sau nu mai îndeplinesc condițiile privind durata de ședere autorizată pe teritoriul statelor membre. În plus, EES ar trebui să contribuie la prevenirea, depistarea și investigarea infracțiunilor de terorism și a altor infracțiuni grave.

(16)

EES ar trebui să fie compus dintr-un sistem central (sistemul central al EES), care să opereze o bază de date centrală informatizată de date biometrice și alfanumerice, dintr-o interfață uniformă națională în fiecare stat membru, dintr-un canal securizat de comunicații între sistemul central al EES și sistemul central de informații privind vizele (sistemul central al VIS) din cadrul VIS, precum și dintr-o infrastructură de comunicații securizată și criptată între sistemul central al EES și interfețele uniforme naționale. Fiecare stat membru ar trebui să își conecteze infrastructurile naționale de frontieră la interfața uniformă națională în mod securizat. Pentru a permite generarea de statistici și raportarea, ar trebui creat un registru de date la nivel central. Pentru a permite resortisanților țărilor terțe să verifice în orice moment durata rămasă de ședere autorizată, ar trebui dezvoltat un serviciu web. Serviciul web ar trebui și să permită operatorilor de transport să verifice dacă resortisanții țărilor terțe care dețin o viză Schengen de scurtă ședere eliberată pentru una sau două intrări au utilizat deja numărul de intrări autorizate de viza acestora. Părțile interesate relevante ar trebui consultate în etapa de dezvoltare a respectivului serviciu web. La stabilirea specificațiilor tehnice pentru accesul operatorilor de transport la serviciul web, ar trebui limitat în măsura posibilului impactul asupra călătoriei pasagerilor și asupra operatorilor de transport. În acest scop, ar trebui avută în vedere integrarea corespunzătoare cu sistemele relevante.

(17)

Ar trebui stabilită interoperabilitatea între EES și VIS prin intermediul unui canal direct de comunicații între sistemul central al VIS și sistemul central al EES, pentru a permite autorităților de frontieră care utilizează EES să consulte VIS în scopul recuperării de date privind vizele pentru a crea sau a actualiza fișele de intrare/ieșire sau fișele privind refuzul intrării, pentru a permite autorităților de frontieră să verifice valabilitatea vizei și identitatea titularilor de viză căutând direct în VIS amprentele digitale la frontierele la care se operează EES și pentru a permite autorităților de frontieră să verifice identitatea resortisanților țărilor terțe exonerați de obligația de a deține viză prin utilizarea amprentelor digitale, prin consultarea VIS. De asemenea, interoperabilitatea ar trebui să le permită autorităților de frontieră și autorităților responsabile în domeniul vizelor care utilizează VIS să consulte EES direct din VIS cu scopul de a examina cererile de viză și de a lua decizii cu privire la acestea și de a le permite autorităților responsabile în domeniul vizelor să actualizeze datele privind vizele din EES în cazul în care o viză este anulată, revocată sau prelungită. Prin urmare, Regulamentul (CE) nr. 767/2008 al Parlamentului European și al Consiliului (7) ar trebui modificat în consecință. Recuperarea datelor privind vizele din VIS, importul acestora în EES și actualizarea datelor din VIS în EES ar trebui să constituie un proces automatizat odată ce operațiunea în cauză este lansată de către autoritatea relevantă. La stabilirea interoperabilității dintre EES și VIS ar trebui să fie respectat principiul limitării scopului.

(18)

Prezentul regulament ar trebui să prevadă căror autorități din statele membre li se poate autoriza accesul la EES pentru introducerea, modificarea, ștergerea sau consultarea de date în scopurile specifice ale EES și în măsura necesară pentru îndeplinirea atribuțiilor care le revin.

(19)

Orice prelucrare a datelor din EES ar trebui să fie proporțională cu obiectivele urmărite și necesară pentru îndeplinirea atribuțiilor autorităților competente. Atunci când utilizează EES, autoritățile competente ar trebui să garanteze respectarea demnității umane și a integrității persoanelor ale căror date sunt solicitate și să nu discrimineze persoanele pe motive de sex, rasă, culoare a pielii, origine etnică sau socială, caracteristici genetice, limbă, religie sau convingeri, opinii politice sau de orice altă natură, apartenența la o minoritate națională, proprietate, naștere, handicap, vârstă sau orientare sexuală.

(20)

EES ar trebui să înregistreze și să prelucreze date alfanumerice și date biometrice în primul rând cu scopul de a îmbunătăți gestionarea frontierelor externe, de a preveni imigrația neregulamentară și de a facilita gestionarea fluxurilor de migrație. În plus, ar trebui să fie posibil și să se acceseze datele cu caracter personal din EES pentru a contribui la prevenirea, depistarea și investigarea infracțiunilor de terorism și a altor infracțiuni grave numai în condițiile prevăzute în prezentul regulament. Utilizarea datelor biometrice, în pofida impactului asupra vieții private a călătorilor, este justificată din două motive. În primul rând, datele biometrice reprezintă o metodă fiabilă de identificare a resortisanților țărilor terțe aflați pe teritoriul statelor membre dar care nu dețin documente de călătorie sau orice alt mijloc de identificare, o situație obișnuită pentru migranții în situație neregulamentară. În al doilea rând, datele biometrice permit o comparare mai fiabilă a datelor de intrare cu cele de ieșire ale călătorilor de bună credință. Utilizarea imaginilor faciale în combinație cu datele dactiloscopice permite reducerea numărului total de amprente digitale necesare pentru a fi înregistrate, rezultatul fiind identic din punctul de vedere al exactității identificării.

(21)

În EES ar trebui înregistrate patru amprente digitale per resortisant al unei țări terțe exonerat de obligația de a deține viză, dacă acest lucru este posibil din punct de vedere fizic, pentru a se permite verificarea și identificarea exacte, asigurând astfel faptul că resortisantul unei țări terțe nu este deja înregistrat sub o altă identitate sau cu un alt document de călătorie și pentru a se garanta faptul că sunt disponibile date suficiente pentru realizarea obiectivelor EES în toate circumstanțele. Amprentele digitale ale resortisanților țărilor terțe titulari de viză ar trebui să fie verificate în VIS. În EES ar trebui să fie înregistrată imaginea facială a resortisanților țărilor terțe, fie că sunt exonerați de obligația de a deține viză, fie că sunt titulari de viză. Amprentele digitale sau imaginile faciale ar trebui să fie utilizate drept elemente biometrice de identificare pentru a verifica identitatea resortisanților țărilor terțe care au fost înregistrați anterior în EES, atât timp cât dosarele lor individuale nu au fost șterse. Pentru a ține seama de caracteristicile specifice fiecărui punct de trecere a frontierei și de diferitele tipuri de frontiere, autoritățile naționale ar trebui să stabilească, pentru fiecare punct de trecere a frontierei, dacă amprentele digitale sau imaginea facială urmează să fie utilizate drept elemente biometrice de identificare principale pentru a efectua verificările necesare.

(22)

În lupta împotriva infracțiunilor de terorism și a altor infracțiuni grave, este necesar ca autoritățile desemnate să aibă la dispoziție informațiile cele mai recente pentru a-și putea îndeplini atribuțiile. Accesarea datelor din VIS în scopul aplicării legii și-a dovedit deja utilitatea pentru identificarea unor persoane decedate de moarte violentă sau pentru sprijinirea anchetatorilor să înregistreze progrese substanțiale în cazuri legate de traficul de persoane, terorism sau traficul ilicit de droguri. Accesarea datelor din EES este necesară pentru prevenirea, depistarea și investigarea infracțiunilor de terorism menționate în Directiva (UE) 2017/541 a Parlamentului European și a Consiliului (8) sau a altor infracțiuni grave menționate în Decizia-cadru 2002/584/JAI a Consiliului (9). Ar trebui să fie posibil ca datele din EES să fie utilizate drept instrument de verificare a identității în cazurile în care resortisantul unei țări terțe și-a distrus documentele și în care autoritățile desemnate investighează o infracțiune prin utilizarea amprentelor digitale sau a imaginilor faciale și doresc să stabilească identitatea unei anumite persoane. Ar trebui de asemenea să fie posibil ca astfel de date să fie utilizate ca instrument pentru obținerea de probe prin urmărirea rutelor de călătorie ale unei persoane suspectate de comiterea unei infracțiuni sau ale unei victime a unei infracțiuni. Prin urmare, datele din EES ar trebui să fie disponibile pentru autoritățile desemnate ale statelor membre și pentru Agenția Uniunii Europene pentru Cooperare în Materie de Aplicare a Legii instituită prin Regulamentul (UE) 2016/794 al Parlamentului European și al Consiliului (10) (Europol), sub rezerva condițiilor și a limitărilor stabilite în prezentul regulament.

Condițiile de acces la EES în scopul prevenirii, depistării sau investigării infracțiunilor de terorism sau a altor infracțiuni grave ar trebui să fie de așa natură încât să permită autorităților desemnate din statele membre să trateze cazurile suspecților care folosesc identități multiple. În acest scop, accesul la EES nu ar trebui împiedicat atunci când se obține un răspuns pozitiv în cursul consultării unei baze de date relevante înainte de accesarea EES. În scopul aplicării legii și pentru a preveni, a depista și a investiga infracțiunile de terorism sau alte infracțiuni grave, o căutare în baza de date a EES ar trebui să fie considerată proporțională dacă există un motiv imperativ de îngrijorare legat de securitatea publică. Orice căutare trebuie să fie justificată corespunzător și să fie proporțională în raport cu interesele invocate.

(23)

Numai autoritățile desemnate care sunt responsabile de prevenirea, depistarea sau investigarea infracțiunilor de terorism sau a altor infracțiuni grave pentru care statele membre pot garanta că se aplică toate dispozițiile prezentului regulament, precum și cele ale Directivei (UE) 2016/680 a Parlamentului European și a Consiliului (11), și în cazul cărora aplicarea corectă a respectivelor dispoziții poate fi verificată de autoritățile competente, inclusiv de autoritatea de supraveghere instituită în conformitate cu Directiva (UE) 2016/680, ar trebui să aibă dreptul de a consulta datele din EES.

(24)

Europol joacă un rol-cheie în ceea ce privește cooperarea dintre autoritățile statelor membre în domeniul investigării infracțiunilor transfrontaliere prin susținerea prevenirii criminalității, a efectuării de analize și a desfășurării de anchete în întreaga Uniune. În consecință, și Europol ar trebui să aibă acces la EES în cadrul atribuțiilor care îi revin și în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/794. Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor ar trebui să monitorizeze prelucrarea datelor de către Europol și să asigure conformitatea deplină cu normele aplicabile privind protecția datelor.

(25)

Accesul la EES în scopul prevenirii, depistării sau investigării infracțiunilor de terorism sau a altor infracțiuni grave reprezintă o ingerință în drepturile fundamentale la respectarea vieții private și la protecția datelor cu caracter personal ale persoanelor ale căror date cu caracter personal sunt prelucrate în EES. Orice astfel de ingerință trebuie să fie în conformitate cu legea, care trebuie formulată cu suficientă precizie pentru a permite persoanelor să își adapteze comportamentul, să protejeze persoanele fizice împotriva arbitrarului și să indice cu suficientă claritate marja de discreție conferită autorităților competente și modul în care acestea urmează să exercite respectiva putere discreționară. În plus, într-o societate democratică, orice ingerință în respectivele drepturi fundamentale trebuie să fie limitată la ceea ce este necesar pentru a proteja un interes legitim și proporțional și trebuie să fie proporțională cu obiectivul legitim care trebuie atins.

(26)

Compararea datelor pe baza unei urme dactiloscopice ce poate fi găsită la locul infracțiunii (denumită în continuare „amprentă digitală latentă”), este fundamentală în domeniul cooperării polițienești. Posibilitatea de a compara o amprentă digitală latentă cu datele dactiloscopice stocate în EES, în cazurile în care există motive întemeiate să se considere că autorul sau victima ar putea fi înregistrată în EES, este necesară pentru a permite autorităților desemnate din statele membre să prevină, să depisteze sau să investigheze infracțiunile de terorism sau alte infracțiuni grave, atunci când, de exemplu, singurele dovezi disponibile la locul infracțiunii constă în amprentele digitale latente.

(27)

Este necesar să se desemneze autoritățile competente ale statelor membre și punctele centrale de acces prin intermediul cărora se efectuează solicitările de acces la datele din EES, precum și să se țină o listă a unităților operaționale în cadrul autorităților desemnate care sunt autorizate să solicite acest acces în scopuri specifice de prevenire, depistare sau investigare a infracțiunilor de terorism sau a altor infracțiuni grave.

(28)

Solicitările de acces la datele din EES ar trebui prezentate punctului central de acces de către unitățile operaționale din cadrul autorităților desemnate și ar trebui să fie motivate în mod corespunzător. Unitățile operaționale din cadrul autorităților desemnate care sunt autorizate să solicite accesul la datele din EES nu ar trebui să acționeze în calitate de autoritate de control. Punctul central de acces ar trebui să fie un organism sau o entitate căruia (căreia) i se încredințează exercitarea autorității publice, în temeiul dreptului intern, și care ar trebui să aibă capacitatea, având în vedere calitatea și efectivele personalului său, de a verifica efectiv îndeplinirea în fiecare caz a condițiilor pentru solicitarea accesului la EES. Punctele centrale de acces ar trebui să acționeze independent de autoritățile desemnate și ar trebui să fie responsabile de garantarea, în mod independent, a respectării stricte a condițiilor privind accesul, astfel cum sunt prevăzute de prezentul regulament. În caz de urgență, când accesul imediat este necesar pentru a răspunde unei amenințări specifice și reale având legătură cu infracțiuni de terorism sau cu alte infracțiuni grave, punctul central de acces ar trebui să fie în măsură să proceseze solicitarea imediat și să realizeze verificarea ulterior.

(29)

Pentru a proteja datele cu caracter personal și a exclude căutările sistematice, prelucrarea datelor din EES ar trebui să se realizeze numai în anumite cazuri și numai în situațiile în care este necesară în scopul prevenirii, depistării sau investigării infracțiunilor de terorism sau a altor infracțiuni grave. În consecință, autoritățile desemnate și Europol ar trebui să solicite accesul la EES numai atunci când au motive întemeiate să creadă că un astfel de acces va furniza informații care vor contribui în mod substanțial la prevenirea, depistarea sau investigarea infracțiunilor de terorism sau a altor infracțiuni grave.

(30)

În plus, accesul la EES în scopul identificării unor suspecți necunoscuți, a unor autori necunoscuți sau a unor victime necunoscute ale infracțiunilor de terorism sau ale altor infracțiuni grave ar trebui să fie permis numai cu condiția să fi fost efectuate căutări în bazele de date naționale ale statului membru și căutarea cu ajutorul sistemelor automatizate de identificare a amprentelor digitale ale tuturor celorlalte state membre în temeiul Deciziei 2008/615/JAI a Consiliului (12) să fi fost efectuată integral sau căutarea să nu fi fost efectuată integral în termen de două zile de la lansarea sa.

(31)

În scopul asigurării eficienței la compararea și schimbul de date cu caracter personal, statele membre ar trebui să aplice și să utilizeze pe deplin actualele acorduri internaționale, precum și dreptul Uniunii privind schimbul de date cu caracter personal aflat deja în vigoare, în special Decizia 2008/615/JAI.

(32)

Datele cu caracter personal stocate în EES nu ar trebui păstrate mai mult decât este strict necesar pentru scopurile pentru care sunt prelucrate. Este suficient ca datele referitoare la resortisanții țărilor terțe care au respectat durata de ședere autorizată să fie păstrate în EES pentru o perioadă de trei ani în scopul gestionării frontierelor, pentru a se evita necesitatea ca resortisanții unor țări terțe să se reînregistreze în EES înainte de scurgerea acestei perioade. Această perioadă de trei ani de păstrare a datelor va reduce necesitatea unor reînregistrări frecvente și va fi benefică pentru toți călătorii, întrucât se vor diminua atât timpul mediu necesar pentru trecerea frontierei, cât și timpul de așteptare la punctele de trecere a frontierei. Chiar și pentru un călător care intră pe teritoriul statelor membre o singură dată, faptul că alți călători deja înregistrați în EES nu vor mai trebui să se reînregistreze înainte de expirarea acestei perioade de trei ani de păstrare a datelor va reduce timpul de așteptare la punctul de trecere a frontierei. Această perioadă de trei ani de păstrare a datelor este, de asemenea, necesară pentru a facilita și a accelera trecerea frontierei, inclusiv prin utilizarea unor sisteme automatizate și de self-service. De asemenea, este oportun să se stabilească o perioadă de trei ani de păstrare a datelor pentru resortisanții țărilor terțe cărora li s-a refuzat intrarea pentru o ședere pe termen scurt. Pentru resortisanții țărilor terțe care sunt membri ai familiei unui cetățean al Uniunii căruia i se aplică Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului (13) sau a unui resortisant al unei țări terțe care beneficiază de dreptul la liberă circulație în temeiul dreptului Uniunii și care nu dețin un permis de ședere în temeiul Directivei 2004/38/CE, este oportun să se stocheze fiecare fișă pereche de intrare/ieșire pentru o perioadă maximă de un an de la data ieșirii de pe teritoriul statelor membre asociată respectivei fișe. După expirarea perioadelor de păstrare a datelor relevante, acestea ar trebui șterse automat.

(33)

Este necesar să se păstreze datele referitoare la resortisanții țărilor terțe, care nu au ieșit de pe teritoriul statelor membre în cursul duratei autorizate de ședere, pentru o perioadă de cinci ani, pentru a sprijini procesul de identificare și returnare. Exceptând existența unor motive de ștergere anticipată, datele respective ar trebui șterse în mod automat după scurgerea perioadei de cinci ani.

(34)

Este necesar să se păstreze datele cu caracter personal ale resortisanților țărilor terțe care au respectat durata de ședere autorizată și ale resortisanților țărilor terțe a căror intrare pentru o ședere pe termen scurt a fost refuzată, pentru o perioadă de trei ani și să se păstreze datele cu caracter personal ale resortisanților țărilor terțe, care nu au ieșit de pe teritoriul statelor membre înainte de expirarea duratei autorizate de ședere, pentru o perioadă de cinci ani, pentru a permite polițiștilor de frontieră să efectueze analiza de risc necesară, impusă de Regulamentul (UE) 2016/399, înainte de a autoriza intrarea unui călător pe teritoriul statelor membre. Prelucrarea cererilor de viză în cadrul oficiilor consulare necesită, de asemenea, analizarea istoricului călătoriilor efectuate de solicitant pentru a evalua modul în care au fost utilizate vizele anterioare și a verifica dacă au fost respectate condițiile de ședere autorizată. Abandonarea practicii de ștampilare a pașaportului urmează să fie compensată prin consultarea EES. Prin urmare, istoricul călătoriilor disponibil în EES ar trebui să acopere o perioadă suficient de lungă pentru a permite eliberarea vizelor.

În timpul efectuării analizelor de risc la frontieră și pe parcursul procesării cererilor de viză, ar trebui verificat istoricul călătoriilor resortisanților țărilor terțe, pentru a se stabili dacă au depășit în trecut durata maximă a șederii autorizate. Astfel, este necesar să se păstreze datele cu caracter personal ale resortisanților țărilor terțe, care nu au ieșit de pe teritoriul statelor membre în cursul duratei de ședere autorizată, pentru o perioadă de cinci ani, mai lungă comparativ cu cea pentru datele cu caracter personal ale resortisanților țărilor terțe care au respectat durata de ședere autorizată și ale resortisanților țărilor terțe a căror intrare pentru o ședere pe termen scurt a fost refuzată.

(35)

Ar trebui stabilite norme privind răspunderea statelor membre pentru prejudiciile rezultate din încălcarea dispozițiilor prezentului regulament.

(36)

Fără a aduce atingere normelor mai specifice prevăzute de prezentul regulament în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal, Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului (14) ar trebui să se aplice prelucrării datelor cu caracter personal de către statele membre efectuate în temeiul prezentului regulament, cu excepția cazului în care respectiva prelucrare este efectuată de către autoritățile desemnate sau de punctele centrale de acces ale statelor membre în scopul prevenirii, investigării sau depistării infracțiunilor de terorism sau a altor infracțiuni grave.

(37)

Fără a aduce atingere normelor mai specifice prevăzute de prezentul regulament în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal, actele cu putere de lege și actele administrative naționale adoptate în temeiul Directivei (UE) 2016/680 se aplică prelucrării datelor cu caracter personal de către autoritățile competente ale statelor membre în scopul prevenirii, investigării sau depistării infracțiunilor de terorism sau a altor infracțiuni grave în temeiul prezentului regulament.

(38)

Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului (15) ar trebui să se aplice activităților instituțiilor sau organelor Uniunii atunci când își îndeplinesc atribuțiile care le revin în calitate de responsabili pentru gestionarea operațională a EES.

(39)

Datele cu caracter personal obținute de un stat membru în temeiul prezentului regulament nu ar trebui transferate sau puse la dispoziția niciunei țări terțe, organizații internaționale sau entități private stabilite în Uniune sau în afara acesteia. Totuși, ca o excepție de la această regulă, ar trebui să fie posibil să se transfere astfel de date cu caracter personal către o țară terță sau către o organizație internațională, în cazul în care un astfel de transfer este supus unor condiții stricte și este necesar în cazuri individuale pentru a sprijini identificarea unui resortisant al unei țări terțe în legătură cu returnarea sa. În absența unei decizii privind caracterul adecvat adoptate prin intermediul unui act de punere în aplicare în temeiul Regulamentului (UE) 2016/679 sau a unor garanții adecvate la care sunt supuse transferurile în temeiul respectivului regulament, ar trebui să fie posibil ca datele din EES să fie transferate, în mod excepțional, în scopul returnării, către o țară terță sau o organizație internațională, numai atunci când acest lucru este necesar din motive importante de interes public, astfel cum se prevede în respectivul regulament.

(40)

Ar trebui de asemenea să fie posibil ca datele cu caracter personal obținute de statele membre în temeiul prezentului regulament să fie transferate către o țară terță într-un caz excepțional de urgență, atunci când există un pericol iminent asociat cu o infracțiune de terorism sau atunci când există un pericol iminent pentru viața unei persoane asociat cu o infracțiune gravă. Un pericol iminent pentru viața unei persoane ar trebui înțeles în sensul includerii unui pericol care rezultă din comiterea unei infracțiuni grave împotriva persoanei respective, cum ar fi vătămarea corporală gravă, traficul ilicit de organe și țesuturi umane, răpirea, lipsirea de libertate în mod ilegal și luarea de ostateci, exploatarea sexuală a copiilor, precum și pornografia infantilă și violul. Astfel de date ar trebui transmise unei țări terțe numai dacă furnizarea oricărui tip de informații privind fișele de intrare/ieșire deținute de țara terță solicitantă către statul membru care operează EES este asigurată în mod reciproc. Ar trebui să fie posibil ca autoritățile competente ale statelor membre, ale căror autorități desemnate au acces la EES în temeiul prezentului regulament, să transfere datele din EES către statele membre care nu operează EES, precum și către statele membre cărora nu li se aplică prezentul regulament. O astfel de furnizare de informații ar trebui să fie solicitată printr-o cerere motivată corespunzător și ar trebui să se limiteze la cazurile în care este necesară pentru prevenirea, depistarea sau investigarea unei infracțiuni de terorism sau a unei alte infracțiuni grave. Ar trebui să fie posibil ca un stat membru care operează EES să furnizeze astfel de informații numai dacă furnizarea oricărui tip de informații privind fișele de intrare/ieșire deținute de statul membru solicitant către statul membru care operează EES este asigurată în mod reciproc. Directiva (UE) 2016/680 se aplică tuturor prelucrărilor ulterioare de date obținute din EES.

(41)

În fiecare stat membru, autoritatea de supraveghere instituită în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679 ar trebui să monitorizeze legalitatea prelucrării datelor cu caracter personal de către statele membre, iar Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor ar trebui să monitorizeze activitățile instituțiilor și organelor Uniunii în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal. Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor și autoritățile de supraveghere ar trebui să coopereze între ele în cadrul activităților de monitorizare a EES.

(42)

În fiecare stat membru, autoritatea de supraveghere instituită în conformitate cu Directiva (UE) 2016/680 ar trebui să monitorizeze legalitatea prelucrării de către statele membre a datelor cu caracter personal în scopul aplicării legii.

(43)

Pe lângă dispozițiile privind informațiile care trebuie furnizate în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679, resortisanților țărilor terțe ale căror date urmează să fie înregistrate în EES ar trebui să li se furnizeze informații adecvate referitoare la înregistrarea datelor respective. Aceste informații ar trebui să fie furnizate de statele membre în scris, prin orice mijloc adecvat, inclusiv prin intermediul unor broșuri, afișe sau prin orice alte mijloace electronice adecvate.

(44)

Pentru a asigura monitorizarea eficientă a aplicării prezentului regulament, acesta ar trebui să fie evaluat periodic.

(45)

Statele membre ar trebui să stabilească norme privind sancțiunile aplicabile pentru încălcările dispozițiilor prezentului regulament și să se asigure că acestea sunt puse în aplicare.

(46)

În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentului regulament, Comisiei ar trebui să îi fie conferite competențe de executare. Aceste competențe ar trebui să fie exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (16).

(47)

Deoarece obiectivele prezentului regulament și anume instituirea EES și crearea unor obligații, condiții și proceduri comune pentru utilizarea datelor nu pot fi realizate în mod suficient de către statele membre la nivel individual dar, având în vedere amploarea și impactul acțiunii, pot fi mai bine realizate la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum se prevede la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE). În conformitate cu principiul proporționalității, prevăzut la respectivul articol, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea respectivelor obiective.

(48)

După punerea în funcțiune a EES, Convenția de punere în aplicare a Acordului Schengen din 14 iunie 1985 între guvernele statelor Uniunii Economice Benelux, Republicii Federale Germania și Republicii Franceze privind eliminarea treptată a controalelor la frontierele lor comune (17) (denumită în continuare „Convenția de punere în aplicare a Acordului Schengen”) ar trebui să fie modificată, în ceea ce privește acordurile bilaterale încheiate de statele membre și durata autorizată a șederii peste limita de 90 de zile în orice perioadă de 180 de zile pentru resortisanții țărilor terțe exonerați de obligația de a deține viză. În evaluarea sa generală a EES, Comisia ar trebui să includă o evaluare a utilizării acordurilor bilaterale de către statele membre. Ar trebui să fie posibil pentru Comisie să includă opțiuni în primul raport de evaluare în vederea eliminării treptate a unor astfel de acorduri bilaterale și a înlocuirii lor cu un instrument al Uniunii.

(49)

Costurile preconizate ale EES sunt mai scăzute decât bugetul alocat pentru frontierele inteligente în cadrul Regulamentului (UE) nr. 515/2014 al Parlamentului European și al Consiliului (18). Prin urmare, în urma adoptării prezentului regulament, Comisia ar trebui, prin intermediul unui act delegat prevăzut în Regulamentul (UE) nr. 515/2014, să realoce suma acordată în prezent pentru dezvoltarea de sisteme informatice de sprijin pentru gestionarea fluxurilor migratorii la frontierele externe.

(50)

Prezentul regulament nu aduce atingere aplicării Directivei 2004/38/CE.

(51)

În conformitate cu articolele 1 și 2 din Protocolul nr. 22 privind poziția Danemarcei, anexat la TUE și la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Danemarca nu participă la adoptarea prezentului regulament, nu are obligații în temeiul acestuia și acesta nu i se aplică. Deoarece prezentul regulament constituie o dezvoltare a acquis-ului Schengen, Danemarca decide, în conformitate cu articolul 4 din protocolul respectiv, în termen de șase luni de la data la care Consiliul decide cu privire la prezentul regulament, dacă îl va pune în aplicare în legislația sa națională.

(52)

Prezentul regulament constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen la care Regatul Unit nu participă, în conformitate cu Decizia 2000/365/CE a Consiliului (19); prin urmare, Regatul Unit nu participă la adoptarea prezentului regulament, nu are obligații în temeiul acestuia și acesta nu i se aplică.

(53)

Prezentul regulament constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen la care Irlanda nu participă, în conformitate cu Decizia 2002/192/CE a Consiliului (20); prin urmare, Irlanda nu participă la adoptarea prezentului regulament, nu are obligații în temeiul acestuia și acesta nu i se aplică.

(54)

În ceea ce privește Islanda și Norvegia, prezentul regulament constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen în înțelesul Acordului încheiat între Consiliul Uniunii Europene și Republica Islanda și Regatul Norvegiei în ceea ce privește asocierea acestor două state la punerea în aplicare, asigurarea respectării și dezvoltarea acquis-ului Schengen (21), care se află sub incidența articolului 1 punctul A din Decizia 1999/437/CE a Consiliului (22).

(55)

În ceea ce privește Elveția, prezentul regulament constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen în înțelesul Acordului între Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană privind asocierea Confederației Elvețiene la punerea în aplicare, asigurarea respectării și dezvoltarea acquis-ului Schengen (23), care se află sub incidența dispozițiilor articolului 1 punctul A din Decizia 1999/437/CE, coroborat cu articolul 3 din Decizia 2008/146/CE a Consiliului (24) și cu articolul 3 din Decizia 2008/149/JAI a Consiliului (25).

(56)

În ceea ce privește Liechtenstein, prezentul regulament constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen în înțelesul Protocolului semnat între Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană, Confederația Elvețiană și Principatul Liechtenstein cu privire la aderarea Principatului Liechtenstein la Acordul între Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană privind asocierea Confederației Elvețiene la punerea în aplicare, asigurarea respectării și dezvoltarea acquis-ului Schengen (26), care se află sub incidența articolului 1 punctul A din Decizia 1999/437/CE, coroborat cu articolul 3 din Decizia 2011/350/UE a Consiliului (27) și cu articolul 3 din Decizia 2011/349/UE a Consiliului (28).

(57)

În ceea ce privește Ciprul, Bulgaria, România și Croația, dispozițiile prezentului regulament referitoare la SIS și la VIS constituie dispoziții care se întemeiază pe acquis-ul Schengen sau se raportează la acesta în alt mod, în înțelesul articolului 3 alineatul (2) din Actul de aderare din 2003, al articolului 4 alineatul (2) din Actul de aderare din 2005 și, respectiv, al articolului 4 alineatul (2) din Actul de aderare din 2011, coroborat cu Deciziile 2010/365/UE (29), (UE) 2017/733 (30) și (UE) 2017/1908 (31) ale Consiliului.

În plus, operarea EES necesită acordarea accesului pasiv la VIS și punerea în aplicare în conformitate cu deciziile relevante ale Consiliului a tuturor dispozițiilor acquis-ului Schengen referitoare la SIS. Acele condiții pot fi îndeplinite numai în urma finalizării cu succes a verificării efectuate în conformitate cu procedura de evaluare Schengen aplicabilă. Prin urmare, EES ar trebui să fie operat numai de către statele membre care îndeplinesc condițiile respective până la punerea în funcțiune a EES. Statele membre care nu operează EES de la punerea în funcțiune inițială a acestuia ar trebui să fie conectate la EES în conformitate cu procedura prevăzută în prezentul regulament de îndată ce îndeplinesc toate acele condiții.

(58)

Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor a fost consultată în conformitate cu articolul 28 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 45/2001 și a emis un aviz la 21 septembrie 2016.

(59)

Prezentul regulament instituie norme stricte privind accesul la sistemul EES, precum și garanțiile necesare pentru un astfel de acces. Acesta prevede totodată drepturile persoanelor fizice de acces, la rectificare, la completare, la ștergere și de a formula o cale de atac, în special dreptul la o cale de atac judiciară, precum și supravegherea operațiunilor de prelucrare de către autorități publice independente. Prin urmare, prezentul regulament respectă drepturile fundamentale și principiile recunoscute de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și, în special, dreptul la demnitate umană, interzicerea sclaviei și a muncii forțate, dreptul la libertate și la siguranță, respectarea vieții private și de familie, protecția datelor cu caracter personal, dreptul la nediscriminare, drepturile copilului, drepturile persoanelor în vârstă, integrarea persoanelor cu handicap și dreptul la o cale de atac eficientă și la un proces echitabil.

(60)

Prezentul regulament nu aduce atingere obligațiilor care rezultă din Convenția de la Geneva din 28 iulie 1951 privind statutul refugiaților, astfel cum a fost completată prin Protocolul de la New York din 31 ianuarie 1967,

(a)

înregistrarea și stocarea datei, a orei și a locului intrării și ieșirii resortisanților țărilor terțe care trec frontierele statelor membre la care se operează EES;

(b)

calcularea duratei de ședere autorizată a unor astfel de resortisanți ai țărilor terțe;

(c)

generarea de alerte către statele membre atunci când șederea autorizată a expirat; și

(d)

înregistrarea și stocarea datei, a orei și a locului refuzului intrării resortisanților țărilor terțe a căror intrare pentru o ședere pe termen scurt a fost refuzată, precum și a autorității statului membru care a refuzat intrarea și a motivelor refuzului.

(a)

resortisanților țărilor terțe care sunt admiși pentru o ședere pe termen scurt pe teritoriul statelor membre și care, în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/399, sunt supuși verificărilor la frontiere atunci când trec frontierele la care se operează EES; și

(b)

resortisanților țărilor terțe, la intrarea și la ieșirea de pe teritoriul statelor membre, care:

(a)

resortisanților țărilor terțe care sunt membri ai familiei unui cetățean al Uniunii căruia i se aplică Directiva 2004/38/CE și care dețin un permis de ședere în temeiul directivei menționate, indiferent dacă ei îl însoțesc sau i se alătură respectivului cetățean al Uniunii;

(b)

resortisanților țărilor terțe care sunt membri ai familiei unui resortisant al unei țări terțe, indiferent dacă ei îl însoțesc sau i se alătură respectivului resortisant al unei țări terțe, atunci când:

(c)

titularilor permiselor de ședere menționate la articolul 2 punctul 16 din Regulamentul (UE) 2016/399, altele decât cele prevăzute la literele (a) și (b) din prezentul alineat;

(d)

resortisanților țărilor terțe care își exercită dreptul la mobilitate în conformitate cu Directiva 2014/66/UE a Parlamentului European și a Consiliului (33) sau cu Directiva (UE) 2016/801 a Parlamentului European și a Consiliului (34);

(e)

titularilor vizelor de lungă ședere;

(f)

resortisanților din Andorra, Monaco și San Marino și titularilor unui pașaport eliberat de Statul Cetății Vaticanului;

(g)

persoanelor sau categoriilor de persoane exonerate de verificările la frontiere sau care beneficiază de norme specifice privind verificările la frontiere, menționate la articolul 6a alineatul (3) litera (g) din Regulamentul (UE) 2016/399;

(h)

persoanelor sau categoriilor de persoane menționate la articolul 6a alineatul (3) literele (h), (i), (j) și (k) din Regulamentul (UE) 2016/399.

(a)

sunt membri ai familiei unui cetățean al Uniunii căruia i se aplică Directiva 2004/38/CE sau a unui resortisant al unei țări terțe care beneficiază de dreptul la liberă circulație echivalent cu cel al cetățenilor Uniunii în temeiul unui acord încheiat între Uniune și statele sale membre, pe de o parte, și o țară terță, pe de altă parte; și

(b)

nu dețin un permis de ședere în temeiul Directivei 2004/38/CE sau un permis de ședere în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1030/2002.

1.

„frontiere externe” înseamnă frontierele externe, astfel cum sunt definite la articolul 2 punctul 2 din Regulamentul (UE) 2016/399;

2.

„frontiere interne” înseamnă frontierele interne, astfel cum sunt definite la articolul 2 punctul 1 din Regulamentul (UE) 2016/399;

3.

„autoritate de frontieră” înseamnă polițistul de frontieră desemnat, în conformitate cu dreptul intern, să efectueze verificări la frontiere, astfel cum sunt definite la articolul 2 punctul 11 din Regulamentul (UE) 2016/399;

4.

„autoritate responsabilă în domeniul imigrației” înseamnă autoritatea competentă responsabilă, în conformitate cu dreptul intern, de una sau mai multe dintre următoarele:

5.

„autoritate responsabilă în domeniul vizelor” înseamnă autoritatea responsabilă în domeniul vizelor, astfel cum este definită la articolul 4 punctul 3 din Regulamentul (CE) nr. 767/2008;

6.

„resortisant al unei țări terțe” înseamnă orice persoană care nu este cetățean al Uniunii în sensul articolului 20 alineatul (1) din TFUE, cu excepția persoanelor care beneficiază de dreptul la liberă circulație echivalent cu cel al cetățenilor Uniunii în temeiul unor acorduri între Uniune și statele sale membre, pe de o parte, și țări terțe, pe de altă parte;

7.

„document de călătorie” înseamnă un pașaport sau un alt document echivalent care îi dă dreptul titularului să treacă frontierele externe și pe care se poate aplica o viză;

8.

„ședere pe termen scurt” înseamnă șederile pe teritoriul statelor membre a căror durată nu depășește 90 de zile în orice perioadă de 180 de zile, astfel cum se menționează la articolul 6 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2016/399;

9.

„viză de scurtă ședere” înseamnă viza, astfel cum este definită la articolul 2 punctul 2 litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 810/2009 al Parlamentului European și al Consiliului (37);

10.

„viză națională de scurtă ședere” înseamnă o autorizație emisă de un stat membru care nu aplică integral acquis-ul Schengen în vederea unei șederi preconizate pe teritoriul statului membru respectiv a cărei durată nu depășește limita de 90 de zile în orice perioadă de 180 de zile;

11.

„ședere autorizată” înseamnă numărul exact de zile în decursul cărora unui resortisant al unei țări terțe i se permite să rămână legal pe teritoriul statelor membre, calculat începând cu data intrării, în conformitate cu dispozițiile aplicabile;

12.

„stat membru responsabil” înseamnă statul membru care a introdus datele în EES;

13.

„verificare” înseamnă procesul de comparare a unor serii de date în vederea stabilirii validității unei identități declarate (controlul realizat prin compararea a două serii de date);

14.

„identificare” înseamnă procesul de determinare a identității unei persoane prin consultarea unei baze de date în funcție de mai multe serii de date (controlul realizat prin compararea mai multor serii de date);

15.

„date alfanumerice” înseamnă date constând în litere, cifre, caractere speciale, spații și semne de punctuație;

16.

„date dactiloscopice” înseamnă datele privind cele patru amprente digitale ale indexului, degetului mijlociu, degetului inelar și degetului mic de la mâna dreaptă, în cazul în care acestea sunt disponibile, și, în caz contrar, de la mâna stângă;

17.

„imagine facială” înseamnă imagini digitale ale feței;

18.

„date biometrice” înseamnă datele dactiloscopice și imaginea facială;

19.

„persoană care a depășit durata de ședere autorizată” înseamnă un resortisant al unei țări terțe care nu îndeplinește sau nu mai îndeplinește condițiile referitoare la durata sa de ședere autorizată pe termen scurt pe teritoriul statelor membre;

20.

„eu-LISA” înseamnă Agenția Europeană pentru Gestionarea Operațională a Sistemelor Informatice la Scară Largă în Spațiul de Libertate, Securitate și Justiție, instituită prin Regulamentul (UE) nr. 1077/2011;

21.

„autorități de supraveghere” înseamnă autoritatea de supraveghere instituită în conformitate cu articolul 51 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2016/679 și autoritatea de supraveghere instituită în conformitate cu articolul 41 alineatul (1) din Directiva (UE) 2016/680;

22.

„date din EES” înseamnă toate datele stocate în sistemul central al EES în conformitate cu articolul 14 și cu articolele 16-20;

23.

„aplicarea legii” înseamnă prevenirea, depistarea sau investigarea infracțiunilor de terorism sau a altor infracțiuni grave;

24.

„infracțiune de terorism” înseamnă o infracțiune prevăzută de dreptul intern care corespunde sau este echivalentă cu una dintre infracțiunile menționate în Directiva (UE) 2017/541;

25.

„infracțiune gravă” înseamnă o infracțiune care corespunde sau este echivalentă cu una dintre infracțiunile menționate la articolul 2 alineatul (2) din Decizia-cadru 2002/584/JAI, dacă se pedepsește în temeiul dreptului intern cu o pedeapsă sau cu o măsură de siguranță privative de libertate a căror durată maximă este de cel puțin trei ani;

26.

„autoritate desemnată” înseamnă o autoritate desemnată de un stat membru în temeiul articolului 29 drept responsabilă cu prevenirea, depistarea sau investigarea infracțiunilor de terorism sau a altor infracțiuni grave;

27.

„sistem de self-service” înseamnă un sistem de self-service, astfel cum este definit la articolul 2 punctul 23 din Regulamentul (UE) 2016/399;

28.

„poartă electronică” înseamnă o poartă electronică, astfel cum este definită la articolul 2 punctul 24 din Regulamentul (UE) 2016/399;

29.

„rată de eșec în ceea ce privește înregistrarea (Failure To Enrol Rate, FTER)” înseamnă procentul de înregistrări cu o calitate insuficientă a înregistrării biometrice;

30.

„rata rezultatelor de identificare fals pozitive (False Positive Identification Rate, FPIR)” înseamnă procentul corespondențelor generate de sistem în cursul unei căutări biometrice care nu aparțin călătorului supus verificării;

31.

„rata rezultatelor de identificare fals negative (False Negative Identification Rate, FNIR)” înseamnă procentul corespondențelor omise în cursul unei căutări biometrice, deși datele biometrice ale călătorului au fost înregistrate.

(a)

să sporească eficiența verificărilor la frontiere prin calcularea și monitorizarea duratei de ședere autorizată la intrarea și la ieșirea resortisanților țărilor terțe care sunt admiși pentru o ședere pe termen scurt;

(b)

să sprijine identificarea resortisanților țărilor terțe care nu îndeplinesc sau nu mai îndeplinesc condițiile de intrare sau de ședere pe termen scurt pe teritoriul statelor membre;

(c)

să permită identificarea și depistarea persoanelor care au depășit durata de ședere autorizată și să permită autorităților naționale competente din statele membre să ia măsurile corespunzătoare;

(d)

să permită verificarea electronică în EES a refuzurilor intrării;

(e)

să permită automatizarea verificărilor la frontiere efectuate asupra resortisanților țărilor terțe;

(f)

să permită autorităților responsabile în domeniul vizelor să aibă acces la informațiile privind utilizarea legală a vizelor anterioare;

(g)

să îi informeze pe resortisanții țărilor terțe cu privire la durata de ședere autorizată a acestora;

(h)

să culeagă date statistice privind intrările și ieșirile, refuzurile intrării și situațiile de depășire a duratei de ședere autorizată în ceea ce îi privește pe resortisanții țărilor terțe în scopul de a îmbunătăți evaluarea riscului de depășire a duratei de ședere autorizată și de a sprijini elaborarea, la nivelul Uniunii, de politici în materie de migrație bazate pe date concrete;

(i)

să combată fraudarea identității și utilizarea abuzivă a documentelor de călătorie.

(a)

să contribuie la prevenirea, depistarea și investigarea infracțiunilor de terorism sau a altor infracțiuni grave;

(b)

să permită generarea de informații pentru anchetele legate de infracțiunile de terorism sau alte infracțiuni grave, inclusiv identificarea autorilor, a suspecților și a victimelor infracțiunilor respective care au trecut frontierele externe.

(a)

permițând accesul autorităților naționale competente menționate la articolul 8d din Regulamentul (UE) 2016/399 la informațiile privind șederile pe termen scurt anterioare sau refuzurile anterioare ale intrării, în scopul analizării cererilor de acces la programele naționale de facilitare și al adoptării deciziilor menționate la articolul 25 din prezentul regulament;

(b)

notificând autoritățile de frontieră cu privire la faptul că este acordat accesul la un program național de facilitare.

(a)

un sistem central (sistemul central al EES);

(b)

o interfață uniformă națională (National Uniform Interface – NUI) în fiecare stat membru, bazată pe specificații tehnice comune și identică pentru toate statele membre, care permite conectarea sistemului central al EES la infrastructurile naționale de frontieră din statele membre în mod securizat;

(c)

un canal securizat de comunicații între sistemul central al EES și sistemul central al VIS;

(d)

o infrastructură de comunicații, care trebuie să fie securizată și criptată, între sistemul central al EES și NUI;

(e)

serviciul web menționat la articolul 13;

(f)

registrul de date, instituit la nivel central, astfel cum este menționat la articolul 63 alineatul (2).

(a)

de a recupera datele privind vizele direct din VIS și a le importa în EES, în vederea creării sau actualizării fișei de intrare/ieșire sau a fișei privind refuzul intrării aparținând unui titular de viză, în conformitate cu articolele 14, 16 și 18 din prezentul regulament și cu articolul 18a din Regulamentul (CE) nr. 767/2008;

(b)

de a recupera datele privind vizele direct din VIS și a le importa în EES, pentru a actualiza fișa de intrare/ieșire în cazul anulării, revocării sau prelungirii unei vize în conformitate cu articolul 19 din prezentul regulament și cu articolele 13, 14 și 18a din Regulamentul (CE) nr. 767/2008;

(c)

de a verifica, în temeiul articolului 23 din prezentul regulament și al articolului 18 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 767/2008, autenticitatea și valabilitatea vizei relevante sau îndeplinirea condițiilor de intrare pe teritoriul statelor membre în conformitate cu articolul 6 din Regulamentul (UE) 2016/399;

(d)

de a verifica, la frontierele la care se operează EES, dacă un resortisant al unei țări terțe exonerat de obligația de a deține viză a fost înregistrat anterior în VIS în conformitate cu articolul 23 din prezentul regulament și cu articolul 19a din Regulamentul (CE) nr. 767/2008; și

(e)

în cazul în care identitatea unui titular de viză se verifică prin utilizarea amprentelor digitale, în scopul de a verifica, la frontierele la care se operează EES, identitatea unui titular de viză comparând amprentele digitale ale titularului de viză cu amprentele digitale înregistrate în VIS în conformitate cu articolul 23 din prezentul regulament și cu articolul 18 alineatul (6) din Regulamentul (CE) nr. 767/2008.

(a)

examina cererile de viză și de a adopta decizii privind cererile respective în conformitate cu articolul 24 din prezentul regulament și cu articolul 15 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 767/2008;

(b)

examina, în cazul statelor membre care nu aplică încă integral acquis-ul Schengen, dar operează EES, cererile de acordare a unor vize naționale de scurtă ședere și de a adopta decizii privind cererile respective;

(c)

actualiza datele privind vizele din fișa de intrare/ieșire în cazul anulării, revocării sau prelungirii unei vize în conformitate cu articolul 19 din prezentul regulament și cu articolele 13 și 14 din Regulamentul (CE) nr. 767/2008.

(a)

care sunt membri ai familiei unui cetățean al Uniunii căruia i se aplică Directiva 2004/38/CE sau a unui resortisant al unei țări terțe care beneficiază de dreptul la liberă circulație echivalent cu cel al cetățenilor Uniunii în temeiul unui acord încheiat între Uniune și statele sale membre, pe de o parte, și o țară terță, pe de altă parte; și

(b)

care nu dețin un permis de ședere în temeiul Directivei 2004/38/CE sau un permis de ședere în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1030/2002.

(a)

la intrare, privind durata maximă de ședere autorizată a resortisanților țărilor terțe și precizează dacă a fost epuizat numărul de intrări autorizate ale unei vize de scurtă ședere eliberate pentru una sau două intrări;

(b)

în cursul verificărilor sau al controalelor efectuate pe teritoriul statelor membre, privind durata rămasă de ședere autorizată sau durata de depășire a șederii autorizate a resortisanților țărilor terțe;

(c)

la ieșire, privind orice depășire de către resortisanții țărilor terțe a duratei de ședere autorizată;

(d)

atunci când examinează cererile de viză de scurtă ședere și adoptă decizii asupra acestora, privind durata maximă rămasă de ședere autorizată, pe baza datelor de intrare preconizate.

(a)

respectarea limitei totale de 90 de zile în orice perioadă de 180 de zile; și

(b)

pentru vizele de scurtă ședere, respectarea perioadei de valabilitate a acestor vize.

(a)

actualizează datele din respectivul dosar individual și anume datele menționate la articolele 16, 17 și 18, după caz, și

(b)

introduce o fișă de intrare pentru fiecare intrare și o fișă de ieșire pentru fiecare ieșire, în conformitate cu articolele 16 și 17 sau, după caz, o fișă privind refuzul intrării, în conformitate cu articolul 18.

(a)

numele (numele de familie); prenumele; data nașterii; cetățenia sau cetățeniile; sexul;

(b)

tipul și numărul documentului sau documentelor de călătorie și codul din trei litere al țării emitente a documentului sau a documentelor de călătorie;

(c)

data de expirare a valabilității documentului sau a documentelor de călătorie;

(d)

imaginea facială, astfel cum se menționează la articolul 15.

(a)

data și ora intrării;

(b)

punctul de trecere a frontierei la intrare și autoritatea care a autorizat intrarea;

(c)

dacă este cazul, statutul respectivului resortisant al unei țări terțe, care indică faptul că acesta este un resortisant al unei țări terțe care:

(d)

numărul autocolantului de viză de scurtă ședere, inclusiv codul din trei litere al statului membru emitent, tipul vizei de scurtă ședere, data de expirare a duratei maxime de ședere autorizată de viza de scurtă ședere, care trebuie actualizată la fiecare intrare, precum și, dacă este cazul, data de expirare a valabilității vizei de scurtă ședere;

(e)

la prima intrare pe baza unei vize de scurtă ședere, numărul de intrări și durata de ședere autorizată de viza de scurtă ședere, astfel cum sunt înscrise pe autocolantul de viză;

(f)

dacă este cazul, informații prin care se indică faptul că viza de scurtă ședere a fost eliberată cu valabilitate teritorială limitată, în temeiul articolului 25 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 810/2009;

(g)

pentru statele membre care nu aplică încă integral acquis-ul Schengen, dar operează EES, după caz, o notificare care să indice că resortisantul țării terțe a utilizat pentru intrare o viză națională de scurtă ședere.

(a)

data și ora ieșirii;

(b)

punctul de trecere a frontierei la ieșire.

(a)

datele prevăzute la articolul 16 alineatul (1) literele (a), (b) și (c);

(b)

imaginea facială, astfel cum se menționează la articolul 15;

(c)

date dactiloscopice de la mâna dreaptă, în cazul în care acestea sunt disponibile, și, în caz contrar, date dactiloscopice corespunzătoare de la mâna stângă; datele dactiloscopice au o rezoluție și o calitate suficiente pentru a fi utilizate în stabilirea automatizată de corespondențe biometrice; și

(d)

în cazul în care acest lucru este relevant, datele prevăzute la articolul 16 alineatul (6).

(a)

pentru resortisanții țărilor terțe supuși obligației de a deține viză, datele alfanumerice necesare în temeiul articolului 16 alineatul (1) din prezentul regulament și, după caz, datele menționate la articolul 16 alineatul (6) din prezentul regulament;

(b)

pentru resortisanții țărilor terțe exonerați de obligația de a deține viză, datele alfanumerice necesare în temeiul articolului 17 alineatul (1) din prezentul regulament.

(a)

pentru resortisanții țărilor terțe supuși obligației de a deține viză, imaginea facială menționată la articolul 16 alineatul (1) litera (d) din prezentul regulament;

(b)

pentru resortisanții țărilor terțe exonerați de obligația de a deține viză, datele biometrice necesare în temeiul articolului 17 alineatul (1) literele (b) și (c) din prezentul regulament;

(c)

pentru resortisanții țărilor terțe supuși obligației de a deține viză care nu sunt înregistrați în VIS, imaginea facială menționată la articolul 16 alineatul (1) litera (d) din prezentul regulament și datele dactiloscopice astfel cum sunt menționate la articolul 17 alineatul (1) litera (c) din prezentul regulament.

(a)

data și ora refuzului intrării;

(b)

punctul de trecere a frontierei;

(c)

autoritatea care a refuzat intrarea;

(d)

litera sau literele corespunzătoare motivelor de refuz al intrării, în conformitate cu partea B din anexa V la Regulamentul (UE) 2016/399.

(a)

informații referitoare la stadiul procedurii din care să reiasă că a fost revocată ori anulată autorizația de ședere pe termen scurt sau viza sau că a fost prelungită durata de ședere autorizată ori viza;

(b)

identitatea autorității care a revocat sau a anulat autorizația de ședere pe termen scurt ori viza sau a prelungit durata de ședere autorizată ori viza;

(c)

locul și data deciziei de revocare sau de anulare a autorizației de ședere pe termen scurt ori a vizei sau a deciziei de prelungire a duratei de ședere autorizată ori a vizei;

(d)

dacă este cazul, numărul noului autocolant de viză, inclusiv codul din trei litere al țării emitente;

(e)

dacă este cazul, perioada de prelungire a duratei de ședere autorizată;

(f)

dacă este cazul, noua dată de expirare a șederii autorizate sau a vizei.

(a)

o decizie de returnare adoptată în temeiul Directivei 2008/115/CE a Parlamentului European și a Consiliului (40);

(b)

orice altă decizie a autorităților competente ale statului membru, adoptată în conformitate cu dreptul intern, al cărei rezultat este returnarea, îndepărtarea sau plecarea voluntară a unui resortisant al unei țări terțe atunci când acesta nu îndeplinește sau nu mai îndeplinește condițiile de intrare sau de ședere pe teritoriul statelor membre.

(a)

creează în EES, dacă este necesar, un dosar individual pentru resortisantul țării terțe în cauză;

(b)

actualizează cea mai recentă fișă de intrare/ieșire introducând datele care lipsesc, în conformitate cu articolele 16 și 17 din prezentul regulament; sau

(c)

șterg un dosar existent în cazul în care articolul 35 din prezentul regulament prevede o astfel de ștergere.

(a)

pentru resortisanții țărilor terțe supuși obligației de a deține viză, dacă în urma căutării în VIS după datele menționate la articolul 18 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 767/2008 reiese că date privind resortisantul unei țări terțe sunt înregistrate în VIS, se efectuează o verificare a amprentelor digitale prin consultarea VIS în conformitate cu articolul 18 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 767/2008. În acest scop, autoritatea de frontieră poate lansa o căutare din EES direct în VIS, astfel cum se prevede la articolul 18 alineatul (6) din Regulamentul (CE) nr. 767/2008. În cazul în care o verificare a unui resortisant al unei țări terțe în temeiul alineatului (2) din prezentul articol nu dă niciun rezultat, autoritățile de frontieră accesează datele din VIS în scopul identificării, în conformitate cu articolul 20 din Regulamentul (CE) nr. 767/2008;

(b)

pentru resortisanții țărilor terțe care nu sunt supuși obligației de a deține viză și pentru care nu sunt găsite date în EES în urma procedurii de identificare efectuate în conformitate cu articolul 27 din prezentul regulament, se consultă VIS în conformitate cu articolul 19a din Regulamentul (CE) nr. 767/2008. Autoritatea de frontieră poate lansa o căutare din EES în VIS, astfel cum se prevede la articolul 19a din Regulamentul (CE) nr. 767/2008.

(a)

datele menționate la articolul 16 alineatul (1) literele (a), (b) și (c);

(b)

numărul autocolantului de viză de scurtă ședere, inclusiv codul din trei litere al statului membru emitent, astfel cum se menționează la articolul 16 alineatul (2) litera (d);

(c)

datele dactiloscopice sau datele dactiloscopice combinate cu imaginea facială.

(a)

datele menționate la articolul 16 alineatul (1) literele (a), (b) și (c) sau datele menționate la articolul 17 alineatul (1) litera (a);

(b)

datele dactiloscopice sau datele dactiloscopice combinate cu imaginea facială.

(a)

compara imaginea facială prelevată în timp real a resortisantului unei țări terțe cu imaginea facială menționată la articolul 16 alineatul (1) litera (d) și la articolul 17 alineatul (1) litera (b) din prezentul regulament; sau

(b)

verifica amprentele digitale ale resortisanților țărilor terțe exonerați de obligația de a deține viză în EES și ale resortisanților țărilor terțe supuși obligației de a deține viză în VIS, în conformitate cu articolul 19 din Regulamentul (UE) nr. 767/2008.

(a)

accesarea în vederea consultării este necesară în scopul prevenirii, depistării sau investigării unor infracțiuni de terorism ori a altor infracțiuni grave;

(b)

accesarea în vederea consultării este necesară și proporțională într-un anumit caz;

(c)

există dovezi sau motive întemeiate pentru a se considera că, prin consultarea datelor din EES, se va contribui la prevenirea, depistarea sau investigarea oricăreia dintre infracțiunile în cauză, în special în cazul unei suspiciuni justificate potrivit căreia suspectul, autorul sau victima unei infracțiuni de terorism sau a unei alte infracțiuni grave se încadrează într-o categorie aflată sub incidența prezentului regulament.

(a)

s-a efectuat o căutare anterioară în bazele de date naționale; și

(b)

în cazul căutărilor după amprentele digitale, a fost lansată o căutare anterioară în sistemul automatizat de identificare a amprentelor digitale al celorlalte state membre în temeiul Deciziei 2008/615/JAI, în cazul în care compararea amprentelor este posibilă din punct de vedere tehnic, iar căutarea respectivă fie a fost efectuată integral, fie nu a fost efectuată integral în termen de două zile de la lansarea sa.

(a)

amprentele digitale ale resortisanților țărilor terțe exonerați de obligația de a deține viză sau ale titularilor unui FTD. Pentru a iniția această consultare a EES, pot fi utilizate amprente digitale latente și, prin urmare, acestea pot fi comparate cu amprentele digitale stocate în EES;

(b)

imaginile faciale.

(a)

numele (numele de familie); prenumele; data nașterii; cetățenia sau cetățeniile; sexul;

(b)

tipul și numărul documentului sau documentelor de călătorie, codul din trei litere al țării emitente și data de expirare a valabilității documentului de călătorie;

(c)

numărul autocolantului de viză și data de expirare a valabilității vizei;

(d)

amprentele digitale, inclusiv amprentele digitale latente;

(e)

imaginea facială;

(f)

data și ora intrării, autoritatea care a autorizat intrarea și punctul de trecere a frontierei prin care s-a efectuat intrarea;

(g)

data și ora ieșirii și punctul de trecere a frontierei prin care s-a efectuat ieșirea.

(a)

consultarea este necesară pentru a sprijini și a consolida măsurile adoptate de statele membre pentru prevenirea, depistarea sau investigarea infracțiunilor de terorism ori a altor infracțiuni grave care intră sub incidența mandatului Europol;

(b)

consultarea este necesară și proporțională într-un caz specific;

(c)

există dovezi sau motive întemeiate pentru a se considera că, prin consultarea datelor din EES, se va contribui la prevenirea, depistarea sau investigarea oricăreia dintre infracțiunile în cauză, în special în cazul unei suspiciuni justificate potrivit căreia suspectul, autorul sau victima unei infracțiuni de terorism sau a unei alte infracțiuni grave se încadrează într-o categorie aflată sub incidența prezentului regulament.

(a)

de către statul membru a cărui cetățenie a dobândit-o; sau

(b)

de către statul membru care a eliberat permisul de ședere sau permisul de ședere de membru al familiei unui cetățean al UE ori viza de lungă ședere.

(a)

specificațiile în ceea ce privește calitatea, rezoluția și utilizarea amprentelor digitale pentru verificarea biometrică și identificarea în EES;

(b)

specificațiile în ceea ce privește calitatea, rezoluția și utilizarea imaginii faciale pentru verificarea biometrică și identificarea în EES, inclusiv în cazurile în care aceasta a fost prelevată în timp real sau a fost extrasă pe cale electronică din eMRTD;

(c)

introducerea datelor în conformitate cu articolele 16-20;

(d)

accesarea datelor în conformitate cu articolele 23-33;

(e)

modificarea, ștergerea și ștergerea anticipată a datelor în conformitate cu articolul 35;

(f)

păstrarea și accesarea evidențelor în conformitate cu articolul 46;

(g)

cerințele în materie de funcționare, inclusiv specificațiile minime pentru echipamentele tehnice și cerințele minime privind performanțele EES sub aspect biometric, vizând mai ales cerințele privind rata rezultatelor de identificare fals pozitive, rata rezultatelor de identificare fals negative și rata de eșec în ceea ce privește înregistrarea;

(h)

specificațiile și condițiile pentru serviciul web menționat la articolul 13, inclusiv dispoziții specifice privind protecția datelor atunci când acestea sunt furnizate de către operatorii de transport sau sunt furnizate către aceștia;

(i)

instituirea și proiectarea de înalt nivel a interoperabilității menționate la articolul 8;

(j)

specificațiile și condițiile pentru registrul de date menționat la articolul 63 alineatul (2);

(k)

întocmirea listei persoanelor identificate menționată la articolul 12 alineatul (3) și procedura de punere la dispoziția statelor membre a listei respective;

(l)

specificațiile vizând soluțiile tehnice de conectare a punctelor centrale de acces în conformitate cu articolele 31, 32 și 33 și vizând o soluție tehnică pentru colectarea datelor statistice necesare în temeiul articolului 72 alineatul (8).

(a)

realizează o evaluare a riscurilor în materie de securitate;

(b)

respectă principiile protecției vieții private începând cu momentul conceperii și protecției vieții private în mod implicit pe parcursul întregului ciclu de viață al dezvoltării EES;

(c)

efectuează o evaluare a riscurilor în materie de securitate în ceea ce privește interoperabilitatea cu VIS menționată la articolul 8 și evaluează măsurile de securitate necesare pentru punerea în aplicare a interoperabilității cu VIS.

(a)

președinția sa;

(b)

locul reuniunilor;

(c)

pregătirea reuniunilor;

(d)

accesul experților la reuniuni;

(e)

planurile privind comunicarea vizând informarea completă a membrilor neparticipanți din cadrul consiliului de administrație al eu-LISA.

(a)

integrarea infrastructurii naționale de frontieră existente și conectarea acesteia la NUI;

(b)

organizarea, gestionarea, operarea și întreținerea infrastructurii naționale de frontieră existente și a conectării acesteia la EES în sensul articolului 6, cu excepția articolului 6 alineatului (2);

(c)

organizarea punctelor centrale de acces și conectarea acestora la NUI în scopul aplicării legii;

(d)

gestionarea și reglementarea accesului la EES al personalului autorizat în mod corespunzător și al personalului împuternicit în mod corespunzător din cadrul autorităților naționale competente, în conformitate cu prezentul regulament, precum și crearea și actualizarea periodică a unei liste cu membrii personalului respectivi și cu profilurile lor.

(a)

colectate în mod legal și cu respectarea deplină a demnității resortisantului țării terțe în cauză;

(b)

înregistrate în mod legal în EES;

(c)

corecte și actualizate atunci când sunt transmise către EES.

(a)

ia măsurile necesare pentru a asigura securitatea sistemului central al EES și a infrastructurii de comunicații dintre sistemul central al EES și NUI, fără a aduce atingere responsabilităților statelor membre;

(b)

se asigură că numai personalul autorizat în mod corespunzător are acces la datele prelucrate în EES.

(a)

Comisia a adoptat, în conformitate cu articolul 45 alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2016/679, o decizie în care constată că țara terță respectivă asigură un nivel adecvat de protecție a datelor cu caracter personal;

(b)

au fost prezentate garanții adecvate, astfel cum se prevede la articolul 46 din Regulamentul (UE) 2016/679, de exemplu prin intermediul unui acord de readmisie care este în vigoare între Uniune sau un stat membru și țara terță în cauză; sau

(c)

se aplică articolul 49 alineatul (1) litera (d) din Regulamentul (UE) 2016/679.

(a)

transferul datelor este realizat în conformitate cu dispozițiile relevante ale dreptului Uniunii, în special dispozițiile privind protecția datelor, inclusiv capitolul V din Regulamentul (UE) 2016/679, și cu acordurile de readmisie, precum și cu dreptul intern al statului membru care transferă datele;

(b)

țara terță sau organizația internațională a fost de acord să prelucreze datele exclusiv în scopurile pentru care acestea au fost furnizate; și

(c)

a fost emisă o decizie de returnare adoptată în temeiul Directivei 2008/115/CE cu privire la resortisantul țării terțe în cauză, cu condiția ca aplicarea unei astfel de decizii de returnare să nu fie suspendată și să nu fi fost introdusă nicio cale de atac care poate conduce la suspendarea aplicării acesteia.

(a)

survine un caz excepțional de urgență, care implică:

(b)

transferul de date este necesar pentru prevenirea, depistarea sau investigarea, pe teritoriul statelor membre sau în țara terță în cauză, a unei astfel de infracțiuni de terorism sau a unei infracțiuni grave;

(c)

autoritatea desemnată are acces la aceste date în conformitate cu procedura și condițiile prevăzute la articolele 31 și 32;

(d)

transferul este efectuat în conformitate cu condițiile aplicabile prevăzute de Directiva (UE) 2016/680, în special la capitolul V din aceasta;

(e)

a fost înaintată, din țara terță, o cerere motivată în mod corespunzător, în formă scrisă sau pe cale electronică; sau

(f)

furnizarea oricărui tip de informații privind fișele de intrare/ieșire deținute de țara terță solicitantă către statul membru care operează EES este asigurată în mod reciproc.

(a)

survine un caz excepțional de urgență, care implică:

(b)

transferul de date este necesar pentru prevenirea, depistarea sau investigarea unei astfel de infracțiuni de terorism sau a unei infracțiuni grave;

(c)

autoritatea desemnată are acces la aceste date în conformitate cu procedura și condițiile prevăzute la articolele 31 și 32;

(d)

se aplică dispozițiile Directivei (UE) 2016/680;

(e)

a fost înaintată o cerere motivată în mod corespunzător, în formă scrisă sau pe cale electronică; și

(f)

furnizarea oricărui tip de informații privind fișele de intrare/ieșire deținute de statul membru solicitant către statul membru care operează EES este asigurată în mod reciproc.

(a)

a proteja fizic datele, inclusiv prin elaborarea de planuri pentru situații neprevăzute în scopul protecției infrastructurii critice;

(b)

a refuza accesul persoanelor neautorizate la echipamentele de prelucrare a datelor și în incintele naționale în care statul membru efectuează operațiuni în conformitate cu scopurile EES;

(c)

a împiedica citirea, copierea, modificarea sau îndepărtarea neautorizată a suporturilor de date;

(d)

a împiedica introducerea neautorizată de date, precum și orice inspectare, modificare sau ștergere neautorizată a datelor cu caracter personal stocate;

(e)

a împiedica utilizarea sistemelor de prelucrare automată a datelor de către persoane neautorizate, cu ajutorul echipamentelor de comunicare a datelor;

(f)

a împiedica prelucrarea neautorizată a datelor în EES și orice modificare sau ștergere neautorizată a datelor prelucrate în EES;

(g)

a se asigura că persoanele autorizate să acceseze EES au acces numai la datele care fac obiectul autorizației lor de acces, prin utilizarea unor nume de utilizator individuale și unice și a unor moduri de acces confidențiale;

(h)

a se asigura faptul că toate autoritățile cu drept de acces la EES creează profiluri care descriu funcțiile și responsabilitățile persoanelor autorizate să introducă, să modifice, să șteargă, să consulte datele și să efectueze căutări în acestea și că respectivele autorități pun profilurile lor la dispoziția autorităților de supraveghere;

(i)

a asigura posibilitatea de a verifica și de a stabili care sunt organismele cărora le pot fi transmise datele cu caracter personal prin utilizarea echipamentelor de comunicare a datelor;

(j)

a asigura că se poate verifica și stabili ce date au fost prelucrate în EES, precum și în ce moment, de către cine și cu ce scop au fost ele prelucrate;

(k)

a împiedica citirea, copierea, modificarea sau ștergerea neautorizată a datelor cu caracter personal în timpul transmiterii datelor cu caracter personal către sau din EES sau în timpul transportului suporturilor de date, în special prin intermediul unor tehnici de criptare corespunzătoare;

(l)

a se asigura că, în cazul unei întreruperi, sistemele instalate pot fi readuse la operarea normală;

(m)

a asigura fiabilitatea prin garantarea faptului că este raportată în mod adecvat orice deficiență în funcționarea EES;

(n)

a monitoriza eficacitatea măsurilor de securitate prevăzute la prezentul alineat și a lua măsurile de organizare necesare referitoare la supravegherea internă, astfel încât să se asigure respectarea dispozițiilor prezentului regulament.

(a)

scopul accesului menționat la articolul 9 alineatul (2);

(b)

data și ora;

(c)

datele transmise, astfel cum sunt menționate la articolele 16-19;

(d)

datele utilizate pentru căutare, astfel cum sunt menționate la articolele 23-27; și

(e)

numele autorității care a introdus sau a recuperat datele.

(a)

faptul că EES poate fi accesat de statele membre și de Europol în scopul aplicării legii;

(b)

obligația ce revine resortisanților țărilor terțe exonerați de obligația de a deține viză, precum și titularilor unui FTD de a permite prelevarea amprentelor lor digitale;

(c)

obligația ce revine tuturor resortisanților țărilor terțe care sunt supuși înregistrării în EES de a permite înregistrarea imaginii lor faciale;

(d)

caracterul obligatoriu al colectării datelor pentru examinarea condițiilor de intrare;

(e)

faptul că intrarea va fi refuzată în cazul în care un resortisant al unei țări terțe nu consimte să furnizeze datele biometrice solicitate în vederea înregistrării, a verificării sau a identificării în EES;

(f)

dreptul de a primi informații în legătură cu durata maximă rămasă de ședere autorizată a acestora, în conformitate cu articolul 11 alineatul (3);

(g)

faptul că datele cu caracter personal stocate în EES pot fi transferate țărilor terțe sau organizațiilor internaționale enumerate în anexa I, în scopul returnării, țărilor terțe în conformitate cu articolul 41 alineatul (6) și statelor membre în conformitate cu articolul 42;

(h)

existența dreptului de a solicita operatorului acces la datele care îi privesc, a dreptului de a cere rectificarea datelor care îi privesc și care sunt eronate, completarea datelor cu caracter personal care îi privesc și care sunt incomplete, ștergerea datelor cu caracter personal care îi privesc și care au fost prelucrate în mod ilegal sau restricționarea prelucrării acestora, precum și a dreptului de a primi informații despre procedurile de exercitare a acestor drepturi, inclusiv datele de contact ale operatorului și ale autorităților de supraveghere, sau ale Autorității Europene pentru Protecția Datelor dacă este cazul, care audiază plângerile referitoare la protecția datelor cu caracter personal;

(i)

faptul că datele din EES vor fi accesate în scopuri de gestionare a frontierelor și de facilitare și faptul că situațiile de depășire a duratei de ședere autorizată vor conduce automat la adăugarea datelor lor pe lista persoanelor identificate menționată la articolul 12 alineatul (3), precum și eventualele consecințe ale depășirii acestei durate;

(j)

perioada de păstrare a datelor stabilită pentru fișele de intrare și ieșire, pentru fișele privind refuzul intrării și pentru dosarele individuale, în conformitate cu articolul 34;

(k)

dreptul persoanelor care au depășit durata de ședere autorizată la ștergerea datelor cu caracter personal din lista persoanelor identificate menționată la articolul 12 alineatul (3) și la rectificarea acestora în EES, atunci când furnizează dovezi că au depășit durata autorizată de ședere ca urmare a unor evenimente imprevizibile și grave;

(l)

dreptul de a depune o plângere la autoritățile de supraveghere.

(a)

scopul exact al solicitării de acces la datele din EES, inclusiv infracțiunea de terorism sau altă infracțiune gravă care este avută în vedere, iar, pentru Europol, scopul exact al solicitării de acces;

(b)

motivele întemeiate invocate pentru a nu efectua compararea cu alte state membre în temeiul Deciziei 2008/615/JAI, în conformitate cu articolul 32 alineatul (2) litera (b) din prezentul regulament;

(c)

referința dosarului național;

(d)

data și ora exactă a solicitării de acces adresate către sistemul central al EES de către punctul central de acces;

(e)

denumirea autorității care a solicitat accesul în vederea consultării;

(f)

după caz, utilizarea procedurii de urgență menționate la articolul 31 alineatul (2) din prezentul regulament și decizia luată în ceea ce privește verificarea ex post;

(g)

datele utilizate pentru consultare;

(h)

în conformitate cu normele naționale sau cu Regulamentul (UE) 2016/794, identitatea de utilizator unică a funcționarului care a efectuat căutarea și a funcționarului care a dispus căutarea datelor.

1.

Alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

„(2)   Dispozițiile alineatului (1) nu aduc atingere dreptului niciunei părți contractante de a prelungi peste limita de 90 de zile în orice perioadă de 180 de zile șederea unui străin pe teritoriul său:

2.

Se introduc următoarele alineate:

„(2a)   Șederea unui străin pe teritoriul unei părți contractante poate fi prelungită în temeiul unui acord bilateral în conformitate cu alineatul (2) litera (b) dacă străinul în cauză face o cerere în acest sens și o depune la autoritățile competente ale părții contractante respective în momentul intrării sau, în timpul șederii străinului, cel mai târziu în ultima zi lucrătoare a șederii sale de 90 de zile în orice perioadă de 180 de zile.

Dacă străinul nu a depus o cerere în timpul șederii sale de 90 de zile în orice perioadă de 180 de zile, șederea sa poate fi prelungită în temeiul unui acord bilateral încheiat de o parte contractantă, iar șederea sa peste limita de 90 de zile în orice perioadă de 180 de zile care precedă prelungirea în cauză poate fi considerată legală de autoritățile competente ale părții contractante respective, cu condiția ca străinul să prezinte dovezi credibile care să demonstreze că în cursul acelei perioade nu a părăsit teritoriul părții contractante respective.

(2b)   În cazul în care șederea este prelungită în temeiul alineatului (2) din prezentul articol, autoritățile competente ale părții contractante respective introduc datele referitoare la prelungire în cea mai recentă fișă de intrare/ieșire relevantă asociată dosarului individual al străinului conținut în Sistemul de intrare/ieșire instituit prin Regulamentul (UE) 2017/2226 al Parlamentului European și al Consiliului (*1). Astfel de date se introduc în conformitate cu articolul 19 din respectivul regulament.

(2c)   Atunci când șederea este prelungită în temeiul alineatului (2), străinul în cauză este autorizat să rămână numai pe teritoriul acelei părți contractante și să iasă pe la una dintre frontierele externe ale părții contractante respective.

Autoritatea competentă care a prelungit șederea îl informează pe străinul vizat că prelungirea șederii autorizează străinul în cauză să rămână numai pe teritoriul acelei părți contractante și că acesta urmează să iasă pe la frontierele externe ale părții contractante respective.

(2d)   Până la 30 martie 2018, părțile contractante notifică Comisiei textul acordurilor lor bilaterale aplicabile relevante astfel cum se menționează la alineatul (2) litera (b). În cazul în care o parte contractantă încetează să aplice oricare dintre acordurile bilaterale respective, ea informează Comisia în acest sens. Comisia publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene informații cu privire la aceste acorduri bilaterale, care să includă, cel puțin, statele membre și țările terțe în cauză, drepturile care decurg pentru străini din acordurile bilaterale respective, precum și orice schimbare intervenită cu privire la acestea.

(*1)  Regulamentul (UE) 2017/2226 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 noiembrie 2017 de instituire a Sistemului de intrare/ieșire (EES) pentru înregistrarea datelor de intrare și de ieșire și a datelor referitoare la refuzul intrării ale resortisanților țărilor terțe care trec frontierele externe ale statelor membre, de stabilire a condițiilor de acces la EES în scopul aplicării legii și de modificare a Convenției de punere în aplicare a Acordului Schengen și a Regulamentelor (CE) nr. 767/2008 și (UE) nr. 1077/2011 (JO L 327, 9.12.2017, p. 20).”"

1.

Articolul 10 alineatul (1) se modifică după cum urmează:

2.

La articolul 13, se adaugă următorul alineat:

„(3)   În cazul în care s-a luat decizia de a anula sau de a revoca o viză, autoritatea responsabilă în domeniul vizelor care a luat această decizie recuperează și exportă, fără întârziere, din VIS în Sistemul de intrare/ieșire instituit prin Regulamentul (UE) 2017/2226 al Parlamentului European și al Consiliului (*3) (EES), datele enumerate la articolul 19 alineatul (1) din respectivul regulament.

(*3)  Regulamentul (UE) 2017/2226 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 noiembrie 2017 de instituire a Sistemului de intrare/ieșire (EES) pentru înregistrarea datelor de intrare și de ieșire și a datelor referitoare la refuzul intrării ale resortisanților țărilor terțe care trec frontierele externe ale statelor membre, de stabilire a condițiilor de acces la EES în scopul aplicării legii și de modificare a Convenției de punere în aplicare a Acordului Schengen și a Regulamentelor (CE) nr. 767/2008 și (UE) nr. 1077/2011 (JO L 327, 9.12.2017, p. 20).”"

3.

La articolul 14, se adaugă următorul alineat:

„(3)   Autoritatea responsabilă în domeniul vizelor care a luat decizia de a prelungi perioada de valabilitate a unei vize, durata șederii în cazul unei vize eliberate sau ambele recuperează și exportă fără întârziere din VIS în EES datele enumerate la articolul 19 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2017/2226.”

4.

Articolul 15 se modifică după cum urmează:

5.

În capitolul III, se introduce următorul articol:

„Articolul 17a

Interoperabilitatea cu EES

(1)   De la punerea în funcțiune a EES, astfel cum se prevede la articolul 66 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2017/2226, se instituie interoperabilitatea dintre EES și VIS pentru a se asigura o mai mare eficiență și rapiditate a verificărilor la frontiere. În acest scop, eu-LISA instituie un canal securizat de comunicații între sistemul central al EES și sistemul central al VIS. Consultarea directă între EES și VIS este posibilă numai dacă atât prezentul regulament, cât și Regulamentul (UE) 2017/2226 prevăd acest lucru. Recuperarea datelor privind vizele din VIS, exportul acestora în EES și actualizarea datelor din VIS în EES trebuie să fie un proces automatizat odată ce operațiunea vizată este lansată de autoritatea în cauză.

(2)   Interoperabilitatea permite autorităților responsabile în domeniul vizelor care utilizează VIS să consulte EES din VIS:

(3)   Interoperabilitatea permite autorităților de frontieră care utilizează EES să consulte VIS din EES în scopul:

(4)   În ceea ce privește operarea serviciului web al EES menționat la articolul 13 din Regulamentul (UE) 2017/2226, VIS actualizează zilnic baza de date separată, care poate fi doar citită, menționată la articolul 13 alineatul (5) din respectivul regulament, prin extragerea unidirecțională a unui subset minim necesar de date din VIS.

(5)   În conformitate cu articolul 36 din Regulamentul (UE) 2017/2226, Comisia adoptă măsurile necesare pentru instituirea și proiectarea de înalt nivel a interoperabilității. Pentru a stabili interoperabilitatea cu EES, autoritatea de administrare dezvoltă evoluțiile și/sau adaptările necesare pentru Sistemul central VIS, interfața națională din fiecare stat membru și infrastructura de comunicații dintre Sistemul central VIS și interfețele naționale. Statele membre adaptează și dezvoltă infrastructurile naționale.

(*4)  Regulamentul (UE) 2016/399 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 martie 2016 cu privire la Codul Uniunii privind regimul de trecere a frontierelor de către persoane (Codul Frontierelor Schengen) (JO L 77, 23.3.2016, p. 1).”"

6.

Articolul 18 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 18

Accesul la date în scopul verificării la frontierele la care se operează EES

(1)   Exclusiv în scopul de a verifica identitatea titularilor de viză, autenticitatea, valabilitatea teritorială și temporală și statutul vizelor sau îndeplinirea condițiilor de intrare pe teritoriul statelor membre în conformitate cu articolul 6 din Regulamentul (UE) 2016/399, sau în ambele scopuri, autoritățile competente să efectueze verificări la frontierele la care se operează EES au acces la VIS pentru a efectua căutări după următoarele date:

(2)   Exclusiv în scopurile menționate la alineatul (1) din prezentul articol, în cazul în care se lansează o căutare în EES în temeiul articolului 23 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2017/2226, autoritatea de frontieră competentă lansează o căutare în VIS direct din EES utilizând datele menționate la alineatul (1) litera (a) din prezentul articol.

(3)   Prin derogare de la alineatul (2) din prezentul articol, în cazul în care se lansează o căutare în EES în temeiul articolului 23 alineatul (2) sau (4) din Regulamentul (UE) 2017/2226, autoritatea de frontieră competentă poate să efectueze căutări în VIS fără a face uz de interoperabilitatea cu EES în cazul în care acest lucru este impus de anumite circumstanțe, în special în cazul în care, având în vedere situația specifică a unui resortisant al unei țări terțe, este mai adecvată o căutare cu ajutorul datelor menționate la alineatul (1) litera (b) din prezentul articol sau în cazul în care este imposibil din punct de vedere tehnic, cu caracter temporar, de a consulta datele din EES sau în cazul unei defecțiuni a EES.

(4)   În cazul în care, în urma căutării cu ajutorul datelor enumerate la alineatul (1), reiese că în VIS sunt stocate date referitoare la una sau mai multe vize eliberate sau prelungite, a căror perioadă de valabilitate nu a expirat și a căror valabilitate teritorială este respectată pentru trecerea frontierei, autorității competente să efectueze verificări la frontierele la care se operează EES i se permite accesul pentru a consulta următoarele date conținute în dosarul de cerere vizat și în dosarele de cerere asociate în temeiul articolului 8 alineatul (4), exclusiv în scopurile menționate la alineatul (1) din prezentul articol:

În plus, în cazul titularilor de viză pentru care anumite date nu trebuie furnizate din motive de drept sau a căror furnizare nu este posibilă din motive de fapt, autoritatea competentă să efectueze verificări la frontierele la care se operează EES primește o notificare cu privire la rubrica sau rubricile aferentă (aferente) care poartă mențiunea «nu se aplică».

(5)   În cazul în care, în urma căutării cu ajutorul datelor enumerate la alineatul (1) din prezentul articol, reiese că în VIS sunt înregistrate date referitoare la persoana respectivă, dar nu este înregistrată o viză valabilă, autorității competente să efectueze verificări la frontierele la care se operează EES i se permite accesul pentru a consulta următoarele date conținute în dosarul sau dosarele de cerere și în dosarul sau dosarele de cerere asociate în temeiul articolului 8 alineatul (4), exclusiv în scopurile menționate la alineatul (1) din prezentul articol:

(6)   În afara consultării desfășurate în temeiul alineatului (1) din prezentul articol, autoritatea competentă să efectueze verificări la frontierele la care se operează EES verifică identitatea unei persoane în VIS în cazul în care, în urma căutării cu ajutorul datelor enumerate la alineatul (1) din prezentul articol, reiese că datele referitoare la persoana respectivă sunt înregistrate în VIS și este îndeplinită una dintre următoarele condiții:

Autoritățile competente să efectueze verificări la frontierele la care se operează EES verifică amprentele digitale ale titularului de viză prin compararea cu amprentele digitale înregistrate în VIS. Pentru titularii de viză ale căror amprente digitale nu pot fi utilizate, căutarea menționată la alineatul (1) se efectuează doar după datele alfanumerice prevăzute la alineatul (1).

(7)   În scopul verificării amprentelor digitale în VIS, astfel cum se prevede la alineatul (6), autoritatea competentă poate lansa o căutare în VIS din EES.

(8)   În cazul în care verificarea deținătorului de viză sau a vizei eșuează sau există îndoieli cu privire la identitatea deținătorului de viză sau la autenticitatea vizei sau a documentului de călătorie, personalul autorizat din cadrul autorităților competente să efectueze verificări la frontierele la care se operează EES are acces la date în conformitate cu articolul 20 alineatele (1) și (2).”

7.

Se introduce următorul articol:

„Articolul 18a

Recuperarea datelor din VIS pentru a crea sau a actualiza în EES o fișă de intrare/ieșire sau o fișă privind refuzul intrării aparținând unui titular de viză

Exclusiv în scopul creării sau al actualizării în EES a unei fișe de intrare/ieșire sau a unei fișe privind refuzul intrării aparținând unui titular de viză în conformitate cu articolul 14 alineatul (2) și cu articolele 16 și 18 din Regulamentul (UE) 2017/2226, autorității competente să efectueze verificări la frontierele la care se operează EES i se permite accesul pentru a recupera din VIS și a importa în EES datele stocate în VIS și menționate la articolul 16 alineatul (2) literele (c)-(f) din respectivul regulament.”

8.

Se introduce următorul articol:

„Articolul 19a

Utilizarea VIS înainte de crearea în EES a dosarelor individuale ale resortisanților țărilor terțe exonerați de obligația de a deține viză

(1)   Pentru a verifica dacă o persoană a fost înregistrată anterior în VIS, autoritățile competente pentru efectuarea verificărilor la punctele de trecere a frontierelor externe în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/399 consultă VIS înainte de crearea în EES a dosarului individual al resortisanților țărilor terțe exonerați de obligația de a deține viză, astfel cum se prevede la articolul 17 din Regulamentul (UE) 2017/2226.

(2)   În sensul alineatului (1) din prezentul articol, în cazul în care se aplică articolul 23 alineatul (4) din Regulamentul (UE) 2017/2226 și, în urma căutării menționate la articolul 27 din regulamentul respectiv, reiese că datele referitoare la un resortisant al unei țări terțe nu sunt înregistrate în EES, autoritatea competentă să efectueze verificări la frontierele la care se operează EES are acces pentru a efectua căutări în VIS după următoarele date: numele (numele de familie); prenumele; data nașterii; cetățenia sau cetățeniile; sexul; tipul și numărul documentului de călătorie; codul din trei litere al țării care a eliberat documentul de călătorie și data de expirare a valabilității documentului de călătorie.

(3)   Exclusiv în scopurile menționate la alineatul (1) din prezentul articol, în urma unei căutări lansate în EES în temeiul articolului 23 alineatul (4) din Regulamentul (UE) 2017/2226, autoritatea competentă să efectueze verificări la frontierele la care se operează EES poate lansa o căutare în VIS direct din EES utilizând datele alfanumerice prevăzute la alineatul (2) din prezentul articol.

(4)   În plus, în cazul în care, în urma căutării cu ajutorul datelor menționate la alineatul (2), reiese că în VIS sunt înregistrate date referitoare la resortisantul unei țări terțe, autoritatea competentă să efectueze verificări la frontierele la care se operează EES verifică amprentele digitale ale resortisantului unei țări terțe prin compararea cu amprentele digitale înregistrate în VIS. Autoritatea respectivă poate lansa verificarea din EES. Pentru resortisanții țărilor terțe ale căror amprente digitale nu pot fi utilizate, căutarea se efectuează doar cu ajutorul datelor alfanumerice prevăzute la alineatul (2).

(5)   În cazul în care, în urma căutării cu ajutorul datelor enumerate la alineatul (2) din prezentul articol și a verificării efectuate în temeiul alineatului (4) din prezentul articol, reiese că în VIS sunt înregistrate date referitoare la persoana respectivă, autorității competente să efectueze verificări la frontierele la care se operează EES i se permite accesul pentru a consulta următoarele date conținute în dosarul de cerere vizat, precum și în dosarul sau dosare de cerere asociate în temeiul articolului 8 alineatul (4), exclusiv în scopul menționat la alineatul (1) din prezentul articol:

(6)   Atunci când verificarea menționată la alineatul (4) sau (5) din prezentul articol nu dă niciun rezultat sau există îndoieli cu privire la identitatea persoanei sau a autenticității documentului de călătorie, personalul autorizat în mod corespunzător din cadrul autorităților competente să efectueze verificări la frontierele la care se operează EES are acces la date în conformitate cu articolul 20 alineatele (1) și (2). Autoritatea competentă să efectueze verificări la frontierele la care se operează EES poate lansa din EES identificarea menționată la articolul 20.”

9.

La articolul 20 alineatul (1), primul paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„(1)   Exclusiv în scopul identificării persoanelor care este posibil să fi fost înregistrate anterior în VIS ori care ar putea să nu îndeplinească sau să nu mai îndeplinească condițiile de intrare sau de ședere sau de rezidență pe teritoriul statelor membre, autoritățile competente să efectueze verificări la frontierele la care se operează EES sau în interiorul teritoriului statelor membre pentru a constata dacă sunt îndeplinite condițiile de intrare sau de ședere sau de rezidență pe teritoriul statelor membre au acces pentru a efectua căutări în VIS după amprentele digitale ale persoanei respective.”

10.

La articolul 26, se introduce următorul alineat:

„(3a)   Din 30 iunie 2018, autoritatea de administrare este responsabilă pentru sarcinile menționate la alineatul (3).”

11.

Articolul 34 se modifică după cum urmează:

1.

La articolul 1, alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

„(2)   Agenția este responsabilă de gestionarea operațională a Sistemului de informații Schengen de a doua generație (SIS II), a Sistemului de informații privind vizele (VIS), a Eurodac și a Sistemului de intrare/ieșire (EES) instituit prin Regulamentul (UE) 2017/2226 al Parlamentului European și al Consiliului (*5) (EES).

(*5)  Regulamentul (UE) 2017/2226 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 noiembrie 2017 de instituire a Sistemului de intrare/ieșire (EES) pentru înregistrarea datelor de intrare și de ieșire și a datelor referitoare la refuzul intrării ale resortisanților țărilor terțe care trec frontierele externe ale statelor membre, de stabilire a condițiilor de acces la EES în scopul aplicării legii și de modificare a Convenției de punere în aplicare a Acordului Schengen și a Regulamentelor (CE) nr. 767/2008 și (UE) nr. 1077/2011(JO L 327, 9.12.2017, p. 20).”"

2.

Se introduce următorul articol:

„Articolul 5a

Atribuții legate de EES

În ceea ce privește EES, agenția îndeplinește:

3.

La articolul 7, alineatele (5) și (6) se înlocuiesc cu următorul text:

„(5)   Atribuțiile legate de gestionarea operațională a infrastructurii de comunicații pot fi încredințate entităților sau organismelor externe din sectorul privat, în conformitate cu Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului (*6). În acest caz, furnizorului de rețea i se aplică măsurile de securitate menționate la alineatul (4) din prezentul articol și nu i se permite accesul, sub nicio formă, la datele operaționale SIS II, VIS, Eurodac sau EES ori la schimbul SIRENE aferent SIS II.

(6)   Fără a aduce atingere contractelor existente privind rețeaua SIS II, VIS, Eurodac și EES, gestionarea cheilor de criptare rămâne în sfera de competență a agenției și nu poate fi încredințată niciunei entități externe din sectorul privat.

(*6)  Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii și de abrogare a Regulamentului (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului (JO L 298, 26.10.2012, p. 1).”"

4.

La articolul 8, alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1)   Agenția monitorizează evoluțiile în domeniul cercetării relevante pentru gestionarea operațională a SIS II, a VIS, a Eurodac, a EES și a altor sisteme IT la scară largă.”

5.

La articolul 12, alineatul (1) se modifică după cum urmează:

6.

La articolul 15, alineatul (4) se înlocuiește cu următorul text:

„(4)   Europol și Eurojust pot participa la reuniunile consiliului de administrație, în calitate de observatori, atunci când pe ordinea de zi figurează chestiuni referitoare la SIS II, în legătură cu aplicarea Deciziei 2007/533/JAI. Europol poate, de asemenea, participa la reuniunile consiliului de administrație, în calitate de observator, atunci când pe ordinea de zi figurează chestiuni referitoare la VIS, în legătură cu aplicarea Deciziei 2008/633/JAI, chestiuni referitoare la Eurodac, în legătură cu aplicarea Regulamentului (UE) nr. 603/2013, sau chestiuni referitoare la EES, în legătură cu aplicarea Regulamentului (UE) 2017/2226”

7.

Articolul 17 se modifică după cum urmează:

8.

Articolul 19 se modifică după cum urmează:

(a)

informații referitoare la stadiul procedurii;

(b)

cetățenia, sexul și anul nașterii resortisantului țării terțe;

(c)

data și punctul de trecere a frontierei de intrare într-un stat membru, precum și data și punctul de trecere a frontierei de ieșire dintr-un stat membru;

(d)

tipul documentului de călătorie, inclusiv codul din trei litere al țării emitente;

(e)

numărul de persoane identificate ca fiind persoane care depășesc durata de ședere autorizată menționate la articolul 12, cetățenia persoanelor identificate ca fiind persoane care depășesc durata de ședere autorizată și punctul de trecere a frontierei de intrare;

(f)

datele introduse în legătură cu un drept de ședere revocat sau cu un drept de ședere prelungit;

(g)

codul din trei litere al statului membru care a eliberat viza, după caz;

(h)

numărul de persoane exonerate de obligația de a se supune amprentării digitale în temeiul articolului 17 alineatele (3) și (4);

(i)

numărul de resortisanți ai țărilor terțe cărora le-a fost refuzată intrarea, cetățenia acestora, tipul de frontieră (terestră, aeriană sau maritimă) al punctului de trecere a frontierei la care a fost refuzată intrarea și motivele pentru care a fost refuzată intrarea, astfel cum se menționează la articolul 18 alineatul (6) litera (d).

(a)

costurile legate de biroul de gestionare a proiectelor de către statele membre (reuniuni, misiuni, spații de lucru);

(b)

costurile legate de găzduirea sistemelor IT naționale (spații, implementarea, electricitate, răcire);

(c)

operarea sistemelor IT naționale (contracte încheiate cu operatorii și contracte de sprijin);

(d)

adaptarea sistemelor existente de verificări la frontiere și de poliție de frontieră la sistemele naționale de intrare-ieșire;

(e)

gestionarea proiectelor aferente sistemelor naționale de intrare-ieșire;

(f)

proiectarea, dezvoltarea, implementarea, operarea și întreținerea rețelelor naționale de comunicații;

(g)

sistemele automatizate de control la frontiere, sistemele de self-service și porțile electronice.

(a)

măsurile menționate la articolul 36 și la articolul 50 alineatele (4) și (5) au fost adoptate;

(b)

eu-LISA a constatat finalizarea cu succes a unei testări complete a EES, pe care eu-LISA urmează să o efectueze în cooperare cu statele membre;

(c)

statele membre au validat măsurile de natură tehnică și juridică necesare pentru colectarea și transmiterea către EES a datelor menționate la articolele 16-20 și au notificat aceste măsuri Comisiei;

(d)

statele membre au notificat Comisia astfel cum se menționează la articolul 65 alineatele (1), (2) și (3).

(a)

statele membre care aplică integral acquis-ul Schengen; și

(b)

statele membre care nu aplică încă integral acquis-ul Schengen, dar pentru care sunt îndeplinite toate condițiile următoare:

(a)

o evaluare a punerii în aplicare a prezentului regulament;

(b)

o examinare a rezultatelor obținute în raport cu obiectivele și a impactului asupra drepturilor fundamentale;

(c)

o evaluare prin care se stabilește dacă principiile de bază ale EES rămân valabile;

(d)

o evaluare a caracterului adecvat al datelor biometrice utilizate pentru buna funcționare a EES;

(e)

o evaluare a utilizării ștampilelor în circumstanțele excepționale menționate la articolul 21 alineatul (2);

(f)

o evaluare a gradului de securitate al EES;

(g)

o evaluare a implicațiilor de orice tip, inclusiv a impactului disproporționat asupra fluidității traficului la punctele de trecere a frontierei și a impactului asupra bugetului Uniunii.

(a)

măsura în care consultarea a fost efectuată în scopul identificării sau al accesării fișelor de intrare/ieșire și tipul infracțiunii de terorism sau al altei infracțiuni grave care a determinat consultarea;

(b)

motivele invocate drept temei pentru suspiciunile conform cărora persoana vizată a intrat sub incidența prezentului regulament;

(c)

motivele invocate pentru a nu lansa consultarea sistemelor automatizate de identificare a amprentelor digitale ale altor state membre în temeiul Deciziei 2008/615/JAI, în conformitate cu articolul 32 alineatul (2) litera (b) din prezentul regulament;

(d)

numărul solicitărilor de acces la EES în scopul aplicării legii;

(e)

numărul și tipul de cazuri în care accesarea EES în scopul aplicării legii s-a soldat cu identificări reușite;

(f)

numărul și tipul de cazuri în care au fost utilizate procedurile de urgență menționate la articolul 31 alineatul (2) și la articolul 32 alineatul (2) paragraful al doilea, inclusiv cazurile în care urgența respectivă nu a fost acceptată în urma verificării ex post efectuate de punctul central de acces.

9.12.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 327/83

„—

Regulamentul (CE) nr. 183/2005: articolul 5 alineatul (1) și anexa I partea A (I-4 e, g; II-2 a, b, e), articolul 5 alineatul (5) și anexa III (1, 2), articolul 5 alineatul (6) și”,

„—

Regulamentul (CE) nr. 183/2005: articolul 5 alineatul (1) și anexa I partea A (I-4 e, g; II-2 a, b, e), articolul 5 alineatul (5) și anexa III (secțiunea intitulată «HRĂNIREA», punctul 1 intitulat «Depozitarea», prima și ultima teză, și punctul 2 intitulat «Distribuirea hranei pentru animale», a treia teză), articolul 5 alineatul (6) și”.